Știri
Știri din categoria Externe
Arabia Saudită a blocat logistic „Project Freedom”, forțând suspendarea operațiunii americane. Potrivit Antena 3, răzgândirea rapidă a președintelui Donald Trump privind planul de redeschidere a Strâmtorii Ormuz a venit după ce Riadul a suspendat accesul armatei SUA la baze și la spațiul aerian saudit, un element critic pentru protejarea navelor și pentru desfășurarea operațiunii.
Decizia saudiților ar fi fost luată după ce Trump a anunțat „Project Freedom” pe rețelele sociale, duminică după-amiază, surprinzând aliații din Golf și provocând nemulțumire la conducerea Arabiei Saudite, conform unor surse citate de NBC. Ca reacție, Riadul i-a informat pe americani că nu vor permite folosirea bazei aeriene Prince Sultan (la sud-est de Riad) și nici survolul spațiului aerian saudit pentru susținerea operațiunii.
O convorbire între Trump și prințul moștenitor Mohammed bin Salman nu ar fi rezolvat disputa, iar președintele american ar fi suspendat proiectul pentru a restabili accesul militar american la acest spațiu aerian strategic. În paralel, oficiali saudiți au discutat și cu vicepreședintele JD Vance, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) și secretarul de stat Marco Rubio, potrivit aceleiași relatări.
Un oficial american citat în material explică miza operațională: fără cooperarea partenerilor regionali, utilizarea spațiului aerian devine dificilă, iar avioanele militare sunt esențiale pentru protejarea navelor, funcționând ca un „scut defensiv” pentru tranzitul prin strâmtoare.
Armata SUA folosește termenul ABO („access, basing and overflight”) pentru acest tip de permisiuni: acces, bazare și survol. În arhitectura descrisă, Arabia Saudită și Iordania sunt importante pentru bazarea aeronavelor, Kuweitul pentru survol, iar Omanul pentru survol și logistică navală.
Trump prezentase operațiunea în weekend ca o modalitate de a sparge blocada iraniană din Strâmtoarea Ormuz. Inițiativa a fost promovată marți în briefinguri la Pentagon și la Casa Albă, înainte ca președintele să o suspende brusc, la aproximativ 36 de ore de la lansare.
În momentul suspendării, armata americană pregătea deja alte nave pentru traversarea strâmtorii, iar CENTCOM anunțase anterior că două nave comerciale sub pavilion american reușiseră să treacă prin strâmtoare în cadrul „Project Freedom”, potrivit unui oficial american citat.
În mesajul său, Trump a spus că proiectul va fi „suspendat pentru o perioadă scurtă de timp” pentru a vedea dacă un acord privind încheierea războiului „poate fi finalizat și semnat”.
După începerea operațiunii, Trump a discutat cu emirul Qatarului, iar un oficial qatarez a spus că dialogul a vizat armistițiul și „implicațiile asupra securității maritime și lanțurilor globale de aprovizionare”. Emirul ar fi insistat asupra necesității dezescaladării.
În același timp, SUA își mențin prezența în Golf și au „o amprentă mai mare” în regiune decât la începutul războiului, pe 28 februarie: două grupuri de atac cu portavioane în zonă și suplimentări de logistică și stocuri, potrivit materialului.
„Project Freedom” ar fi oferit temporar supraveghere militară, protecție și personal american la bordul navelor pentru a le permite să iasă în siguranță din Golful Persic, în timp ce Iranul continua să amenințe și să atace nave comerciale. Oficialii Pentagonului au insistat că operațiunea este separată de campania de bombardamente începută pe 28 februarie, denumită „Epic Fury”.
Pe pista diplomatică, Iranul analizează o nouă propunere de pace, potrivit purtătorului de cuvânt al ministerului de externe iranian, Esmail Baghaei; după evaluare, Iranul ar urma să o discute cu Pakistanul, care acționează ca mediator. Axios a relatat primul detaliile propunerii, conform materialului.
Presiunea politică asupra lui Trump ar crește înaintea alegerilor intermediare din noiembrie, iar președintele a spus într-un interviu pentru PBS că este posibil ca negociatorii americani să ajungă la un acord cu Iranul înaintea vizitei sale la Beijing, săptămâna viitoare, pentru întâlnirea cu Xi Jinping.
Recomandate
Casa Albă încearcă să „închidă” conflictul cu Iranul pe fondul presiunii Congresului , deși atacurile continuă, iar administrația Trump își mută accentul spre blocada economică și controlul navigației în Strâmtoarea Ormuz , potrivit Libertatea . Secretarul de stat Marco Rubio a declarat marți, la Casa Albă, că „Operațiunea Epic Fury s-a încheiat” și că SUA „și-au atins obiectivele”. În același timp, Rubio a susținut că misiunea de redeschidere a Strâmtorii Ormuz ar urma să aibă de acum un caracter „defensiv și umanitar”, cu schimburi directe de foc doar dacă navele americane ar fi atacate. Mai târziu, tot marți, Donald Trump a anunțat suspendarea temporară chiar și a operațiunii de escortare a navelor, începută cu o zi înainte și care ar fi eliberat doar câteva nave. Președintele american a invocat „progrese importante” în negocierile cu Iranul, însă blocada economică împotriva Teheranului rămâne în vigoare. Presiunea politică: limita de 60 de zile și criticile din Congres În spatele mesajului că războiul „s-a terminat” se află și o presiune internă în creștere asupra lui Trump. Congresul devine tot mai critic față de conflict și invocă Legea Puterilor de Război , care impune aprobarea Congresului pentru implicarea militară americană ce depășește 60 de zile. În plus, baza electorală a lui Trump s-a divizat pe tema intervenției, iar președintele și-a amânat inclusiv vizita în China pentru a se asigura că situația militară este sub control înainte de deplasare. Realitatea din teren: atacuri după armistițiu și obiective neîncheiate Deși administrația americană încearcă să prezinte conflictul drept încheiat, atacurile continuă, iar tensiunile din Strâmtoarea Ormuz rămân ridicate. Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme, a declarat că Iranul a atacat de peste zece ori forțele americane de la intrarea în vigoare a armistițiului, însă a susținut că aceste atacuri „nu depășesc pragul reluării operațiunilor majore de luptă”. În cele 38 de zile de operațiuni militare intense, SUA au lovit aproximativ 13.000 de ținte, potrivit Pentagonului. Totuși, conform unei analize The New York Times citate de Libertatea, obiectivele anunțate de Washington nu au fost atinse complet: marina iraniană ar fi fost „practic distrusă”, dar stocul nuclear al Iranului nu ar fi fost eliminat, iar mai mult de jumătate dintre rachetele și lansatoarele iraniene ar fi rămas operaționale. Pivot spre presiune economică și mesajul despre Ormuz În ultimele săptămâni, Trump a început să minimizeze conflictul, descriindu-l drept un „minirăzboi”, o „excursie” sau un „ocol” temporar, în timp ce Washingtonul pare să pună accentul mai degrabă pe presiunea economică decât pe schimbarea regimului de la Teheran. Rubio a spus că SUA încearcă acum să blocheze sursele de venit care mai susțin „ce a mai rămas din economia fragilă a Iranului” și a reiterat poziția că Statele Unite ar fi singurele care pot garanta libertatea navigației în Strâmtoarea Ormuz, avertizând că normalizarea controlului unei rute maritime internaționale de către Iran ar putea crea precedente și pentru alte rute comerciale importante. [...]
Exportatorii chinezi își reduc dependența de SUA și își consolidează poziția în negocierile comerciale , pe fondul unei reorientări accelerate către alte piețe și al folosirii controlului asupra materiilor prime critice ca pârghie, înaintea vizitei președintelui american Donald Trump la Beijing, potrivit The Jerusalem Post . Mesajul din teren, redat prin declarațiile unor companii și consultanți, este că tarifele nu mai produc același șoc ca în 2025, când taxele vamale au urcat pentru scurt timp la niveluri de trei cifre. O vânzătoare din China, Yu Yangxian, spune că firma ei a trecut prin acel episod păstrându-și în mare parte clienții americani, inclusiv printr-o strategie de a transfera parțial costurile suplimentare către consumatorii din SUA, și că între timp a câștigat piețe noi la nivel global. Reorientarea exporturilor: SUA în scădere, Africa și Asia în creștere China a încheiat 2025 cu un excedent comercial record de 1,2 trilioane de dolari (aprox. 5,5 trilioane lei), pe fondul extinderii în piețe unde poate concura prin prețuri mai mici decât jucătorii existenți. În același timp, exporturile către Statele Unite au scăzut cu 20%, în timp ce au crescut în alte regiuni: Africa: +25,8% America Latină: +7,4% Asia de Sud-Est: +13,4% Uniunea Europeană: +8,4% Pentru companii, această diversificare reduce riscul ca un nou val de tarife să lovească direct veniturile, iar pentru Beijing înseamnă o bază mai largă de cerere externă. Pârghia Beijingului: controlul exporturilor de pământuri rare Pentru a determina Washingtonul să reducă tarifele, Beijingul a folosit dependența globală de lanțurile de aprovizionare chineze și a impus controale la export pentru pământuri rare, materiale esențiale în unele utilizări din semiconductori și apărare, produse aproape exclusiv în China, notează materialul. Cameron Johnson, partener senior la firma de consultanță în lanțuri de aprovizionare Tidalwave Solutions, descrie pământurile rare drept „cartea supremă” a Chinei și susține că Beijingul ar putea, de asemenea, să limiteze livrări de produse precum medicamente, utilaje industriale sau transformatoare necesare SUA pentru extinderea rețelei electrice. Presiunea de relocare scade: „nu mai luăm decizii drastice” Pe măsură ce tarifele ies din prim-planul rivalității SUA–China, producătorii din China resimt mai puțină presiune să-și mute capacitățile. Jonathan Chitayat, șeful operațiunilor din Asia la Genimex Group, spune că, deși a găsit furnizori în Vietnam și Thailanda în primul mandat Trump și mai recent în India și Indonezia, 75% din rețeaua sa de 500 de furnizori rămâne în China, iar mulți au renunțat la planurile de relocare după ce SUA au redus taxele pentru China, în timp ce acestea au crescut în alte zone. Și din perspectiva cumpărătorilor americani, dependența rămâne ridicată: Mike Sagan, vicepreședinte pentru aprovizionare la Pride Mobility Products, afirmă că lanțul lor de circa 100 de firme este în continuare dependent de China în proporție de 70%–80%, însă diversificarea nu mai este tratată ca o urgență. Ce așteaptă mediul de afaceri: dialog, dar puțină „certitudine” Eric Zheng, președintele Camerei de Comerț Americane din Shanghai, spune că membrii asociației (aproape 3.000) au așteptări limitate de la vizita lui Trump, dar văd pozitiv perspectiva dialogului. Ei ar saluta un armistițiu prelungit privind tarifele și restricțiile la export, posibil însoțit de angajamente de achiziții chineze în domenii precum avioane Boeing, soia sau energie americană, însă puțini mizează pe o relaxare durabilă. În esență, concluzia mediului de afaceri este că o pauză ar ajuta, dar nu rezolvă problema de fond: companiile au nevoie de predictibilitate pe termen de ani, nu de câteva luni. [...]
Statele Unite coboară nivelul de reprezentare la summitul B9 de la București , trimițând un subsecretar de stat în locul președintelui, într-un moment în care România găzduiește reuniunea pe fondul unei crize politice interne, potrivit Știrile Pro TV . Administrația Prezidențială anunță că Washingtonul va fi reprezentat de Thomas DiNanno , subsecretar de stat pentru controlul armamentului și securitate internațională. Invitația inițială din partea autorităților române i-a fost adresată lui Donald Trump, însă acesta nu va participa. DiNanno este prezentat ca un oficial cu portofoliu pe controlul armamentului nuclear, stabilitate strategică, apărare antirachetă și spațiu cosmic și ca participant la negocierile din 2020 privind reducerea armelor nucleare în cadrul Noului Tratat START cu Federația Rusă, precum și la alte angajamente americane de „descurajare extinsă” cu Japonia, Republica Coreea și Australia. Criza politică internă schimbă agenda de la Cotroceni Înaintea summitului, la București ar fi trebuit să ajungă de Ziua Europei și președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, însă recepția de la Palatul Cotroceni programată pentru sâmbătă a fost anulată, iar vizita va fi reprogramată. Administrația Prezidențială a motivat decizia prin evoluțiile politice interne generate de adoptarea moțiunii de cenzură în Parlament. La Cotroceni au început negocieri cu liderii partidelor, după ce moțiunea PSD–AUR a dus la căderea Guvernului Bolojan, iar formarea unei noi majorități este descrisă drept dificilă în condițiile pozițiilor anunțate de PNL, USR, PSD și AUR. Ce se știe despre summitul B9 de la București Summitul București 9 (B9) și al Țărilor Nordice este programat pe 13 mai, la Palatul Cotroceni, și va fi coprezidat de președintele Nicușor Dan și de Karol Nawrocki, omologul său polonez. Formatul B9, inițiat în 2015 de România și Polonia, reunește statele de pe flancul estic al NATO: România, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Estonia, Lituania și Letonia. La reuniune au fost invitați secretarul general al NATO, Mark Rutte, și reprezentanți ai Țărilor Nordice (Finlanda, Danemarca, Islanda, Suedia și Norvegia). Potrivit surselor diplomatice citate în material, sunt așteptați și președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, precum și lideri din statele baltice și nordice, în contextul incertitudinilor de securitate din regiune și din Orientul Mijlociu. Context: ce se știa anterior despre participarea lui Trump La începutul lunii aprilie, surse ale Știrilor Pro TV indicau că Donald Trump nu va participa la summitul B9 de la București, invocând imposibilitatea de a onora invitația, dar lăsând deschisă varianta unei reprezentări la nivel înalt. În acel context, numele vehiculat pentru reprezentarea Washingtonului fusese cel al secretarului de stat Marco Rubio. [...]
Eșecul negocierilor UE–SUA crește riscul unor tarife de 25% pe auto, cu impact direct în lanțurile industriale europene , după ce discuțiile pentru implementarea acordului comercial transatlantic s-au încheiat fără rezultat, potrivit Digi24 . În acest context, Donald Trump amenință cu taxe vamale ridicate pentru producătorii auto europeni, iar Washingtonul sugerează că ar putea renunța la acord dacă nu apare rapid un compromis. Blocajul a apărut după o rundă de aproximativ șase ore de negocieri între eurodeputați și guvernele statelor membre, care nu s-a încheiat cu o înțelegere. Miza imediată este evitarea unei escaladări comerciale, în condițiile în care Trump a legat explicit aplicarea acordului de introducerea sau nu a unor tarife de 25% pentru industria auto europeană. Ce prevede acordul și de ce s-a ajuns la impas Acordul de principiu, convenit anul trecut la Turnberry (Scoția), ar include două angajamente principale: UE ar urma să elimine taxele vamale pentru bunurile industriale americane; SUA ar urma să plafoneze taxele pentru majoritatea produselor la 15%. Problema, potrivit informațiilor citate, este că Uniunea Europeană nu a transpus încă acordul în legislație, ceea ce a amplificat presiunea politică asupra Comisiei Europene , care negociază acordurile comerciale în numele celor 27 de state membre. Presiunea pe industria auto și semnalul de la Washington Ambasadorul SUA la UE, Andrew Puzder, a declarat că Washingtonul ar introduce „destul de curând” tariful de 25% pentru industria auto dacă negocierile nu produc rapid un acord și a avertizat că întregul aranjament comercial este în pericol. „Dacă un acord nu mai este un acord, atunci cred că Statele Unite se vor retrage din el”, a declarat acesta. Diviziuni în UE: statele membre și Comisia vor acordul, Parlamentul cere condiții În timp ce Comisia Europeană și majoritatea statelor membre susțin finalizarea acordului, eurodeputații au devenit mai reticenți. Digi24 notează că nemulțumirile sunt legate, între altele, de amenințările lui Trump privind anexarea Groenlandei și de schimbarea contextului intern din SUA după ce Curtea Supremă a anulat, în februarie, tarifele vamale inițiale impuse de Trump. Conduși de Bernd Lange, eurodeputații au cerut condiții suplimentare care, în practică, ar putea întârzia sau condiționa aplicarea acordului (inclusiv legat de tarifele la oțel și de eventuale amenințări la adresa integrității teritoriale a UE). Ce urmează: o nouă rundă și un termen-limită în iulie Negociatorii ar intenționa să se întâlnească din nou pe 19 mai, dată care nu a fost confirmată oficial. Ținta declarată este un compromis final până în iulie, când ar urma să expire tarifele temporare impuse de Trump, însă partea americană sugerează că acest termen ar putea fi prea târziu. Pentru companiile europene, în special din auto, riscul imediat rămâne introducerea rapidă a tarifului de 25%, ceea ce ar putea afecta costurile și competitivitatea exporturilor către piața americană, dacă nu apare un acord politic în următoarele săptămâni. [...]
Iranul este așteptat joi să transmită un răspuns la propunerea SUA de încheiere a războiului , un pas care ar putea debloca, cel puțin parțial, tensiunile din jurul Strâmtorii Hormuz și volatilitatea din piețele energetice, potrivit CNN . Sursele citate de publicație spun că Washingtonul și Teheranul „se apropie” de un acord sub forma unui memorandum scurt, iar Iranul ar urma să își comunice poziția către mediatori în cursul zilei de joi. Președintele SUA, Donald Trump , a afirmat miercuri că au existat „discuții foarte bune” cu Iranul în ultimele 24 de ore, dar a lansat și o nouă amenințare, fără ca în fragmentul publicat să fie detaliată. Strâmtoarea Hormuz rămâne miza economică imediată În paralel cu discuțiile diplomatice, situația operațională din zonă rămâne tensionată. CNN relatează că armata americană a tras asupra unui petrolier sub pavilion iranian care se îndrepta spre un port iranian, în cadrul blocadei impuse de SUA. Tot miercuri, Iranul a anunțat lansarea unui organism care ar urma să guverneze traficul prin Strâmtoarea Hormuz, o rută critică pentru comerțul global cu petrol, într-un gest prezentat ca o formalizare a controlului asupra „punctului de strangulare” comercial, în pofida avertismentelor americane. Efecte în lanț: petrol, transport maritim și câștigători din volatilitate Pe fondul speranțelor privind un posibil acord SUA–Iran, prețurile petrolului au continuat să scadă, după declinul puternic din ziua precedentă. În datele citate de CNN: Brent (referința globală) a coborât cu 1,5% la 99,8 dolari/baril (aprox. 460 lei ), după ce miercuri a închis cu aproape 8% mai jos; WTI (referința SUA) a scăzut similar la 93,5 dolari/baril (aprox. 430 lei ). Totuși, cotațiile rămân cu peste o treime peste nivelurile de dinaintea începerii atacurilor SUA–Israel asupra Iranului, la 28 februarie, potrivit aceleiași surse. Jefferies estimează că, și în cazul unui acord în zilele următoare, Brent ar putea rămâne „în jur de 80 de dolari” în 3–6 luni, adică cu circa 25% peste nivelurile pre-război. În transportul maritim, aproximativ 1.600 de nave sunt încă blocate în apropierea Strâmtorii Hormuz, iar companiile calculează riscurile și costurile, inclusiv din perspectiva asigurărilor: clauzele de război pot limita acoperirea pentru nave aflate într-o zonă de conflict, notează CNN, citând și poziția directorului Portului din Los Angeles, Gene Seroka. Context regional: armistițiul din Liban, sub presiune Separat, în regiune, Israelul a vizat un comandant de rang înalt Hezbollah într-o lovitură descrisă drept prima în Beirut de la armistițiul din Liban, potrivit premierului Benjamin Netanyahu, ceea ce evidențiază fragilitatea încetării focului, mai arată CNN. Ce urmează depinde de răspunsul Teheranului la propunerea americană și de modul în care acesta se traduce în măsuri concrete privind securitatea navigației și accesul prin Strâmtoarea Hormuz — elementul cu impact economic imediat pentru energie și lanțurile de aprovizionare. [...]
Exportatorii chinezi își reduc dependența de SUA și își consolidează pârghiile în lanțurile de aprovizionare , ceea ce face ca amenințările tarifare ale Washingtonului să aibă un impact mai mic decât în trecut, pe fondul vizitei pe care președintele american Donald Trump ar urma să o facă la Beijing pe 14–15 mai, potrivit Reuters . În Shanghai și Beijing, mai mulți exportatori și manageri intervievați descriu o schimbare de atitudine: companiile nu mai reacționează „în panică” la declarațiile lui Trump și mizează pe două direcții – transferarea parțială a costurilor către clienții americani și extinderea vânzărilor în alte regiuni. O vânzătoare din China, Yu Yangxian, spune că firma ei a ieșit dintr-un „2025 turbulent”, când taxele vamale au urcat temporar la niveluri de trei cifre, cu baza de clienți din SUA „în mare parte intactă”, dar și cu piețe noi câștigate în afara SUA. Reorientarea exporturilor: SUA scade, alte regiuni cresc China a încheiat 2025 cu un excedent comercial record de 1,2 trilioane de dolari (aprox. 5,5 trilioane lei), pe fondul unei strategii de câștigare de piețe noi prin prețuri mai mici decât competitorii existenți. În același timp, structura exporturilor s-a schimbat, conform datelor citate: exporturile către SUA au scăzut cu 20%; exporturile au crescut cu 25,8% către Africa; cu 7,4% către America Latină; cu 13,4% către Asia de Sud-Est; cu 8,4% către Uniunea Europeană. Pentru companii, această diversificare reduce riscul ca un nou val de tarife americane să lovească direct veniturile, chiar dacă SUA rămâne o piață importantă pentru anumite produse. Pârghia Chinei: lanțuri de aprovizionare și controale la export Reuters notează că Beijingul a folosit dependența globală de lanțurile de aprovizionare din China și a introdus controale la export pentru pământuri rare – materiale esențiale în unele utilizări din semiconductori și apărare, produse „aproape exclusiv” în China. Cameron Johnson, partener senior la consultanța de lanțuri de aprovizionare Tidalwave Solutions, numește pământurile rare „cartea supremă” și spune că Beijingul ar putea, de asemenea, să limiteze livrări de produse precum produse farmaceutice, utilaje industriale sau transformatoare necesare SUA pentru extinderea rețelei electrice. În același timp, războiul din Iran ar oferi pe termen scurt o pârghie Washingtonului, deoarece SUA are surplus de energie de care China și alte economii au nevoie, însă pe termen mai lung „amploarea industrială” a Chinei i-ar da un avantaj dacă tensiunile escaladează, potrivit aceleiași surse. Presiunea de relocare scade: „nu mai luăm măsuri drastice” Pe măsură ce tarifele „ies din prim-planul” rivalității SUA–China, producătorii din China resimt mai puțină presiune să-și mute rapid producția. Jonathan Chitayat, șeful operațiunilor din Asia la Genimex Group, spune că, deși compania a găsit furnizori în Vietnam și Thailanda în primul mandat Trump și mai recent în India și Indonezia, 75% din rețeaua sa de 500 de furnizori este încă în China, iar mulți au renunțat la planurile de relocare după ce SUA a redus taxele pentru China, în timp ce acestea au crescut în alte părți. Și din perspectiva cumpărătorilor americani, diversificarea continuă, dar într-un ritm mai lent. Mike Sagan, vicepreședinte pentru achiziții la Pride Mobility Products, spune că lanțul de aprovizionare al companiei (circa 100 de firme) rămâne dependent de China în proporție de 70%–80%: „Reducerea riscului și diversificarea nu vor dispărea, dar nu trebuie să fie atât de grăbite.” Ce așteaptă companiile de la vizita lui Trump: armistițiu, nu „reset” În mediul de afaceri, așteptările sunt limitate. Eric Zheng, președintele Camerei de Comerț Americane din Shanghai, afirmă că membrii organizației (aproape 3.000) văd ca posibil un dialog care să prelungească un armistițiu privind tarifele și restricțiile la export, eventual însoțit de angajamente de achiziții chineze în zone precum avioane Boeing, soia sau energie din SUA. Totuși, puțini se bazează pe o relaxare durabilă, iar Zheng avertizează că firmele au nevoie de predictibilitate pe ani, nu pe 90 de zile sau șase luni. Pentru piețe, mesajul central este că o eventuală „pauză” în conflictul comercial ar putea reduce volatilitatea pe termen scurt, dar nu schimbă tendința de fond: companiile își calibrează deciziile ca și cum tensiunile SUA–China vor rămâne o constantă, iar avantajul Chinei în lanțurile de aprovizionare continuă să limiteze spațiul de manevră al Washingtonului. [...]
