PFE$28.07+3.07%

Documentele indică un lanț de aprobare care a generat obligații bugetare majore, inclusiv costuri de ordinul miliardelor de lei, printr-un mecanism în care decizia finală privind achizițiile de vaccinuri anti-COVID era concentrată la nivelul premierului, potrivit Mediafax, care citează documente obținute de G4Media de la Secretariatul General al Guvernului (SGG).

Miza economică a acestor documente este dublă: pe de o parte, ele descriu cum România a ajuns să își asume cantități fixe în cadrul mecanismului european de achiziție centralizată; pe de altă parte, arată cum o fereastră de renegociere în 2023 a fost ratată, ceea ce a lăsat statul în condițiile inițiale ale contractului cu Pfizer și a dus la un litigiu la Bruxelles, pierdut de România, cu despăgubiri de aproape 600 de milioane de euro (aprox. 3,0 miliarde lei), conform aceleiași surse.

Cum se lua decizia de cumpărare: 5 zile pentru „opt-out”, dar aprobări în aceeași zi

În iunie 2020, Comisia Europeană a creat un mecanism de achiziție centralizată pentru vaccinuri, în care statelor li se alocau cote pro-rata (România: 4,26%). Odată lansată o ofertă, statele aveau la dispoziție cinci zile să refuze (opțiunea de „opt-out”); dacă acceptau, trebuiau să cumpere întreaga cantitate alocată, nu mai puțin.

Documentele descriu un traseu instituțional în care informația tehnică era colectată de reprezentantul României în Comitetul European de Vaccinare, ajungea la CNCAV (Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea), iar apoi la Cabinetul premierului. Decizia efectivă de achiziție era consemnată prin rezoluții de tip „Da”/„De acord”, semnate și ștampilate, uneori în aceeași zi, fără a se aștepta expirarea termenului de cinci zile.

Ulterior, aprobarea era transmisă prin SGG către CNCAV și mai departe către ministrul Sănătății, în calitate de ordonator de credite, pentru semnarea „formularelor de comandă” către Comisia Europeană.

Renegocierea din 2023: două variante, ambele cu impact bugetar, dar fără decizie în termen

Un al doilea set de documente, din corespondența din 2023, vizează contractul pentru 39 de milioane de vaccinuri Pfizer, destinat anilor 2022–2023, semnat în mai 2021.

În decembrie 2022, pe fondul ameliorării situației epidemiologice, Comisia Europeană a început negocieri cu Pfizer, finalizate la 24 mai 2023 prin „Amendamentul 5”. Conform documentelor citate, statele care acceptau amendamentul primeau cantități mai mici, eșalonate pe patru ani, dar plăteau la jumătate de preț dozele pe care nu le mai doreau. Termenul-limită de acceptare sau refuz era 24 mai 2023; în lipsa acceptării, statele rămâneau obligate la cantitățile inițiale.

Într-o informare din 9 mai 2023 către premierul Nicolae Ciucă, ministrul Sănătății de atunci, Alexandru Rafila, a cerut alegerea uneia dintre două opțiuni pentru România, potrivit documentelor:

• acceptarea Amendamentului 5, cu un „efort bugetar de puțin peste 1 miliard de lei”, din care „aproape 300 de milioane” plătibili în patru ani;
• refuzul Amendamentului 5, caz în care România ar fi urmat să plătească „imediat aproape 1,9 miliarde de lei”.

Documentele arată că premierul a cerut analiză și aviz juridic, însă nu a luat o decizie, iar un răspuns de la Ministerul Finanțelor a venit abia în septembrie, după expirarea termenului. În consecință, România a rămas în condițiile contractului inițial, nu a plătit, iar Pfizer a deschis proces la Bruxelles, pe care statul român l-a pierdut, potrivit relatării.

Reacția lui Vlad Voiculescu: decizia la Guvern, implementarea la Ministerul Sănătății

Fostul ministru al Sănătății Vlad Voiculescu susține că „lanțul de decizie a fost la nivelul Guvernului, nu al Ministerului Sănătății” și că ministrul a fost „complet exclus din circuitul informațional și din cel de decizie”. El descrie un flux în care propunerea venea din zona CNCAV, decizia era consemnată de premier, iar apoi implementarea era făcută în baza acestei decizii.

În același context, Voiculescu afirmă că a refuzat să semneze documente despre care spune că nu fusese informat și că a dus subiectul în ședința de guvern prin memorandumuri.

De ce contează economic

Dincolo de disputa politică, documentele descrise conturează un risc de guvernanță cu efect direct asupra bugetului: decizii rapide de angajare a statului în contracte rigide, urmate de întârzieri în luarea unor decizii de renegociere cu termene-limită, într-un cadru în care costurile alternative erau cuantificate în miliarde de lei. În lipsa unor clarificări suplimentare în documentele citate, rămâne neprecizat ce mecanisme interne de control au funcționat (sau nu) pentru a asigura decizii în termen și asumarea explicită a impactului bugetar.