Știri
Știri din categoria Externe
În ciuda taxelor vamale impuse de SUA și a tensiunilor comerciale internaționale, China a atins în 2025 un excedent comercial istoric de 1.200 miliarde de dolari, cel mai mare înregistrat vreodată de această țară, potrivit Economica.net, care citează agențiile DPA și Reuters. Datele oficiale arată o creștere de 5,5% a exporturilor, la aproximativ 3.800 miliarde de dolari, în timp ce importurile au stagnat la 2.600 miliarde de dolari.
Această performanță vine pe fundalul unei contracții severe a schimburilor comerciale dintre China și SUA. Exporturile către Statele Unite au scăzut cu 20% în 2025, iar importurile din SUA au înregistrat un declin de 14,6%, pe fondul menținerii barierelor tarifare și al disputelor comerciale prelungite între cele două economii. În acest context, China și-a diversificat piețele de desfacere, orientându-se spre Asia de Sud-Est, Africa, America Latină și Europa. De exemplu, exporturile către Germania au crescut cu 10,5%, în timp ce importurile din această țară au scăzut cu 2,1%.
Datele din luna decembrie au depășit așteptările analiștilor, cu exporturi în creștere de 6,6% și importuri majorate cu 5,7%, semnalând o revigorare a activității comerciale în ultimele săptămâni ale anului. Analiștii estimau o creștere modestă, de doar 0,9% a importurilor, ceea ce face ca aceste cifre să fie considerate un indicator pozitiv pentru începutul anului 2026.
Fred Neumann, economist-șef la HSBC, a explicat acest avans remarcabil prin competitivitatea ridicată a economiei chineze: „Datele privind excedentul reflectă progresele în productivitate și tehnologie, în ciuda cererii interne slabe și a supracapacității de producție”. Totuși, el avertizează că această dinamică ar putea accentua tensiunile cu partenerii comerciali, mai ales cu cei care depind masiv de exporturi.
China reușește astfel să transforme o situație de presiune externă într-un avantaj economic, folosindu-se de infrastructura sa de producție avansată și de capacitatea de a redirecționa fluxurile comerciale. Însă riscurile nu dispar: dezechilibrele comerciale majore ar putea alimenta noi măsuri protecționiste în relațiile cu partenerii occidentali.
Recomandate
Atacurile Iranului au produs pagube de până la 25 mld. dolari (aprox. 115 mld. lei) la infrastructura militară americană din Orientul Mijlociu, potrivit unei investigații preluate de G4Media . Miza nu este doar militară, ci și bugetară: amploarea avariilor indică un efort de reparații și înlocuiri care poate împinge costurile totale mult peste estimările inițiale. Investigația CNN indică faptul că cel puțin 16 poziții militare americane au fost avariate, acestea reprezentând „majoritatea” pozițiilor SUA din regiune. Siturile sunt în opt țări din Orientul Mijlociu, iar unele facilități ar fi devenit „practic neutilizabile” sau „nelocuibile”. Ce a fost lovit și de ce contează operațional Conform relatărilor citate (CNN, The New York Times și NBC News), atacurile au vizat infrastructură critică, cu echipamente scumpe și greu de înlocuit: sisteme radar de „înaltă valoare”; terminale de comunicații prin satelit; sisteme de apărare aeriană, inclusiv componente THAAD (un sistem american de apărare antirachetă la altitudine mare). Țintirea acestor elemente sugerează un impact direct asupra capacității de supraveghere, comandă-control și apărare antiaeriană, adică exact zonele care susțin funcționarea bazelor și protecția personalului. Nota de plată: interval larg și incertitudini Costurile estimate pentru reparații sunt plasate între 5 miliarde și 25 de miliarde de dolari (aprox. 23–115 mld. lei), însă „unele surse” citate în material sugerează că impactul economic total ar putea fi „mult mai mare”. Publicația nu detaliază metodologia acestor estimări și nici nu oferă o defalcare pe tipuri de lucrări, ceea ce lasă o marjă mare de incertitudine. Un exemplu punctual menționat este Bahrain, unde cartierul general al Flotei a V-a a SUA din Manama ar fi suferit daune estimate la 200 de milioane de dolari (aprox. 920 mil. lei). Unde au fost raportate avarii Materialul enumeră mai multe țări gazdă și baze/obiective afectate: Bahrain : cartierul general al Flotei a V-a (Manama) – daune extinse; Kuwait : baza aeriană Ali Al Salem și Camp Buehring – avarii la hangare și piste; Qatar : baza aeriană Al Udeid și un radar de avertizare timpurie de 1,1 miliarde de dolari (aprox. 5,1 mld. lei) lângă Umm Dahal; Arabia Saudită : baza aeriană Prince Sultan – distrugeri la comunicații și sisteme radar; Emiratele Arabe Unite : bazele Al Dhafra și Al Ruwais – ținte confirmate prin imagini satelitare; Iordania : baza aeriană Muwaffaq Salti – avarii la sisteme de interceptare a rachetelor. Pierderi umane raportate De la începutul conflictului, pe 28 februarie 2026, ar fi fost răniți aproximativ 140–155 de militari americani, iar cel puțin 8 ar fi fost uciși, potrivit informațiilor din material. În lipsa unor date suplimentare despre calendarul reparațiilor și sursele de finanțare, rămâne deschisă întrebarea cât de repede pot fi readuse la capacitate completă aceste situri și ce presiune bugetară va genera refacerea infrastructurii critice în regiune. [...]
Rusia își acoperă acum 90% din importurile de tehnologii sancționate prin China , ceea ce adâncește dependența economică și operațională a Moscovei de Beijing, pe fondul înăspririi sancțiunilor UE, potrivit Digi24 . Date citate de Bloomberg, din surse familiarizate cu statisticile, indică o creștere a dependenței față de anul trecut, când nivelul era de 80%, în pofida programelor rusești de substituire a importurilor. Explicația avansată este că noile sancțiuni europene au blocat canalele de aprovizionare rămase din Occident, împingând Rusia să se bazeze și mai mult pe rute intermediare prin China. Ce înseamnă, practic, această dependență În UE este cunoscut rolul Chinei în furnizarea către Kremlin de tehnologii cu dublă utilizare (bunuri care pot fi folosite atât civil, cât și militar) și chiar de informații de recunoaștere prin satelit pentru război, potrivit acelorași surse citate de Bloomberg. Totuși, statele UE ar evita, deocamdată, sancțiuni directe împotriva Chinei, de teama unor măsuri de retorsiune. În acest context, ruptura cu Occidentul a accelerat o repoziționare structurală a economiei ruse: Elina Rybakova, economist la Institutul de Economie Internațională Peterson (Washington), apreciază că Rusia s-a transformat într-un „vasal al Chinei”, în ciuda declarațiilor președintelui Vladimir Putin despre „suveranitate tehnologică”. Comerțul: pondere mare pentru Rusia, miză relativ mică pentru China Potrivit datelor Institutului Gaidar, anul trecut China a cumpărat 27% din totalul exporturilor Rusiei și a asigurat 36% din importurile Federației Ruse. În același timp, Rusia rămâne o piață marginală pentru exporturile Chinei: ponderea a scăzut de la 3,2% la 2,7%, un nivel comparat în material cu cel al Mexicului. Dezechilibrul de putere economică este esențial pentru înțelegerea relației: Beijingul poate influența semnificativ Moscova, în timp ce dependența Chinei de piața rusă este limitată. Semnal de vulnerabilitate: comerțul bilateral a scăzut în 2025 Un alt indicator al fragilității este evoluția schimburilor comerciale: volumul comerțului ruso-chinez a scăzut în 2025 cu 6,5%, până la 1,63 trilioane de yuani (234 miliarde de dolari). Au scăzut atât livrările Chinei către Rusia (cu 3,4% față de anul anterior), cât și exporturile Rusiei către China (cu 9,9%). Digi24 notează că această scădere a provocat îngrijorare la Kremlin: Reuters a relatat, citând surse apropiate guvernului rus, că Vladimir Putin ar fi intenționat să-i ceară lui Xi Jinping să nu reducă volumul comerțului, de care economia rusă ar depinde „în mod critic”. [...]
Majorarea la 25% a taxelor vamale pentru mașinile și camioanele din UE riscă să scumpească importurile auto în SUA și să reaprindă tensiunile comerciale transatlantice , după ce președintele american Donald Trump a anunțat că măsura va intra în vigoare săptămâna viitoare, potrivit Agerpres . Trump a transmis pe rețeaua sa Truth Social că Uniunea Europeană nu s-ar fi conformat unui acord comercial cu Statele Unite, fără să precizeze ce încălcări ar fi avut loc. De la plafon de 15% la 25% într-un interval scurt Anul trecut, Trump convenise cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , un acord comercial-cadru care stabilea un plafon de 15% pentru importurile americane de produse europene, inclusiv automobilele și componentele acestora. Implementarea înțelegerii a fost însă întârziată de noi amenințări cu taxe vamale lansate de Trump, inclusiv pe fondul disputelor legate de intenția sa declarată de a anexa Groenlanda, teritoriu care face parte din Regatul Danemarcei. Incertitudine juridică în SUA privind taxele vamale La această incertitudine s-a adăugat și o decizie a Curții Supreme a SUA, potrivit căreia multe taxe vamale introduse discreționar de Trump erau ilegale, mai notează Agerpres. În acest context, anunțul privind creșterea la 25% a taxelor pentru autovehiculele importate din UE indică o nouă etapă de presiune comercială, cu efecte potențiale asupra fluxurilor de export și a costurilor pe lanțul auto dintre Europa și piața americană. [...]
China își extinde discret amprenta economică în Crimeea și în alte teritorii ucrainene ocupate , evitând însă investițiile directe vizibile din teama sancțiunilor, potrivit Adevărul . Miza pentru Beijing combină calcule geopolitice în Marea Neagră cu accesul la resurse și rute către Europa de Est. Interesul nu este nou. Conform publicației independente ruse The Insider, în decembrie 2013 fusese semnat un proiect ucraineano-chinez care viza construirea unui port în ape adânci și modernizarea portului de pescuit din Sevastopol. Proiectul a fost abandonat după protestele din Ucraina, plecarea președintelui Viktor Ianukovici și intervenția Rusiei în Crimeea. De la intenții la contacte mai frecvente după 2022 Între 2014 și 2022, presa rusă a relatat repetat despre interesul companiilor chineze pentru proiecte de infrastructură în Crimeea, fără ca acestea să se concretizeze. Situația „pare să se fi schimbat” după declanșarea ofensivei ruse în Ucraina, care ar fi creat oportunități noi pentru Beijing. În noiembrie 2023, The Washington Post a relatat despre posibile discuții ruso-chineze privind construirea unui tunel de transport sub strâmtoarea Kerci, informații negate atât de Moscova, cât și de Beijing. Cum arată „prudența” Chinei: prezență fără investiții mari la vedere Textul indică o intensificare a contactelor dintre China și Crimeea, uneori fără acordul Kievului. Un exemplu este nava „Heng Yang 9”, sub pavilion panamez, dar deținută de o companie chineză, observată de mai multe ori în portul Sevastopol; Ministerul ucrainean de Externe a protestat pe lângă autoritățile chineze. În paralel, expansiunea chineză în teritoriile ucrainene ocupate este descrisă ca fiind, deocamdată, „nu de amploare”, însă „tot mai multe companii chineze” își stabilesc prezența acolo și dezvoltă relații cu elitele locale. Un oficial din republica separatistă Lugansk susține că „China urmărește îndeaproape evoluțiile”. De ce contează: resurse, rute și testarea limitelor sancțiunilor Adevărul notează că motivele Beijingului sunt atât geopolitice, cât și economice: Crimeea are importanță strategică în Marea Neagră, iar sud-estul Ucrainei poate funcționa ca punct de acces către Europa de Est. În plus, aproximativ jumătate din resursele de pământuri rare ale Ucrainei s-ar afla în zone controlate de Rusia. Potrivit The Insider, implicarea actuală ar putea fi și un „test” în contextul sancțiunilor internaționale: companiile private ar evalua riscurile și oportunitățile, în perspectiva unei implicări viitoare a marilor grupuri industriale susținute de statul chinez. [...]
SUA cer discuții directe Israel–Liban pentru a consolida un armistițiu care rămâne instabil , într-un demers ce vizează obținerea unor garanții de securitate și suveranitate pentru Beirut, pe fondul continuării atacurilor reciproce și al prezenței trupelor israeliene în sudul Libanului, potrivit Agerpres . Mesajul a fost transmis de ambasada SUA la Beirut, care a susținut că „Libanul se află la o răscruce de drumuri” și că o implicare directă între Liban și Israel ar putea deschide o „oportunitate istorică” pentru ca țara să-și „recupereze” suveranitatea și să-și modeleze viitorul ca națiune independentă. Contextul este o încetare a focului anunțată la mijlocul lunii aprilie de președintele SUA, Donald Trump , după discuții cu premierul israelian Benjamin Netanyahu și președintele libanez Joseph Aoun. Totuși, armistițiul este descris ca fragil: atacurile reciproce dintre armata israeliană și gruparea șiită Hezbollah continuă, iar trupe israeliene staționează în continuare în sudul Libanului. Ce urmăresc SUA printr-o întâlnire la nivel înalt Ambasada americană a indicat explicit o întâlnire directă între președintele libanez Joseph Aoun și prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, „facilitată” de Donald Trump. Potrivit comunicatului, o astfel de întrevedere ar putea oferi Libanului șansa de a obține „garanții concrete” privind: suveranitatea deplină; integritatea teritorială; frontiere securizate; sprijin umanitar și pentru reconstrucție; restaurarea completă a autorității statului libanez asupra întregului teritoriu, „garantat de Statele Unite”. Limitările de pe teren: Hezbollah și statutul Libanului în conflict Agerpres notează că Libanul nu este considerat oficial parte la conflict și nu are control direct asupra Hezbollah, miliție proiraniană. Această realitate complică aplicarea și verificarea unei încetări a focului, în condițiile în care confruntările continuă, în pofida anunțului politic de armistițiu. [...]
Semnalele privind un portavion nuclear arată o accelerare a modernizării navale a Chinei , cu implicații directe pentru echilibrul militar din regiune și pentru planificarea de apărare a SUA și a aliaților, în condițiile în care Beijingul evită, deocamdată, o confirmare explicită. Informațiile apar în Antena 3 , care citează reacția Ministerului Apărării din China la speculațiile declanșate de un videoclip de propagandă al marinei militare. Ministerul Apărării de la Beijing a oferit un răspuns descris drept „criptic” la întrebările despre un posibil prim portavion chinez cu propulsie nucleară. Purtătorul de cuvânt Zhang Xiaogang a spus că deciziile privind construcția portavioanelor sunt luate „în mod cuprinzător”, în funcție de nevoile de securitate națională și de evoluția echipamentelor și tehnologiei, fără să confirme existența sau stadiul unui astfel de program. „Întotdeauna luăm în considerare construcția portavionelor în mod cuprinzător, bazându-ne pe nevoile de securitate națională și pe dezvoltarea de echipamente și tehnologie.” În același context, Zhang a folosit o formulare care, potrivit articolului, s-ar traduce prin ideea că „fiecare înțelege ce vrea” sau „fiecare vede cu ochii săi”, evitând să lămurească direct la ce se referă videoclipul. „Hi Jian”, indiciul din propaganda navală Speculațiile au pornit de la un clip de propagandă al marinei chineze, în care apare un marinar numit „Hi Jian”. Potrivit materialului, „Hi Jian” este un echivalent fonetic în chineză pentru expresia „navă cu propulsie nucleară”, ceea ce a alimentat interpretarea că ar fi vorba despre un al patrulea portavion, posibil primul cu propulsie nucleară. Beijingul a lansat videoclipul – intitulat „Navigând către ocean” – în perioada în care a marcat 77 de ani de la fondarea Marinei Armatei Populare de Eliberare. Cu această ocazie, autoritățile au deschis publicului peste 40 de nave aflate în serviciu activ, în 10 porturi, între care Dalian, Qingdao, Shanghai, Ningbo, Xiamen, Guangzhou și Sanya. De ce contează: proiecție de forță și ritm de construcție Materialul notează că presa internațională amintește intenția Chinei de a construi portavioane noi în viitor. În plus, sunt citate evaluări ale Pentagonului potrivit cărora China ar putea ajunge la „până la nouă portavioane” în următorul deceniu. În evaluarea americană redată de articol, evoluția marinei chineze indică o transformare dintr-o structură predominant defensivă într-un instrument cu rol politic, folosit pentru promovarea – inclusiv prin forță – a politicii externe a Chinei. Modernizarea ar fi început în anii ’80 și s-ar fi accelerat după 2012, odată cu preluarea conducerii Partidului Comunist Chinez de către Xi Jinping . Tot ca element de context operațional, articolul menționează că marina chineză are deja experiență cu tehnologia nucleară, prin construirea a „cel puțin două duzini” de submarine cu propulsie nucleară, la un ritm descris ca fiind mai mare decât cel al Marinei SUA. Ce rămâne neconfirmat În forma prezentată, Beijingul nu confirmă explicit existența unui portavion cu propulsie nucleară și nici nu oferă un calendar. Informația-cheie rămâne, așadar, la nivel de semnal și interpretare, pe fondul unei comunicări oficiale intenționat ambigue. [...]
