Știri
Știri din categoria Economie
Economia Chinei intră într-o fază de creștere „cu două viteze”, cu exporturile și industria în urcare, dar cu cererea internă în scădere, ceea ce crește presiunea pentru noi intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea, potrivit unei analize publicate de Economica.
Datele oficiale arată că, în mai, consumul a slăbit: vânzările cu amănuntul au scăzut cu 0,6%, după un avans de 0,2% în aprilie, conform Biroului Național de Statistică (NBS). Este primul declin lunar din decembrie 2022, în condițiile în care analiștii intervievați de Reuters se așteptau la stagnare.
Fragilitatea este vizibilă și în sectorul auto: vânzările din China au continuat să scadă în mai pentru a opta lună consecutiv, semnalând o cerere mai slabă, iar analiștii estimează că presiunile vor continua în acest an.
Pe partea investițiilor, în primele cinci luni ale anului, investițiile în active fixe au scăzut cu 4,1%, după un declin de 1,6% în perioada ianuarie–aprilie, peste așteptările economiștilor (recul de 2%). Investițiile imobiliare și-au adâncit scăderea la 16,2% în ianuarie–mai, de la 13,7% în ianuarie–aprilie, pe fondul problemelor prelungite din sectorul imobiliar.
În contrast, producția industrială a crescut cu 4,5% în ritm anual în mai, după 4,1% în aprilie, peste estimarea analiștilor (4,3%). Un sprijin important vine din tehnologie: producția de înaltă tehnologie a urcat cu 15,1% luna trecută, pe fondul investițiilor globale în inteligență artificială și al cererii pentru tehnologie, potrivit analiștilor citați.
Economistul Xu Tianchen (Economist Intelligence Unit) descrie aceste rupturi ca fiind între cererea internă și cea externă, între inteligența artificială și industriile tradiționale, precum și între vânzările cu amănuntul și servicii.
Xu Tianchen anticipează o încetinire a creșterii economice în trimestrul al doilea la 4,5%, de la 5% în primele trei luni ale anului. În același timp, el consideră că atingerea țintei anuale de creștere de 4,5%–5% „nu va fi dificilă”, însă slăbirea cererii interne ar putea determina intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea.
Pe piața muncii, presiunea rămâne ridicată, inclusiv pe fondul numărului mare de absolvenți care intră pe piață în această vară și al temerilor legate de inteligența artificială, deși un studiu la nivel național indică o scădere a ratei șomajului la 5,1% în mai, de la 5,2% în aprilie. Economiștii citați mai arată că exporturile solide ar putea continua să sprijine economia Chinei în acest an.
Recomandate
Modelul economic al Chinei împinge economiile avansate spre „dezindustrializare forțată” , pe fondul unui val de exporturi ieftine susținute de stat și al unui surplus comercial record, arată o analiză preluată de Digi24 din The Atlantic . Miza pentru companii și guverne este dublă: presiune directă pe locurile de muncă din industrie în afara Chinei și risc de reacții protecționiste care pot reduce prosperitatea globală. Beijingul ar sprijini producătorii prin subvenții și scutiri de taxe, dar și indirect, prin politici care limitează salariile din fabrici și mențin moneda la un nivel care face exporturile „mult mai ieftine” în mod artificial. Rezultatul, potrivit analizei citate, este un model care favorizează producătorii și „constrânge consumatorii”, inundând piețele internaționale cu bunuri la prețuri foarte mici, de la oțel și panouri solare până la mașini electrice. Impactul asupra industriilor din afara Chinei este prezentat ca fiind deja vizibil. Digi24 notează că, din cauza competiției chineze, Germania ar pierde lunar 10.000 de locuri de muncă în producție, iar Indonezia ar putea pierde „sute de mii” de joburi în industria textilă. Surplus record și presiune pe partenerii comerciali Un indicator central al dezechilibrului este surplusul comercial al Chinei, care ar fi ajuns la 1,2 trilioane de dolari anul trecut (aprox. 5.520 trilioane lei), un nou record, potrivit materialului. Analiza susține că, raportat la economia globală, un asemenea excedent de bunuri fabricate „nu a mai fost atins niciodată” de vreo altă țară. În acest context, sunt menționate și sectoare considerate sensibile pentru economiile avansate — auto, robotică, utilaje grele și semiconductori — unde politica industrială a lui Xi Jinping ar amplifica riscurile pentru securitatea națională, creștere economică și ocupare. Reacții: de la tarife la reguli de reducere a dependenței Materialul amintește că Donald Trump a impus anterior tarife asupra mărfurilor chinezești, însă, „în ultimul timp”, ar fi devenit mai puțin preocupat de amenințarea economică a Chinei, după o vizită la Beijing și un acord de cooperare pentru un „consiliu al comerțului” bilateral. În paralel, unele guverne ar fi început să-și protejeze industriile. În Uniunea Europeană, potrivit articolului, au fost introduse reguli pentru reducerea dependenței de China, prin încurajarea fabricării în Europa a produselor din domeniul energiei verzi. „Suntem într-o situație acum unde comerțul cu China distruge valoarea produselor. Atunci, marea întrebare este: De ce mai facem comerț?” De ce contează: risc de protecționism și costuri economice mai mari Concluzia analizei preluate de Digi24 este că nicio țară nu va putea elimina complet dependența de China, cel mai mare producător al lumii, însă partenerii comerciali pot pune presiune pe un sistem industrial descris drept „umflat” artificial, generator de pierderi și datorii. În același timp, textul avertizează asupra unui efect secundar: dacă partenerii Chinei sunt împinși spre strategii protecționiste, nivelul de prosperitate „pentru toată lumea” ar putea scădea, iar costurile s-ar putea vedea atât în rândul muncitorilor americani, cât și al familiilor chineze, care ar suporta consecințele unui model bazat pe supraproducție și exporturi ieftine. [...]
România intră într-o fereastră de risc pe piața muncii, odată cu pensionarea masivă a „decrețeilor” în 2032–2034, pe fondul unei rate de ocupare pe care ministrul interimar Dragoș Pîslaru o numește „o catastrofă” , potrivit Adevărul . În prezent, aproape 40% dintre persoanele aflate la vârsta activă sunt în afara pieței muncii, ceea ce amplifică deficitul de forță de muncă și presiunea viitoare asupra economiei. Pîslaru, ministru interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene și totodată interimar la Ministerul Muncii, a indicat că rata de ocupare pentru grupa 20–64 de ani este de 69%. România își propune să ajungă la 74,7% în 2030, sub ținta UE de 78%, însă, în evaluarea sa, „nu există nicio mișcare anume în această direcție”. Decalajul de gen și migrația adâncesc problema Ministrul a detaliat diferențe mari între bărbați și femei în ocupare: 78,2% pentru bărbați și 59,5% pentru femei, ceea ce înseamnă un decalaj de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”. În plus, el a arătat că migrația contribuie la tensiunile deja vizibile pe piața muncii. „Costul inacțiunii” și contractarea pieței muncii după 2032 Pîslaru susține că deficitul de forță de muncă și de competențe nu este o problemă sectorială și nici una de moment, iar presiunea va crește odată cu ieșirea la pensie a unei generații numeroase. „Nu există nicio modalitate ca această țară să evolueze fără a investi în capitalul uman. (...) costul inacțiunii este de fapt uriaș.” El a avertizat că, în 2032–2034, când „decrețeii” se vor pensiona, piața muncii „se va contracta și mai mult”, ceea ce va amplifica presiunea. Investiții în capital uman și inovație, nu doar consum În intervenția sa, Pîslaru a vorbit despre ceea ce economiștii numesc „ capcana veniturilor medii ” (situația în care o economie nu mai poate recupera decalaje doar prin consum, fără creșteri de productivitate). În această logică, el a indicat două direcții principale pentru depășirea blocajului: investiții în capital uman (competențe) și inovație (modernizarea tehnologiei). Totodată, a spus că există măsuri finanțate din bani europeni, dar lipsește o politică „consecventă, integrată”, care să lege economia, finanțele, munca, educația, sănătatea și alte domenii relevante. Sărăcia și salariul minim, factor de frână pentru piața muncii Ministrul a adus în discuție și nivelul ridicat al sărăciei din România, despre care afirmă că afectează „complet” piața muncii. În acest context, a menționat existența unei părți importante a populației active care rămâne „undeva la un milion” în jurul salariului minim. Modelul „Trinitate”: fonduri UE, buget național și privat Pîslaru a susținut că România nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe fondurile UE, ci să combine resursele europene cu bugetul național și investițiile private. El a invocat și fragmentarea proiectelor (aprox. 21.000 în PNRR și un stoc de 8.000 de proiecte de coeziune, „foarte mici” și „dispersate”), argumentând pentru o abordare mai coerentă. „Singura modalitate a României de a avansa (...) este să privim fondurile europene ca fiind o treime din resurse, banii naționali o altă treime, iar sectorul privat cealaltă treime.” În această formulă, Pîslaru estimează un „buget de aproximativ 200 de miliarde de euro” disponibil pentru perioada 2028–2034, care ar putea fi folosit pentru a aborda probleme „critice pentru dezvoltarea României”. [...]
România riscă o presiune și mai mare pe piața muncii după 2032 , când ieșirea la pensie a „decrețeilor” ar urma să contracte și mai mult forța de muncă disponibilă, în condițiile unei rate de ocupare pe care ministrul interimar Dragoș Pîslaru o numește „o catastrofă”, potrivit TVR Info . La conferința de la București dedicată deficitului și excedentului de forță de muncă din Europa, Pîslaru a indicat că, pentru grupa de vârstă 20–64 de ani, rata de ocupare din România este de 69%. Ținta națională ar fi de 74,7% în 2030, sub obiectivul UE de 78%, însă ministrul a susținut că „nu există nicio mișcare anume” în această direcție. În interpretarea sa, aproape 40% dintre potențialii oameni de pe piața muncii nu sunt activi, iar migrația amplifică tensiunile existente. Un element distinct este decalajul de gen: rata de ocupare este de 78,2% la bărbați și 59,5% la femei, ceea ce înseamnă un ecart de 18,7 puncte procentuale, „unul dintre cele mai mari din Europa”, conform declarațiilor ministrului. Pensionarea „decrețeilor ” și riscul de contracție a pieței muncii Pîslaru a avertizat că presiunea va crește în perioada 2032–2034, când o generație numeroasă va intra la pensie, ceea ce ar putea reduce și mai mult baza de angajați. În acest context, el a argumentat că „costul inacțiunii” este deja ridicat și că România s-ar putea apropia de „un punct fără întoarcere” dacă nu investește în capitalul uman. Investițiile în capital uman și inovație, condiție pentru creștere Ministrul a legat problema ocupării de ceea ce a numit „capcana veniturilor medii” – situația în care o economie nu mai poate recupera decalaje doar prin consum, fiind limitată de productivitate. În această logică, el a indicat două direcții esențiale: dezvoltarea capitalului uman (competențe) și inovația (modernizarea tehnologiei). Totodată, a susținut că există măsuri finanțate din fonduri europene, dar lipsește o politică „consecventă, integrată”, care să conecteze economia, finanțele, munca, educația și sănătatea. Sărăcia și salariul minim, factor de blocaj pe piața muncii În aceeași intervenție, Pîslaru a adus în discuție nivelul ridicat al sărăciei din România și efectul acesteia asupra pieței muncii. El a afirmat că o parte semnificativă a populației active rămâne „undeva la un milion” de persoane în jurul salariului minim și a salutat lansarea Strategiei Europene Anti-sărăcie. „Trinitatea” finanțării: UE, buget național și privat Pentru perioada următoare, ministrul a pledat pentru un model de finanțare care să nu se bazeze exclusiv pe fonduri europene, ci pe trei surse: fonduri UE, bani naționali și investiții private. În acest cadru, a invocat un potențial buget de aproximativ 200 de miliarde de euro (aprox. 1.000 de miliarde de lei) pentru 2028–2034, dacă resursele ar fi mobilizate în acest „model Trinitate”. El a mai spus că România a ales să aibă aproximativ 21.000 de proiecte în PNRR și că există un stoc de 8.000 de proiecte de coeziune, „foarte mici” și „foarte dispersate”, dificil de gestionat. Context european: deficitul de forță de muncă devine structural Conform organizatorilor conferinței, ELA și EURES, deficitul de forță de muncă afectează aproape toate tipurile de ocupații în cel puțin o țară europeană, cu presiune mai mare în sănătate, construcții și ocupații tehnice, potrivit unui raport al Autorității Europene a Muncii. Raportul indică faptul că problema nu mai este doar pe termen scurt, iar răspunsul ar necesita măsuri pe termen lung, inclusiv condiții de muncă mai bune, formare profesională și cooperare transfrontalieră. [...]
Investițiile nete din economie au trecut de 41 mld. lei în T1 2026, cu un salt puternic la utilaje , semn că o parte mai mare din bani merge spre capacități productive, nu doar spre șantiere, potrivit Digi24 , pe baza datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS) . În primele trei luni din 2026, investițiile nete realizate în economia națională au ajuns la 41.006,2 milioane de lei, în creștere cu 4,8% față de aceeași perioadă din 2025 (36.698,6 milioane de lei). Avansul a fost susținut în principal de investițiile în utilaje (inclusiv mijloace de transport) și de lucrările de construcții noi. Unde s-au dus banii: utilaje și construcții noi, în creștere Pe componente, dinamica a fost inegală: investițiile în utilaje, inclusiv mijloace de transport , au crescut cu 19,2% , până la 12,22 miliarde de lei ; investițiile în lucrări de construcții noi au urcat cu 10,1% , până la 25,11 miliarde de lei ; categoria „alte cheltuieli de investiții” a scăzut cu 40,7% , până la 3,67 miliarde de lei . INS precizează că „alte cheltuieli” includ, între altele, lucrări geologice și de foraj, cumpărarea animalelor de muncă și reproducție, plantații (viță-de-vie și pomi), împăduriri, studii de cercetare și proiectare, precum și servicii aferente transferului de proprietate asupra terenurilor și mijloacelor fixe. Construcțiile rămân motorul, dar utilajele câștigă teren Lucrările de construcții noi au rămas cea mai mare componentă a investițiilor, cu 61,2% din total în T1 2026, în creștere de la 58,1% în T1 2025. În același timp, ponderea investițiilor în utilaje și mijloace de transport a urcat de la 26,6% la 29,8% , iar „alte cheltuieli” au coborât de la 15,3% la 9% . Pe domenii de activitate, construcțiile au atras cea mai mare parte a investițiilor (pondere de 38,3% ), urmate de industrie ( 20,5% ) și comerț și servicii ( 19,8% ). Agricultura a ajuns la 6% , aproape dublu față de T1 2025, când avea 3,7% . INS mai arată că investițiile nete reprezintă cheltuieli pentru crearea de noi mijloace fixe, dezvoltarea, modernizarea și reconstrucția celor existente, precum și costurile aferente transferului de proprietate asupra mijloacelor fixe și terenurilor. Institutul menționează și că datele pentru trimestrul I 2025 au fost rectificate față de cele publicate anterior. [...]
Banca Mondială vede stagnare economică în 2026, ceea ce amplifică presiunea pe buget și pe finanțarea statului , după ce instituția și-a revizuit în jos estimările pentru România, potrivit Economedia . Banca Mondială estimează acum o creștere de 0% a economiei României în 2026, față de un avans de 1,3% prognozat în primăvară, conform celui mai recent raport semianual „Perspectivele Economice Globale” (Global Economic Prospects), publicat joi. Pentru 2027, instituția anticipează o creștere de 1,7% , în scădere față de prognoza din ianuarie, de 1,9% . În 2028, economia românească ar urma să crească cu 2% . De ce contează: spațiul fiscal limitat poate restrânge reacția statului În raport, Banca Mondială indică faptul că, în perioada 2026-2028, politica fiscală este așteptată să susțină în mare măsură creșterea în majoritatea economiilor, însă deficitele fiscale ar urma să rămână ridicate pe fondul presiunilor persistente asupra cheltuielilor (inclusiv apărare) și al unor măsuri temporare precum subvențiile interne și controalele de preț, menite să atenueze impactul scumpirii energiei. În acest context, instituția avertizează că „spațiul fiscal limitat”, inclusiv în România, poate constrânge capacitatea autorităților de a absorbi șocul , potrivit Agerpres, citată de publicație. Context regional: revizuiri negative și datorie publică în creștere Banca Mondială notează că, din ianuarie, cele mai semnificative înrăutățiri ale previziunilor au fost în România, Turcia, Republica Moldova și Ucraina , determinate în principal de șocul prețului materiilor prime , alături de evoluții specifice fiecărei țări. Totodată, raportul menționează că în Europa și Asia Centrală (ECA) nivelul mediu al datoriei publice ar urma să crească la aproximativ 40% din PIB până în 2027 , iar alegerile programate în multe țări adaugă incertitudini asupra perspectivelor fiscale. [...]
FMI vede o combinație mai dificilă pentru zona euro: creștere mai slabă și inflație mai ridicată , ceea ce poate menține presiunea pe dobânzi și pe costurile de finanțare ale companiilor. Într-un raport citat de Economica , instituția a revizuit în jos estimarea de creștere și în sus prognoza de inflație pentru economiile care folosesc moneda euro. FMI anticipează o creștere economică de 0,9% „anul acesta”, față de 1,1% în prognoza din aprilie. În același timp, inflația ar urma să ajungă la 2,8%, de la 2,6% estimat anterior. Instituția notează că și în aprilie înrăutățise previziunile de creștere față de estimarea din ianuarie. Riscul energetic, în centrul revizuirii Fondul arată că, după o perioadă în care economia a crescut „la potențial”, iar inflația s-a menținut în jurul țintei BCE de 2%, perspectivele s-au deteriorat. În evaluarea FMI, războiul din Orientul Mijlociu reprezintă „un șoc negativ mare la adresa aprovizionării, dar temporar”. Raportul avertizează însă că un șoc energetic mai persistent ar putea împinge inflația și așteptările inflaționiste și mai sus, în timp ce declinul încrederii sau stresul financiar ar putea reduce cererea. FMI enumeră drept riscuri suplimentare o escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu, întârzieri în repararea infrastructurii energetice, intensificarea ostilităților în Ucraina și noi ajustări de politică comercială. Implicații pentru dobânzi și politica fiscală Pe partea de politică monetară, FMI se așteaptă ca Banca Centrală Europeană — care „joi a majorat dobânzile pentru prima dată după 2023” — să le crească din nou în 2026 cu un nivel cumulat de 50 de puncte de bază, fiind posibilă și o a treia majorare. În paralel, instituția îi avertizează pe miniștrii de Finanțe din zona euro să nu se grăbească să protejeze economiile de impactul costurilor ridicate la energie, argumentând că sprijinul fiscal pe scară largă „nu este justificat”. Ca termen de comparație, Banca Mondială a estimat joi că zona euro ar urma să înregistreze o expansiune de 0,8% în 2026, față de 1,4% în 2025. [...]
