Știri
Știri din categoria Externe
Armata israeliană raportează o creștere cu 24% a înrolărilor ultraortodocșilor, un semnal de schimbare operațională într-un dosar sensibil politic, pe fondul trimiterii de ordine de recrutare după decizia Curții Supreme din 2024, potrivit Digi24.
Armata a anunțat că, de la începutul lunii aprilie, recrutarea bărbaților ultraortodocși a crescut față de aceeași perioadă a anului trecut, într-un moment în care evitarea serviciului militar obligatoriu de către acest grup religios a devenit o temă centrală în dezbaterea politică din Israel. Informația este atribuită agenției EFE.
Scutirea ultraortodocșilor de la serviciul militar obligatoriu a fost o regulă stabilită încă din perioada fondatorului Statului Israel, David Ben-Gurion, pentru cei care se dedicau studiului textelor sacre ale iudaismului. Practica a fost însă oprită printr-o decizie a Curții Supreme din iunie 2024, care a dispus recrutarea studenților din școlile talmudice.
În urma acestei hotărâri, armata a început să trimită ordine de încorporare către ultraortodocși, iar în paralel s-au intensificat protestele împotriva includerii lor în orice formă de serviciu militar.
Conform datelor publicate de armata israeliană, în acest an, de la începutul lunii aprilie, s-au înrolat 433 de recruți ultraortodocși, dintre care 272 în unități de luptă, ceea ce reprezintă o creștere de 24% față de perioada similară din 2025.
În același timp, armata estimează că există între 80.000 și 90.000 de persoane care s-au sustras recrutării. Potrivit ziarului Times of Israel, 50% dintre acestea sunt ultraortodocși, iar alți 25% aparțin „probabil” acestui grup religios.
Ultraortodocșii reprezintă aproximativ 14% din populația Israelului, adică aproape 1,3 milioane de persoane. După decizia Curții Supreme, partidele ultraortodoxe au făcut presiuni asupra premierului Benjamin Netanyahu pentru adoptarea unei legi care să garanteze scutirea de la serviciul militar, în timp ce o parte importantă a societății și opoziția cer aplicarea obligației în condiții egale pentru întreaga populație.
Pe termen scurt, creșterea raportată a înrolărilor indică o implementare mai fermă a recrutării în rândul ultraortodocșilor, dar amploarea estimată a sustragerilor sugerează că tensiunile sociale și politice din jurul subiectului vor continua.
Recomandate
Loviturile succesive asupra conducerii Hamas și reluarea confruntărilor din Liban readuc Israelul într-un conflict pe două fronturi, fără o strategie finală evidentă , potrivit unei analize din The Jerusalem Post , care notează că succesele tactice nu se traduc automat în rezultate strategice. Armata israeliană (IDF) a lovit marți în Gaza un lider Hamas identificat drept Mohammed Odeh , descris de biroul premierului Benjamin Netanyahu drept noul șef al aripii militare și „unul dintre arhitecții” atacului din 7 octombrie. Conform aceleiași declarații, Odeh ar fi fost numit în urmă cu aproximativ o săptămână pentru a-l înlocui pe Ezzedine al-Haddad, eliminat într-o lovitură israeliană cu două săptămâni înainte. „La ordinul prim-ministrului Benjamin Netanyahu și al ministrului apărării Israel Katz, IDF a lovit Mohammed Odeh în Gaza, noul lider al aripii militare a organizației teroriste Hamas și unul dintre arhitecții masacrului din 7 octombrie”, a transmis biroul premierului israelian, citat de publicație. Ținte eliminate, dar efectul asupra Hamas rămâne incert Analiza sugerează că eliminarea rapidă a unor lideri Hamas ar putea indica probleme de securitate internă în jurul conducerii organizației, în contrast cu dificultatea de a-i viza în trecut pe lideri precum Yahya Sinwar, Marwan Issa și Mohammed Dief. Autorul compară situația cu 2004, când Israel i-a ucis pe Ahmed Yassin și Abdul Aziz Rantisi într-o lună de asasinate țintite, o practică atunci mai controversată, dar care astăzi este tratată ca „normalitate”. Totuși, rămâne neclar dacă aceste lovituri vor declanșa o nouă rundă de confruntări sau vor slăbi decisiv Hamas. Deși organizația ar fi pierdut „majoritatea” comandanților de brigadă și batalion în circa 961 de zile de război și o parte importantă din conducere, ea „nu s-a prăbușit” și continuă să controleze aproximativ jumătate din Gaza, unde trăiesc circa 2 milioane de civili, menționează analiza. Frontul din Liban: drone FPV și presiune operațională prelungită În paralel, Netanyahu a promis că va „zdrobi” Hezbollah, însă analiza notează că gruparea continuă să amenințe Israelul în pofida pierderilor suferite. Un risc operațional recent este utilizarea dronelor mici cu muniții, descrise ca drone FPV (drone controlate în timp real, cu cameră video), conectate prin fibră optică pentru a evita unele măsuri de bruiaj și apărare. Trupele ar fi recurs inclusiv la plase pentru a le opri, o tactică folosită și în războiul din Ucraina, potrivit materialului. Autorul mai arată că, după aproximativ 960 de zile de confruntare cu Hezbollah, Israelul se află din nou într-o „zonă de securitate” în sudul Libanului și a distrus sate șiite, într-o tactică despre care spune că ar fi fost „împrumutată” din Gaza, dar fără ca o strategie de ieșire sau de neutralizare durabilă a amenințării să fie conturată. De ce contează: costul unui „două fronturi” fără rezultat strategic Concluzia analizei este că Israelul intră din nou într-un conflict multifront, în care câștigurile punctuale nu rezolvă problema de fond. În nord, școlile ar fi fost din nou închise, iar amenințarea dronelor este descrisă ca una care „nu se va opri” imediat. În acest context, întrebarea centrală rămâne ce urmează în Liban și Gaza și dacă strategia se va schimba, pe fondul presiunii publice pentru un rezultat care să depășească nivelul operațiunilor tactice. [...]
Uniunea Europeană își recalibrează relația cu China sub presiunea riscului de taxe americane și a dependențelor industriale , într-un context în care Bruxelles-ul încearcă să evite atât represalii comerciale de la Beijing, cât și o deteriorare suplimentară a relației transatlantice, potrivit unei analize publicate de Adevărul , bazată pe evaluarea politologului Sergiu Mișcoiu. UE se află, în această lectură, într-o zonă „nici complet aliat, nici total inamic” față de China: sancționează Beijingul pentru sprijinul „mascat” acordat Rusiei și pentru presiunea pusă pe piețele europene prin mașini electrice ieftine, dar mizează simultan pe menținerea fluxurilor comerciale, de teamă că o escaladare ar putea bloca industrii europene. De ce contează: comerțul și lanțurile de aprovizionare devin instrumente geopolitice Punctul sensibil este unul economic și operațional: UE încearcă să-și „calculeze fiecare mișcare” între retorica protecționistă și nevoia de materii prime din Asia, în timp ce Washingtonul, pe fondul unei linii mai dure asociate lui Donald Trump, este descris ca sursă de presiune prin critici și amenințări cu taxe ridicate. În același timp, administrația Trump ar fi împins europenii spre un front comun împotriva Chinei, inclusiv pentru a limita dependența de metalele rare chinezești — o categorie de resurse cu rol critic în industrii precum tehnologia și tranziția energetică. Beijingul, curtat de lideri europeni, dar cu rezerve la Bruxelles Analiza notează că mai mulți lideri europeni au vizitat recent Beijingul și au arătat disponibilitate pentru întărirea relațiilor: Emmanuel Macron , Friedrich Merz și Pedro Sánchez. Mișcoiu leagă această apropiere de răcirea relațiilor cu SUA și de căutarea unor „afaceri cât mai bune” cu China, într-un moment în care europenii se simt tot mai puțin acoperiți de garanțiile tradiționale. „SUA amenință toată ziua că pun taxe inclusiv pe produsele și serviciile europene, nu mai vorbim de cele chinezești”, spune Sergiu Mișcoiu. UE „mai aproape de China” decât de SUA? Expertul vede șanse reduse Deși unii analiști iau în calcul scenariul unei Europe mai apropiate de China decât de Statele Unite, Mișcoiu spune că nu îi acordă prea multe șanse. În schimb, el anticipează continuarea tensiunilor transatlantice și „anumite câștiguri” pentru Beijing, pe fondul unei Europe care încearcă să se emancipeze strategic. În această cheie, sunt menționate și acordurile de liber schimb pe care UE le negociază în afara spațiului transatlantic (precum cele cu Mercosur și India), care ar putea produce, „de facto”, o apropiere mai mare de China, pe măsură ce UE se afirmă ca actor geopolitic mai autonom. Contextul de securitate: Taiwan ul și calculul concesiilor Textul introduce și dimensiunea Asia-Pacific, prin Taiwan. Mișcoiu susține că SUA nu își permit să abandoneze Taiwanul, iar China ar încerca o „absorbție de facto” mai degrabă decât o invazie militară, pentru a evita un conflict direct. În acest cadru, expertul afirmă că Beijingul ar putea oferi concesii Washingtonului, inclusiv pe zona mineralelor și a pământurilor rare. Materialul este trunchiat în extrasul furnizat, astfel că nu reiese concluzia completă a autorului despre limitele decizionale ale lui Donald Trump și despre pașii următori probabili; însă direcția generală indicată este că UE va continua să navigheze între presiunea americană și riscurile economice ale unei rupturi cu China. [...]
Declarațiile lui Donald Trump despre un posibil acord cu Iranul mențin riscul de tensiuni în zona Strâmtorii Ormuz , un punct critic pentru fluxurile globale de petrol, într-un moment în care Teheranul ar căuta reluarea transportului maritim comercial, potrivit Digi24 . Într-o ședință a cabinetului la Casa Albă, președintele SUA a spus că Iranul „își dorește foarte mult” să încheie un acord, însă Washingtonul „nu este încă mulțumit” de forma actuală, relatează Reuters, citată de Digi24. „Fie vom ajunge la un acord, fie va trebui pur și simplu să ducem treaba la bun sfârșit”, a declarat Trump reporterilor. De ce contează: Ormuz, un nod pentru petrolul mondial Informația apare pe fondul prezentării, de către presa iraniană, a unui acord potrivit căruia Strâmtoarea Ormuz ar urma să se redeschidă în termen de o lună. În cadrul descris ca „neoficial”, Iranul ar urma să restabilească transportul maritim comercial prin strâmtoare – o rută care, potrivit materialului, a fost cândva cale de tranzit pentru 20% din petrolul mondial – în timp ce SUA ar urma să ridice blocada navală. Ce ar urma, potrivit cadrului prezentat în Iran Televiziunea de stat iraniană a adăugat că documentul menționează și o posibilă etapă de formalizare: orice acord final la care s-ar ajunge în termen de 60 de zile ar putea fi aprobat ca obligatoriu de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. În acest context, mesajul de la Washington indică faptul că negocierile nu sunt, deocamdată, într-un punct acceptabil pentru SUA, ceea ce menține incertitudinea privind calendarul și condițiile unei eventuale normalizări a traficului maritim prin Ormuz. [...]
Informațiile despre redeschiderea Strâmtorii Ormuz au mișcat imediat piața petrolului , însă Washingtonul le contestă, ceea ce menține riscul de volatilitate pe energie, potrivit Digi24 . Un proiect de acord prezentat de presa de stat iraniană susține că traficul comercial prin Strâmtoarea Ormuz ar urma să fie restabilit în termen de o lună, iar SUA ar urma să ridice blocada navală. Documentul este descris ca un „cadru neoficial” și a fost preluat de The Telegraph, notează publicația. Reacția SUA a venit însă printr-o negare directă. Casa Albă a transmis că documentul publicat de presa controlată de Iran „nu este adevărat” și că memorandumul de înțelegere ar fi „o invenție completă”. De ce contează pentru piețele de energie Chiar și în absența unei confirmări oficiale, simpla relatare despre un posibil acord a avut efect imediat asupra cotațiilor: prețul petrolului a coborât la cel mai mic nivel din 20 aprilie, iar țițeiul Brent a scăzut miercuri cu 3,7%, sub 96 de dolari pe baril (aprox. 440 lei), pe fondul speranțelor că traficul maritim va fi reluat pe această rută. În context, Digi24 amintește că Strâmtoarea Ormuz a fost cândva o cale de tranzit pentru aproximativ 20% din petrolul mondial, ceea ce explică sensibilitatea pieței la orice semnal privind accesul navelor comerciale. Ce prevede „cadrul neoficial” și ce urmează Potrivit televiziunii de stat iraniene, documentul ar mai menționa că orice acord final la care s-ar ajunge în termen de 60 de zile ar putea fi aprobat ca obligatoriu de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. În paralel, Donald Trump urma să se întâlnească miercuri după-amiază cu cabinetul său la Casa Albă pentru a discuta „următorii pași”, inclusiv cu Tulsi Gabbard , directorul demisionar al serviciilor de informații, la câteva zile după ce Iranul a acuzat Washingtonul de încălcarea armistițiului convenit în aprilie. Digi24 mai relatează că SUA au atacat nave militare iraniene în strâmtoare, acuzându-le că au încercat să plaseze mine pe calea navigabilă. În acest tablou, negarea Casei Albe reduce credibilitatea „proiectului de acord”, dar nu elimină impactul de piață: investitorii rămân expuși la schimbări rapide de preț, în funcție de confirmări sau escaladări în zonă. [...]
Noul premier al Bulgariei condiționează viitoarele angajamente pentru Ucraina de buget și securitate , avertizând că strategia europeană de „pace prin putere” riscă o escaladare periculoasă, inclusiv nucleară, potrivit HotNews . Rumen Radev a cerut Europei să înceapă negocieri cu Rusia și să își reevalueze rapid abordarea războiului din Ucraina. Radev a făcut declarațiile la Paris, miercuri, înaintea unei întâlniri cu președintele francez Emmanuel Macron . El a spus că Europa este în întârziere cu inițierea negocierilor și că ar fi trebuit „să conducă aceste negocieri”. Avertismentul: „victorie convențională” vs. putere nucleară Premierul bulgar a criticat ideea urmăririi unei victorii convenționale asupra Rusiei, pe care a numit-o „cea mai mare putere nucleară”, susținând că acest obiectiv crește riscul de escaladare. „Ceea ce mă îngrijorează este strădania Europei de a obține o victorie convențională asupra celei mai mari puteri nucleare, fără a avea capacitatea de a intercepta și contracara armele hipersonice moderne ale Rusiei. Acesta este un risc serios.” În același registru, Radev a avertizat că evoluțiile „din ultimele zile” și dorința „cu orice preț” de a impune „pace prin forță” pot împinge conflictul spre o escaladare nucleară. „Suntem deja foarte aproape de o escaladare nucleară.” Miza pentru Sofia: prudență la bani și sprijin militar Radev a arătat că Bulgaria a oferit până acum Ucrainei sprijin politic, umanitar, diplomatic și militar, însă a indicat o linie mai prudentă pentru perioada următoare: viitoarele angajamente financiare și militare trebuie cântărite în noul context de securitate. „Prima obligație a guvernului nostru este să garanteze nivelul de trai și securitatea cetățenilor bulgari. Abia atunci ne putem gândi la alocarea de bani în acest scop.” „Umbrela nucleară” și poziția Bulgariei Întrebat despre informațiile potrivit cărora Franța discută modificări ale doctrinei sale nucleare și opțiuni pentru antrenament comun cu aliații, Radev a spus că Bulgaria nu a primit o invitație de participare. În final, el a insistat că „diplomația” trebuie readusă ca instrument principal pentru soluționarea conflictului Rusia–Ucraina. [...]
Ucraina avertizează că riscă să rămână fără apărare antiaeriană , pe fondul epuizării muniției pentru sistemele occidentale, iar președintele Volodimir Zelenski i-a trimis o scrisoare lui Donald Trump pentru a cere ajutor urgent, potrivit Mediafax . Miza este una operațională: fără rachete pentru Patriot și alte sisteme, capacitatea Ucrainei de a respinge atacuri aeriene în valuri ar putea scădea rapid. Semnalul de alarmă vine dintr-o relatare a publicației ucrainene Kyiv Independent, care susține că Zelenski a scris către Casa Albă pentru a descrie situația și a solicita sprijin. În textul consultat de jurnaliștii ucraineni, dependența de SUA pentru apărarea împotriva rachetelor balistice este descrisă ca fiind aproape totală. „Când vine vorba de apărarea împotriva rachetelor balistice, suntem aproape complet dependenți de Statele Unite.” De ce contează: riscul unui „gol” de protecție a spațiului aerian Oficialii de la Kiev se tem că rezervele limitate de rachete pentru Patriot și alte sisteme occidentale ar putea să nu fie suficiente pentru a face față unor atacuri intensificate. În scenariul cel mai pesimist menționat, cerul Ucrainei ar putea rămâne neprotejat. Context: atacuri recente și amenințări de escaladare Potrivit informațiilor citate, Kievul s-a confruntat recent cu unul dintre cele mai mari atacuri aeriene de la începutul războiului. Rusia ar fi amenințat că va intensifica loviturile și că va viza inclusiv sedii ale unor instituții importante din capitală; totodată, diplomaților străini li s-ar fi cerut să părăsească orașul pentru a reduce riscul de a deveni victime ale atacurilor. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre un răspuns al părții americane, rămâne neclar dacă solicitarea transmisă de Zelenski va produce rapid o decizie de sprijin sau o reconfigurare a livrărilor de muniție. [...]
