Știri
Știri din categoria Externe
Sancțiunile au împins Rusia să caute capital și clienți în Arctica, dar diferențele de interese au forțat China să-și tempereze ambițiile, arată o analiză publicată de Digi24. Deși Moscova și Beijingul afișează o „prietenie fără limite”, Arctica rămâne un punct sensibil: Rusia vrea control decizional exclusiv al statelor arctice, în timp ce China susține acces mai larg la exploatarea regiunii.
Pentru Rusia, miza este direct economică și strategică. Potrivit datelor oficiale citate, activitatea economică din regiunea arctică reprezintă 6% din PIB-ul Rusiei și 10% din exporturi. După 2022, cooperarea cu celelalte state arctice a devenit dificilă, pe fondul sancțiunilor, iar Moscova are probleme să investească singură în infrastructura necesară, notează The Insider.
Analiza descrie o relație în care nevoia a înlocuit încrederea. Rusia are nevoie de investitori și piețe de export pentru resursele arctice, dar, în același timp, încearcă să evite dependența excesivă de un singur partener, inclusiv de China, într-o zonă considerată vitală pentru economia sa.
În acest context, este menționat proiectul uzinei de gaze naturale lichefiate Yamal din Siberia, pe care Rusia și China ar fi urmat să îl dezvolte împreună, pe fondul deciziei Uniunii Europene de a renunța la importurile rusești de GNL până în 2027. Cercetători citați în articol indică limitele unei Rusii puternic sancționate în a susține singură proiecte de infrastructură și comerț.
Separat, analiza arată că atacurile Ucrainei asupra terminalelor petroliere rusești au blocat aproximativ 40% din exporturile de petrol ale Rusiei, reducând capacitatea Moscovei de a profita de creșterile de preț asociate crizei din Golful Persic.
Pe partea chineză, articolul susține că Beijingul a trecut printr-o etapă în care implicarea sa în Arctica a fost percepută drept „prea agresivă”, inclusiv după ce China s-a autodefinit „stat aproape arctic” și a promovat ideea unui „Drum Polar al Mătăsii”. După extinderea prezenței (inclusiv statut de observator în Consiliul Arctic și stații de cercetare în mai multe țări), China ar fi recurs la o „retragere tactică”, potrivit unei surse academice citate.
Diferența de viziune rămâne însă structurală: Beijingul vede Arctica drept o regiune ce ar trebui să poată fi exploatată de mai multe state, în timp ce Moscova insistă ca politica regională să fie decisă de statele arctice. În plus, oficiali ruși ar fi perceput „Drumul Polar al Mătăsii” ca pe un proiect în care Rusia riscă să devină doar un coridor de tranzit între China și Europa.
Deși există exemple de cooperare economică și militară, analiza notează că limitele parteneriatului sunt mai vizibile în zona militară: cooperarea ar fi concentrată în Marea Bering și mult mai puțin prezentă în Marea Baltică sau în apele din jurul Groenlandei.
În același timp, Moscova ar continua să se teamă de spionaj chinezesc în Arctica, potrivit unui raport bazat pe un document al serviciilor de securitate ruse, menționat în articol.
Pe termen scurt, Rusia rămâne „poarta” Chinei spre Arctica, inclusiv din motive operaționale: capacitatea de navigație pe Ruta Mării Nordului este afectată de limitele flotei ruse de spărgătoare de gheață și de sancțiuni, iar China are interese tehnologice și strategice în regiune (inclusiv pentru dezvoltarea unor drone capabile să opereze la temperaturi foarte joase).
Pe termen mai lung, concluzia analizei este că relația rămâne una de conveniență: cooperarea este reală, dar susținută de interese care se suprapun „momentan”, nu de o aliniere completă a obiectivelor în Arctica.
Recomandate
Bruiajul GPS asupra unui avion RAF cu ministrul britanic al Apărării la bord ridică riscuri operaționale pentru zborurile militare în proximitatea Rusiei , după ce echipajul a fost nevoit să treacă pe un alt sistem de navigație în timpul unui zbor de trei ore, relatează Mediafax . Incidentul a avut loc la începutul acestei săptămâni, când John Healey se întorcea în Regatul Unit, joi, după o vizită la militarii britanici din Estonia. Cazul a fost relatat inițial de The Times, citată de BBC, potrivit aceleiași surse. Publicația notează că se crede că Rusia s-ar afla în spatele atacului, iar bruiajul a dus la dezactivarea GPS-ului aeronavei. Nu este clar dacă ministrul a fost vizat în mod deliberat, însă traiectoria zborului ar fi fost vizibilă pe site-uri de urmărire a aeronavelor. Context: o serie de incidente în zona Mării Negre și la granița cu Rusia Episodul este plasat la o zi după apariția informațiilor că două avioane de vânătoare rusești au interceptat „repetat și periculos” un avion spion al RAF deasupra Mării Negre, luna trecută. Într-un incident separat, tot luna trecută, un avion de vânătoare rus Su-35 s-a apropiat de o aeronavă de supraveghere Rivet Joint, suficient de mult încât să declanșeze sistemele de urgență și să dezactiveze pilotul automat. De asemenea, un Su-27 ar fi efectuat șase treceri în fața aeronavei RAF, apropiindu-se la doar șase metri de botul acesteia. Ce înseamnă operațional: redundanță de navigație și presiune pe proceduri Din datele prezentate, consecința imediată a bruiajului a fost trecerea piloților pe un sistem alternativ de navigație, un semnal că zborurile în proximitatea Rusiei pot necesita proceduri și echipamente de rezervă pentru menținerea siguranței și a continuității misiunilor. Healey a lăudat „profesionalismul excepțional” al echipajului RAF în timpul survolurilor rusești pe care le-a numit „inacceptabile”. Ministerul Apărării a descris aceste acțiuni drept cele mai periculoase de după 2022, când un pilot „necinstit” a lansat o rachetă asupra unui Rivet Joint deasupra Mării Negre. Potrivit Mediafax, un episod similar a avut loc și în 2024, când un avion RAF care îl transporta pe atunci ministrul apărării Grant Shapps a avut semnalul GPS bruiat în apropierea teritoriului rus. [...]
China a avertizat Germania că vizitele oficiale în Taiwan pot afecta relația bilaterală , reiterând că „ principiul unei singure Chine ” este baza politică a legăturilor sino-germane, potrivit Mediafax . Purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a declarat la Beijing că Taiwanul este „o parte inseparabilă a Chinei” și a cerut părții germane să respecte acest principiu, relatează dpa. „Îi îndemnăm pe cei implicați din partea germană să respecte principiul unei singure Chine și să înceteze să transmită semnale greșite forțelor care susțin independența Taiwanului.” De ce contează: presiune diplomatică asupra Berlinului Mesajul Beijingului vine în contextul în care Germania are relații diplomatice doar cu China, dar menține și alte forme de cooperare cu Taiwanul. În logica politicii chineze „o singură Chină”, statele sunt așteptate să recunoască Republica Populară Chineză drept singurul reprezentant al Chinei și să trateze Taiwanul ca parte a teritoriului chinez. China susține de mult timp că Taiwanul trebuie să fie adus sub controlul Beijingului, iar schimburile „oficiale” dintre insulă și țările care au relații diplomatice cu Beijingul sunt contestate constant. Ce a declanșat reacția Reacția Chinei a fost provocată de vizita unei delegații parlamentare germane în Taiwan. Delegația este transpartinică, are cinci membri și este condusă de Till Steffen , deputat din partea Verzilor. Scopul vizitei este extinderea cooperării cu insula. Potrivit informațiilor din articol, delegația germană urmează să se întâlnească marți cu președintele taiwanez Lai Ching-te. [...]
Donald Trump încearcă să lege un eventual acord de încheiere a războiului cu Iranul de extinderea Acordurilor Abraham , cerând mai multor state arabe și musulmane să normalizeze relațiile cu Israelul după încheierea conflictului, potrivit Axios . Miza este una de repoziționare geopolitică în regiune, dar contextul politic – inclusiv alegerile din Israel – face improbabil un progres rapid. Într-o convorbire telefonică de sâmbătă, Trump a discutat cu liderii din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Pakistan, Turcia, Egipt, Iordania și Bahrain despre un „acord emergent” cu Iranul. Potrivit a doi oficiali americani citați de publicație, Trump le-a transmis că, dacă se ajunge la o înțelegere care să pună capăt războiului, se așteaptă ca țările care nu sunt încă parte a Acordurilor Abraham și nu au acorduri de pace cu Israelul să se alăture și să normalizeze relațiile cu statul israelian. Un oficial american a spus că lideri, inclusiv președintele EAU Mohammed bin Zayed, care ar fi avut o poziție mai dură față de războiul cu Iranul, au susținut acordul discutat. Declarația atribuită oficialului indică sprijinul pentru înțelegere chiar și în scenariul în care aceasta ar eșua. Presiune diplomatică și „follow-up” prin emisari Din culise, un oficial american a afirmat că Trump le-a spus liderilor că urmează să îl sune pe premierul israelian Benjamin Netanyahu și că speră ca, „în viitorul apropiat”, liderul Israelului să fie inclus într-un apel similar. Totodată, Trump ar fi indicat că emisarii Jared Kushner și Steve Witkoff vor reveni asupra subiectului în săptămânile următoare. Potrivit unuia dintre oficialii americani citați, cererea i-a surprins pe unii participanți – în special liderii din Arabia Saudită, Qatar și Pakistan, care nu au relații diplomatice formale cu Israelul – iar reacția inițială ar fi fost tăcerea. Condițiile Arabiei Saudite și calendarul electoral din Israel Ținta principală a lui Trump ar fi un acord istoric de pace între Arabia Saudită și Israel, însă Axios notează că un progres pe termen scurt este „extrem de dificil”. Prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman și-ar fi exprimat anterior disponibilitatea de normalizare, dar în ultimul an ar fi devenit mai rezervat. Publicația mai relatează că bin Salman a respins o solicitare similară într-o întâlnire din Biroul Oval, în noiembrie anul trecut, iar discuția ar fi devenit tensionată. În plus, războiul cu Iranul și ruptura Arabiei Saudite cu EAU ar fi împins regatul spre o poziție mai sceptică față de guvernul israelian de extremă dreapta. În paralel, oficiali saudiți cer ca Israelul să se angajeze pe o cale „ireversibilă” și cu termene clare către un stat palestinian, condiție pe care guvernul israelian o respinge. În acest context, oficiali israelieni și americani citați de Axios consideră că Riadul nu va face pași înainte de alegerile din Israel, programate pentru septembrie, și înainte să fie clar ce guvern se formează după scrutin. Mesaj public: inclusiv ideea ca Iranul să adere Duminică, Trump a scris pe Truth Social că sprijinul și cooperarea statelor din Orientul Mijlociu ar urma să fie „îmbunătățite și întărite” prin aderarea la Acordurile Abraham. El a avansat și ideea ca Iranul să se alăture într-o zi, dar Axios subliniază că acest lucru ar presupune recunoașterea Israelului de către Teheran, pe care regimul iranian a refuzat-o de decenii. Senatorul Lindsey Graham a susținut public solicitarea lui Trump și a argumentat că, dacă negocierile pentru încheierea conflictului iranian ar duce la aderarea aliaților arabi și musulmani la Acordurile Abraham, înțelegerea ar deveni una dintre cele mai importante din istoria Orientului Mijlociu. Graham a avertizat, totodată, asupra unor „repercusiuni severe” pentru relațiile viitoare dacă statele vizate refuză această direcție. [...]
Washingtonul avertizează că amenințările Hezbollah pot destabiliza din nou Libanul , într-un moment în care țara se află sub presiunea unui armistițiu fragil și a unor negocieri directe cu Israelul, potrivit Agerpres . Secretarul de stat american Marco Rubio a condamnat declarațiile liderului Hezbollah, Naim Qassem, care a îndemnat la „răsturnarea” guvernului libanez. Rubio a acuzat mișcarea șiită pro-iraniană că desfășoară „o campanie deliberată” de destabilizare și că încearcă „în mod activ să arunce din nou Libanul în haos și distrugere”. „Statele Unite condamnă cu cea mai mare fermitate apelul iresponsabil lansat de Hezbollah pentru răsturnarea guvernului libanez ales în mod democratic.” Miza: presiune asupra guvernului și asupra negocierilor cu Israelul Declarațiile lui Qassem vin pe fondul atacurilor care vizează compania Al-Qard al-Hassan, descrisă în material ca un pilon al puterii financiare a Hezbollah. Compania, care are legături cu gruparea, este vizată de atacuri israeliene și se află, totodată, sub sancțiuni americane. În discursul său, Qassem a susținut că atacurile asupra Al-Qard al-Hassan reprezintă „un atac împotriva a sute de mii de oameni săraci și cu venituri mici” și a cerut populației să iasă în stradă pentru a răsturna guvernul, prezentând situația drept un „proiect israeliano-american”. Totodată, liderul Hezbollah a cerut din nou guvernului libanez să abandoneze negocierile directe cu Israelul. A patra sesiune a acestor discuții este programată pentru 2 și 3 iunie, la Washington, iar Qassem le-a descris drept un „câștig fără contrapartidă pentru Israel”. El a reafirmat și refuzul Hezbollah de a se dezarma. Reacția SUA și contextul de securitate Rubio a avertizat că „amenințările cu violența și răsturnarea” nu vor rămâne fără răspuns și a afirmat că „epoca în care un grup terorist ținea o întreagă țară ostatică se apropie de sfârșit”. Contextul rămâne tensionat, în pofida unui acord de încetare a focului intrat în vigoare pe 17 aprilie și prelungit recent cu câteva săptămâni: Israelul continuă să lovească ceea ce numește ținte ale Hezbollah în Liban, iar Hezbollah își continuă atacurile asupra țintelor israeliene din sudul țării. [...]
Vizita Svetlanei Tihanovskaia la Kiev aduce din nou în prim-plan riscul de securitate de la granița cu Belarus , într-un moment în care Ucraina își consolidează frontiera de nord pe fondul temerilor privind posibile atacuri rusești dinspre teritoriul belarus, potrivit Agerpres . Opozanta belarusă în exil a ajuns luni în capitala Ucrainei, în prima sa vizită în această țară de la începutul invaziei ruse la scară largă din 2022. Consilierul său, Dzianis Kutcinski, a descris deplasarea drept un „simbol de solidaritate” și a publicat fotografii cu sosirea acesteia la gara centrală din Kiev. Contextul vizitei este legat de rolul Belarusului în arhitectura militară a Rusiei: de pe teritoriul belarus, Moscova a trimis o parte din trupe în Ucraina în 2022, iar președintele belarus Aleksandr Lukașenko – aflat la putere din 1994 – este prezentat ca unul dintre cei mai apropiați aliați militari și politici ai Kremlinului. Mesajul politic: „libertatea Belarusului și libertatea Ucrainei sunt inseparabile” În debutul vizitei, Tihanovskaia a anunțat pe rețelele de socializare că a mers la mormântul Mariei Zaițeva, o tânără belarusă care a participat la protestele anti-Lukașenko din 2020 și ulterior s-a înrolat în armata ucraineană. Zaițeva a fost ucisă pe front, la 24 de ani, în apropiere de Pokrovsk, în ianuarie 2025. „Maria este un simbol pentru noua generație de belaruși. Persoane care înțeleg că libertatea Belarusului și libertatea Ucrainei sunt inseparabile.” Agerpres notează că, de la invazia rusă, zeci de belaruși s-au alăturat forțelor ucrainene. Presiune diplomatică și semnale militare În ajunul vizitei la Kiev, președintele francez Emmanuel Macron l-a avertizat pe Lukașenko împotriva oricărei implicări suplimentare în războiul dus de Moscova împotriva Ucrainei. În același timp, Rusia și Belarus au desfășurat „cu câteva zile în urmă” exerciții nucleare cu o durată de trei zile, potrivit informațiilor citate. Tihanovskaia a părăsit Belarus după alegerile prezidențiale din 2020, când Lukașenko și-a proclamat victoria în fața ei; scrutinul a fost urmat de proteste ample împotriva presupuselor fraude electorale, reprimate violent, cu mii de arestări. [...]
Marea Britanie pregătește deminarea Strâmtorii Ormuz, un coridor-cheie pentru transportul de petrol , iar Germania își condiționează participarea de un mandat parlamentar, potrivit Mediafax , care citează Associated Press. Nave ale Marinei Regale și marinari britanici urmează să fie desfășurați în Strâmtoarea Ormuz pentru operațiuni de curățare a minelor. Conform Marinei Regale, după un acord între SUA și Iran, nava auxiliară RFA Lyme Bay, cu baza în Gibraltar, va pleca spre Orientul Mijlociu, fiind încărcată cu muniții și vehicule subacvatice fără pilot, folosite pentru detectarea și distrugerea minelor. RFA Lyme Bay este programată să se alăture distrugătorului britanic HMS Dragon și navelor aliate, înainte de a traversa Canalul Suez spre Golful Persic. Gemma Britton, șefa echipei de deminare a Marinei Regale, a spus că Iranul ar fi putut planta un număr mare de mine în Strâmtoarea Ormuz, inclusiv mine ancorate, mine propulsate cu rachete, mine de fund și mine detonate la impactul cu o navă. Germania: sprijin posibil, dar doar după votul Bundestagului Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a declarat anterior că Bundeswehr-ul este pregătit să contribuie la un proces de pace în Orientul Mijlociu și că Marina germană ar putea participa la operațiunea de deminare din Strâmtoarea Ormuz. Totuși, Pistorius a precizat că desfășurarea efectivă ar începe doar după obținerea unui mandat din partea Bundestagului. Până atunci, o navă de dragare a minelor și o navă de aprovizionare ar urma să fie trimise în Marea Mediterană, pentru a putea traversa rapid spre Strâmtoarea Ormuz dacă Parlamentul aprobă participarea. [...]
