Știri
Știri din categoria Externe
Distanțarea aliaților de Washington începe să capete formă economică și industrială, de la avertismente legate de deținerile europene de datorie americană până la reorientarea producției germane către armament, într-un context în care politica externă a lui Donald Trump este descrisă ca imprevizibilă și conflictuală, potrivit Libertatea.
Materialul, care citează o relatare a publicației elvețiene Blick, susține că aliații tradiționali ai SUA se distanțează tot mai vizibil de administrația Trump, pe fondul tensiunilor internaționale, inclusiv al războiului din Iran „care pare că nu se mai termină”. În acest cadru, sunt prezentate cinci evoluții care ar indica o izolare accentuată a SUA.
Unul dintre cele mai directe mesaje cu potențial economic vine de la președintele Finlandei, Alexander Stubb, descris drept un apropiat al lui Trump. El afirmă că „relația noastră cu SUA nu va mai fi niciodată la fel ca înainte”, într-o declarație pentru CTV News.
În același registru, Stubb sugerează și o posibilă pârghie financiară: Europa ar deține „cel puțin 15% din obligațiunile de stat americane”, ceea ce, în interpretarea sa, ar oferi un instrument de presiune economică asupra Washingtonului.
În Germania, cancelarul Friedrich Merz își schimbă tonul față de Washington și avertizează că nu există motive pentru a ataca o altă țară „fără necesitate”, în contextul tensiunilor cu Cuba.
Pe plan industrial, articolul notează că industria germană „aflată în dificultate” se reorientează: pe lângă rachetele Patriot produse în SUA, Germania ar urma să înceapă să fabrice și alte sisteme de armament. Concluzia sugerată este apariția unui nou pol militar-industrial german, pe fondul incertitudinilor legate de rolul SUA.
În Europa, Paris, Berlin și Roma ar pregăti, potrivit Wall Street Journal (citat în material), un plan pentru scenariul în care SUA se îndepărtează de continent, după ce Trump ar fi amenințat din nou cu retragerea trupelor americane din Europa. În paralel, Uniunea Europeană ar viza independența în materie de apărare până în 2030, iar Emmanuel Macron propune extinderea „scutului nuclear francez” asupra continentului.
Tot la nivel operațional, Parisul anunță un proiect comun cu Polonia pentru un sistem militar de sateliți, cu obiectivul de a reduce dependența de rețeaua Starlink controlată de Elon Musk.
În Asia, Japonia relaxează interdicția privind exportul de armament, o schimbare majoră față de politica de după al Doilea Război Mondial. Guvernul condus de premierul Sanae Takaichi ar permite, pe viitor, furnizarea către parteneri a unor „materiale letale de război”, dacă va fi necesar, pe fondul dorinței de a nu se baza exclusiv pe protecția americană. În același timp, Takaichi continuă negocierile cu China și Coreea de Sud pentru un acord de liber schimb, ca răspuns la disputele comerciale atribuite președintelui american.
Materialul invocă și un sondaj Politico, potrivit căruia doar 12% dintre europeni ar mai vedea SUA ca pe un aliat, în timp ce 36% le consideră o amenințare.
În cazul Ucrainei, Volodimir Zelenski transmite că nu mai are nevoie de SUA și critică public faptul că Trump trimite echipa de negocieri la Moscova, nu la Kiev, numind gestul „lipsit de respect”. Într-un interviu pentru BBC, Zelenski afirmă că Vladimir Putin îl manipulează pe Trump:
„Putin știe că eu sunt singurul care îl înțelege, de aceea vorbește doar cu Trump, nu și cu mine”
Articolul notează că Ucraina produce „o mare parte” din armamentul său, dar o eventuală întrerupere a livrărilor americane ar afecta „serios” apărarea aeriană.
Dincolo de retorica diplomatică, exemplele din material indică o tendință în care neîncrederea în predictibilitatea SUA se traduce în decizii cu impact economic și industrial: posibile instrumente de presiune prin piața datoriei, investiții europene în capabilități proprii (inclusiv sateliți) și repoziționarea unor industrii către producția de armament. În măsura în care aceste direcții se consolidează, ele pot schimba fluxuri de investiții, priorități bugetare și relații comerciale între blocuri economice.
Recomandate
Germania a intrat din nou pe scădere demografică, iar presiunea pe piața muncii crește , după ce migrația nu a mai reușit să compenseze deficitul natural de populație, potrivit Antena 3 . În 2025, populația Germaniei a coborât cu aproximativ 110.000 de persoane (0,13%), până la circa 83,5 milioane de locuitori la final de an. Datele sunt publicate de oficiul federal de statistică Destatis, citat de DW, iar explicația ține de un dezechilibru care se adâncește: mai mulți oameni au murit decât s-au născut, iar imigrația, deși pozitivă, nu a acoperit diferența. Migrația rămâne pozitivă, dar nu mai „închide” deficitul natural Soldul migrației a fost de aproximativ 235.000 de persoane (mai mulți intrați decât plecați), însă a fost depășit de deficitul natural de 352.000 de persoane, adică diferența dintre decese și nașteri. Rezultatul net a fost scăderea populației, prima din ultimii cinci ani. Antena 3 notează că o scădere anuală comparabilă a mai avut loc în 2020, când restricțiile de călătorie din pandemie au redus puternic fluxurile de migrație. În 2025, însă, declinul este pus pe seama unor tendințe demografice de durată, anticipate de specialiști. Natalitatea, la minim istoric; populația aptă de muncă se restrânge Rata natalității a atins în 2025 cel mai scăzut nivel din istoria Germaniei, pe fondul unui climat politic cu dezbateri intense despre migrație, inclusiv promisiuni de înăsprire a politicilor în domeniu în campania electorală a cancelarului Friedrich Merz , potrivit materialului. În paralel, structura pe vârste se deplasează spre segmente mai înaintate: grupa 60–79 de ani a crescut cu aproximativ 358.000 de persoane, pe măsură ce generațiile „baby boom” se apropie de pensionare. În același timp, populația aptă de muncă (20–59 de ani) a scăzut cu circa 409.000 de persoane, un declin de aproape 1% — un semnal relevant pentru companii și pentru finanțarea sistemelor publice, în condițiile în care baza de angajați se reduce. Diferențe regionale: creștere doar în trei orașe-stat Creșteri de populație s-au înregistrat doar în Berlin , Hamburg și Bremen. În rest, declinul a fost mai accentuat în fostele landuri est-germane (aprox. 0,5%), față de circa 0,1% în fostele landuri vest-germane. Autoritățile explică diferența prin structura diferită a populației de imigranți și prin rate de natalitate mai scăzute în est, potrivit articolului. [...]
Aliații europeni din G7 condiționează sprijinul pentru Iran de un acord credibil, pe fondul riscurilor pentru fluxurile de petrol prin Hormuz , potrivit Politico . Mesajul transmis la summitul de la Évian-les-Bains este că Europa ar putea contribui la pașii următori – inclusiv la o operațiune dificilă de deminare a Strâmtorii Hormuz – dar numai dacă administrația Trump poate demonstra că înțelegerea de încetare a războiului este „solidă” și acceptată în regiune. Miza economică: redeschiderea rapidă a Strâmtorii Hormuz Administrația SUA a pus accent, în discuțiile din această săptămână, pe obținerea cooperării internaționale pentru deminarea strâmtorii, pe unde ar fi trecut aproximativ o cincime din petrolul mondial înainte de izbucnirea războiului. În acest context, Trump a insistat în discuțiile cu liderii G7 asupra „redeschiderii Hormuz” și a necesității de a curăța zona de mine, potrivit unui oficial G7 citat sub protecția anonimatului. Războiul din Orientul Mijlociu a zguduit piețele globale de energie, a perturbat aprovizionarea și a alimentat presiuni inflaționiste, cu efecte resimțite dincolo de regiune. Politico notează că, deși SUA au suportat costuri economice, impactul a fost mai puternic în țările mai dependente de această rută. Chiar și în scenariul unei înțelegeri funcționale, revenirea la operațiuni normale ar putea dura săptămâni, pe măsură ce administrația Trump și partenerii „stabilesc calea de urmat”. Ce oferă europenii și ce condiții pun Liderii europeni au transmis disponibilitate, dar cu rezerve legate de condiții, mandat și calendar: Franța : Emmanuel Macron a spus că ar putea fi pregătit să desfășoare rapid avioane de luptă și fregate, însă o solicitare ar trebui să vină nu doar din partea SUA, ci și din partea Iranului și Omanului . Marea Britanie : un oficial britanic a declarat că Regatul Unit „este pregătit” să trimită capabilități în regiune, fără a detalia condițiile sau un termen. Germania : cancelarul Friedrich Merz a indicat că sprijinul ar veni doar după ce sunt îndeplinite „condițiile necesare” și a afirmat că Germania a trimis deja primele nave pentru deminare în regiune: „Am trimis deja primele nave sau vase de deminare în regiune. Suntem pregătiți.” Italia : Giorgia Meloni a spus, potrivit unui diplomat italian citat anonim, că Italia este dispusă să continue contribuțiile la misiuni care garantează securitatea comerțului, dar a insistat și asupra unor soluții de durată, în special pentru Gaza și Liban , care ar putea deveni obstacole pentru acordul lui Trump cu Iranul. În paralel, Franța și Marea Britanie au susținut planuri pentru o misiune multinațională de protecție a transportului maritim și de sprijin la deminare, iar scafandri militari britanici s-ar fi pregătit pentru operațiuni de curățare a minelor, potrivit publicației. De ce ezită Europa: detaliile acordului nu sunt publice Prudența europenilor este legată de faptul că memorandumul de înțelegere cu Iranul – așteptat să fie semnat vineri, dar încă nepublicat – nu a fost făcut public de Casa Albă, ceea ce complică discuțiile despre contribuții concrete și despre riscul de a fi atrași într-o operațiune fără o bază politică stabilă. Suzanne Maloney, analist pe Orientul Mijlociu și directoare a programului de politică externă al Brookings Institution, a rezumat dilema europenilor: experiența lor în negocierile cu Iranul îi face reticenți să fie „lăsați să țină sacul” dacă acordul se dovedește fragil. Ce urmează: sprijin posibil, dar doar după „dovada” acordului Un oficial de rang înalt din administrația Trump a spus că participarea țărilor G7 ar putea fi „foarte utilă” pentru revenirea rapidă la normal. Totuși, din relatarea Politico reiese că, înainte de orice desfășurări semnificative, europenii vor să vadă termenii reali ai înțelegerii și un cadru de cooperare care să includă actorii regionali relevanți. În lipsa acestor clarificări, disponibilitatea declarată rămâne, deocamdată, mai degrabă un semnal politic decât un angajament operațional ferm, într-un dosar cu efect direct asupra securității transportului maritim și a stabilității pieței petroliere. [...]
SUA condiționează sprijinul pentru Ucraina de o contribuție europeană la deminarea Strâmtorii Ormuz , o legătură care mută o parte din costurile și riscurile de securitate maritimă către Europa și poate influența atât fluxurile de petrol, cât și prețurile de asigurare în transportul naval, potrivit news.ro . La summitul G7 de la Evian-les-Bains , președintele american Donald Trump s-a întâlnit cu omologul ucrainean Volodimir Zelenski și cu alți șase lideri europeni și s-a declarat pregătit să restabilească sancțiunile impuse petrolului rusesc. Trump l-a felicitat pe Zelenski pentru „performanța” armatei ucrainene și a vorbit despre o „dinamică” favorabilă Ucrainei. În spatele acestei repoziționări, doi diplomați care au asistat la negocieri au declarat pentru Politico că Trump a făcut presiuni asupra liderilor europeni pentru a susține acordul cu Iranul și pentru a contribui la deminarea Strâmtorii Ormuz. Unul dintre diplomați a spus că, la rândul lor, liderii G7 așteptau ca Trump „să facă concesii Ucrainei”. Trump a minimalizat public importanța sprijinului european pentru operațiunea de deminare, dar a admis că o contribuție externă ar putea fi utilă. „Nu cred că vom avea nevoie de mult ajutor”, a declarat Trump, recunoscând însă că n-ar fi „o idee proastă să avem una, două nave din câteva țări”. Deminarea Ormuz: condiție politică, risc operațional Președintele francez Emmanuel Macron a anunțat că desfășurarea unor nave de deminare (vânătoare de mine) urmează să fie „solicitată și dorită de către Statele Unite, apoi de către Iran și Oman”, părți vizate în acord. Totuși, demersul depinde de unda verde a Iranului, ceea ce lasă operațiunea într-o zonă de incertitudine. Până atunci, două nave franceze vânătoare de mine – Lyre și Andromède – au fost poziționate în Golful Aden și în Marea Arabiei, în apropierea Strâmtorii Ormuz, și sunt „pregătite să se ducă în zonă”, potrivit ministrului francez al Apărării, Catherine Vautrin. Miza economică: revenirea traficului de petroliere, frânată de mine și asigurări În contextul în care Statele Unite și Iranul urmează să semneze vineri un protocol al unui acord, traficul maritim prin Strâmtoarea Ormuz ar urma să revină la nivelul de dinainte de Războiul din Iran. Trump a susținut public această perspectivă într-o postare pe Truth Social. „Nave din lumea întreagă, porniți-vă motorul! Să curgă petrolul!”, a proclamat Trump. Totuși, materialul notează că revenirea petrolierelor poate dura, deoarece prezența minelor îi descurajează pe armatori și pe asigurători. Pentru piață, asta înseamnă că normalizarea fluxurilor poate rămâne dependentă de ritmul și credibilitatea operațiunilor de securizare a rutei, nu doar de semnarea unui protocol. [...]
Iranul spune că a semnat acordul cu SUA, un pas care poate debloca relaxarea sancțiunilor. Potrivit Agerpres , Teheranul a confirmat joi semnarea cu Statele Unite a acordului care ar pune capăt războiului din Orientul Mijlociu, după un anunț anterior al președintelui american Donald Trump . Informația are relevanță economică prin potențialul de a reduce riscurile geopolitice din regiune și de a crea premise pentru schimbări în regimul de sancțiuni, cu efecte posibile asupra fluxurilor comerciale și energetice. În materialul Agerpres , confirmarea Iranului este relatată ca venind în contextul comunicărilor anterioare de la Washington. Articolul integral este disponibil doar abonaților Agerpres, astfel că detalii despre conținutul acordului, calendarul aplicării și eventualele condiții nu pot fi verificate din textul public accesibil. [...]
Declarația lui Trump despre Modi poate complica negocierile comerciale SUA–India , după ce președintele american l-a descris pe premierul indian drept „ucigaș” și „înger” în contextul discuțiilor despre un posibil acord de comerț, potrivit Al Jazeera . Afirmația a venit când Donald Trump a fost întrebat dacă Statele Unite și India au încheiat un acord comercial în marja summitului G7 de la Évian, Franța. În răspuns, Trump l-a lăudat pe Narendra Modi pentru abilitățile de negociere, folosind cele două etichete contrastante. Din informațiile publicate nu reiese dacă SUA și India au ajuns efectiv la un acord în timpul întâlnirilor de la G7, iar materialul nu oferă detalii despre stadiul sau conținutul negocierilor. În acest context, declarația rămâne relevantă mai ales prin potențialul ei de a influența tonul politic al discuțiilor comerciale dintre cele două țări. [...]
Relaxarea economică prevăzută în proiectul de memorandum SUA–Iran ar putea finanța rapid refacerea capacităților militare ale Teheranului , potrivit unei evaluări a think tank-ului american Institute for the Study of War (ISW), citată de The Jerusalem Post . Miza, dincolo de disputa privind sumele vehiculate, este că ridicarea unor restricții comerciale și petroliere ar putea genera fluxuri de bani care să ajungă direct în programele de rachete și drone. ISW susține că termenii raportați ai Memorandumului de Înțelegere (MoU) ar oferi Iranului „relaxare economică” suficientă pentru a-și reconstitui „imediat” puterea militară. În același timp, președintele SUA, Donald Trump, a negat la summitul G7 informațiile despre un fond de 300 miliarde dolari (aprox. 1.380 miliarde lei) destinat Iranului, însă analiza notează că oficiali iranieni au indicat deja că fondurile eliberate prin acord ar urma să fie folosite pentru reconstrucția programelor de rachete și drone. În acest context, purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmail Baghaei, a declarat în mai, pentru presa iraniană, că o parte din banii Iranului sunt cheltuiți pe rachete și drone, justificând această direcție prin nevoia de descurajare. Ce tip de „relaxare” economică este vehiculată Dincolo de suma de 300 miliarde dolari negată de Trump, publicația menționează relatări media neconfirmate care indică măsuri cu impact economic direct. Potrivit unor surse citate în material: presa saudită și The Wall Street Journal au relatat că SUA ar urma să ridice blocada asupra porturilor iraniene și să renunțe la sancțiunile privind exporturile de petrol ale Iranului și „serviciile conexe”, imediat după semnarea MoU; agenția semi-oficială Mehr News Agency a estimat că regimul ar putea genera până la 10 miliarde dolari (aprox. 46 miliarde lei) din doar 60 de zile de exporturi de petrol. Separat, în ultima săptămână, presa internațională a relatat că un comandant al Gardienilor Revoluției (IRGC), generalul-maior Ahmad Vahidi, ar fi insistat ca activele înghețate care ar putea fi eliberate să poată fi alocate cheltuielilor militare. Poziția Casei Albe și calendarul anunțat În pofida îngrijorărilor internaționale, Trump a spus că înțelegerea aflată pe masă este „corectă” și a respins ideea că SUA ar „investi” bani în Iran. Vicepreședintele JD Vance a afirmat că textul MoU va fi făcut public până sâmbătă. Materialul mai notează că evaluarea ISW este în linie cu opinii prezentate anterior de experți israelieni citați de aceeași publicație: chiar dacă aceștia au pus sub semnul întrebării credibilitatea unor relatări inițiale despre MoU apărute în Mehr, ar exista un consens că un astfel de impuls financiar ar funcționa ca o „gură de oxigen” pentru regim. [...]
