Știri
Știri din categoria Externe
India și Uniunea Europeană au semnat un acord de liber schimb, cel mai mare de acest tip pentru ambele părți, în contextul unei politici comerciale imprevizibile din partea Statelor Unite, relatează CNN. Acordul vine ca o reacție la tarifele impuse de administrația Trump, care au afectat relațiile comerciale atât cu India, cât și cu Europa.
Acordul, descris de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, drept „mama tuturor acordurilor”, va întări legăturile economice și politice între blocul european și India, a patra economie a lumii. Într-o declarație, Comisia Europeană a subliniat că acest acord este un semnal al angajamentului comun față de deschiderea economică și comerțul bazat pe reguli, într-un moment de tensiuni geopolitice și provocări economice globale.
Acordul prevede reducerea treptată a tarifelor indiene pentru mașinile europene de la 110% la 10%, iar pentru mașini, chimicale și produse farmaceutice din Europa, tarifele vor fi eliminate în mare parte. De asemenea, tarifele pentru vinurile europene vor fi reduse inițial de la 150% la 75%, urmând să scadă la 20%, iar tarifele pentru uleiul de măsline european vor ajunge la zero în cinci ani.
Pe de altă parte, Uniunea Europeană va reduce tarifele pentru bunurile indiene, beneficiind astfel sectoare precum textilele, ceaiul, condimentele, bijuteriile și altele, conform unui comunicat al departamentului de comerț al Indiei.
Acest acord are potențialul de a redirecționa fluxurile comerciale globale, în condițiile în care companiile europene și indiene caută alternative la piața americană. Potrivit Comisiei Europene, acordul ar putea dubla exporturile de bunuri ale UE către India până în 2032, prin eliminarea sau reducerea tarifelor.
„Acest acord are o importanță simbolică majoră într-o lume cu protecționism în creștere”, a declarat Daniel Kral, economist senior la firma de consultanță Oxford Economics, subliniind că este puțin probabil ca acordul să stimuleze semnificativ economiile UE sau Indiei.
Deși acordul a fost semnat, acesta trebuie să treacă prin mai multe etape legale înainte de a intra în vigoare. În plus, acordul vine în urma altor înțelegeri comerciale recente, cum ar fi cea dintre UE și Mercosur, un bloc comercial din America de Sud, și mai multe acorduri semnate de India în 2025, un an marcat de revenirea lui Trump la Casa Albă și de politica sa comercială haotică.
În concluzie, acest acord India-UE ar putea reprezenta un pas important către o mai mare independență economică europeană și o diversificare a parteneriatelor comerciale globale, într-un context internațional complex și volatil.
Recomandate
Germania respinge implicarea militară în securizarea Strâmtorii Hormuz , într-un moment în care administrația americană încearcă să convingă aliații să contribuie la redeschiderea uneia dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Potrivit Biziday , ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a respins categoric solicitarea lansată de președintele SUA, Donald Trump, afirmând că Berlinul nu va trimite fregate în zonă și că „acesta nu este războiul nostru”. Oficialul german a criticat direct ideea ca statele europene să intervină militar într-o criză declanșată de alți actori. „Ce așteaptă Donald Trump de la o mână, două de fregate europene acolo, în Strâmtoarea Hormuz? Să facă ceea ce puternica marină a SUA nu poate face?”, a declarat Pistorius la Berlin. Guvernul german a subliniat, prin purtătorul său de cuvânt, că nici Statele Unite și nici Israelul nu au consultat Europa înainte de declanșarea conflictului, iar Washingtonul a spus inițial că sprijinul european nu este necesar. Reacții prudente în Europa Mai multe state europene au reacționat cu reținere sau au respins direct ideea implicării militare: Italia – ministrul de Externe Antonio Tajani consideră improbabilă extinderea misiunilor navale ale UE până în Strâmtoarea Hormuz, deoarece acestea sunt concepute în principal pentru operațiuni defensive și antipiraterie. Grecia – a semnalat că nu intenționează să participe la operațiuni militare în zonă. Franța – a respins solicitarea americană, menținând o poziție defensivă, deși portavionul Charles de Gaulle se deplasează spre estul Mediteranei pentru protejarea intereselor europene. Marea Britanie – premierul Keir Starmer a exclus implicarea într-un conflict mai larg, dar analizează măsuri defensive, precum trimiterea de drone sau avioane pentru detectarea minelor maritime. În paralel, șefa diplomației europene, Kaja Kallas , a insistat asupra unei soluții diplomatice pentru redeschiderea strâmtorii și a discutat cu secretarul general al ONU, António Guterres, despre posibilitatea unui mecanism internațional similar acordului care a permis exportul cerealelor din Ucraina prin Marea Neagră în 2022. Rezerve și în rândul aliaților din Asia-Pacific Reticența față de solicitarea Washingtonului nu se limitează la Europa. Japonia a transmis că nu are în plan trimiterea de nave militare în Orientul Mijlociu. Coreea de Sud analizează situația și se consultă cu aliații. Australia a respins explicit ideea participării navale în Strâmtoarea Hormuz. Miza globală a crizei Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Aproximativ 20% din petrolul global tranzitează această zonă , iar blocada impusă de Iran a împins deja prețul petrolului la aproximativ 105 dolari pe baril , cu aproape 45% peste nivelul de la începutul conflictului. Donald Trump a avertizat că lipsa sprijinului pentru redeschiderea rutei maritime ar putea afecta relațiile din cadrul NATO și a sugerat că statele care depind de petrolul din Golf ar trebui să contribuie militar la securizarea transporturilor. În ciuda presiunilor americane, reacțiile aliaților indică deocamdată o preferință clară pentru măsuri defensive și soluții diplomatice , nu pentru o implicare directă într-o operațiune militară în Golful Persic. [...]
Apelul lui Donald Trump pentru trimiterea unor forțe militare internaționale care să securizeze Strâmtoarea Ormuz este primit cu reticență sau refuz de mai mulți aliați ai SUA , inclusiv din Europa și din regiunea Indo-Pacific. Informația este relatată de Biziday , care citează reacțiile oficiale ale mai multor guverne după solicitarea Washingtonului. Președintele american avertizase anterior că „viitorul NATO ar putea fi foarte rău” dacă aliații nu contribuie la redeschiderea acestei rute maritime strategice, blocată în contextul conflictului din Orientul Mijlociu. Reacții rezervate din partea Europei Șefa diplomației europene, Kaja Kallas , a declarat că securizarea Strâmtorii Ormuz nu intră în mod direct în atribuțiile NATO, subliniind că nu există state membre ale alianței în acea zonă . Totuși, statele Uniunii Europene urmează să discute ce măsuri pot lua pentru menținerea deschisă a rutei maritime, având în vedere importanța acesteia pentru aprovizionarea cu energie a Europei. Mai multe state europene s-au arătat reticente față de ideea unei intervenții navale directe: Marea Britanie analizează opțiuni defensive, precum trimiterea de avioane sau drone pentru detectarea minelor maritime, dar premierul Keir Starmer a respins implicarea militară navală directă. Franța a refuzat explicit solicitarea Washingtonului, afirmând că nu dorește escaladarea conflictului, deși portavionul Charles de Gaulle se deplasează spre estul Mediteranei pentru protejarea intereselor europene. Germania a exprimat scepticism cu privire la eficiența extinderii misiunii navale europene în Strâmtoarea Ormuz. Refuz și din partea unor aliați din Pacific Nici aliații SUA din regiunea Asia-Pacific nu s-au arătat dispuși să participe la operațiuni militare în zonă. Japonia a declarat că nu intenționează să trimită nave militare în Orientul Mijlociu în acest moment. Coreea de Sud monitorizează situația și consultă aliații înainte de a lua o decizie. Australia a respins explicit trimiterea de nave în strâmtoare. Importanța strategică a Strâmtorii Ormuz Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute energetice din lume. Aproximativ 20% din petrolul global tranzitează această zonă , iar blocada instituită de Iran a dus deja la creșterea prețului petrolului la aproximativ 105 dolari pe baril , cu circa 45% peste nivelul de la începutul conflictului. Trump a sugerat că aproximativ șapte state ar trebui să participe la operațiunea de securizare , menționând în special țări care depind puternic de petrolul din Golf, precum Japonia, Coreea de Sud sau Marea Britanie. În același timp, liderul american a cerut și implicarea Chinei , avertizând că ar putea amâna o întâlnire planificată cu președintele Xi Jinping dacă Beijingul nu contribuie la redeschiderea rutei maritime. [...]
Volodimir Zelenski acuză aliați din Uniunea Europeană de „șantaj” după presiunile exercitate asupra Kievului pentru redeschiderea conductei petroliere Druzhba, care transportă țiței rusesc spre Europa Centrală. Potrivit informațiilor publicate de Reuters și relatate de mai multe publicații internaționale, disputa a blocat un împrumut european de aproximativ 90 de miliarde de euro de care Ucraina are nevoie pentru a-și menține funcționarea statului în timpul războiului cu Rusia. Conflictul diplomatic se concentrează asupra conductei Druzhba , o infrastructură construită în perioada sovietică ce traversează Ucraina și transportă petrol rusesc către Ungaria și Slovacia , singurele state UE care mai folosesc această rută. Conducta este oprită din 27 ianuarie 2026 , după ce Kievul susține că un atac cu drone rusești a avariat grav instalațiile de pompare din vestul țării. Dispută între Kiev și unele state UE Budapesta și Bratislava au acuzat Ucraina că întârzie intenționat reparațiile pentru a exercita presiuni politice. Guvernul de la Kiev respinge aceste acuzații și afirmă că nu dorește să faciliteze exportul de petrol rusesc în timp ce Rusia continuă războiul împotriva Ucrainei. Premierul Ungariei, Viktor Orbán , considerat unul dintre liderii europeni cu poziții apropiate de Kremlin, a folosit disputa pentru a bloca atât împrumutul european de 90 de miliarde de euro , cât și un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Orbán a declarat că va utiliza „instrumente politice și financiare” pentru a forța redeschiderea conductei. Și premierul Slovaciei, Robert Fico , a avertizat că ar putea continua blocarea împrumutului chiar dacă situația politică din Ungaria se schimbă după alegerile programate în aprilie. Zelenski: nu vrea să repare conducta Președintele ucrainean a afirmat public că, în mod normal, nu ar repara infrastructura prin care Rusia exportă petrol către Europa. „Voi fi sincer: poziția mea este că nu aș repara această conductă”, a declarat Zelenski într-o conferință de presă susținută la Kiev. El a recunoscut însă că reparațiile ar putea dura aproximativ șase săptămâni , dacă Ucraina ar decide să repornească transportul. Inspectori europeni și tensiuni diplomatice Comisia Europeană a propus trimiterea unei echipe de inspectori pentru a evalua pagubele și pentru a monitoriza lucrările de reparație. Kievul nu a acceptat încă această misiune. Tensiunile s-au amplificat după ce o delegație maghiară formată din patru persoane a ajuns la Kiev fără coordonare cu Bruxellesul sau autoritățile ucrainene. Oficialii ucraineni le-au refuzat accesul la instalațiile conductei și au tratat vizita drept una „turistică”. Ucraina are nevoie urgentă de bani Oficialii europeni estimează că Ucraina are suficiente fonduri externe pentru a acoperi cheltuielile guvernamentale doar până la sfârșitul lunii aprilie 2026 . După acest moment, accesul la împrumutul european devine esențial. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a promis că finanțarea va ajunge la Kiev „într-un fel sau altul”. Unele state nordice și baltice pregătesc deja un plan alternativ de împrumuturi bilaterale în valoare de aproximativ 30 de miliarde de euro , în cazul în care veto-ul Ungariei persistă. O fisură tot mai vizibilă în alianța europeană Disputa privind conducta Druzhba arată cât de fragil poate deveni consensul european atunci când interesele energetice se ciocnesc cu strategia politică și militară. Pentru Ucraina, redeschiderea conductei ar însemna facilitarea exporturilor energetice ale Rusiei, în timp ce pentru unele state UE este o problemă de securitate energetică și prețuri la combustibil. Conflictul scoate la iveală o realitate incomodă: chiar și într-un bloc politic unit formal împotriva Moscovei, dependența de energie și calculele electorale interne pot genera tensiuni care complică sprijinul acordat Kievului. [...]
Donald Trump amână vizita la Beijing din cauza războiului cu Iranul - relațiile SUA–China intră într-o nouă incertitudine după ce, potrivit Reuters , președintele american a decis să își reprogrameze deplasarea programată pentru finalul lunii martie – începutul lui aprilie 2026, invocând schimbările majore din politica externă generate de conflictul din Orientul Mijlociu. Vizita, care urma să fie prima în China din actualul său mandat, ar putea avea loc abia peste cinci sau șase săptămâni. Decizia vine într-un moment sensibil pentru relațiile dintre cele mai mari două economii ale lumii, în condițiile în care discuțiile bilaterale vizau reducerea tensiunilor comerciale și politice. Printre subiectele aflate pe agendă se numărau tarifele, exporturile de tehnologie, problema Taiwanului, comerțul cu produse agricole și accesul la minerale rare, domenii unde divergențele au fost constante în ultimii ani. Amânarea este legată direct de escaladarea conflictului cu Iranul, care a reconfigurat prioritățile administrației de la Washington. Războiul a dus la creșterea prețului petrolului, a amplificat riscurile pentru transportul maritim prin Strâmtoarea Hormuz și a mutat atenția investitorilor către securitatea energetică. Efectele imediate ale deciziei: blocarea temporară a dialogului la nivel înalt între Washington și Beijing incertitudine sporită pe piețele financiare întârzierea unor posibile acorduri comerciale repoziționarea priorităților strategice ale SUA spre Orientul Mijlociu În paralel, negocierile tehnice continuă la nivel inferior. Discuții recente la Paris între secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, și vicepremierul chinez He Lifeng au vizat creșterea exporturilor agricole americane și accesul la resurse strategice controlate de China. Contextul intern din SUA contribuie, de asemenea, la această decizie. O vizită de stat amplă la Beijing ar fi fost percepută ca nepotrivită pe fondul dificultăților economice interne și al pierderilor umane din conflictul din Orientul Mijlociu. În ansamblu, amânarea vizitei subliniază fragilitatea relației SUA–China și arată cum evoluțiile militare dintr-o regiune pot influența direct echilibrul diplomatic global. [...]
Dominanța SUA în „războiul economic” se erodează , potrivit unei analize Financial Times , pe fondul apariției unor reacții tot mai eficiente din partea statelor vizate de sancțiuni și presiuni comerciale. Articolul susține că instrumentele clasice folosite de Washington – sancțiuni, tarife și controlul asupra dolarului – nu mai au aceeași eficiență ca în trecut. Țări precum China și Iran au demonstrat că pot răspunde cu propriile „arme economice”, de la restricții asupra materiilor prime strategice până la blocaje în puncte-cheie ale comerțului global. Un exemplu relevant este reacția Chinei la restricțiile americane, prin limitarea exporturilor de metale rare, esențiale pentru industrii precum cea auto sau de apărare. De asemenea, Iranul a arătat că poate influența fluxurile energetice globale prin amenințări asupra Strâmtorii Hormuz, un punct vital pentru transportul petrolului. Principalele concluzii ale analizei: monopolul SUA asupra sancțiunilor nu mai există statele vizate își dezvoltă rute comerciale alternative presiunea economică produce tot mai des efecte inverse sancțiunile duc la adaptare și autonomie economică „războiul economic” riscă să escaladeze în conflicte militare În ultimii ani, mai multe exemple arată limitele sancțiunilor: Rusia și-a reorientat comerțul către Asia, China și-a accelerat producția internă de tehnologii, iar alte state au găsit metode de a evita sistemele financiare dominate de dolar. Analiza subliniază că, într-o lume tot mai multipolară, utilizarea frecventă a sancțiunilor reduce eficiența acestora. În loc să izoleze complet adversarii, acestea îi determină să devină mai independenți și să creeze noi alianțe economice. Un efect colateral este și creșterea riscului de conflict: în loc să prevină escaladarea, sancțiunile pot deveni o etapă intermediară înaintea confruntărilor directe. În acest context, influența economică globală nu mai este concentrată într-un singur pol, iar competiția dintre marile puteri se mută din ce în ce mai mult în zona infrastructurilor comerciale, resurselor și tehnologiei. [...]
Canada și statele nordice își întăresc cooperarea în Arctica , potrivit Euronews , pe fondul tensiunilor geopolitice tot mai mari și al interesului crescut al marilor puteri pentru această regiune strategică. Decizia a fost luată la Oslo, unde liderii din Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda și Canada au convenit să își aprofundeze colaborarea în domenii esențiale precum apărarea, energia, comerțul și accesul la resurse. În declarația comună, aceștia au subliniat importanța respectării dreptului internațional într-un context global marcat de conflicte și instabilitate. Direcțiile principale ale cooperării: consolidarea securității și apărării în regiunea arctică dezvoltarea energiei cu emisii reduse de carbon cooperare tehnologică și economică acces coordonat la resurse minerale Inițiativa vine pe fondul creșterii tensiunilor dintre Rusia și Occident, amplificate de războiul din Ucraina, dar și al interesului manifestat de Statele Unite pentru Groenlanda, teritoriu autonom al Danemarcei. Liderii reuniți au indicat Rusia drept principala amenințare în regiune, cu posibile riscuri viitoare și din partea Chinei. În paralel, NATO își intensifică prezența militară în zonă. Aproximativ 32.000 de militari din 14 state participă la exerciții în condiții extreme în Norvegia și Finlanda, iar Alianța a lansat recent misiunea „Arctic Sentry” pentru a întări securitatea regională. Premierul canadian Mark Carney a subliniat că provocările din Arctica sunt tot mai complexe, incluzând atât aspecte militare, cât și tehnologice, într-un context în care regiunea nu mai este ferită de rivalitățile globale. Astfel, Arctica devine un punct tot mai important pe harta geopolitică, unde interesele economice, militare și strategice se intersectează, iar cooperarea între aliați este văzută ca un răspuns la aceste presiuni. [...]
