Știri
Știri din categoria Externe
Căderea regimului de la Teheran ar tăia o parte importantă din sprijinul Rusiei, susține fostul ambasador al SUA în România, Adrian Zuckerman, potrivit Antena 3 CNN. Într-o intervenție în direct, acesta a afirmat că Iranul reprezintă „al treilea pilon” al unei axe formate din Rusia, China și Iran, iar prăbușirea actualului regim ar avea efecte directe asupra războiului dus de Moscova.
Zuckerman estimează că operațiunea militară aflată în desfășurare ar putea dura „două-trei zile”, cu bombardamente constante și ținte stabilite „cu mare precizie”, forțele americane și cele din baze regionale fiind pregătite pentru atac. El a comparat planul pentru Iran cu cel aplicat anterior în Venezuela, pe care l-a descris drept „sofisticat și complex”, și a spus că nu vede actualul regim de la Teheran supraviețuind pe termen lung.
Potrivit fostului diplomat, miza nu este doar petrolul, ci și sprijinul militar oferit de Iran Rusiei, inclusiv prin livrări de drone și alte echipamente. În opinia sa, eliminarea conducerii de la Teheran ar duce la diminuarea semnificativă a acestui ajutor.
Principalele idei susținute de Adrian Zuckerman:
Declarațiile vin într-un moment de escaladare a tensiunilor regionale, iar evoluțiile din Iran ar putea influența nu doar echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, ci și dinamica războiului din Ucraina. Rămâne de văzut dacă operațiunea anunțată va produce schimbarea de regim anticipată sau va deschide un nou capitol de instabilitate regională.
Recomandate
Redeschiderea Strâmtorii Ormuz devine miza economică imediată după ce SUA și Iranul au semnat un memorandum de înțelegere pentru încheierea conflictului, iar traficul maritim ar urma să fie reluat treptat, potrivit HotNews . Donald Trump a spus că vineri va avea loc o ceremonie oficială de semnare la Geneva și că strâmtoarea va fi „complet deschisă”. Președintele SUA a declarat, înaintea reuniunii G7, că acordul este „semnat în întregime” și că textul memorandumului ar urma să fie făcut public la scurt timp după semnarea oficială. Trump a precizat că nu știe dacă va participa la ceremonia de vineri, dar că vicepreședintele JD Vance va fi prezent. JD Vance a afirmat că documentul a fost semnat digital duminică și că, „deocamdată”, nu au fost eliberate fonduri pentru Iran. În privința sancțiunilor, Trump a condiționat orice ridicare de „comportamentul” Teheranului. Ce se schimbă pentru transportul maritim și energie Un oficial american, citat de Reuters, a spus că redeschiderea Strâmtorii Ormuz ar contribui la soluționarea crizei energetice globale provocate de război, care a lovit economia globală. Acesta a anticipat o creștere „semnificativă” a traficului, deja începută, dar a avertizat că revenirea la normal nu va fi rapidă. Potrivit aceluiași oficial, strâmtoarea va fi deschisă fără taxe timp de 60 de zile, conform acordului dintre SUA și Iran. Ce nu este încă limpede: termenii și condițiile politice Termenii memorandumului nu sunt cunoscuți în întregime și nu au fost publicați. Un oficial american a declarat pentru Reuters că se așteaptă ca aceștia să fie făcuți publici în următoarele 24–48 de ore, însă Trump a indicat că publicarea ar putea avea loc după vineri. Deși Trump a spus că navele au început deja să traverseze strâmtoarea, armata americană le-a transmis transportatorilor că nu a ridicat încă blocada asupra porturilor iraniene, ceea ce sugerează că reluarea fluxurilor ar putea rămâne graduală și dependentă de măsuri operaționale. Armistițiu de 60 de zile și dosarele rămase deschise Conform declarațiilor ambelor părți, acordul ar urma să prelungească armistițiul pe o perioadă de negociere de 60 de zile, în care negociatorii ar urma să decidă asupra unor chestiuni controversate, inclusiv viitorul programului nuclear al Iranului. Vance a spus că acordul ar putea permite, în cele din urmă, accesul Iranului la un fond de reconstrucție de până la 300 de miliarde de dolari, cu condiția renunțării la material nuclear, fond care ar urma să fie finanțat de vecinii arabi din Golf. Riscul major: condiționarea de evoluțiile din Liban Soarta imediată a pactului ar putea depinde de Liban, unde Israelul luptă cu Hezbollah. Iranul a susținut că acordul preliminar impune încetarea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban, în timp ce Israelul a transmis că își rezervă dreptul de a acționa împotriva amenințărilor Hezbollah. Surse din domeniul securității au spus că luptele din sudul Libanului s-au atenuat, dar nu au încetat complet. În acest context, un oficial israelian a descris acordul, în discuții private cu Reuters, drept „oribil pentru Israel”, iar ministrul apărării, Israel Katz, a declarat că Israelul va rămâne „pe termen nelimitat” în zonele ocupate din sudul Libanului. [...]
Experții intervievați pun sub semnul întrebării scenariul în care SUA ar debloca 12 miliarde de dolari (aprox. 55,2 miliarde lei) către Iran înainte de negocieri , iar miza reală ar fi momentul și condiționalitățile oricărei relaxări financiare, care ar putea funcționa ca „linie de salvare” pentru Teheran, potrivit The Jerusalem Post . Afirmația privind deblocarea banilor a fost publicată de Mehr News Agency, un canal semi-oficial apropiat regimului, care susține că Washingtonul ar fi acceptat eliberarea a 12 miliarde de dolari din active înghețate, plus încă 12 miliarde de dolari (încă aprox. 55,2 miliarde lei) pe parcursul a 60 de zile de negocieri, invocând un presupus memorandum de înțelegere în 14 puncte. Casa Albă nu a confirmat public „termenii” despre care se discută. De ce contează: calendarul deblocării poate schimba raportul de forțe Shany Mor, cercetător la Britain Israel Communications and Research Centre (BICOM), spune că Teheranul are un tipar de a publica o „listă de dorințe” prezentată ca termeni deja agreați, profitând de discreția Washingtonului asupra condițiilor unui posibil acord. În evaluarea sa, singurele concesii plauzibile din partea SUA ar fi cele care pot fi retrase rapid dacă Iranul nu își respectă angajamentele sau nu negociază „cu bună-credință”. Mor avertizează că diferența majoră este între: o deblocare la început, înainte de un acord nuclear, ceea ce ar fi „mult mai grav”; o deblocare parțială, condiționată de atingerea unor înțelegeri în 60 de zile. În plus, el apreciază că SUA nu ar fi fost supuse unei presiuni suficiente pentru a accepta termenii vehiculați de presa iraniană, chiar dacă perturbările din Strâmtoarea Hormuz au alimentat inflația, iar Iranul a produs unele pagube costisitoare intereselor și facilităților americane din regiune. Dincolo de faptul că Washingtonul nu ar dori un război lung, „nu se află într-un mare dezavantaj”, potrivit analizei sale. Context: lovitura Israelului la Beirut și semnalele că negocierile au fost puse în tensiune Alexander Grinberg, expert pe Iran la Jerusalem Institute of Strategy and Security (JISS), spune că acordă puțină greutate raportării iraniene, dar este mai dispus să ia în calcul ideea că SUA ar fi putut accepta termeni mai favorabili pentru Iran după lovitura Israelului de duminică asupra Beirutului. Atacul a vizat un centru de comandă Hezbollah, după ce gruparea susținută de Iran a lansat mai multe atacuri aeriene. Declarații făcute duminică atât de președintele SUA Donald Trump, cât și de președintele parlamentului iranian Mohammad Bagher Ghalibaf ar fi sugerat că lovitura a amenințat negocierile. În același context, oficiali iranieni au declarat pentru The New York Times că regimul nu a atacat Israelul ca răspuns aparent la acțiunea militară israeliană, după o intervenție diplomatică a lui Trump. Riscul operațional: bani pentru „reînarmare” și rețele de proxy Mor avertizează că, dacă un acord „nu este foarte bun”, iar Iranul primește relaxare de sancțiuni și deblocări de active, atunci i se oferă „o mare șansă să se reînarmeze, să se reconstruiască și să continue investiția în rețelele de proxy”. Din perspectiva Golfului, analistul politic bahrainez Ahmed Alkhuzaie (Khuzaie Associates LLC) spune că o „injecție financiară” ar aduce Teheranului un respiro pe termen scurt, însă fără mecanisme stricte de supraveghere crește probabilitatea ca resursele să fie direcționate către operațiuni de influență regională și către rețele de miliții și proxy din Irak, Siria, Liban și Yemen. El mai susține că Acordul de la Islamabad s-ar baza pe amânări, nu pe rezolvări, menținând riscul ca Iranul să treacă pragul nuclear și alimentând perspectiva unei curse regionale a înarmării. Efect economic intern: „boost” pe termen scurt, fără rezolvare structurală Menahem Merhavi, de la Harry S. Truman Institute (Universitatea Ebraică din Ierusalim), afirmă că, chiar dacă termenii ar avantaja Teheranul, un astfel de „boost” ar ajuta doar pe termen scurt. În opinia sa, modul în care regimul gestionează economia face improbabilă o ameliorare durabilă, iar Iranul are probleme interne prea mari pentru a-și cumpăra legitimitatea. „Văd mai multă frustrare înainte. Nu vor avea pe cine să dea vina pentru condițiile grave ale economiei.” În lipsa confirmării publice din partea Casei Albe, concluzia comună a experților citați este că discuția relevantă nu este doar „dacă” se deblochează bani, ci „când” și în ce condiții — pentru că o deblocare timpurie ar putea schimba rapid capacitatea Iranului de a-și finanța agenda regională și de a-și consolida poziția înaintea negocierilor. [...]
Iran condiționează acordul cu SUA de includerea Libanului , iar semnarea unui memorandum de înțelegere este programată pentru vineri, la Geneva, potrivit The Jerusalem Post . Teheranul susține că proiectul de document menționează Libanul de trei ori și cere încetarea războiului „pe toate fronturile”, precum și respectarea suveranității și integrității teritoriale a țării. Declarațiile au fost făcute luni de purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, care a indicat că Iranul pregătește vizite diplomatice în state din regiune înainte de semnarea acordului, prevăzută pentru 15 iunie 2026, la Geneva (Elveția). Ce schimbă includerea Libanului în arhitectura acordului Mesajul Teheranului sugerează că înțelegerea cu SUA nu este tratată ca un aranjament bilateral limitat, ci ca un cadru care ar urma să acopere și dimensiunea regională a conflictului. Baghaei a spus că memorandumului îi este atribuit explicit un obiectiv de „încetare a războiului pe toate fronturile”, cu referire directă la Liban și la necesitatea respectării suveranității acestuia. Calendarul semnării și pașii procedurali Baghaei a precizat că decizia finală privind „modul și mecanismul” de semnare a memorandumului urmează să fie luată „astăzi și mâine”, iar rezultatul va fi anunțat oficial. Confirmare din partea președintelui iranian Președintele iranian Masoud Pezeshkian a confirmat luni pentru agenția iraniană Tasnim News intenția guvernului de a semna acordul. În declarația citată, el a susținut că rezultatul a fost obținut prin acțiunile autorităților iraniene și a afirmat că, deși „inamicul” ar fi mizat pe destabilizarea țării în timpul războiului, „situația a fost bine gestionată”. Materialul este prezentat ca „în curs de actualizare”. [...]
Acordul de pace SUA–Iran, care ar include redeschiderea Strâmtorii Hormuz și oprirea blocadei americane asupra Iranului, este tratat de liderii internaționali ca un potențial factor de detensionare cu efect direct asupra pieței energiei , potrivit Reuters . Oficialii americani și iranieni au spus duminică că au convenit o înțelegere pentru a pune capăt războiului, ceea ce ar putea duce la scăderea prețurilor la energie odată cu reluarea transporturilor de petrol prin acest culoar maritim critic. Miza economică imediată este Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute pentru exporturile de petrol. Reuters notează că acordul ar prevedea redeschiderea strâmtorii și reluarea livrărilor, un element urmărit îndeaproape de piețe. ONU: „pas critic” și cadru pentru negocieri ulterioare Un purtător de cuvânt al secretarului general al ONU, Antonio Guterres, a transmis că acesta „salută anunțul” privind acordul, care ar include „o încetare a focului imediată și permanentă”, redeschiderea Strâmtorii Hormuz și „un cadru pentru negocieri ulterioare”. „Acesta reprezintă un pas critic către soluționarea pașnică a conflictului.” Marile capitale europene: accent pe navigație și dosarul nuclear Într-o declarație comună, liderii E4 (Marea Britanie, Franța, Germania și Italia) au reiterat că „Iranul nu trebuie să dobândească niciodată o armă nucleară” și au spus că sunt pregătiți să lucreze cu SUA, Iran și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) în acest sens. Premierul britanic Keir Starmer a cerut restabilirea „libertății de navigație” în Strâmtoarea Hormuz și a repetat poziția privind interdicția ca Iranul să obțină armă nucleară. Președintele francez Emmanuel Macron a cerut „implementarea rapidă și deplină” a acordului de către toate părțile și a spus că înțelegerea trebuie să permită „redeschiderea urgentă și necondiționată” a Strâmtorii Hormuz, menționând că o misiune internațională stabilită împreună cu Regatul Unit este pregătită să sprijine acest demers. Cancelarul german Friedrich Merz a calificat acordul drept o „descoperire diplomatică” și a spus că acesta ar putea deschide calea către „o economie globală revigorată” și un Orient Mijlociu mai sigur, subliniind că implementarea trebuie făcută „cu determinare”. Asia-Pacific: stabilitate regională și securitatea rutelor comerciale Premierul australian Anthony Albanese a salutat acordul și a insistat asupra nevoii de „reținere” și „angajament constructiv” pentru a preveni o nouă escaladare, arătând că prelungirea războiului amplifică impactul. Premierul japonez Sanae Takaichi a spus că Japonia „speră puternic” ca navigația „liberă și sigură” prin Strâmtoarea Hormuz să fie asigurată „în practică” și ca un acord final privind dosarul nuclear iranian și alte chestiuni să fie atins cât mai curând. Ministrul de externe al Noii Zeelande, Winston Peters, a descris înțelegerea drept un „acord constructiv” și „un pas” către reducerea tensiunilor într-o regiune „critică pentru securitatea economică globală”, punctând că dialogul și diplomația rămân cele mai eficiente mijloace de rezolvare a problemelor vechi. Ce rămâne de urmărit Din reacțiile citate de Reuters, două condiții apar ca esențiale pentru ca acordul să producă efecte economice: implementarea efectivă a încetării focului și redeschiderea Strâmtorii Hormuz, respectiv continuarea negocierilor pe tema programului nuclear al Iranului, cu implicarea AIEA. Reuters notează că reluarea transporturilor de petrol prin strâmtoare ar putea pune presiune de scădere pe prețurile energiei, însă amploarea efectului depinde de aplicarea acordului în teren. [...]
Volodimir Zelenski încearcă să deblocheze negocierile propunând o întâlnire cu Vladimir Putin în SUA , mizând pe un format care, în evaluarea sa, ar fi mai greu de refuzat de către liderul rus, potrivit Agerpres . Propunerea a fost discutată într-o convorbire telefonică pe care Zelenski a avut-o duminică cu președintele american Donald Trump , a spus liderul ucrainean într-o alocuțiune video publicată pe X. Zelenski a indicat că a vorbit cu Trump despre „posibilitatea de a organiza o astfel de întâlnire în Statele Unite”, într-un format care „lui Putin i-ar fi mult mai greu să-l refuze”. „Vom vedea ce va rezulta din aceasta.” De ce contează: locul întâlnirii rămâne un obstacol major Zelenski a mai propus o întâlnire față în față cu Putin, însă Kremlinul ia în considerare o astfel de întrevedere doar la Moscova, opțiune pe care președintele ucrainean spune că nu o poate accepta. În acest context, mutarea discuției pe teren neutru – în SUA – este prezentată de Zelenski ca o cale de a depăși blocajul legat de locație, fără a face concesia politică implicată de o deplasare la Moscova. Ce urmează Zelenski nu a oferit detalii despre un calendar sau despre un răspuns din partea Moscovei. Informația disponibilă se limitează la faptul că propunerea a fost avansată și discutată cu Trump, iar rezultatul rămâne incert. [...]
Israelul riscă o fractură de coordonare cu SUA pe dosarul Iran–Liban , după ce miniștri din coaliția de la Ierusalim au transmis că nu se consideră obligați de acordul anunțat între Washington și Teheran, în timp ce opoziția îl acuză pe Benjamin Netanyahu de „eșec diplomatic” și pierderea influenței asupra deciziilor americane, potrivit Digi24 . Ministrul Apărării, Israel Katz , a promis că armata israeliană va rămâne în sudul Libanului și a avertizat că, dacă Iranul atacă, Israelul va răspunde „cu toată forța”. În același timp, membri ai extremei drepte din coaliția lui Netanyahu au susținut că Israelul nu va fi obligat să respecte termenii acordului, notează The Times of Israel. Acordul SUA–Iran: ce include și ce rămâne neconfirmat Oficiali americani și iranieni au anunțat un cadru pentru un acord de încetare a războiului, care ar urma să ducă la ridicarea blocadei americane asupra porturilor iraniene, redeschiderea Strâmtorii Ormuz și lansarea unei perioade de 60 de zile de negocieri privind programul nuclear al Teheranului. Donald Trump, ajuns la Evian pentru summitul G7, a afirmat că acordul „a fost semnat în întregime”. Potrivit unor înalți responsabili americani, SUA și Iranul ar fi semnat digital un memorandum de înțelegere, iar o ceremonie oficială de semnare ar urma să aibă loc vineri, în Elveția. Detaliile ar urma să fie publicate în 24–48 de ore, însă, la momentul relatării, nu exista o confirmare din partea Teheranului . Potrivit surselor iraniene și pakistaneze citate în material, acordul ar include și un armistițiu în conflictul dintre Israel și Hezbollah. Mesajul coaliției: „acordul nu ne obligă”, retragerea din Liban este exclusă În interiorul coaliției, ministrul de Finanțe Bezalel Smotrich a calificat acordul drept „dăunător pentru Israel și pentru întreaga lume liberă”. Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben Gvir, a susținut că „acordul lui Trump nu ne obligă” și a insistat că Israelul nu trebuie să se retragă din teritoriile din Liban capturate de armata israeliană. Katz a afirmat că Israelul nu se va retrage din sudul Libanului „în ciuda tuturor presiunilor existente și a celor care vor urma” și a descris o politică de menținere a unor „zone de securitate” în Liban, Siria și Gaza, „fără nicio limită de timp”. Opoziția: „eșec strategic” și pierderea libertății de acțiune Opoziția a atacat dur guvernul, susținând că Israelul nu a reușit să transforme câștigurile militare în rezultate politice și de securitate. Yair Lapid a spus că Netanyahu „a pierdut războiul” și a numit situația un „eșec diplomatic” pe frontul iranian, acuzând inclusiv o relație de subordonare față de președintele american. Și alți lideri politici au criticat acordul în termeni similari: Naftali Bennett a vorbit despre incapacitatea guvernului de a obține „realizări durabile în materie de securitate” și a descris războaiele drept unele de „stagnare și uzură”. Avigdor Liberman a avertizat asupra unui „dezastru diplomatic” și a cerut ca Israelul să transmită SUA că nu acceptă o legare a dosarului iranian de cel libanez. Benny Gantz a numit acordul un „eșec strategic” și a respins orice limitare a libertății de acțiune a Israelului în Liban. Gadi Eisenkot a spus că acordul este „departe de interesele Israelului”, iar Yair Golan a susținut că înțelegerea anulează realizările militare. De ce contează: risc de divergență operațională într-un acord negociat fără Israel Elementul cu impact imediat este că Israelul, deși a început războiul alături de SUA, nu a fost implicat în negocierile privind acordul , iar reacțiile din coaliție sugerează că Ierusalimul ar putea încerca să-și păstreze libertatea de acțiune militară în Liban chiar dacă Washingtonul urmărește o încetare mai largă a ostilităților. În perioada următoare, miza se mută pe publicarea detaliilor acordului-cadru și pe semnarea anunțată pentru vineri, în condițiile în care, potrivit materialului, confirmarea oficială a Teheranului lipsea la momentul relatării. [...]
