Știri
Știri din categoria Externe
China încearcă să-și protejeze interesele energetice și comerciale din Orientul Mijlociu fără să se implice direct în războiul din Iran, mizând pe diplomație și pe imaginea de actor „responsabil”, potrivit Al Jazeera. În centrul mesajului Beijingului este redeschiderea Strâmtorii Hormuz, rută strategică pentru transportul de petrol, blocată în mare parte după ce Iranul a restricționat traficul maritim în urma declanșării războiului pe 28 februarie, iar SUA au instituit o blocadă a porturilor iraniene pe 13 aprilie.
Într-o convorbire telefonică de luni cu prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, Xi Jinping a susținut „toate eforturile care contribuie la restabilirea păcii” și a cerut menținerea „trecerii normale” prin Strâmtoarea Hormuz, conform unei informări chineze citate în articol. Abordarea este prezentată ca un contrast față de retorica președintelui american Donald Trump, care a descris public evoluția conflictului drept un succes și a condiționat continuarea blocadei navale de obținerea unui „acord” cu Teheranul.
Pentru Beijing, miza imediată este reducerea riscului ca războiul să afecteze securitatea energetică și fluxurile comerciale. China este cel mai mare partener comercial al Iranului și cumpără „până la 90%” din petrolul iranian, potrivit US-China Economic and Security Commission, citată de Al Jazeera. În același timp, China și-a consolidat în ultimul deceniu relațiile cu statele din Golf (inclusiv Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite) și rămâne un partener comercial important atât pentru SUA, cât și pentru Israel.
Un alt element de presiune este dependența mai largă de regiune: un analist citat în material avertizează că o escaladare ar putea amenința securitatea economică și energetică a Chinei într-o măsură care ar putea forța implicarea directă, în condițiile în care „mai mult de 40%” din importurile sale de țiței provin din Orientul Mijlociu.
Analiștii citați descriu o tactică de „așteptare” și valorificare a oportunităților, prin care China își construiește profilul de „voce a rațiunii” fără „mișcări dramatice”. Această poziționare se sprijină pe politica de „neinterferență” și pe faptul că Beijingul păstrează canale funcționale cu toate părțile relevante.
În același registru, articolul notează că China a respins la începutul lunii, prin veto în Consiliul de Securitate al ONU, o rezoluție care cerea statelor membre să „coordoneze eforturi, de natură defensivă” pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz, interpretată de un analist drept o consecință a aversiunii Beijingului față de intervenții.
China și-a intensificat contactele diplomatice: ministrul de externe Wang Yi ar fi avut 26 de convorbiri telefonice între 28 februarie și perioada premergătoare armistițiului Iran–SUA din 8 aprilie, potrivit Ministerului chinez de Externe, iar emisarul special pentru Orientul Mijlociu, Zhai Jun, ar fi avut aproape două duzini de întâlniri cu actori-cheie.
Totuși, Beijingul ar fi încercat să-și minimizeze rolul în obținerea unui armistițiu de două săptămâni între SUA și Iran, spre deosebire de vizibilitatea pe care și-a asumat-o în 2023, când a facilitat normalizarea relațiilor dintre Arabia Saudită și Iran. Explicația avansată de observatori: China vrea să fie „pacificator” fără să „subscrie” costurile și garanțiile unui proces de pace complex.
Materialul menționează și riscul ca Beijingul să fie perceput ca influențând conflictul din umbră. CNN a relatat, citând oficiali occidentali din domeniul informațiilor, că China s-ar pregăti să livreze Iranului sisteme portabile de apărare antiaeriană (MANPADS). Separat, Financial Times a publicat o investigație potrivit căreia Iranul ar fi achiziționat în 2024 un satelit chinez de spionaj, folosit ulterior pentru a viza baze militare americane din Orientul Mijlociu.
O cercetătoare de la Universitatea Tsinghua, citată de Al Jazeera, spune că nu se așteaptă ca Beijingul să acționeze „neglijent” înaintea unei întâlniri planificate Xi–Trump în mai, în contextul în care Xi ar urmări discuții despre un acord comercial și tarifele americane. Trump a amenințat separat cu tarife de 50% pentru țările care furnizează arme Iranului, iar China se pregătește și pentru al doilea Summit China–Statele Arabe, în timp ce încearcă să finalizeze un acord de liber schimb cu Consiliul de Cooperare al Golfului (GCC).
În evaluarea analiștilor citați, China „merge pe sârmă” între relația cu Iranul și legăturile cu statele din Golf, calculând inclusiv „ziua de după război” — reconstrucție, reluarea activității economice și investiții — pentru a rămâne bine poziționată de ambele părți ale Golfului.
Recomandate
Riscul de șoc pe piața energiei crește după ce Iranul a transmis că nu va negocia cu SUA pe programele nuclear și balistic, iar președintele american Donald Trump a legat explicit orice acord de controlul asupra Strâmtorii Hormuz , potrivit G4Media . Miza economică imediată este traficul maritim prin Hormuz, un punct critic pentru exporturile de petrol și gaze din Golf. Într-o postare pe rețeaua Truth, Trump a susținut că Iranul ar vrea menținerea strâmtorii deschise pentru a evita pierderi de „500 de milioane de dolari pe zi” (aprox. 2,3 miliarde lei), dar că deschiderea ar face imposibil un acord cu Teheranul. Declarațiile vin în contextul prelungirii armistițiului, pe care televiziunea de stat iraniană o descrie ca fiind „prelungită unilateral” de SUA. Iran: nu negociem nuclearul și rachetele, chiar dacă blocada se ridică Televiziunea de stat iraniană a precizat că Teheranul nu intenționează să negocieze cu Washingtonul pe programele sale nucleare și balistice, „chiar dacă blocada navală din Strâmtoarea Hormuz ar fi ridicată”. Mesajul pune o limită explicită pentru orice discuții, invocând „independența și demnitatea” țării și refuzul de a accepta teme care ar afecta capacitățile defensive. În paralel, potrivit aceleiași relatări, Iranul „a respins condițiile impuse de SUA pentru negocieri”. Ținte energetice în Golf, dacă războiul reîncepe Gărzile Revoluției (Pasdaran) au actualizat lista potențialelor ținte din Golful Persic, iar accentul s-ar muta de la baze militare americane către infrastructură energetică, conform unui anunț atribuit comandantului Forțelor Aerospatiale, generalul Seyyed Majid Mousavi, preluat de agenția Fars. În material sunt enumerate, ca exemple de infrastructură menționată în presa italiană La Repubblica, obiective din mai multe state din regiune, inclusiv rafinării, zăcăminte și instalații de tratare a gazelor. Semnale politice: Trump prudent, ONU cere reținere Wall Street Journal scrie că, deși Trump continuă public să amenințe cu noi atacuri, ar prefera să închidă conflictul, pe fondul costurilor politice interne ale unui război prelungit. În același timp, secretarul general al ONU, Antonio Guterres , a salutat prelungirea armistițiului și a cerut părților să evite acțiuni care l-ar putea submina. Separat, vicepreședintele SUA JD Vance și-a anulat călătoria în Pakistan, notează G4Media, fără detalii suplimentare în fragmentul publicat. De ce contează pentru economie Din perspectiva piețelor, combinația dintre: condiționarea politică a unui eventual acord de situația din Hormuz, refuzul Iranului de a discuta dosarele nuclear și balistic, și amenințările privind ținte energetice în Golf menține ridicat riscul de perturbări pe rutele maritime și în producția regională de energie, cu potențial de transmitere rapidă în prețurile internaționale ale petrolului și gazelor. Materialul nu oferă, însă, date despre reacția piețelor sau cotații la zi. [...]
Donald Trump sugerează că China ar fi ajutat Iranul să-și refacă stocurile de armament, o acuzație care poate complica relația SUA–China și negocierile cu Teheranul , potrivit Digi24 , care citează un interviu acordat de președintele american postului CNBC News . Trump a afirmat că iranienii „probabil și-au refăcut puțin stocurile” după intrarea în vigoare a armistițiului și a invocat capturarea, „ieri (luni)”, a unei nave care transporta „anumite lucruri”. În același context, el a sugerat că ar putea fi vorba despre „un cadou al Chinei”, adăugând că a fost „puțin surprins”. Ce spune Trump despre rolul Chinei În interviu, Trump a indicat că se aștepta la o înțelegere cu președintele chinez Xi Jinping , însă a relativizat episodul, spunând că „asta nu e grav” și că „așa e la război”. Negocierile cu Iranul și armistițiul Întrebat despre negocierile cu Iranul, Trump a spus că Washingtonul se află într-o „poziție de forță” și că este probabil să se ajungă la un acord, pe motiv că Teheranul „nu are de ales”. Totodată, el a declarat că nu dorește prelungirea armistițiului cu Iranul, motivând că „nu avem atât de mult timp la dispoziție” și susținând că Iranul ar putea obține „o poziție foarte favorabilă” dacă acceptă un acord. [...]
Amenințarea Iranului de a lovi infrastructura petrolieră din Golf ridică riscul unui șoc energetic regional și pune presiune suplimentară pe securitatea livrărilor din Orientul Mijlociu, într-un moment în care armistițiul cu Statele Unite se apropia de expirare, potrivit Adevărul . Gardienii Revoluției au transmis marți seara că vor „distruge complet” producția petrolieră a țărilor din Golf dacă un atac împotriva Iranului ar fi lansat de pe teritoriul acestora. Mesajul a fost formulat ca avertisment direct către statele vecine din sud. „Vecinii noştri din sud trebuie să ştie că, dacă teritoriul şi instalaţiile lor sunt puse în slujba duşmanilor pentru a ataca naţiunea iraniană, pot spune adio producţiei petroliere din Orientul Mijlociu”, a avertizat comandantul Forţei Aerospatiale a Corpului Gărzilor, Majid Moussavi, citat de agenţia Fars, scrie News. Context: armistițiu fragil și tensiuni în jurul Strâmtorii Ormuz În timpul războiului declanșat pe 28 februarie de atacurile israeliano-americane, Iranul a lansat „multiple atacuri” împotriva monarhiilor din Golf, pe care le acuză că ajută Statele Unite, potrivit articolului. În paralel, a doua rundă de negocieri de pace, care ar fi trebuit să aibă loc la Islamabad, este descrisă ca incertă, pe fondul tensiunilor legate de blocada americană asupra Strâmtorii Ormuz și al acuzațiilor reciproce privind încălcarea armistițiului. Ce urmează: negocieri sub semnul întrebării și semnale contradictorii din SUA Vicepreședintele american JD Vance era așteptat să plece marți dimineață spre Pakistan, dar a rămas la Washington pentru consultări, relatează CNN, conform aceleiași surse. Totodată, președintele american Donald Trump a acuzat Iranul că a încălcat armistițiul cu 24 de ore înainte de expirarea acestuia, ceea ce crește riscul reluării ostilităților și, implicit, al unor noi perturbări în regiune. [...]
Absența publică a noului lider suprem oferă regimului iranian spațiu de manevră în negocieri și în fața criticilor interne , într-un moment în care Teheranul încearcă să-și gestioneze supraviețuirea politică după moartea lui Ali Khamenei, potrivit Adevărul , care citează o relatare CNN. La peste șase săptămâni de la anunțul că Mojtaba Khamenei a devenit lider suprem, acesta rămâne absent din spațiul public, deși apar declarații oficiale în numele lui. Mesajele sunt citite de prezentatori ai televiziunii de stat sau publicate pe canale oficiale, iar în unele cazuri au fost folosite inclusiv imagini generate cu inteligență artificială pentru a-l arăta adresându-se națiunii, alimentând speculații că nu își poate exercita funcția sau că s-ar afla în afara țării. Un vid de imagine care poate funcționa ca „scut” pentru decidenți În contrast cu Ali Khamenei, care intervenea frecvent și public în deciziile majore, noul lider rămâne în umbră, iar ambiguitatea a devenit parte din mecanismul de guvernare. CNN citează surse potrivit cărora Mojtaba Khamenei ar fi fost rănit în atacurile în care au fost uciși tatăl său și mai mulți lideri militari iranieni, suferind o fractură la picior, o vânătaie la ochiul stâng și răni minore la nivelul feței. În paralel, alte relatări „pe surse”, inclusiv ale Reuters, susțin că ar participa la ședințe prin conferințe audio și ar fi implicat în decizii strategice, inclusiv legate de război și de eventuale negocieri cu Statele Unite, însă nivelul real al implicării rămâne neclar. Ali Vaez, directorul programului pentru Iran de la International Crisis Group, spune că Mojtaba „nu este într-o stare în care să poată lua decizii critice sau să microgestioneze negocierile”, dar că sistemul îl folosește pentru „aprobarea finală” a deciziilor majore. În interpretarea sa, absența este exploatată deliberat: atribuirea unor poziții în numele liderului suprem devine o acoperire pentru negociatori în fața criticilor interne. Negocieri externe, presiune internă și întrebarea „cine aprobă” În plan extern, președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că Iranul ar fi trecut printr-o schimbare de regim și i-a descris pe noii interlocutori drept „rezonabili”, susținând că SUA tratează „cu oameni cu totul diferiți” față de trecut. Pe fondul absenței liderului suprem, Teheranul a trimis la discuțiile de la Islamabad o delegație amplă, condusă de președintele parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf (fost comandant în cadrul Gardienilor Revoluției), alături de ministrul de externe Abbas Araghchi, într-un gest interpretat ca semnal de unitate. Vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat după încheierea negocierilor de săptămâna trecută fără acord că delegația iraniană a trebuit să se întoarcă acasă pentru a obține aprobarea liderului suprem sau a „altcuiva”. Potrivit analizei citate, este posibil ca Iranul să fi intrat într-o etapă în care sprijinul vizibil al liderului suprem să nu mai fie indispensabil pentru susținerea unui acord, ceea ce ar schimba modul în care se iau și se legitimează deciziile. Costul ambiguității: fricțiuni în interiorul regimului În interior, neclaritatea privind cine decide produce tensiuni inclusiv în rândul susținătorilor regimului. După ce ministrul de externe a spus că Strâmtoarea Ormuz rămâne deschisă navigației comerciale, presa afiliată statului a reacționat critic, argumentând că o asemenea decizie „necesită aprobarea conducerii” și clarificări oficiale. Și președintele Masoud Pezeshkian a fost criticat după ce și-a cerut scuze față de statele arabe și a sugerat că nu vor mai exista atacuri împotriva acestora. Hamidreza Azizi, cercetător la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, apreciază că liderii iranieni trebuie să „meargă pe o sârmă foarte subțire” între presiunile interne și externe, ceea ce indică o dilemă reală. În spatele ușilor închise, Iranul pare să funcționeze cu o autoritate împărțită, însă mecanismul exact rămâne neclar, iar absența lui Mojtaba Khamenei alimentează speculații despre posibile lupte interne. În același timp, Vaez avertizează că regimul nu a depășit pericolul și că miza rămâne supraviețuirea, inclusiv cu riscul revenirii la război — context în care, cel puțin deocamdată, lipsa unei figuri vizibile la vârf rămâne utilă negociatorilor, care se pot proteja mai ușor de criticile interne. [...]
Donald Trump prelungește armistițiul cu Iran, dar menține blocada navală, prelungind incertitudinea pentru rutele energetice din regiune , potrivit Adevărul . Președintele SUA spune că amână eventuale acțiuni ofensive și invocă atât fragmentarea internă a guvernului iranian, cât și o solicitare venită din Pakistan. Decizia a fost anunțată marți, într-un mesaj publicat de Trump pe platforma Truth Social . În același mesaj, liderul de la Casa Albă afirmă că armata americană rămâne în stare de alertă, iar blocada navală impusă Iranului va continua, în pofida prelungirii încetării focului, notează Mediafax. Ce schimbă prelungirea: pauză la ofensivă, nu la presiune Mesajul lui Trump indică o amânare a unei escaladări militare, însă nu și o relaxare a măsurilor de presiune asupra Iranului. Președintele SUA leagă prelungirea armistițiului de posibilitatea ca liderii iranieni să vină cu „o propunere unificată”, în condițiile în care, susține el, guvernul de la Teheran este „serios divizat”. „Prin urmare, am ordonat armatei noastre să continue blocada și, în toate celelalte privințe, să rămână pregătite și capabile și, prin urmare, voi prelungi încetarea focului până când propunerea lor va fi prezentată și discuțiile vor fi încheiate, într-un fel sau altul.” Context: termenul-limită invocat anterior și rolul Pakistanului Anterior, Trump declarase într-un interviu pentru Bloomberg că acordul de încetare a focului dintre SUA și Iran urma să expire „miercuri seara, ora Washingtonului” (joi dimineața, ora României) și că șansele unei prelungiri sunt reduse dacă nu se ajunge la o înțelegere până atunci. Potrivit mesajului de pe Truth Social, prelungirea ar fi venit „la cererea” mareșalului Asim Munir și a premierului pakistanez Shehbaz Sharif, care ar fi solicitat oprirea atacului până la conturarea unei poziții comune a părții iraniene în negocieri. La ce să ne așteptăm în continuare Din informațiile prezentate, armistițiul rămâne condiționat de evoluția discuțiilor și de prezentarea unei propuneri „unificate” din partea Iranului, în timp ce blocada navală și starea de alertă a armatei americane rămân în vigoare. Publicația notează și că, înainte de acest anunț, Trump sugerase că o prelungire ar fi improbabilă în lipsa unei înțelegeri. [...]
Expirarea armistițiului SUA–Iran la 00:00 GMT menține blocada porturilor iraniene și prelungește incertitudinea pentru comerț , în condițiile în care Teheranul nu a decis încă dacă trimite o delegație la negocieri în Pakistan , potrivit Agerpres . Televiziunea de stat iraniană a anunțat că armistițiul de două săptămâni dintre Statele Unite și Iran „se va încheia miercuri la ora 3:30 a.m., ora Teheranului (00:00 GMT)”. Armistițiul intrase în vigoare pe 8 aprilie și, teoretic, urma să se încheie în noaptea de marți spre miercuri în Iran. Negocierile rămân incerte, cu termene diferite anunțate public Președintele american Donald Trump a exprimat îndoiala luni, afirmând că armistițiul s-ar încheia cu o zi mai târziu, miercuri seară, ora Washingtonului, și a spus într-o declarație pentru Bloomberg că este „foarte puțin probabil” să îl prelungească. Pakistanul, care mediază discuțiile, stabilise anterior un termen limită aproape identic cu cel anunțat de Iran. Ministrul pakistanez al informațiilor, Attaullah Tarar, a transmis pe X că armistițiul expiră la ora 04:50 PST pe 22 aprilie (23:50 GMT) și că Islamabadul așteaptă încă un răspuns din partea Iranului privind trimiterea unei delegații pentru o nouă rundă de negocieri cu Statele Unite. Teheranul invocă „mesaje contradictorii” și blocada porturilor Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a reiterat că „nu s-a luat încă nicio decizie finală” privind participarea la discuții. El a motivat lipsa unei decizii prin „mesaje și comportamente contradictorii” și „acțiuni inacceptabile” ale Statelor Unite, menționând în special blocada americană a porturilor iraniene. [...]
