Știri
Știri din categoria Externe
Politizarea rutelor maritime împinge în sus costurile și riscurile logistice, pe fondul unor măsuri și incidente care testează regulile de navigație în strâmtori și canale strategice, potrivit unei analize Al Jazeera.
Ideea avansată recent de ministrul de finanțe al Indoneziei, Purbaya Yudhi Sadewa, de a introduce o taxă de trecere pentru navele care tranzitează Strâmtoarea Malacca (inspirată de evoluțiile din Strâmtoarea Ormuz) a declanșat îngrijorări în rândul asigurătorilor și importatorilor asiatici. Deși Jakarta a revenit rapid asupra sugestiei, episodul este prezentat ca un semnal al unei schimbări mai ample: navigația comercială devine mai scumpă, mai periculoasă și mai dependentă de calcule politice.
Transportul maritim mută peste 80% din bunurile comercializate la nivel global, iar ordinea construită prin tratate și acorduri semnate între finalul anilor 1950 și anii 1990 a susținut expansiunea comerțului mondial, care a urcat de la circa 60 de miliarde de dolari în anii 1950 la peste 25 de trilioane de dolari anul trecut, potrivit Organizației Mondiale a Comerțului, citată în analiză. Experții consultați avertizează însă că o serie de acțiuni ale unor actori majori – de la SUA și Iran la Rusia și China – pun presiune pe aceste reguli.
În Strâmtoarea Ormuz, Iranul a restricționat din începutul lunii martie trecerea pentru majoritatea navelor, după declanșarea războiului de către SUA și Israel, iar pe 13 aprilie SUA au impus o blocadă navală asupra navelor și porturilor iraniene. Ulterior, SUA au capturat nave iraniene în apropierea strâmtorii și au abordat alte nave la sute de mile distanță în Asia-Pacific, despre care susțin că transportau petrol iranian sancționat. Iranul, la rândul său, a capturat nave despre care afirmă că încercau să treacă fără permisiune și a tras asupra unor vase.
Schimburile de măsuri au amplificat criza energetică globală, împingând prețurile gazelor și petrolului la maximele ultimilor ani, notează analiza. Jack Kennedy, responsabil pentru riscul de țară în regiunea MENA la S&P Global Market Intelligence, avertizează că și fără o închidere totală, „autorizarea” (controlul trecerii prin permisiuni) și presiunea pot genera costuri mari și incertitudine.
Ca exemplu, el indică un incident raportat de grupul britanic United Kingdom Maritime Trade Operations, în care o navă container a fost atacată la nord-est de Oman, iar puntea a suferit avarii semnificative; Kennedy descrie episodul drept un semnal de „utilizare calibrată a forței”, pentru a arăta controlul fără oprirea completă a traficului.
Un alt punct sensibil este Canalul Panama. SUA și mai multe state din America de Sud și Caraibe au emis o declarație comună în care acuză China de „presiune economică țintită” și de acțiuni care au „afectat navele sub pavilion panamez”, inclusiv prin reținerea unor astfel de nave în porturile chineze.
Beijingul a respins acuzațiile și a acuzat SUA de ipocrizie. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Lin Jian, a invocat istoricul intervențiilor americane în Panama și a sugerat că Washingtonul ar urmări să transforme canalul – „menit să rămână permanent neutru” – într-un instrument propriu.
Episodul vine la trei luni după ce Curtea Supremă din Panama a anulat o concesiune veche, deținută de o companie cu legături în Hong Kong, pentru operarea porturilor Balboa și Cristobal, decizie luată pe fondul presiunilor SUA asupra Panama de a limita influența chineză în zona canalului, potrivit analizei. China a condamnat hotărârea instanței panameze.
Deși cadrul legal al tranzitului maritim continuă să susțină majoritatea comerțului de rutină, experții citați avertizează că excepțiile „de mare vizibilitate” se înmulțesc, iar perturbările capătă forme mai strategice. Exemplele menționate includ:
În plan operațional, analiza arată că devierile de la rutele obișnuite înseamnă consum mai mare de combustibil și timp suplimentar pe mare, deci costuri mai ridicate. În paralel, cresc primele de asigurare și tarifele pentru riscuri de război, iar procesele de conformitate (verificări pentru respectarea sancțiunilor și a regulilor) se înăspresc. Chiar și inspecțiile sau reținerile scurte pot produce efecte în lanț asupra programelor de livrare și a angajamentelor de transport, împingând operatorii să-și reevalueze rutele, pavilionul sub care navighează și escalele în porturi pentru a reduce expunerea la întârzieri motivate politic.
Miza, avertizează Kennedy, este precedentul: dacă mai multe state testează limitele prin „permissioning”, aplicare selectivă a regulilor sau amenințări cu taxe în strâmtori internaționale, accesul și costurile pot ajunge să depindă tot mai mult de negociere și raportul de forțe, nu de norme aplicate uniform.
Recomandate
SUA extind sancțiunile contra Iranului și avertizează că plata „taxelor” din Strâmtoarea Ormuz poate atrage penalizări , într-o mișcare care ridică riscuri operaționale și de conformare pentru companiile de transport și pentru fluxurile de petrol din regiune, potrivit Agerpres . Noile sancțiuni vizează inclusiv trei case de schimb și urmăresc să blocheze mecanismele prin care sumele în yuani chinezești încasate din vânzarea de petrol către China sunt convertite în riali iranieni. În paralel, OFAC (Oficiul pentru controlul activelor străine, structură din Trezoreria SUA care administrează sancțiunile) a transmis că este la curent cu amenințările Iranului la adresa navigației și cu pretențiile de impunere a unei taxe de trecere prin Strâmtoarea Ormuz, care ar putea fi cerută sub diverse forme, inclusiv ca donații „pretins caritabile” pentru organizații precum Semiluna Roșie iraniană. Ce înseamnă avertismentul OFAC pentru nave și operatori OFAC avertizează că cei care plătesc astfel de taxe – fie cetățeni americani, fie străini – pot fi vizați de sancțiuni, indiferent de modalitatea de plată. Conform unor informații vehiculate de presă, taxa percepută de Iran ar fi de un dolar pe barilul de țiței transportat prin Strâmtoarea Ormuz, menționează Agerpres. Context: presiune pe relația China–Iran Președintele american Donald Trump reproșează Beijingului că achiziționează în continuare petrol iranian, ceea ce, potrivit acestuia, ar finanța efortul de război al Teheranului. [...]
Costul războiului SUA–Iran urcă la 25 mld. dolari, iar Pentagonul cere buget de apărare de 1,5 trilioane potrivit Știrile Pro TV , după o audiere de șase ore în Congres în care secretarul american al apărării, Pete Hegseth , a fost presat să justifice operațiunea și impactul ei economic. În timpul audierii, un oficial al Pentagonului a spus că „primele două luni de război împotriva Iranului” au costat 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde lei). Directorul financiar al Pentagonului, Jules „Jay” Hurst III, a detaliat că cea mai mare parte a sumei a mers către muniție, iar restul către cheltuieli de operare și întreținere, plus înlocuirea echipamentelor. Presiune politică pe costuri și efecte în economie Democrații au insistat pe consecințele interne ale conflictului, inclusiv asupra prețurilor la combustibili și alimente. În schimbul de replici redat de Știrile Pro TV, congresmanul Ro Khanna a avansat o estimare de 631 de miliarde de dolari (aprox. 2.900 miliarde lei) drept cost al scumpirilor în următorul an, echivalent cu 5.000 de dolari pe an pentru gospodăriile americane (aprox. 23.000 lei), în timp ce Hegseth a replicat întrebând cât ar fi costat dacă Iranul ar fi obținut arma nucleară. Audierea a fost prima ocazie de la începutul războiului în care șeful Pentagonului a răspuns sub jurământ în Congres, într-un climat descris ca tensionat, cu întrebări repetate despre „câștigarea” războiului și despre situația din Strâmtoarea Ormuz. Bugetul apărării: ținta de 1,5 trilioane de dolari Pe fondul acestor costuri, Casa Albă a cerut Congresului majorarea bugetului de apărare la 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6.900 miliarde lei), descrisă în material drept cea mai mare extindere a cheltuielilor militare de la al Doilea Război Mondial. În timpul audierii, Hegseth a respins criticile democraților și a acuzat „declarațiile nesăbuite, iresponsabile și defetiste” ale unor congresmeni democrați și ale unor republicani, după cum este citat în articol. Ce urmează: încercare de coaliție pentru Strâmtoarea Ormuz Potrivit Wall Street Journal și Reuters, SUA încearcă din nou să formeze o coaliție internațională pentru a restabili libertatea de navigație în Strâmtoarea Ormuz. Planul, elaborat de Pentagon și Departamentul de Stat, ar urma să fie transmis de ambasadele americane către statele lumii, cu excepția unor țări precum Rusia, China, Belarus și Cuba. Participarea ar putea include, conform materialului, mai multe forme: diplomație; schimb de informații; aplicarea de sancțiuni; prezență navală. [...]
O nouă propunere de armistițiu transmisă de Teheran către Washington menține în prim-plan riscul de șoc pe piața petrolului , în condițiile în care Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă în mare parte traficului maritim, iar prețurile țițeiului reacționează la fiecare semnal din negocieri, potrivit Mediafax . În articol se arată că, odată cu încheierea termenului-limită de 60 de zile în care președintele SUA Donald Trump ar trebui să ceară aprobarea Congresului pentru a declara război Iranului sau, alternativ, să oprească operațiunile militare, Teheranul a trimis o nouă propunere „pentru a pune capăt războiului”, iar partea iraniană așteaptă răspunsul SUA. Canalul de negociere și mesajele publice Mediafax notează că Iranul a transmis joi SUA, prin intermediul mediatorilor pakistanezi, răspunsul la ultimele amendamente americane la un acord de încheiere a războiului, informație atribuită jurnalistului Barack Ravid. Agenția iraniană IRNA a difuzat, la rândul ei, că Teheranul a transmis Pakistanului textul unei noi propuneri pentru discutarea unui armistițiu pe termen lung. În paralel, președintele Curții Supreme a Iranului a declarat că Teheranul „nu a încetat niciodată negocierile” cu SUA, dar „nu va accepta impuneri” și este pregătit să reia războiul, potrivit aceleiași surse. Strâmtoarea Ormuz, miza care ține prețul petrolului sub presiune Pe fondul blocajelor din negocieri și al faptului că Strâmtoarea Ormuz a rămas închisă majorității traficului maritim, prețurile petrolului au crescut, însă au rămas sub maximele ultimilor patru ani, conform datelor citate de Mediafax: Brent (livrare iulie): +1,0%, la 111,48 dolari/baril (aprox. 512 lei) WTI: +0,4%, la 105,50 dolari/baril (aprox. 485 lei) În același timp, Iranul a avertizat că va răspunde cu „atacuri prelungite și dureroase” împotriva pozițiilor americane dacă Washingtonul își reia atacurile și revendicările în Strâmtoarea Ormuz, ceea ce, în evaluarea publicată, complică planurile americane de a crea o alianță pentru redeschiderea rutei maritime. Context politic: presiune internă în SUA și tensiuni cu aliații europeni Mediafax mai relatează că Donald Trump a contestat eforturile Congresului de a limita puterile sale militare, în timp ce își pregătește opțiunile în cazul în care negocierile eșuează. Totodată, disputa dintre SUA și aliații europeni ar fi escaladat, Trump amenințând cu retragerea trupelor americane din Germania, Italia și Spania, pe fondul dezacordurilor legate de războiul din Iran. Separat, presa iraniană a relatat că sistemele de apărare aeriană au fost activate joi seară împotriva unor aeronave mici și vehicule aeriene fără pilot deasupra Teheranului. Ce urmează Din informațiile prezentate, următorul reper este răspunsul SUA la propunerea transmisă prin mediatorii pakistanezi. Până la un semnal ferm privind un armistițiu, riscul operațional din Strâmtoarea Ormuz rămâne un factor major de volatilitate pentru piața petrolului. [...]
Administrația Trump înăsprește sancțiunile împotriva Cubei, vizând inclusiv băncile străine care lucrează cu Havana , într-o mișcare care poate amplifica riscurile de conformare (respectarea sancțiunilor) pentru instituții financiare și companii cu expunere pe insulă, potrivit Digi24 . Președintele american susține că Cuba continuă să reprezinte „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a Statelor Unite. Noile măsuri sunt incluse într-un decret prezidențial și sunt prezentate ca parte a unei strategii de intensificare a presiunii asupra Havanei, pe fondul crizei economice din Cuba. Ce prevăd noile sancțiuni și cine poate fi afectat Conform informațiilor din articol, sancțiunile vizează mai multe paliere, cu potențial impact direct asupra relațiilor comerciale și financiare: bănci străine care colaborează cu guvernul cubanez; restricții în materie de imigrație ; persoane și entități implicate în sectoarele energiei , mineritului și „în alte sectoare” ale economiei cubaneze; persoane găsite vinovate de „încălcări grave ale drepturilor omului” . În practică, extinderea țintelor către bănci din afara SUA crește miza pentru actorii internaționali care procesează plăți, finanțează comerț sau oferă servicii companiilor conectate la statul cubanez. Context: embargo, blocaj petrolier și presiune pe economie Pe lângă embargoul american în vigoare din 1962, Washingtonul impune din ianuarie un blocaj petrolier asupra Cubei, autorizând de atunci sosirea unui singur petrolier rus , mai notează articolul. Cuba este descrisă ca fiind într-o criză economică profundă, alimentată de înăsprirea sancțiunilor din primul mandat Trump (2017–2021), de slăbiciuni structurale ale economiei centralizate și de o reformă monetară eșuată. Potrivit aceleiași surse, de la sfârșitul lunii ianuarie activitatea a fost „practic paralizată”, iar: turismul (sursă importantă de valută) „s-a prăbușit la jumătate” de la începutul anului; producția de nichel și cobalt este oprită; sectorul tutunului suferă din cauza lipsei de combustibil. Tensiuni politice, dar și negocieri în derulare Anunțul sancțiunilor a venit chiar de 1 Mai, când în Cuba a avut loc o manifestație în fața ambasadei SUA la Havana, la care au participat Raul Castro (94 de ani) și președintele Miguel Diaz-Canel . În același timp, în pofida tensiunilor, cele două țări se află în negocieri, iar discuții au avut loc pe 10 aprilie la Havana, la nivel diplomatic înalt, potrivit articolului. Ce urmează, din informațiile disponibile, este aplicarea efectivă a măsurilor din decret și modul în care băncile și companiile cu legături comerciale cu Cuba își vor ajusta expunerea pentru a evita încălcarea regimului de sancțiuni. [...]
Scepticismul public față de războiul cu Iranul se leagă de scumpiri și presiune pe bugetele gospodăriilor , potrivit unui sondaj citat de Al Jazeera , care arată că 61% dintre americani consideră că decizia SUA de a folosi forța militară împotriva Iranului a fost o greșeală. Sondajul Washington Post–ABC–Ipsos , publicat vineri, indică faptul că 36% dintre respondenți cred că atacarea Iranului a fost decizia corectă. În același timp, războiul – lansat de SUA și Israel la finalul lui februarie – este descris ca având efecte asupra economiei globale și ca alimentând temerile legate de costul vieții în SUA, pe fondul scumpirii energiei. Costul vieții, principalul canal prin care se vede impactul Întrebați dacă și-au schimbat comportamentul din cauza prețurilor mai mari la benzină, 44% dintre respondenți au spus că au redus deplasările cu mașina, iar 42% au declarat că au tăiat și din cheltuielile gospodăriei. În rândul celor cu venituri sub 50.000 de dolari pe an (aprox. 230.000 lei), proporțiile cresc la 56% (condus mai puțin) și 59% (reduceri de cheltuieli în gospodărie). În acest context, materialul notează și că aprobarea pentru președintele Donald Trump a coborât la noi minime, pe fondul frustrărilor alegătorilor legate de probleme economice și costul vieții. Percepția asupra succesului militar rămâne neconvingătoare Sondajul arată și o doză ridicată de incertitudine privind rezultatele operațiunilor: 39% spun că acțiunile militare ale SUA împotriva Iranului au fost „fără succes” până acum, 19% le consideră „cu succes”, iar 41% spun că este prea devreme pentru o evaluare. Al Jazeera mai consemnează că, deși pierderile în rândul forțelor americane sunt relativ reduse, impopularitatea războiului este comparată cu cea a războiului din Irak în 2006 (într-o perioadă de violențe accentuate) și cu cea a războiului din Vietnam la începutul anilor 1970. Polarizare politică: sprijin puternic în rândul republicanilor Sprijinul rămâne însă ridicat în rândul republicanilor: aproape 80% dintre alegătorii Partidului Republican spun că decizia de a ataca Iranul a fost corectă. Chiar și în acest grup, evaluarea succesului este împărțită: respondenții sunt divizați între cei care consideră operațiunile reușite și cei care spun că este prea devreme pentru concluzii. Un alt indicator politic relevant din sondaj: 46% dintre respondenți afirmă că decizia de a ataca Iranul este inconsistentă cu poziția pe care Trump a susținut-o în campanie, când promitea evitarea „războaielor externe inutile”. [...]
Armata israeliană își concentrează aproape toată planificarea post-război cu Iranul pe riscul nuclear , în timp ce amenințarea rachetelor balistice și tema „schimbării regimului” sunt împinse în plan secund, potrivit The Jerusalem Post . Reorientarea contează operațional: IDF transmite că este pregătită să revină la un război „în toată regula” dacă Teheranul ar încerca să folosească uraniul îmbogățit pentru a avansa spre arma nucleară. În briefingurile recente, IDF insistă pe pericolul uraniului îmbogățit la 60% pe care regimul islamic „ar putea” să îl acceseze de sub dărâmăturile instalațiilor de la Isfahan și din alte locații lovite. Mesajul central este că, deși operațiunea din iunie 2025 ar fi întârziat programul, componenta nucleară rămâne principalul reper pentru evaluarea pașilor următori. Rachetele balistice, tratate cu mai puțină urgență în mesajul public În același timp, amenințarea rachetelor balistice – pe care Iranul ar fi folosit-o „cu efect letal” împotriva Israelului de patru ori din 2024 și care ar fi fost una dintre mizele războiului început pe 28 februarie – primește „mult mai puțină” atenție în comunicarea IDF, conform relatării. Publicația notează că nu este clar de ce această amenințare este minimalizată în briefinguri. Sunt avansate mai multe explicații posibile, fără o concluzie fermă: influența mesajelor venite dinspre SUA; pericolul relativ mai mare al unei arme nucleare; faptul că războiul ar fi împins înapoi cu mai mulți ani capabilitatea balistică; „ceața” post-conflict privind câte rachete mai are Iranul și cât de repede ar putea reconstrui. „Schimbarea regimului” dispare din briefinguri; unele lovituri, puse sub semnul eficienței Tema schimbării regimului în Iran „a dispărut în mare parte” din briefingurile IDF. Ofițerii armatei subliniază că instituția militară „nu a promis niciodată” o schimbare de regim, cel mult „o oportunitate” de a îmbunătăți condițiile pentru o astfel de evoluție. Într-o nuanță neobișnuită, IDF ar fi admis că unele atacuri asupra milițiilor Basij de nivel redus și asupra unor puncte de control „ar fi putut fi o risipă de resurse”, întrucât nu au schimbat situația „pe teren”. În apărarea acestor lovituri, armata a indicat că, și în timpul lor, a continuat să lovească alte componente ale amenințărilor militare pe care Iranul le-ar reprezenta pentru Israel. Reorganizare internă: o structură aeriană dedicată Iranului și posibile schimbări pentru Cisiordania Ca parte a „realizărilor” invocate, IDF leagă succesul de decizii din 16 ianuarie 2024 și 7 martie 2024 de a crea o unitate aeriană axată pe Iran, descrisă drept „uriașă”. Potrivit armatei, subunitatea a devenit, în practică, un „Comandament Iran” în interiorul forțelor aeriene. Separat, forțele aeriene au indicat că ar putea înființa o divizie permanentă dedicată sprijinirii Comandamentului Central al IDF în lupta împotriva terorismului palestinian în Cisiordania. În context, IDF arată că din vara lui 2023 a folosit tot mai agresiv aviația împotriva țintelor din Cisiordania, după o perioadă îndelungată în care această opțiune fusese rar utilizată (de la finalul celei de-a doua Intifade, în 2005). Totodată, Comandamentul Central a anunțat crearea unui centru de țintire mai mare și mai sistematic pentru lovituri aeriene și alte tipuri de foc greu, similar celor existente în Comandamentele de Nord și de Sud. [...]
