Știri
Știri din categoria Externe
Economistul Paul Krugman avertizează că războiul din Iran poate împinge economia SUA în recesiune, potrivit Fortune, pe fondul unei acumulări de riscuri interne care deja fragilizează perspectivele de creștere. Conflictul nu are nici măcar o săptămână, însă efectele asupra energiei, costurile bugetare și șocul de încredere ar putea amplifica tensiunile existente în economia americană.
Într-o postare pe Substack, Krugman descrie intrarea SUA într-un război fără un obiectiv final bine conturat și cu o „notă de plată” zilnică în creștere, într-un moment în care economia se află „pe un teren instabil”. Ideea centrală este că șocul extern ar putea fi gestionabil de unul singur, dar devine periculos când se suprapune peste alte vulnerabilități.
„Nu se întâmplă în izolare. Există multe tensiuni asupra economiei noastre, iar acesta ar putea fi paiul care rupe spinarea cămilei — un pai care devine mai greu cu cât războiul durează mai mult.”
Principalul canal de transmitere este energia, în special petrolul și gazele. Strâmtoarea Hormuz, rută esențială între Golful Persic și piețele globale, este descrisă ca fiind „efectiv închisă” de la începutul războiului, blocând aproximativ 20% din tranzitul obișnuit atât al gazului natural lichefiat, cât și al produselor petroliere. Krugman notează că SUA resimt deja scumpiri: cotația Brent a urcat cu peste 10% de la debutul conflictului, iar prețul mediu al benzinei a crescut cu circa 0,20 dolari pe galon.
Riscul nu se oprește la restricționarea fluxurilor, ci include și posibilitatea deteriorării infrastructurii de producție și rafinare, ceea ce ar prelungi și adânci presiunile asupra prețurilor. În text este menționat că unele facilități-cheie au fost deja vizate de atacuri cu rachete, inclusiv un atac iranian raportat, joi, asupra unei rafinării din Bahrain. Într-un astfel de scenariu, șocul energetic ar deveni mai persistent, cu efecte directe asupra inflației și costurilor de operare pentru companii.
Pe lângă energie, conflictul adaugă o componentă fiscală semnificativă. Publicația arată că reprezentantul Joe Morelle (democrat, New York) a estimat la CNN un cost de aproximativ 1 miliard de dolari pe zi, susținând că Pentagonul a fost „nereceptiv” în privința costurilor de până acum. Tot în această săptămână, oficiali ai administrației ar fi pregătit o cerere de 50 de miliarde de dolari către Congres pentru finanțarea campaniei din Orientul Mijlociu. Separat, Kent Smetters, director al Penn Wharton Budget Model, a declarat pentru Fortune că nota totală pentru contribuabili ar putea ajunge până la 210 miliarde de dolari, incluzând perturbări ale comerțului și energiei, precum și consecințele financiare ale unui război de durată.
Deși unii comentatori compară situația cu embargoul petrolier din anii 1970, Krugman argumentează că economia globală este mai puțin dependentă de petrol decât era atunci, astfel încât efectul ar fi inflaționist, dar probabil nu „paralizant” la scara de acum 50 de ani. Miza, în lectura sa, este combinația de șocuri: tarifele reintroduse de Donald Trump după o decizie a Curții Supreme care a anulat majoritatea lor, incertitudinea pentru mediul de afaceri și lovitura anticipată din politicile de imigrație. Krugman invocă și o estimare a Congressional Budget Office potrivit căreia politicile de imigrație ar scoate peste 2 milioane de persoane din forța de muncă în următorul deceniu.
În acest tablou, războiul funcționează ca un multiplicator al riscurilor: scumpiri la energie care pot reaprinde inflația, cheltuieli bugetare care apasă pe finanțele publice și un nou val de incertitudine care poate frâna investițiile. Krugman adaugă și riscuri mai imediate legate de piața muncii și de încredere, de la temerile privind pierderea locurilor de muncă din cauza inteligenței artificiale până la posibilitatea unei corecții pe piețe care să tragă în jos prețurile activelor și sentimentul din business. În concluzia sa, problema nu este un singur șoc, ci suprapunerea lor într-un moment în care economia SUA nu mai are aceeași marjă de siguranță.
Recomandate
Iran a sechestrat două nave în Strâmtoarea Hormuz , iar blocajul naval american menține traficul maritim sub presiune , într-un context în care încetarea focului rămâne neclară și negocierile de pace nu au fost reluate, potrivit Reuters . Miza economică este directă: Hormuz este un punct de strangulare pentru energia globală, pe unde trecea înainte de război o cincime din comerțul mondial cu petrol, iar prețul Brent s-a menținut peste 100 de dolari/baril (aprox. 460 lei) în tranzacțiile din Asia, după ce a revenit la niveluri de trei cifre cu o zi înainte, pentru prima dată în două săptămâni. Ce s-a întâmplat în Hormuz Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a anunțat că a sechestrat două nave și le-a escortat către țărmurile Iranului, conform declarațiilor companiilor de shipping și agenției semi-oficiale iraniene Tasnim. Navele sunt Epaminondas (sub pavilion Liberia) și MSC Francesca (sub pavilion Panama). Gărzile Revoluționare au acuzat cele două nave că au operat fără permisele necesare și că au intervenit asupra sistemelor de navigație. Separat, surse de securitate maritimă au indicat că o a treia navă portcontainer, tot sub pavilion Liberia, a fost trasă asupra în aceeași zonă, fără a fi avariată, și și-a reluat ulterior voiajul. Contextul include și un incident raportat anterior de Reuters despre nave lovite de focuri de armă în zonă, în materialul despre două nave . Blocada navală a SUA și efectele operaționale În paralel, armata SUA a transmis că a direcționat până acum peste 30 de nave să se întoarcă din drum sau să revină în port, ca parte a blocadei navale împotriva Iranului. Dincolo de Golf, SUA ar fi interceptat cel puțin trei petroliere sub pavilion iranian în apele Asiei și le-ar fi redirecționat din apropierea Indiei, Malaeziei și Sri Lankăi, potrivit unor surse citate de Reuters. Casa Albă a susținut, prin purtătoarea de cuvânt Karoline Leavitt, că sechestrarea navelor nu ar încălca încetarea focului deoarece nu ar fi vorba despre nave americane sau israeliene, dar a calificat acțiunea drept „piraterie”. Încetarea focului: fără termen nou și condiții divergente Președintele SUA, Donald Trump , a anunțat că renunță pe termen nedefinit la reluarea atacurilor și că SUA ar extinde încetarea focului până la discutarea unei propuneri iraniene în negocieri. Totuși, oficiali iranieni nu au indicat că ar fi acceptat o prelungire a armistițiului, iar statutul încetării focului vechi de două săptămâni, care ar fi trebuit să expire la începutul săptămânii, a rămas neclar. Președintele Parlamentului iranian și negociator-șef, Mohammad Baqer Qalibaf, a condiționat un armistițiu „deplin” de ridicarea blocadei navale americane asupra comerțului maritim al Iranului, pe care Teheranul o consideră un act de război. În același timp, Iranul a transmis că redeschiderea Strâmtorii Hormuz este imposibilă în condițiile menținerii blocadei. Pakistanul a acționat ca mediator, dar nu există un nou termen-limită pentru propunerea și discuțiile invocate de Trump, iar o rundă de discuții programată provizoriu la Islamabad nu a mai avut loc, conform Reuters. De ce contează pentru economie Menținerea traficului la un nivel foarte redus prin Hormuz și escaladarea incidentelor maritime cresc riscul de perturbări logistice și de costuri mai mari pentru energie și transport, într-un moment în care conflictul intră într-o fază de „așteptare”, fără o reluare vizibilă a negocierilor și fără o clarificare a încetării focului. [...]
Lipsa unui calendar pentru încheierea războiului și menținerea blocadei navale cresc riscul ca tensiunile din Golf să se prelungească, cu efect direct asupra fluxurilor de petrol și asupra traficului maritim, potrivit CNN . Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că nu există un „termen limită” pentru încheierea războiului cu Iranul, pentru încetarea focului sau pentru răspunsul Teheranului la solicitarea sa privind o propunere de pace. În paralel, președintele Iranului a spus că blocada americană asupra porturilor iraniene este un obstacol major pentru negocieri, iar negociatorul-șef al Iranului a susținut că aceeași blocadă împiedică redeschiderea Strâmtorii Hormuz . Blocada afectează exporturile, dar nu le oprește O firmă de analiză a transporturilor maritime, Kpler , estimează că blocada „a perturbat” mecanismul de export de petrol al Iranului, dar „nu l-a rupt”. Conform datelor Kpler citate de CNN, fluxul de țiței din Iran către China a fost de 985.000 de barili pe zi în prima jumătate a lunii aprilie și, de atunci, „nu a fost întrerupt”. În același timp, la terminalul iranian de export de la Jask — descris ca o rută care ocolește Strâmtoarea Hormuz — Kpler indică un nivel record de 5,8 milioane de barili în stocare, iar petrolierele pot ieși în Golful Oman fără a trece prin strâmtoare. Escaladare operațională pe mare: nave redirecționate și sechestrări Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat că forțele americane au redirecționat 31 de nave să se întoarcă în port sau să își schimbe ruta, majoritatea fiind petroliere, în cadrul blocadei. Tot CENTCOM a comunicat că SUA au confiscat o navă sub pavilion iranian în Golful Oman și au urcat la bordul unei nave sancționate în Oceanul Indian. Separat, CNN relatează că Iranul a difuzat un material video despre presupuse capturi de nave în Strâmtoarea Hormuz, însă analiști citați de publicație spun că imaginile ar putea să nu surprindă momentul real al capturii și să fi fost, cel puțin parțial, reconstituite. Context regional: negocieri Israel–Liban, pe fondul unui armistițiu fragil SUA urmează să găzduiască o a doua rundă de discuții între Israel și Liban, în condițiile unui armistițiu de 10 zile în Liban, descris ca fragil și marcat de acuzații de încălcare. Potrivit agenției de stat libaneze National News Agency (NNA), armata israeliană ar fi incendiat case în sudul Libanului; CNN precizează că a cerut un punct de vedere Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF). Armata israeliană a mai transmis că a interceptat o dronă lansată din sudul Libanului. Pentru mediul economic, miza imediată rămâne operațională: cât timp blocada și disputa privind Hormuz persistă fără un orizont de încheiere, rutele și volumele de export se pot adapta, dar riscul de întreruperi și costuri suplimentare de transport rămâne ridicat. [...]
Două nave capturate de Gardienii Revoluției iraniene în Strâmtoarea Hormuz par să fi rămas pe loc lângă coasta Iranului , potrivit datelor de urmărire a navelor, relatează CNN , care publică și un videoclip ce ar arăta soldați iranieni în timpul operațiunii. Incidentul ar fi avut loc miercuri, când două vase ar fi fost „sechestrate” de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) în Strâmtoarea Hormuz, un punct-cheie pentru transportul maritim. În materialul video, CNN precizează că navele „apar în prezent staționare” imediat în largul coastei iraniene. CNN notează că informațiile privind poziția actuală a celor două nave se bazează pe date de monitorizare a traficului maritim. Publicația nu oferă, în fragmentul disponibil, detalii despre identitatea navelor, pavilion, încărcătură sau eventuale reacții oficiale ale autorităților implicate. De ce contează pentru transport și comerț Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai sensibile rute maritime din lume, iar orice intervenție asupra navelor comerciale poate amplifica riscurile operaționale pentru armatori și poate duce la rute ocolitoare, întârzieri și costuri mai mari de transport. În acest caz, însă, CNN nu indică efecte imediate asupra traficului sau măsuri luate de companii ori autorități, dincolo de faptul că cele două nave par imobilizate lângă Iran. Ce se știe și ce rămâne neclar Confirmat în materialul CNN: două nave ar fi fost capturate de IRGC; datele de urmărire indică faptul că sunt staționare lângă coasta Iranului. Neclar din informațiile disponibile: motivele capturării, statutul echipajelor, condițiile eliberării, precum și dacă există o escaladare mai largă sau reacții diplomatice/industriale. CNN îl citează în material pe corespondentul Will Ripley, care prezintă imaginile și datele de urmărire a navelor. [...]
Israelul condiționează reluarea operațiunilor militare de acordul SUA , iar țintele vizate ar include infrastructura energetică și economică a Iranului, potrivit Agerpres . Mesajul, transmis de ministrul israelian al apărării, Israel Katz, indică o posibilă escaladare cu implicații directe pentru stabilitatea regională și pentru riscurile asupra fluxurilor energetice. Katz a spus, într-un mesaj video difuzat joi și citat de AFP, că Israelul este „pregătit” să reia războiul împotriva Iranului, dar „așteaptă undă verde” din partea Statelor Unite. Potrivit acestuia, armata israeliană ar fi pregătită „atât pe plan defensiv cât și ofensiv”, iar țintele din Iran „au fost stabilite”. De ce contează: ținte declarate în energie și infrastructură economică În declarațiile sale, ministrul apărării a legat explicit reluarea atacurilor de distrugerea unor obiective cu impact economic, menționând „instalațiile energetice și electrice cheie” și „infrastructura economică națională” a Iranului. În același mesaj, Katz a afirmat că Israelul ar urmări și „eliminarea dinastiei Khamenei”, referindu-se la Mojtaba Khamenei , numit lider suprem pentru a-i succeda tatălui său, Ali Khamenei, ucis pe 28 martie. Context: armistițiul SUA–Iran, prelungit unilateral de Trump Președintele american Donald Trump a anunțat marți prelungirea unilaterală și pe termen nelimitat a armistițiului dintre Statele Unite și Iran , intrat în vigoare pe 8 aprilie, pentru a permite negocieri cu Teheranul. Israelul „s-a conformat” acestui armistițiu, conform informațiilor transmise de Agerpres. Katz a avertizat că, dacă atacul va fi reluat, „va fi diferit și mortal”, cu „lovituri devastatoare” în „punctele cele mai sensibile”, după loviturile „colosale” despre care susține că au fost deja suferite de regimul iranian. [...]
Europa trebuie să-și accelereze autonomia de apărare , pe fondul riscului ca garanțiile de securitate ale SUA să nu mai fie disponibile „mult timp”, a avertizat președintele Franței, Emmanuel Macron , într-o discuție cu elevi la Nicosia , potrivit Agerpres . Macron a spus că „provocarea” pentru Europa este să devină „mai puternică și mai independentă”, argumentând că Statele Unite nu vor mai proteja continentul pe termen lung. El a indicat drept exemple evoluțiile legate de Groenlanda, situația din Iran și, „puțin”, ceea ce se întâmplă în Ucraina. „Ei sunt încă acolo, este formidabil, sunt aliați, dar Europa s-a construit în ideea că Statele Unite ne vor proteja pentru totdeauna. Pentru generația voastră, cred că aceasta nu va mai fi valabil.” De ce contează: apărarea, tehnologia și libertatea de decizie Mesajul lui Macron leagă direct securitatea de capacitatea Europei de a controla propriile soluții tehnologice și de a-și asigura apărarea fără dependențe critice. Președintele francez a avertizat că, dacă Europa nu va fi capabilă „să se protejeze singură” și dacă „toate soluțiile noastre tehnologice” vor fi „la mâna altora”, atunci spațiul de decizie al europenilor se îngustează semnificativ. În acest context, Macron a reluat tema „suveranității europene”, fără a detalia măsuri concrete sau un calendar. Contextul politic: apel la prevenirea escaladării În aceeași intervenție, liderul francez a vorbit despre riscul ca „nebunia” unor conducători să ducă la război și a îndemnat tinerii „să caute întotdeauna să-i înțeleagă pe ceilalți”, subliniind că pacea „nu se decretează într-o zi”. Macron nu a indicat nume de lideri în afirmațiile despre cauzele războiului, potrivit relatării. [...]
Donald Trump intră într-un termen-limită legal care poate schimba cursul războiului cu Iranul , pentru că după 1 mai continuarea operațiunilor militare ar necesita aprobarea Congresului, potrivit Digi24 . Miza este una de reglementare și control instituțional: legea americană interzice președintelui să poarte un război fără acordul Congresului mai mult de 60 de zile. Bombardamentele asupra Iranului au început pe 28 februarie, iar Trump a notificat oficial Congresul pe 2 martie; de atunci curge termenul de 60 de zile, care expiră la 1 mai, notează The New York Times, citat de Digi24. Până la această dată, președintele ar avea trei opțiuni: să ceară permisiunea Congresului pentru a continua acțiunile militare, să înceapă reducerea lor sau să încerce să ocolească restricția. Presiune politică în Congres, cu o majoritate republicană strânsă Democrații din Congres au încercat de cinci ori să adopte rezoluții care să oprească acțiunile militare și să-l oblige pe Trump să se consulte cu legislatorii, însă republicanii le-au blocat. Totuși, unii republicani au transmis că termenul legal contează. Senatorul republican John Curtis a scris la începutul lunii aprilie că nu va susține continuarea acțiunilor militare după expirarea celor 60 de zile fără aprobarea Congresului. La rândul ei, Lisa Murkowski a criticat lipsa de transparență privind obiectivele, costurile și durata războiului și lucrează, împreună cu un grup de senatori, la o rezoluție care să autorizeze utilizarea forței militare împotriva Iranului, cu scopul declarat de a restabili autoritatea Congresului și de a impune „parametri clari” ai operațiunii. În Senat, republicanii au o majoritate de 53 de voturi din 100. Dacă o parte dintre senatorii republicani își înăspresc poziția, Casa Albă ar putea fi forțată să caute un compromis. Ce permite legea după 1 mai și ce precedent există Legea permite o prelungire cu 30 de zile dacă președintele confirmă în scris că timpul suplimentar este necesar pentru retragerea în siguranță a trupelor americane, dar această prelungire nu oferă autoritatea de a continua o campanie ofensivă. În trecut, președinți din ambele partide au continuat operațiuni militare fără aprobarea Congresului și după expirarea termenului de 60 de zile. Digi24 amintește cazul din 2011, când Barack Obama a susținut că legea nu se aplică operațiunii din Libia, argument care a atras critici bipartizane; unii legislatori iau în calcul că administrația Trump ar putea invoca raționamente similare și în cazul Iranului. Situația din teren: armistițiu prelungit și consolidare navală Trump a prelungit un armistițiu de două săptămâni care expirase marți, fără să precizeze o nouă dată de încheiere. Potrivit unor surse Axios, președintele ar fi dispus să acorde Iranului încă „trei-cinci zile” pentru a-și „pune ordine în gânduri”, însă Trump a respins informația ca fiind „falsă” și a spus că nu există „niciun fel de presiune în ceea ce privește termenele” legate de încetarea focului sau de stabilirea unei noi date pentru negocieri. În paralel, peste 20 de nave de război americane continuă să blocheze trecerea navelor legate de Iran la granița convențională dintre Golful Oman și Marea Arabiei. SUA au trimis și a treia grupă de atac navală în regiune, condusă de portavionul USS George HW Bush , care ar urma să ajungă în Orientul Mijlociu în „trei-cinci zile”, conform informațiilor din material. [...]
