Știri
Știri din categoria Externe
Escaladarea retoricii SUA–Cuba reaprinde riscul de sancțiuni și blocaj economic, după ce președintele cubanez Miguel Díaz-Canel a respins public amenințările președintelui american Donald Trump privind o posibilă „cucerire” a insulei, potrivit G4Media.
Într-un interviu amplu acordat jurnalistei Kristen Welker de la NBC, difuzat duminică, Díaz-Canel a spus că nu se teme de Trump și că este pregătit să lupte împotriva unei invazii americane, afirmând inclusiv că este dispus „să-și dea viața pentru revoluție”, relatează Politico, citat de G4Media.
Liderul cubanez a insistat că Havana nu își dorește un război și a susținut că nu crede că americanii „sensibili” ar sprijini o invazie a insulei, aflată la 90 de mile (aprox. 145 km) de coastele Floridei. Totuși, a avertizat că, dacă ar avea loc o intervenție, ar exista „costuri foarte mari pentru toți cei implicați”.
Díaz-Canel a invocat și scenariul unei „operațiuni chirurgicale” sau al „răpirii unui președinte”, făcând referire la capturarea de către SUA a președintelui venezuelean Nicolás Maduro la începutul acestui an, conform aceleiași relatări.
În paralel cu retorica privind „cucerirea” Cubei, administrația Trump a indicat drept vulnerabilități economia în dificultate a Cubei și defecțiunile la nivel național ale rețelei electrice, notează materialul.
Din ianuarie, SUA au impus un blocaj în jurul insulei, „în efortul de a crește presiunea asupra guvernului” cubanez. În același timp, deși au existat amenințări la adresa altor țări pentru a nu trimite petrol către Cuba, Trump a permis luna trecută unui petrolier rus să ajungă în Cuba „din motive umanitare”, potrivit articolului.
Díaz-Canel a calificat embargoul drept „nedrept” și a acuzat guvernul american de „răutate și cruzime”.
Recomandate
Amenințările lui Donald Trump privind lovirea infrastructurii civile din Iran ar putea intra în zona crimelor de război , potrivit avertismentelor invocate în relatarea news.ro , după o intervenție a fostului președinte american la Fox News , în care a susținut că Teheranul „se va întoarce la masa negocierilor” și a reluat scenarii de atac asupra unor obiective esențiale pentru populație. Trump a declarat, în emisiunea „Sunday Morning Futures with Maria Bartiromo”, că anticipează revenirea Iranului la negocieri și că SUA ar obține „tot ce vrem”, argumentând că Teheranul „nu are niciun atu”. El a susținut totodată că o amenințare formulată anterior, potrivit căreia „o întreagă civilizație va muri”, ar fi fost factorul care a determinat Iranul să accepte discuțiile. Declarațiile vin după ce discuțiile dintre SUA și Iran s-au încheiat în Pakistan fără un acord, context în care Trump a reluat amenințările privind țintirea infrastructurii energetice a Iranului. El a afirmat că ar putea „distruge Iranul într-o singură zi” și că, „într-o oră”, ar putea distruge infrastructura energetică, inclusiv centralele electrice, adăugând că reconstrucția ar dura „10 ani”. A menționat și podurile ca potențiale ținte. Ținte invocate și riscuri de încălcare a dreptului internațional În aceeași intervenție, Trump a spus că infrastructura militară a Iranului ar fi fost practic „distrusă” după „peste 40 de zile de război cu Statele Unite”, dar că ar mai exista ținte pentru o acțiune militară americană, între care: stații de desalinizare a apei; rețeaua electrică; poduri; „câteva fabrici de rachete”. El a afirmat, de asemenea, că „singurul lucru care a mai rămas este apa lor”, iar lovirea acesteia „ar avea efecte devastatoare”. Pe acest fundal, în material este citată Agnès Callamard, secretar general al Amnesty International , care a avertizat săptămâna trecută că atacarea intenționată a infrastructurii civile constituie crime de război în dreptul internațional. Callamard a mai spus că, și atunci când infrastructura civilă ar putea fi considerată țintă militară, atacul este interzis dacă poate produce daune disproporționate civililor, menționând explicit energia, apa și infrastructura indispensabilă vieții civile (inclusiv funcționarea spitalelor și lanțurile de aprovizionare cu alimente). De ce contează Dincolo de retorica politică, lista de obiective invocată de Trump mută discuția în zona conformității cu dreptul internațional umanitar: infrastructura energetică, alimentarea cu apă și rețeaua electrică sunt sisteme critice pentru populație, iar amenințarea cu lovirea lor ridică un risc major de escaladare și de consecințe juridice și diplomatice, dacă ar fi pusă în aplicare. [...]
Donald Trump ridică miza unui posibil război comercial cu China prin amenințarea cu taxe vamale de 50% la importurile din China dacă Beijingul ar oferi sprijin militar Iranului, potrivit HotNews . Mesajul leagă direct politica tarifară de evoluțiile din Orientul Mijlociu și introduce un risc suplimentar pentru relația economică SUA–China. Trump a declarat la Fox News că, „dacă sunt prinși făcând asta, vor fi supuși unor taxe vamale de 50%”. Președintele american urmează să se deplaseze la Beijing în perioada 14–15 mai, unde este programată o întâlnire cu Xi Jinping , după ce un summit anterior a fost amânat din cauza războiului din Orientul Mijlociu. De unde vine tensiunea: posibile livrări de armament către Iran Reacția lui Trump apare pe fondul unor relatări de presă potrivit cărora agențiile de informații americane ar crede că China se pregătește să livreze Iranului, în următoarele săptămâni, noi sisteme de apărare aeriană. Potrivit CNN , trei persoane familiarizate cu evaluările recente ale serviciilor secrete au spus că există indicii că Beijingul ar încerca să direcționeze transporturile prin țări terțe pentru a ascunde originea. CNN mai scrie că ar fi vorba despre sisteme de rachete antiaeriene lansate de la umăr, cunoscute ca MANPAD (rachete portabile antiaeriene). Poziția Chinei: „Informațiile sunt neadevărate” Un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington a respins acuzațiile și a spus că China „nu a furnizat niciodată arme niciunei părți implicate în conflict”, calificând informațiile drept „neadevărate”. „Îndemnăm partea americană să se abțină de la acuzații nefondate, de la stabilirea unor legături în mod răuvoitor și de la practicarea senzaționalismului; sperăm că părțile implicate vor depune mai multe eforturi pentru a contribui la reducerea tensiunilor”, a adăugat acesta. De ce contează pentru economie Amenințarea cu tarife de 50% introduce un potențial șoc pentru fluxurile comerciale dintre SUA și China, în condițiile în care măsura este condiționată de un element geopolitic (sprijin militar pentru Iran), nu de o dispută comercială clasică. În același timp, calendarul vizitei lui Trump la Beijing (14–15 mai) sugerează că subiectul ar putea deveni un punct major de negociere în relația bilaterală, dacă informațiile privind posibile livrări de armament se confirmă sau rămân în prim-planul agendei publice. [...]
Donald Trump spune că SUA vor bloca Strâmtoarea Ormuz și că NATO ar urma să ajute la deminare , o combinație cu potențial de a afecta direct fluxurile de petrol și, implicit, prețurile la energie, potrivit Mediafax . Declarațiile au fost făcute într-o intervenție telefonică la Fox News, în contextul negocierilor SUA–Iran desfășurate la Islamabad. Trump a susținut că discuțiile au fost „foarte intense” și că SUA ar fi obținut „aproape fiecare punct” dorit, cu excepția refuzului Iranului de a renunța la „ambițiile nucleare”. În același mesaj, liderul american a legat miza de exporturile de petrol ale Iranului și a formulat o poziție de tip ultimatum. „Nu vom lăsa Iranul să facă bani din vânzarea de petrol (...) Va fi totul sau nimic.” NATO, deminarea și mesajul politic către aliați În ceea ce privește rolul NATO, Trump a spus că este „foarte dezamăgit” de Alianță, dar că aceasta „vrea să vină în ajutor” și să sprijine deminarea Strâmtorii Ormuz. El a afirmat că operațiunea de curățare „nu va dura mult” și a indicat că, „din câte înțelege”, Regatul Unit și „alte câteva țări” trimit dragoare de mine. Totodată, Trump a reluat ideea că SUA ar trebui să „reexamineze NATO”, argumentând că aliații „nu au fost acolo” pentru Washington, în timp ce acum ar urma să participe la o operațiune pe care a descris-o drept una militară, „nu un lucru greu” pentru SUA. Presiune și asupra Japoniei și Coreei de Sud Trump a extins criticile și către Japonia și Coreea de Sud, invocând dependența lor de petrolul care tranzitează Strâmtoarea Ormuz: aproximativ 93% pentru Japonia și circa 45% pentru Coreea de Sud, conform declarațiilor sale. În același timp, a menționat prezența militară americană în cele două țări — aproximativ 45.000 de soldați în Japonia și aproximativ 50.000 în Coreea de Sud — susținând că, în schimb, aceste state „nu ne-au ajutat cu adevărat”. Ce spune despre prețul petrolului Trump a abordat și tema prețului petrolului, afirmând că „în cele din urmă, prețurile vor scădea”, chiar dacă „s-ar putea să nu se întâmple imediat”, odată ce situația se „rezolvă”. În același context, a avertizat că utilizarea armelor nucleare ar putea duce la „prăbușirea pieței bursiere”. Mediafax mai notează că Trump a susținut că SUA ar putea distruge Iranul „într-o singură zi” și ar putea „tăia curentul electric timp de 10 ani”, fără ca articolul să ofere detalii suplimentare despre baza acestor afirmații sau despre pașii concreți ai unei eventuale operațiuni în Ormuz. [...]
Donald Trump a spus că Marina SUA va începe „imediat” blocarea Strâmtorii Hormuz , o escaladare cu potențial major asupra fluxurilor energetice globale, după ce negocierile de pace cu Iranul nu au produs un acord care să închidă războiul și să stabilizeze armistițiul fragil, potrivit Reuters . Într-o postare pe Truth Social, Trump a afirmat că SUA vor interzice accesul navelor care încearcă să intre sau să iasă din strâmtoare și că vor „intercepta” orice vas aflat în ape internaționale care a plătit un „taxă” către Iran. Totodată, el a spus că Marina americană va începe să distrugă minele pe care susține că iranienii le-au plasat în zonă. Strâmtoarea Hormuz este un punct de strangulare pentru aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu energie, iar Iranul a blocat-o, notează Reuters. De ce contează: risc direct pentru transportul de energie și pentru costurile economiei globale Miza imediată este funcționarea unei rute maritime esențiale pentru exporturile de petrol și gaze din Golf. Reuters amintește că cele șase săptămâni de lupte au „zguduit economia globală” și au împins prețurile petrolului în sus, iar o blocadă efectivă ar amplifica presiunea asupra piețelor și a lanțurilor de aprovizionare. În același timp, datele de transport citate de Reuters arată că, sâmbătă, trei superpetroliere încărcate au tranzitat strâmtoarea, într-un semnal că unele fluxuri au continuat în pofida tensiunilor. Totuși, „sute” de tancuri petroliere ar fi încă blocate în Golf, în așteptarea ieșirii în perioada armistițiului de două săptămâni. Negocierile au eșuat, iar armistițiul rămâne vulnerabil Discuțiile din Islamabad – primele întâlniri directe SUA–Iran în mai bine de un deceniu și cele mai importante de la Revoluția Islamică din 1979 – nu au dus la un acord pentru a opri războiul, iar ambele părți s-au acuzat reciproc pentru impas. Vicepreședintele JD Vance, care a condus delegația americană, a spus că Iranul a refuzat termenii SUA, inclusiv angajamentul de a nu construi arme nucleare. De partea cealaltă, președintele Parlamentului iranian, Mohammad Baqer Qalibaf, a afirmat că SUA nu au reușit să câștige încrederea Teheranului, deși delegația iraniană ar fi prezentat „inițiative orientate spre viitor”. Agenția semioficială iraniană Tasnim a pus blocajul pe seama cererilor „excesive” ale SUA, potrivit Reuters. Cererile Iranului și obiectivele minime ale SUA Potrivit Reuters, Teheranul cere: control asupra Strâmtorii Hormuz; plata unor reparații de război; un armistițiu regional, inclusiv în Liban; eliberarea activelor înghețate în străinătate; posibilitatea de a colecta taxe de tranzit în Strâmtoarea Hormuz. În paralel, Trump și-a nuanțat în timp obiectivele, însă „minimul” urmărit ar fi libertatea de navigație prin strâmtoare și slăbirea programului de îmbogățire nucleară al Iranului, astfel încât acesta să nu poată produce o bombă atomică, mai scrie Reuters. Iranul neagă de mult timp că urmărește construirea unei arme nucleare. Context regional: Libanul rămâne un front separat Chiar în timpul negocierilor, Israelul a continuat să lovească ținte ale Hezbollah în Liban, susținând că acel conflict nu intră sub incidența armistițiului Iran–SUA. Iranul spune că luptele din Liban trebuie să înceteze. Ministrul de externe al Pakistanului, Ishaq Dar, a declarat că menținerea armistițiului convenit marțea trecută este „imperativă”, în timp ce un ministru din cabinetul de securitate israelian a avertizat că „iranienii se joacă cu focul”, potrivit Reuters. [...]
Rusia își oferă medierea în Orientul Mijlociu după eșecul negocierilor dintre SUA și Iran, într-o mișcare care poate redesena canalele de negociere și influența regională, potrivit HotNews . Președintele rus Vladimir Putin a discutat telefonic cu omologul său iranian, Masoud Pezeshkian , despre negocierile dintre Iran și SUA desfășurate la Islamabad, informație transmisă de agenția rusă Interfax și preluată de Reuters. În cadrul convorbirii, Putin a spus că Rusia este pregătită să medieze un acord privind Orientul Mijlociu. Convorbirea a avut loc la câteva ore după ce vicepreședintele SUA, JD Vance , a anunțat că echipa americană părăsește Pakistanul fără un acord cu Iranul. Negocierile s-au încheiat după 21 de ore, iar armistițiul de două săptămâni aflat în vigoare este „sub semnul întrebării”, potrivit Reuters. Ce au transmis părțile după negocieri JD Vance a spus că discuțiile s-au încheiat fără rezultat și a indicat că impactul ar fi mai mare pentru Iran decât pentru SUA. „Vestea proastă este că nu am ajuns la un acord, și cred că aceasta este o veste proastă pentru Iran mult mai mult decât este pentru Statele Unite ale Americii” „Așadar, ne întoarcem în Statele Unite fără să fi ajuns la un acord. Am clarificat foarte bine care sunt limitele noastre” De partea iraniană, agenția Tasnim a afirmat că cererile „excesive” ale SUA au împiedicat ajungerea la un acord și că negocierile s-au încheiat. Totuși, înainte de declarațiile lui Vance, guvernul iranian a susținut într-o postare pe X că negocierile vor continua, iar experții tehnici de pe ambele părți vor face schimb de documente. De ce contează oferta Rusiei În contextul blocajului SUA–Iran și al incertitudinii privind armistițiul, oferta Moscovei de mediere indică o tentativă de a se poziționa ca intermediar într-un dosar cu miză regională majoră. Din informațiile disponibile în material, nu sunt precizate condițiile concrete ale unei eventuale medieri și nici dacă Washingtonul sau Teheranul au acceptat ideea. [...]
Eșecul negocierilor directe SUA–Iran de la Islamabad prelungește incertitudinea de securitate în regiune , după ce Teheranul a acuzat Washingtonul că nu a reușit să câștige încrederea delegației iraniene, potrivit Agerpres . Mohammad Bagher Ghalibaf , președintele parlamentului de la Teheran și șeful delegației iraniene, a declarat pe rețeaua X că partea iraniană a venit cu „inițiative constructive”, însă „cealaltă parte nu a reușit să câștige încrederea delegației iraniene” în această rundă de discuții. El a susținut că Iranul are „bunăvoința și determinarea necesare”, dar nu are încredere în cealaltă parte din cauza experiențelor din războaiele anterioare. În același timp, Ghalibaf a mulțumit Pakistanului pentru rolul de mediator, la câteva ore după ce discuțiile de la Islamabad s-au încheiat fără un acord. Ce s-a întâmplat la masa negocierilor Negocierile directe dintre SUA și Iran s-au încheiat duminică dimineață fără rezultat. Vicepreședintele american JD Vance a spus că, după 21 de ore de dialog, partea iraniană a decis să nu accepte condițiile SUA, iar Washingtonul ar fi lăsat Teheranului o propunere descrisă drept oferta finală. Vance nu a oferit detalii despre conținutul negocierilor, dar a indicat drept principal obstacol lipsa unui angajament al Iranului că nu va urmări obținerea unei arme nucleare pe termen lung. De ce contează Schimbul de acuzații și lipsa unui acord mențin tensiunile politice și de securitate într-un dosar cu impact regional, în condițiile în care Teheranul invocă explicit problema „încrederii” ca blocaj, iar Washingtonul pune accentul pe garanții privind programul nuclear. În absența unui compromis, perspectiva reluării rapide a discuțiilor rămâne neclară pe baza informațiilor din sursă. [...]
