China avertizează că ar putea lovi companii europene în China dacă UE transformă în obligație eliminarea furnizorilor „cu risc ridicat” din rețele, măsură care ar putea scoate Huawei și ZTE din infrastructura critică, potrivit The Next Web.

Miza depășește telecomunicațiile: Beijingul a transmis Comisiei Europene că, în cazul în care noul cadru va fi aplicat într-un mod considerat „discriminatoriu”, ar putea activa instrumente legale interne care permit restricții comerciale, investigații asupra entităților străine și interdicții reciproce pentru firme europene pe piața chineză.

Ce a transmis Beijingul și pe ce se bazează amenințarea

Ministerul Comerțului din China a depus la Comisia Europeană un document de 30 de pagini (trimis pe 17 aprilie), confirmat public ulterior de un purtător de cuvânt la un briefing din 24 aprilie. Documentul invocă explicit două baze legale: Legea comerțului exterior și regulamentele Consiliului de Stat privind securitatea lanțurilor de aprovizionare, care ar permite măsuri de retorsiune.

Obiecția centrală vizează folosirea unor criterii de „risc non-tehnic” în proiectul european, pe care China le descrie drept instrument politic, susceptibil să excludă companii în funcție de țara de origine, nu de caracteristici de securitate demonstrate.

Ce propune noul Act european de securitate cibernetică

Revizuirea Actului UE privind securitatea cibernetică, anunțată de Comisia Europeană pe 20 ianuarie, ar schimba abordarea UE de la recomandări la obligații. În prezent, „trusa de instrumente 5G” (5G toolbox) din 2020 recomanda evitarea furnizorilor cu risc ridicat, însă aplicarea a fost neuniformă: 13 din 27 de state membre luaseră măsuri până la momentul anunțului, iar economii mari, inclusiv Germania, au avansat mai lent.

Conform proiectului descris în articol, noua lege ar introduce:

• obligativitatea ca statele membre să elimine din rețele echipamentele furnizorilor desemnați „cu risc ridicat”, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare;
• un mecanism prin care Comisia ar putea desemna o țară drept „amenințare de securitate cibernetică”, ceea ce ar extinde excluderile dincolo de telecomunicații către 18 sectoare critice (inclusiv energie, transport și tehnologia informației).

Deși Huawei și ZTE nu sunt menționate nominal, articolul arată că intenția este considerată evidentă, în contextul ponderii furnizorilor chinezi în infrastructura 5G europeană, estimată de Strand Consult la 33%–40%. O eliminare completă ar însemna, potrivit aceleiași surse, cea mai mare înlocuire forțată de infrastructură telecom din istoria Europei.

De ce contează economic: riscul de retorsiune și precedentul nordic

The Next Web indică un precedent care susține credibilitatea amenințării: după ce Suedia a interzis furnizorii chinezi din 5G în 2020, veniturile Ericsson în China au scăzut cu 46% în anul următor. În cazul Nokia, veniturile din China ar fi coborât de la aproximativ 2,5 miliarde euro în 2018 la circa 913 milioane euro anul trecut, iar un executiv al companiei a indicat public că ponderea combinată a celor doi furnizori nordici pe piața chineză ar fi ajuns la 3%.

În documentul transmis Comisiei, China susține că proiectul UE ar încălca principii ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), precum nediscriminarea și proporționalitatea, și avertizează că o eventuală desemnare a Chinei ca „țară de îngrijorare” ar putea afecta lanțuri industriale mai largi (inclusiv energie curată, auto și industrie).

Totodată, Beijingul indică expunerea unor companii europene în China, menționând, între altele, producători auto germani cu exporturi anuale de 90 miliarde euro, dar și firme olandeze din semiconductori, precum și companii franceze din lux și aerospațial, care ar putea fi vizate de restricții de acces pe piață.

Ce urmează: negociere politică, termene neclare și implementare dificilă

Actul trebuie încă negociat cu guvernele UE și Parlamentul European înainte să devină lege, iar articolul precizează că nu există un calendar confirmat pentru acest proces.

Chiar și fără presiunea Chinei, implementarea ar fi complicată: articolul amintește că Marea Britanie a impus eliminarea Huawei din 5G până la final de 2027, însă BT a ratat termenul din 2023 pentru rețeaua de bază, iar în Germania există termene diferențiate pentru componente ale rețelei. În acest context, un termen de trei ani la nivelul întregii UE este descris ca ambițios, cu incertitudini privind conformarea.

Pentru UE, dosarul devine un test de politică industrială și de securitate: o eventuală accelerare a eliminării furnizorilor chinezi ar putea deschide oportunități comerciale pentru furnizorii europeni, dar crește riscul unor măsuri de retorsiune pe piața chineză, în special pentru statele cu expunere economică ridicată.