Știri
Știri din categoria Economie
România are 41 de proiecte admise, cu 41 de milioane de lei alocați din PNRR pentru Organizațiile de Management al Destinației, o finanțare care poate accelera dezvoltarea turismului local dacă este legată de standarde și parteneriate funcționale, potrivit Economedia. În paralel, România mizează pe un sistem de certificare a destinațiilor ecoturistice bazat pe standarde internaționale, prezentat de ministrul interimar al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Irineu Darău.
Finanțarea PNRR este relevantă pentru piață prin faptul că direcționează bani către structuri care ar trebui să coordoneze dezvoltarea destinațiilor (promovare, produse turistice, cooperare locală), nu doar către investiții punctuale. În declarațiile sale, ministrul a legat explicit dezvoltarea turismului de un cadru „strategic”, nu sezonier, în care turismul funcționează ca „ecosistem economic” cu efecte în ocupare și investiții.
România a fost „prima țară din Europa” care a lansat un sistem de certificare a destinațiilor ecoturistice, bazat pe standarde internaționale, care evaluează modul în care o destinație îmbină turismul cu protecția mediului și valorificarea patrimoniului cultural, a spus Darău. În viziunea sa, certificarea nu este doar o recunoaștere, ci un „kit” de dezvoltare durabilă care încurajează parteneriate între administrație, mediul privat, organizații și comunități și oferă o direcție de dezvoltare la nivel local.
Ministrul a indicat că România are în prezent șapte destinații ecoturistice certificate, „de la Maramureș la Harghita, de la Hunedoara la Neamț”, pe care le-a descris drept exemple în care natura este protejată, cultura este valorizată, iar beneficiile economice ajung în comunități.
În același context, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a organizat la Palatul Parlamentului conferința internațională „Routes Connecting People”, care a marcat finalizarea proiectului „Mystical Danube – Green and Mystical Danube Storytelling Route”, derulat între 1 ianuarie 2024 și 30 iunie 2026.
Proiectul a fost finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), prin Programul Interreg Regiunea Dunării 2021–2027, cu un buget total de 1,9 milioane de euro (aprox. 9,5 milioane lei). Contribuția MEDAT a fost de 153.000 de euro (aprox. 765.000 lei), în timp ce 80% din finanțare a reprezentat fonduri FEDR și 20% fonduri naționale.
Inițiativa a fost derulată într-un parteneriat transnațional cu instituții din nouă țări dunărene: România, Croația, Slovenia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Slovacia, Muntenegru, Ungaria și Bulgaria.
Scopul proiectului este dezvoltarea unei abordări coordonate pentru valorificarea patrimoniului cultural imaterial și natural din zone rurale mai puțin vizitate de pe Dunăre, prin promovarea unei rute tematice, cu obiectiv de stimulare a dezvoltării economice locale.
Ca implementare, proiectul a vizat județul Călărași și sud-vestul județului Constanța (localitățile Ostrov, Lipnița, Ion Corvin, Aliman, Rasova, Adamclisi, Băneasa). În zona-pilot urmează să fie amenajat un punct de informare pentru ruta „Green and mystical Danube storytelling” în incinta viitorului port turistic Călărași, cu rol de interpretare a rutei și de promovare a ofertelor turistice locale.
Recomandate
Programul european SAFE ar putea aduce finanțare mai ieftină pentru reindustrializarea apărării , cu condiția ca o parte semnificativă din producție să se facă local, potrivit ministrului interimar al Economiei, Irineu Darău , citat de Digi24 . Oficialul susține că „peste 50% din producție va fi în România în mod direct” și că instrumentul ar trebui privit ca o infuzie de capital avantajoasă pentru industria de apărare. Irineu Darău a vorbit duminică, în emisiunea „În Fața Ta”, despre ceea ce numește „mituri” legate de SAFE, în special ideea că România „aruncă banii pe fereastră” pe achiziții din afara țării. În viziunea sa, programul ar permite investiții care să ducă la o „traiectorie realistă” de reindustrializare, astfel încât „în 2030 să avem un domeniu al apărării reindustrializat în România”. De ce contează: costul finanțării și efectul în economie Ministrul a insistat pe diferența de cost între SAFE și finanțarea clasică a statului, prezentând programul ca un împrumut cu dobândă mai mică decât cea la care se împrumută România, datorită mecanismului de garantare comună la nivelul Uniunii Europene. „SAFE este un instrument cu 3% dobândă față de 7% cât are România, 3% acesta fiind posibil doar pentru că toate țările din Uniunea Europeană și-au pus împreună riscul (...), cu 10 ani perioadă de grație și cu perioadă de rambursare pe 45 de ani.” În același context, Darău a afirmat că, într-un calcul „simplist”, SAFE ar însemna „cam 1% din PIB anual” pe o perioadă de patru ani, subliniind că rambursarea ar fi împinsă mult în timp, comparativ cu un împrumut obișnuit. Componenta locală: „peste 50% din producție” în România Un element central al mesajului ministrului este că programul nu ar trebui redus la achiziții externe, deoarece o parte majoritară a producției ar urma să fie realizată în România. „Peste 50% din producție va fi în România în mod direct.” Din informațiile prezentate, miza economică este ca finanțarea să se traducă în capacități industriale și activitate locală, nu doar în importuri, însă articolul nu detaliază ce proiecte concrete ar urma să fie finanțate sau ce companii ar fi implicate. Ce urmează Declarațiile indică intenția Guvernului de a folosi SAFE ca instrument de finanțare pentru industria de apărare, cu un orizont de reindustrializare până în 2030. În materialul citat nu sunt precizate pașii administrativi următori, calendarul deciziilor sau valoarea exactă pe care România ar viza să o acceseze prin program. [...]
Consumul din România a scăzut cu 5% față de anul trecut, dar nu „s-a prăbușit” , iar ajustarea era de așteptat după pachetul de austeritate și corecțiile fiscale, susține Dragoș Anastasiu, potrivit Antena 3 . Mesajul central: economia trece printr-o contracție „dureroasă”, însă nu ar fi într-o criză economică, iar revenirea ar depinde în mare măsură de intrarea fondurilor europene, inclusiv din PNRR . De ce contează: consumul încetinește, iar companiile devin prudente Anastasiu afirmă că scăderea consumului era previzibilă după măsurile de austeritate adoptate de Guvernul Bolojan și că mediul de afaceri reacționează prin prudență. În același timp, avertizează că o criză politică ar fi fost un risc suplimentar într-un moment deja complicat. În intervenția sa, el a insistat că diferența dintre comparațiile corecte și cele „din lună în lună” poate distorsiona percepția: scăderea invocată este de 5% „anul ăsta față de anul trecut, aceeași perioadă”, în timp ce comparația ianuarie–decembrie ar arăta variații mult mai mari, pe care le consideră sezoniere. „Contracție”, nu „criză”: argumentele invocate Fostul vicepremier spune că măsurile Guvernului au fost necesare, în contextul deficitului bugetar, care poate duce la finanțare mai scumpă sau chiar la dificultăți de împrumut și la blocaje în accesarea fondurilor europene. În lectura sa, România vine după o perioadă în care „a trăit peste puterile” sale, pe baza banilor împrumutați, iar corecția era inevitabilă. „Noi tot vorbim de criza asta economică, ne-o autoinducem. Eu nu cred că suntem într-o criză economică. Noi suntem într-o contracție economică.” Pe piața muncii, Anastasiu pune scăderea numărului de angajați pe seama prudenței angajatorilor, nu neapărat pe un scenariu de criză, menționând și factori precum automatizarea („inteligența artificială”). Pariul pe fondurile europene și miza PNRR Un element cheie din mesajul său este rolul investițiilor și al fondurilor europene în susținerea creșterii. Anastasiu afirmă că investițiile din acest an sunt „mult mai mari” decât anul trecut și că, pe final de PNRR, „încep să se vadă banii”, după ce efortul ar fi fost dus în mare parte de constructori. El indică sume pe care România ar urma să le încaseze: „10 miliarde” din PNRR; încă „vreo 5 miliarde” din alte fonduri, care „pot” fi încasate în acest an, cu condiția ca România să nu rateze țintele („dacă nu o dăm de gard”, în formularea sa). Negocierile fiscale cu Comisia Europeană : presiunea pe rezultate Anastasiu spune că a participat la negocierile pentru programul fiscal al Guvernului Bolojan cu Comisia Europeană și descrie o presiune puternică pentru măsuri care să fie implementate efectiv, nu doar asumate. În acest context, el afirmă că Guvernul ar fi avut 10 zile pentru a trece prin Parlament un program fiscal „acceptat de investitori” și că o variantă inițială fără creșterea TVA ar fi fost respinsă. „Mai vreți fonduri europene? Dacă mai vreți faceți lucruri care să se și întâmplă.” În ansamblu, mesajul său este că scăderea consumului și prudența companiilor sunt efecte ale unei corecții fiscale inevitabile, iar ieșirea din perioada „dureroasă” depinde de stabilitate și de capacitatea statului de a atrage fondurile europene disponibile. [...]
România a urcat pe locul 2 în UE la ajutoare de stat , dar rămâne în același timp între țările cu cele mai mari rate ale „sărăciei în muncă”, potrivit Adevărul — o combinație care reaprinde discuția despre eficiența și țintirea intervenției statului în economie. Fostul ministru al Economiei Claudiu Năsui critică modelul, pe care îl descrie ca o „redistribuție politică” ce favorizează grupuri restrânse de beneficiari, în timp ce statul invocă lipsa banilor pentru reducerea taxelor sau măsuri cu aplicare generală pentru populație și mediul privat. „Socialism pentru bogați” și riscul transferat către contribuabili În mesajul său public, Năsui susține că ajutoarele de stat ajung să funcționeze ca un „socialism pentru bogați”, deoarece banii colectați din taxe și impozite sunt redirecționați către un număr mic de companii selectate. „Redistribuție de la toți către puțini” El mai afirmă că accesul la schemele de sprijin poate fi influențat de apropierea de clasa politică și descrie o asimetrie a riscurilor: dacă proiectele finanțate au succes, profiturile rămân private, iar dacă eșuează, costurile sunt suportate indirect de contribuabili. Presiune fiscală și competitivitate: critica legată de „sărăcia în muncă” Criticile sunt plasate într-un context în care mediul de afaceri reclamă presiune fiscală ridicată și lipsă de predictibilitate. În această logică, Năsui leagă nivelul taxelor de competitivitatea redusă și de faptul că povara cade pe companiile și angajații care „susțin economia reală”, în timp ce statul preferă să colecteze mai mult pentru a redistribui selectiv. În opinia sa, această abordare se vede și în indicatorii sociali: România ajunge simultan în topul ajutoarelor de stat și în topul sărăciei în muncă. „Taxe mari și redistribuție politică multă” De ce contează: miza este alocarea banilor publici și regulile jocului în piață Dincolo de disputa politică, tema ajutoarelor de stat rămâne una sensibilă în UE: susținătorii spun că pot sprijini investiții strategice și industrii aflate în dificultate, în timp ce criticii avertizează că intervenția excesivă distorsionează piața, reduce concurența și favorizează companii cu influență. În România, dezbaterea este amplificată de contestarea unor programe din ultimii ani pe criterii de transparență și selecție, considerate neclare. Contextul indică faptul că presiunea publică se va muta tot mai mult pe justificarea economică a schemelor și pe modul în care sunt alese companiile beneficiare. [...]
BNR ar urma să apere cursul prin dobânzi mai mari, ceea ce poate adânci recesiunea , avertizează economistul Radu Crăciun, într-o analiză publicată de Economica . În acest scenariu, presiunea se mută dinspre deprecierea leului spre costul creditării, cu efect direct în ratele populației și în finanțarea companiilor. Crăciun nu vede o perioadă de stagflație (inflație în creștere și recesiune simultan), deoarece anticipează că inflația va începe să scadă „substanțial” din septembrie. El afirmă că, din septembrie, inflația „se va înjumătăți până spre 5%”, însă problema majoră rămâne „stagnarea economică”, pe care o vede persistentă. Cursul valutar: de ce dobânzile devin instrumentul principal Economistul consideră nejustificată temerea că euro ar putea urca spre 6 lei, argumentând că BNR nu va permite o devalorizare de 25% a monedei naționale, deoarece aceasta s-ar transmite puternic în inflație. În locul unei ajustări rapide prin curs, banca centrală ar prefera intervenția printr-o „creștere generalizată a dobânzilor”, cu costuri pentru economie. Consecințele, în logica prezentată, sunt în principal două: frânarea creșterii economice și scumpirea creditelor, inclusiv a ratelor plătite de populație. „Junk” prin costul finanțării și riscul unui FMI „de rezervă” Pe tema riscului de retrogradare a României la categoria „junk” (nerecomandată investițiilor), Crăciun susține că efectul unei astfel de decizii ar fi limitat asupra dobânzilor, deoarece statul „plătește deja dobânzi de junk”, iar riscul de țară este, în opinia sa, echivalent cu această categorie. „Eu cred că un downgrade va avea efect limitat pe yield, dobânzi. Noi plătim deja dobânzi de junk.” În același timp, economistul spune că nu exclude revenirea FMI, dacă nu va exista „curajul” de a lua măsurile necesare pentru corecții economice, în condițiile în care, istoric, România nu ar fi făcut corecții fără Fond. Context: recesiune tehnică și inflație de peste 10% România este în recesiune după scăderi ale PIB în ultimul trimestru din 2025 și în primul trimestru din 2026, potrivit informațiilor reamintite în articol. Inflația este descrisă ca fiind la niveluri record, „de peste 10%”, iar agențiile de rating au menținut deocamdată România pe ultimul palier înainte de categoria „junk”. [...]
Economia Rusiei încetinește abrupt, iar „plafonul” vine din lipsa de oameni , nu dintr-un colaps iminent, arată o analiză citată de Adevărul . Mesajul central: după doi ani de creștere surprinzător de solidă sub sancțiuni, costurile războiului se traduc acum în presiune permanentă pe piața muncii, investiții și creditare, ceea ce limitează capacitatea Moscovei de a susține pe termen lung ritmul economic din primii ani ai conflictului. În podcastul publicației Foreign Policy , istoricul Adam Tooze (Universitatea Columbia) susține că Rusia „nu este o economie care se prăbușește”, dar nici una care mai poate crește în ritmul de la începutul războiului. Potrivit lui, economia a avut o creștere de aproximativ 4% în 2023 și 2024, însă după o ușoară contracție în primul trimestru din 2026, estimările pentru întregul an ar indica doar 0,4%. De ce contează: încetinirea vine în ciuda petrolului scump și a bugetului „încă stabil” Tooze notează că frânarea este cu atât mai relevantă cu cât prețurile ridicate ale petrolului – alimentate de tensiunile din Orientul Mijlociu și conflictul dintre Iran, Israel și SUA – ar fi trebuit, teoretic, să ajute Rusia. Kremlinul pune dificultățile pe seama unui amestec de factori: deficit de forță de muncă , sancțiuni occidentale și cheltuieli publice considerate „neproductive”. În încercarea de a ține inflația sub control, autoritățile mențin dobânzi foarte ridicate, de aproximativ 14,5%, ceea ce lovește direct în investiții și în creditare. Pe partea fiscală, analiza indică o poziție „relativ stabilă”: deficitul bugetar este estimat la 2,5% din PIB în primele luni ale anului, nivel comparat de Tooze cu cel al Statelor Unite (unde deficitul ar fi mai mare). Totuși, încetinirea începe să producă tensiuni politice, iar Vladimir Putin și-a convocat responsabilii economici pentru explicații privind ritmul redus de creștere. Piața muncii, blocajul structural: șomaj minim, deficit de personal generalizat Cea mai apăsătoare vulnerabilitate descrisă în analiză este lipsa acută de angajați: 73% dintre companiile ruse reclamă deficit de personal; rata șomajului a coborât la 2,3%, un minim record; aproximativ 650.000 de persoane au părăsit Rusia după invazia din 2022 și, în mare parte, nu s-au mai întors; economiștii ruși ar estima un necesar urgent de circa 2,3 milioane de lucrători suplimentari (800.000 în industrie și 1,5 milioane în servicii și construcții). În acest context, Rusia încearcă să atragă muncitori din alte regiuni, inclusiv din India. Tooze afirmă că aproximativ 65.000 de muncitori indieni lucrează deja în Rusia, mai ales în sectoare slab plătite, pe care rușii nu mai sunt dispuși să le accepte. Ce urmează: „pacea” poate crea propriul șoc economic, dar războiul nu se oprește din motive economice Analiza ridică și un paradox: economia de război a susținut ani la rând creștere, ocupare ridicată și investiții în industria militară, iar o oprire bruscă a conflictului ar putea declanșa o ajustare dureroasă. Totuși, Tooze argumentează că decizia de a continua sau opri războiul nu va fi determinată de economie: „Rusia nu duce acest război din motive economice și nici nu îl va opri din motive economice.” În lectura lui, Ucraina rămâne partea mai vulnerabilă economic, în timp ce Rusia încă are resurse și o stabilitate suficientă pentru a continua conflictul, chiar dacă economia intră într-o fază de creștere foarte slabă și presiune structurală pe forța de muncă. [...]
Guvernul pune accent pe echilibre bugetare și energie, pe fondul riscului de stagnare în 2026 , după ce Comisia Europeană a avertizat că economia României ar putea intra în stagnare anul viitor, iar premierul interimar Ilie Bolojan a legat încetinirea de șocurile externe și de corecțiile interne, potrivit news.ro . Într-o conferință de presă, Bolojan a spus că războiul din Golf a împins în sus prețurile la combustibil, ceea ce a frânat economiile „din toată lumea”, inclusiv România, și a contribuit la menținerea inflației peste traiectoria anticipată la începutul anului. „Creșterea prețurilor la combustibil este un factor care nu ajută la dezvoltarea economică (...) contribuind, din păcate, și la creșterea inflației (...) prognozele de reducere a inflației nu s-au respectat (...) neluând în calcul această situație excepțională.” De ce contează: riscul de stagnare se suprapune peste o „reașezare” internă Premierul interimar a susținut că încetinirea nu ține doar de contextul extern, ci și de ajustarea unei economii care „ani de zile” a funcționat cu deficite mari, alimentând consumul și, implicit, importurile și deficitul comercial. „Ani de zile am funcționat cu niște deficite foarte mari (...) banii duși pe consum (...) au avut efecte de creștere a deficitelor comerciale, de creștere a importurilor și acum economia noastră se reașează.” Bolojan a mai arătat că România este puternic corelată cu evoluția economiei Uniunii Europene și că tensiunile geopolitice (inclusiv războiul din Ucraina ) și „problemele tarifare dintre blocurile economice mari” nu creează un mediu favorabil pentru relansarea creșterii. Ce direcții indică Guvernul: buget, fonduri UE, energie și piața muncii În acest context, premierul interimar a indicat câteva priorități pentru perioada următoare, cu miză directă pentru costul finanțării și pentru activitatea companiilor: păstrarea echilibrelor bugetare , pentru un rating „predictibil” și menținerea încrederii investitorilor; accelerarea absorbției fondurilor europene , în condițiile în care bugetul de investiții „anul acesta” este de 8% din PIB , iar atragerea banilor ar susține fluxurile din construcții și sectoarele conexe; reducerea costurilor cu energia , văzută nu doar ca problemă socială, ci și ca factor de competitivitate pentru firme; creșterea participării pe piața muncii , Bolojan afirmând că România este „pe penultimul loc în Europa” ca pondere a cetățenilor activi pe piața muncii din populația activă. Contextul prognozei Comisiei Europene Potrivit noilor prognoze economice ale Comisiei Europene, publicate joi, economia României este așteptată să stagneze în 2026 , după o creștere de 0,7% în 2025 , urmând să își revină abia în 2027, când avansul PIB ar urma să ajungă la 2,3% . Executivul european avertizează că măsurile de consolidare fiscală, inflația ridicată și scumpirea energiei vor lovi consumul intern și nivelul de trai. [...]
