Știri
Știri din categoria Economie

Documentele indică un lanț de aprobare care a generat obligații bugetare majore, inclusiv costuri de ordinul miliardelor de lei, printr-un mecanism în care decizia finală privind achizițiile de vaccinuri anti-COVID era concentrată la nivelul premierului, potrivit Mediafax, care citează documente obținute de G4Media de la Secretariatul General al Guvernului (SGG).
Miza economică a acestor documente este dublă: pe de o parte, ele descriu cum România a ajuns să își asume cantități fixe în cadrul mecanismului european de achiziție centralizată; pe de altă parte, arată cum o fereastră de renegociere în 2023 a fost ratată, ceea ce a lăsat statul în condițiile inițiale ale contractului cu Pfizer și a dus la un litigiu la Bruxelles, pierdut de România, cu despăgubiri de aproape 600 de milioane de euro (aprox. 3,0 miliarde lei), conform aceleiași surse.
În iunie 2020, Comisia Europeană a creat un mecanism de achiziție centralizată pentru vaccinuri, în care statelor li se alocau cote pro-rata (România: 4,26%). Odată lansată o ofertă, statele aveau la dispoziție cinci zile să refuze (opțiunea de „opt-out”); dacă acceptau, trebuiau să cumpere întreaga cantitate alocată, nu mai puțin.
Documentele descriu un traseu instituțional în care informația tehnică era colectată de reprezentantul României în Comitetul European de Vaccinare, ajungea la CNCAV (Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea), iar apoi la Cabinetul premierului. Decizia efectivă de achiziție era consemnată prin rezoluții de tip „Da”/„De acord”, semnate și ștampilate, uneori în aceeași zi, fără a se aștepta expirarea termenului de cinci zile.
Ulterior, aprobarea era transmisă prin SGG către CNCAV și mai departe către ministrul Sănătății, în calitate de ordonator de credite, pentru semnarea „formularelor de comandă” către Comisia Europeană.
Un al doilea set de documente, din corespondența din 2023, vizează contractul pentru 39 de milioane de vaccinuri Pfizer, destinat anilor 2022–2023, semnat în mai 2021.
În decembrie 2022, pe fondul ameliorării situației epidemiologice, Comisia Europeană a început negocieri cu Pfizer, finalizate la 24 mai 2023 prin „Amendamentul 5”. Conform documentelor citate, statele care acceptau amendamentul primeau cantități mai mici, eșalonate pe patru ani, dar plăteau la jumătate de preț dozele pe care nu le mai doreau. Termenul-limită de acceptare sau refuz era 24 mai 2023; în lipsa acceptării, statele rămâneau obligate la cantitățile inițiale.
Într-o informare din 9 mai 2023 către premierul Nicolae Ciucă, ministrul Sănătății de atunci, Alexandru Rafila, a cerut alegerea uneia dintre două opțiuni pentru România, potrivit documentelor:
Documentele arată că premierul a cerut analiză și aviz juridic, însă nu a luat o decizie, iar un răspuns de la Ministerul Finanțelor a venit abia în septembrie, după expirarea termenului. În consecință, România a rămas în condițiile contractului inițial, nu a plătit, iar Pfizer a deschis proces la Bruxelles, pe care statul român l-a pierdut, potrivit relatării.
Fostul ministru al Sănătății Vlad Voiculescu susține că „lanțul de decizie a fost la nivelul Guvernului, nu al Ministerului Sănătății” și că ministrul a fost „complet exclus din circuitul informațional și din cel de decizie”. El descrie un flux în care propunerea venea din zona CNCAV, decizia era consemnată de premier, iar apoi implementarea era făcută în baza acestei decizii.
În același context, Voiculescu afirmă că a refuzat să semneze documente despre care spune că nu fusese informat și că a dus subiectul în ședința de guvern prin memorandumuri.
Dincolo de disputa politică, documentele descrise conturează un risc de guvernanță cu efect direct asupra bugetului: decizii rapide de angajare a statului în contracte rigide, urmate de întârzieri în luarea unor decizii de renegociere cu termene-limită, într-un cadru în care costurile alternative erau cuantificate în miliarde de lei. În lipsa unor clarificări suplimentare în documentele citate, rămâne neprecizat ce mecanisme interne de control au funcționat (sau nu) pentru a asigura decizii în termen și asumarea explicită a impactului bugetar.
Recomandate

Ministerul Finanțelor vrea să folosească banii publici ca „ancoră” pentru capital privat , prin mecanisme pregătite împreună cu investitorii, într-un demers care țintește să crească finanțarea companiilor cu potențial de extindere și export, potrivit Agerpres . Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare , afirmă că schimbarea modelului de dezvoltare al României „presupune mai mult capital” pentru companiile care pot crește, inova și ajunge pe piețele internaționale. În acest context, el spune că sunt pregătite, împreună cu investitorii, mecanisme prin care resursele publice să atragă finanțări private în economie. Articolul integral al Agerpres este disponibil doar abonaților, astfel că nu sunt publice, în materialul consultat, detalii despre tipul instrumentelor avute în vedere, calendarul de implementare sau dimensiunea resurselor publice care ar urma să fie folosite. [...]

Comisia Europeană vede România în recesiune în 2026, pe fondul consolidării fiscale, înaintea unei reveniri în 2027 Potrivit Mediafax ,, potrivit Mediafax . În prognoza de toamnă, Executivul european estimează o contracție a PIB-ului real de aproximativ 0,3% în 2026 și o inflație medie (IAPC) de 7,9%, într-un scenariu în care consumul privat este afectat de măsurile de ajustare bugetară. Revizuire în jos: de la creștere modestă la contracție în 2026 Noua prognoză indică o deteriorare față de estimările din primăvară, când Comisia anticipa pentru 2026 o creștere de +0,1%, urmată de o accelerare la 2,3% în 2027. Acum, Comisia mizează pe o revenire la 1,8% în 2027 și pe o accelerare la 2,2% în 2028. În evaluarea Comisiei, după o creștere moderată în 2025, economia este așteptată să intre într-o „ușoară contracție” în 2026, în principal din cauza efectului consolidării fiscale asupra consumului privat. În același timp, investițiile publice susținute prin Mecanismul de Redresare și Reziliență (MRR) au accelerat și au compensat parțial slăbiciunea cererii din partea consumatorilor. Ce împinge economia în jos și ce ar putea susține revenirea Comisia notează că activitatea economică a scăzut în ultimul trimestru din 2025 și în prima jumătate a lui 2026, în contextul măsurilor de consolidare fiscală. Consumul privat a scăzut cu peste 2%, pe fondul înghețării salariilor și pensiilor din sectorul public, iar o inflație de aproape 10% a erodat venitul disponibil. Investițiile private au fost frânate de instabilitatea politică, incertitudinea economică și costurile mai mari cu energia. Pentru a doua jumătate a lui 2026, Comisia anticipează o stabilizare, susținută de: redresarea graduală a cererii gospodăriilor; exporturi „reziliente”; o formare brută de capital fix care rămâne solidă, inclusiv pe fondul finalizării unor proiecte din PNRR. Pe termen mediu, Comisia vede consumul și investițiile private revenind treptat, iar proiectul de gaze offshore „ Neptun Deep ” și o competitivitate mai bună a costurilor ar urma să sprijine exporturile și să contribuie la reducerea deficitului extern, cu un impact mai pronunțat în 2028. Piața muncii: șomaj în creștere în 2026, apoi scădere treptată Condițiile de pe piața muncii au început să se deterioreze încă din 2025, iar tendința ar urma să continue în 2026. Comisia estimează că rata șomajului va atinge un maxim de aproximativ 6,7% în 2026, urmând să scadă treptat pe măsură ce activitatea economică își revine. În același timp, înghețarea salariilor în sectorul public în 2025 și 2026 a dus la o încetinire rapidă a creșterii salariilor nominale, iar salariile reale au scăzut în acești ani, potrivit prognozei. Inflația rămâne ridicată, iar dezinflația este lentă Comisia estimează o inflație medie (IAPC) de 7,9% în 2026, în creștere de la 6,8% în 2025. Printre factorii menționați se numără majorarea TVA și a accizelor, eliminarea plafonării prețurilor la energie electrică pentru gospodării, creșterea cotațiilor internaționale ale petrolului și seceta severă care a afectat piața energiei electrice. Pentru 2027, Comisia vede o medie a inflației IAPC de 4,4%, peste intervalul-țintă al băncii centrale (2,5% ± 1 punct procentual). În 2028, introducerea sistemului ETS2 (extinderea schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii) ar urma să încetinească dezinflația, cu o inflație medie IAPC estimată la 3,8%. Deficitul scade, dar datoria publică urcă spre 64% din PIB Pe partea fiscală, Comisia estimează că deficitul bugetar al administrației publice va coborî la 6,0% din PIB în 2026, de la 7,8% din PIB în 2025, pe fondul măsurilor de consolidare adoptate în a doua parte a lui 2025 și al controlului execuției bugetare. Pentru 2027 este anticipat un deficit de 5,8% din PIB, iar pentru 2028, de 5,6% din PIB. În paralel, datoria guvernamentală este văzută în creștere de la aproximativ 59% din PIB în 2025 la circa 64% din PIB în 2028, pe fondul deficitelor primare ridicate și al plății dobânzilor. Riscuri: instabilitate politică și cerere externă incertă Comisia avertizează că riscurile pentru creștere sunt orientate „în sens negativ”, invocând posibilitatea reapariției instabilității politice, care ar putea îngreuna consolidarea fiscală și ar afecta încrederea și investițiile private. În plus, rămân riscuri legate de cererea externă, în special în sectorul auto, și de prețurile ridicate la energie, cu impact asupra industriei prelucrătoare. Prognoza conturează, astfel, un scenariu în care ajustarea fiscală apasă pe consum și activitate în 2026, iar revenirea din 2027 depinde de temperarea inflației, de relansarea treptată a cererii interne și de continuitatea investițiilor, inclusiv prin fonduri europene. [...]

Creșterea de 2,1% a PIB în T3/2026 față de T2 pare alimentată de investițiile finanțate din bani UE , în special prin PNRR , iar asta schimbă discuția despre motoarele economiei într-un an în care consumul nu mai trage ca în trecut, potrivit Ziarul Financiar . Datele Institutului Național de Statistică (INS), publicate la finalul săptămânii trecute, arată că economia a crescut în trimestrul al treilea cu 2,1% față de trimestrul al doilea, iar față de T3/2025 avansul a fost de 0,1%. Evoluția din T3 a redus scăderea pe primele trei trimestre până la 0,3%. Investițiile, principalul suspect: 66% din cheltuielile de investiții vin din bani UE În lipsa defalcărilor pe sectoare (care urmează să fie publicate la 7 decembrie), economiștii citați de publicație indică drept explicație probabilă investițiile generate de fondurile europene, în special cele din PNRR. Ministerul Finanțelor arată că, pe primele trei trimestre, cheltuielile cu investițiile au fost de 108 mld. lei, echivalentul a 5,2% din noul PIB estimat de 2.086 mld. lei. Din totalul investițiilor, 71 mld. lei (66%) au provenit din bani UE (PNRR și fonduri structurale), sumă care „se vede acum” în rezultatele din T3, potrivit articolului. Ce înseamnă pentru 2027 și ce rămâne de confirmat Profesorul de economie Aurelian Dochia spune că avansul este „o veste bună, surprinzătoare”, în condițiile în care „datele din consum nu sunt ce erau în trecut”, iar explicația ar fi tocmai componenta de investiții și PNRR. „Este o veste bună, surprinzătoare, pentru că datele din consum nu sunt ce erau în trecut. Explicaţia este că această creştere vine din investiţii şi din PNRR. Dar trebuie să aşteptăm să vedem datele detaliate pe sectoare. Este încurajator pentru 2027 pentru că se pleacă de la o altă bază.” Pe partea de prognoze, instituțiile care fac estimări pe termen mediu au început să își reevalueze așteptările pentru întreg anul, în sens pozitiv, notează publicația. BCR și-a revizuit scenariul, dar rămâne în ipoteza de recesiune, deși economistul-șef Ciprian Dascălu a spus, într-un dialog la ZF Live, că în urma revizuirilor ar putea rezulta pentru 2026 o creștere „în marja de eroare” a prognozelor. Următorul reper pentru piață și pentru decidenți este publicarea datelor detaliate pe sectoare, la 7 decembrie, care ar trebui să confirme cât din avansul din T3 a venit din investiții și cât din alte componente ale PIB. [...]

România a urcat la 78% din media UE la PIB/locuitor (PPS) și la 86% la consum , două repere care arată cât din convergența economică s-a transferat în nivelul de trai, potrivit unei analize publicate de Banking News , pe baza datelor Eurostat pentru 2025. Cele două procente se referă la PIB-ul pe locuitor ajustat la puterea de cumpărare (PPS – standard care ține cont de diferențele de prețuri între țări) și la consumul individual efectiv, indicator care include bunurile și serviciile de care beneficiază populația, indiferent dacă sunt plătite direct sau prin servicii publice și organizații non-profit. Ce arată, concret, cele două cifre În 2025, România a ajuns la: 78% din media Uniunii Europene la PIB pe locuitor ajustat la puterea de cumpărare (PPS) ; 86% din media UE la consumul individual efectiv . Diferența dintre cei doi indicatori contează pentru interpretare: PIB/locuitor arată cât produce economia raportat la populație și la nivelul prețurilor, dar nu se traduce direct în salarii , deoarece include întreaga activitate economică, nu doar veniturile populației. Consumul individual efectiv este mai apropiat de „viața reală”, pentru că surprinde accesul la bunuri și servicii. Recuperarea față de 2007 și comparația regională Analiza arată că, în 2007 (anul aderării la UE), PIB-ul pe locuitor al României ajustat la puterea de cumpărare era aprox. 44% din media UE , iar în 2025 a ajuns la 78% . Asta înseamnă o recuperare de 34 de puncte procentuale . În regiune, România este prezentată ca fiind într-o zonă comparabilă cu: Polonia: 81% , Ungaria: 76% , Slovacia: 75% (toate ca pondere din media UE la PIB/locuitor, PPS). Miza următoarei etape: productivitatea Ioan Nistor, economist-șef al Băncii Transilvania și autor al analizei, leagă continuarea convergenței de capacitatea economiei de a transforma investițiile în productivitate și apoi în venituri și oportunități mai larg distribuite. „Pentru a continua creșterea, trebuie să transformăm investițiile în productivitate, productivitatea în venituri mai mari, iar creșterea economică în oportunități pentru cât mai mulți români.” Contextul este seria de analize săptămânale lansată de Banca Transilvania înainte de împlinirea a 20 de ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, pe 1 ianuarie 2027. [...]

Bugetul pe 2027 trebuie construit pe estimări realiste și disciplină fiscală , în condițiile în care un trimestru bun nu înseamnă că economia a depășit dificultățile, avertizează ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare , potrivit Digi24 . Mesajul vizează direct credibilitatea României în fața investitorilor și a agențiilor de rating, într-un context în care presiunile pe finanțele publice rămân ridicate. Nazare spune că datele publicate vineri de Institutul Național de Statistică (INS) indică o revenire în trimestrul al treilea, după trei trimestre de scădere și stagnare, dar subliniază că industria și consumul nu și-au revenit, iar economia este încă sub nivelul de anul trecut. Semnal pozitiv în PIB, dar cu avertismente privind baza creșterii Potrivit datelor INS citate de ministru, produsul intern brut (PIB) a crescut în trimestrul III cu 2,1% față de trimestrul precedent (serie ajustată sezonier) și cu 0,1% față de aceeași perioadă din 2025 (serie brută). Pe seria ajustată sezonier, avansul anual a fost de 0,3%. Nazare afirmă că este cel mai bun ritm trimestrial de la începutul lui 2022 și îl compară cu estimările preliminare Eurostat: 0,5% în Uniunea Europeană și 0,4% în zona euro. „Este un semnal pozitiv, pe care îl analizăm însă cu precauție. La nivelul primelor nouă luni, economia rămâne cu 0,3% sub nivelul din 2025, pe seria brută, iar industria și consumul nu și-au revenit încă.” Investițiile și deficitul, argumentele pentru „disciplină”, nu pentru relaxare Ministrul leagă o parte din evoluția recentă de investițiile publice și de accelerarea proiectelor finanțate din fonduri europene, în special prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) . El invocă date potrivit cărora volumul lucrărilor de construcții a crescut cu 40,5% în august față de august 2025, după avansuri de două cifre în majoritatea lunilor din acest an. Nazare afirmă că, în primele nouă luni din 2026, au fost finanțate investiții publice de aproape 108 miliarde de lei, cu peste 25 de miliarde de lei mai mult decât în perioada similară din 2025. În trimestrul III, investițiile publice ar fi reprezentat 2,33% din PIB, față de 1,67% în același trimestru din 2025, iar deficitul bugetar la nouă luni ar fi scăzut de la 5,31% la 3,81% din PIB. „Nu am redus deficitul tăind investițiile, ci finanțând mai multe investiții și cheltuind mai disciplinat în rest.” În același timp, ministrul susține că investițiile totale din economie au crescut nominal cu peste 20% în primul semestru față de perioada corespunzătoare din 2025, iar investițiile private au avansat mai rapid decât cele publice. Inflație în scădere, dar presiuni persistente: dobânzi și cont curent Nazare menționează și dinamica exporturilor, despre care spune că au crescut în fiecare lună din februarie, cu 11,7% în august și 6,3% în septembrie. În privința prețurilor, ministrul afirmă că inflația a coborât de la 10,9% în mai la 6,8% în octombrie, iar scăderea salariului real s-a temperat de la 6,9% în mai la 1,5% în septembrie. Totuși, avertizează că presiunile asupra finanțelor publice rămân ridicate: cheltuielile cu dobânzile au depășit 50 de miliarde de lei în primele nouă luni, cu aproape 11 miliarde de lei peste nivelul din aceeași perioadă a anului trecut. În plus, deficitul de cont curent se menține în jurul a 5% din PIB, iar importurile cresc mai rapid decât exporturile, ceea ce, în opinia sa, susține nevoia de disciplină bugetară. Ce înseamnă, în viziunea ministrului, „miza” bugetului pe 2027 Pentru 2027, Nazare spune că adoptarea rapidă a bugetului ar transmite investitorilor, finanțatorilor și agențiilor de rating un semnal de continuitate a consolidării fiscale. El insistă că bugetul trebuie să pornească de la venituri estimate realist și de la obligațiile deja asumate, iar investițiile să fie selectate în funcție de posibilitățile efective de finanțare și de impactul economic. „Bugetul se construiește pornind de la ceea ce putem finanța, nu de la ceea ce ne-am dori să cheltuim.” Ministrul indică drept priorități eficientizarea cheltuielilor, reducerea risipei și finanțarea investițiilor cu efecte în economie, avertizând că evoluția favorabilă din trimestrul III nu elimină riscurile interne și externe, inclusiv tensiunile geopolitice, instabilitatea prețurilor la energie și incertitudinile din comerțul internațional. [...]

România rămâne în coada UE la salariul minim în euro, iar decalajul se vede direct în costurile angajatorilor și în presiunea pe consum , arată o analiză din Adevărul , pe baza datelor Eurostat la 1 iulie 2026. La nivelul Uniunii Europene, salariile minime brute lunare variau, la 1 iulie 2026, de la 620 de euro în Bulgaria la 2.771 de euro în Luxemburg. România apare în jumătatea inferioară a clasamentului exprimat în euro și ocupă locul 20 din 22 de state membre care au un salariu minim național, cu 825 de euro brut pe lună. Unde se rupe clasamentul: Vestul domină, Estul recuperează lent În fruntea clasamentului sunt economiile vestice, cu salarii minime de peste 2.200 de euro pe lună: Luxemburg (2.771 euro), Irlanda (2.391 euro), Germania (2.343 euro), Țările de Jos (2.338 euro) și Belgia (2.234 euro). Franța este la 1.867 euro, urmată de Slovenia și Spania. În partea de jos se regăsesc, în general, statele din Europa Centrală și de Est, unde veniturile nominale sunt mai mici, chiar dacă au existat majorări în ultimii ani. Analiza notează că diferențele sunt influențate de productivitatea muncii, structura economiei, investiții, legislație și mecanismele de negociere, astfel că nivelul salariului minim nu poate fi explicat printr-un singur indicator. Puterea de cumpărare schimbă comparația, dar nu anulează diferențele Compararea strict în euro surprinde venitul nominal, însă nu reflectă complet ce își pot permite angajații, deoarece prețurile diferă semnificativ între state. Eurostat folosește standardul puterii de cumpărare (PPS), un indicator care ajustează valorile în funcție de nivelul prețurilor. În această abordare, ordinea se modifică: Germania urcă pe primul loc înaintea Luxemburgului, iar România are o poziție mai bună decât în clasamentul exprimat în euro. Totuși, PPS rămâne un instrument comparativ, nu o măsură perfectă a nivelului de trai, pentru că bugetul unei gospodării depinde și de cheltuieli individuale, situația locativă, taxe și accesul la servicii publice. Ce înseamnă pentru economie: consum, inflație și presiune pe firme Creșterea salariului minim poate susține veniturile gospodăriilor și consumul, însă efectul asupra nivelului de trai depinde și de inflație, costurile locuirii și evoluția celorlalte cheltuieli, potrivit analizei. Pentru angajatori, majorarea salariului minim se traduce prin costuri salariale mai mari, cu impact mai puternic în sectoarele cu marje reduse și productivitate scăzută. Pe termen lung, textul indică drept factori-cheie pentru salarii mai mari investițiile, modernizarea tehnologică, educația și creșterea valorii adăugate în economie. De ce lipsesc cinci state din clasament La 1 iulie 2026, doar 22 din cele 27 de state membre aveau un salariu minim național unic. Danemarca, Italia, Austria, Finlanda și Suedia nu sunt incluse, deoarece nivelurile minime sunt stabilite în principal prin contracte și acorduri colective, pe sectoare. Analiza amintește că directiva europeană privind salariile minime adecvate urmărește întărirea protecției lucrătorilor și încurajarea negocierilor colective, fără să impună un salariu minim unic la nivelul UE, tocmai pentru că sistemele naționale diferă. [...]