Știri
Știri din categoria Apărare
Europa trebuie să-și asume mai mult din povara propriei apărări și a schimbului de informații, pe fondul unei politici americane descrise drept „imprevizibilă” și al creșterii amenințărilor, potrivit G4Media, care citează declarațiile șefului serviciului olandez de informații militare (MIVD), Peter Reesink, făcute odată cu publicarea raportului anual pe 2025.
Mesajul MIVD are o miză de reglementare și de politică publică pentru statele europene: dacă Europa trebuie „să se descurce singură”, atunci presiunea se mută spre decizii interne privind bugete, priorități și cooperare între servicii, nu doar spre dependența de garanțiile tradiționale ale alianțelor occidentale.
Reesink argumentează că „sistemul internațional” bazat pe reguli și instituții care au funcționat ca „gardieni” ai acordurilor este „sub presiune”, iar într-un context în care „regulile se estompează” și „puterea devine mai decisivă”, amenințările cresc. În acest cadru, șeful MIVD spune că Europa trebuie să-și asume „din ce în ce mai mult” responsabilitatea pentru propria securitate.
Declarațiile sunt făcute în contextul publicării raportului anual al MIVD pentru 2025 și sunt atribuite de G4Media agenției Agerpres.
Potrivit raportului, cea mai mare amenințare la adresa securității Țărilor de Jos rămâne războiul din Ucraina, descris drept cel mai mare conflict din Europa de după Al Doilea Război Mondial. Reesink menționează și cooperarea militară dintre Rusia, Coreea de Nord, China și Iran.
Separat, MIVD avertizează asupra riscurilor tot mai mari legate de atacurile cibernetice din partea Chinei și spune că se așteaptă ca intensitatea acestora să crească în acest an. Raportul mai notează că repercusiunile altor conflicte – inclusiv disputa SUA–Venezuela și tensiunile din Orientul Mijlociu – pot constitui amenințări pentru Țările de Jos și interesele sale.
Raportul apare pe fondul tensiunilor crescânde dintre NATO și președintele american Donald Trump, care, potrivit materialului, a amenințat că va părăsi alianța din cauza reticenței acesteia de a se alătura războiului declanșat de ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului.
Reesink spune că Țările de Jos mențin o relație strânsă cu SUA, dar, în același timp, afirmă că agențiile europene de informații încearcă tot mai mult să-și consolideze cooperarea și să se bazeze mai puțin pe ceea ce MIVD numește politica „imprevizibilă” a Washingtonului.
„Europa trebuie să se descurce singură. Acest lucru este valabil atât pentru sectorul apărării, cât şi pentru comunitatea serviciilor de informaţii.”
Recomandate
Ucraina încearcă să transforme războiul dronelor într-o rețea industrială europeană , prin acorduri de dezvoltare și producție care mută o parte din capacități în state NATO și cresc miza pentru companiile implicate, inclusiv sub presiunea amenințărilor venite de la Moscova, potrivit Focus . Pe 16 aprilie 2026, la Middelburg, președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski și premierul olandez Rob Jetten au semnat o declarație comună pentru un acord Ucraina– Țările de Jos în domeniul dronelor. Înțelegerea vizează, conform Kyiv Post , nu doar dezvoltarea și producția comună de drone și rachete, ci și războiul electronic (capabilități de bruiaj și contramăsuri) și alte tehnologii militare. Un element operațional important este că producția ar urma să aibă loc în ambele țări, iar Țările de Jos ar fi alocat deja 248 milioane euro (aprox. 1,23 miliarde lei) pentru producția de drone, potrivit aceleiași surse. Extinderea modelului: producție în Norvegia și discuții cu Germania Înaintea acordului cu Olanda, Ucraina convenise cu Norvegia ca drone ucrainene să fie produse pe teritoriul norvegian. În paralel, Kyiv Post relatează că discuțiile cu Germania ar fi dus la un „pachet de apărare amplu”, care ar include livrarea a mii de drone către armata ucraineană. Miza pentru industrie: de la finanțare la tehnologii avansate Cooperarea pe drone este prezentată ca parte a unei strategii mai largi. RBC Ukraine amintește că Zelenski ar fi propus în urmă cu aproape un an un acord cu SUA de până la 50 miliarde dolari (aprox. 230 miliarde lei), care ar include sisteme de apărare anti-dronă, inteligență artificială și război electronic, în schimbul finanțării și al unor sisteme rare de apărare antirachetă balistică. Potrivit RBC Ukraine, propunerea este încă „pe masă”, fără o decizie finală la Washington. Într-un discurs în Parlamentul britanic, Zelenski a indicat că Ucraina vrea să multiplice acest tip de înțelegeri: „Suntem pregătiți să încheiem acorduri similare cu toți partenerii noștri de încredere.” Presiune din Rusia: „liste de ținte” și efectul de descurajare Pe fondul creșterii capacităților Ucrainei în domeniul dronelor, Ministerul rus al Apărării ar fi publicat liste cu companii și facilități din Europa care ar sprijini industria ucraineană de drone, relatează Kyiv Post. Fostul președinte rus Dmitri Medvedev a susținut că lista ar trebui înțeleasă „literalmente” ca un registru de potențiale ținte. Totuși, fostul ambasador al SUA la Kiev, Steven Pifer, citat de Kyiv Post, interpretează mesajele Moscovei ca încercări de intimidare a guvernelor și firmelor europene, pentru a le descuraja să sprijine industria de apărare ucraineană. Pifer mai notează că armata rusă este deja solicitată de războiul din Ucraina și ridică întrebarea dacă Rusia ar dori, în același timp, un conflict cu state NATO. [...]
Armata SUA mizează pe interceptoare ieftine, de 3.000–5.000 de dolari (aprox. 13.500–22.500 lei), pentru a contracara atacurile cu drone Shahed , într-o schimbare de abordare care urmărește să reducă presiunea bugetară și operațională asupra apărării antiaeriene tradiționale, potrivit Antena 3 . Sistemele Merops sunt desfășurate pentru protejarea forțelor americane din Orientul Mijlociu, pe fondul creșterii amenințării reprezentate de dronele de tip Shahed-136 . Decizia vine după ce aceste sisteme și-au demonstrat eficiența în condiții reale de luptă în Ucraina, un argument important în adoptarea lor. Antena 3 notează că informația este relatată de Euromaidan Press. De ce contează: raportul cost-eficiență se schimbă în apărarea antiaeriană În fața atacurilor de tip „roi” (valuri de drone menite să suprasolicite apărarea), problema centrală devine raportul dintre costul interceptorului și cel al țintei. Dronele Shahed folosesc, de regulă, navigație inerțială (INS – sistem care calculează poziția pe baza mișcării) combinată cu actualizări prin satelit, ceea ce le permite să execute atacuri coordonate. În acest context, interceptoarele cu cost redus pot fi folosite împotriva amenințărilor aeriene de masă, în timp ce rachetele scumpe – precum cele ale sistemului Patriot – ar fi păstrate pentru ținte mai complexe. Cum funcționează Merops și ce aduce nou operațional Merops este construit în jurul dronei interceptoare Surveyor, o platformă ușoară, cu elice, capabilă să atingă viteze de peste 280 km/h. Conform articolului, drona are senzori pentru detectarea și urmărirea țintelor și poate opera: autonom; sub controlul unui operator, menținându-și eficiența inclusiv în medii cu interferențe electromagnetice. Fiecare sistem include o stație de comandă, module de lansare și mai multe drone interceptoare, într-o arhitectură distribuită: acoperirea este flexibilă și nu se limitează la apărarea unui singur punct fix. Efect în lanț: producția de masă și presiunea asupra tacticilor adversarului Odată cu extinderea producției, costul unui interceptor este estimat la 3.000–5.000 de dolari (aprox. 13.500–22.500 lei), semnificativ sub costurile soluțiilor tradiționale de apărare antiaeriană. Antena 3 arată că această schimbare poate forța și adversarul să-și scumpească mijloacele de atac, crescând complexitatea dronelor folosite. La nivelul NATO, articolul indică o tranziție către sisteme de apărare antiaeriană distribuite și interconectate, cu acoperire pe mai multe straturi, pentru a reduce dependența de un număr mic de platforme „grele”. În același context, este menționat că Ucraina a realizat anterior prima interceptare din lume a unei drone rusești Shahed cu o dronă interceptoare lansată de pe o navă de suprafață fără echipaj. [...]
Northrop Grumman spune că poate livra la timp viitorul avion de vânătoare naval F/A-XX , într-un moment în care Marina SUA presează pentru o atribuire rapidă a contractului, iar discuția despre „capacitatea industriei” de a duce simultan două programe de generația a șasea rămâne un punct sensibil, potrivit Twz . Miza este una operațională și industrială: șeful operațiunilor navale americane (CNO), amiralul Daryl Caudle, a spus că obiectivul este ca atribuirea contractului F/A-XX să aibă loc până în august și a avertizat că unul dintre contractanții aflați în cursă „chiar nu poate livra” în intervalul de timp de care Marina are nevoie. Caudle a făcut declarația ca răspuns la o întrebare adresată de publicație, într-o discuție organizată în marja expoziției Sea-Air-Space 2026 a Navy League. În acest context, directoarea generală a Northrop Grumman, Kathy Warden, a declarat într-un apel cu investitorii că se așteaptă ca Departamentul Marinei să facă selecția în trimestrul al treilea și că firma este „încrezătoare” că își poate livra soluția. Warden nu a confirmat și nici nu a negat explicit că observația amiralului Caudle ar fi vizat Northrop. Argumentul Northrop: capacitate, furnizori și „lecția” B-21 Warden a susținut că Northrop și furnizorii săi sunt pregătiți să asigure forța de muncă și infrastructura necesare pentru a executa programul și a invocat istoricul companiei pe bombardierul B-21 Raider ca dovadă că poate livra „un avion complex” la timp. În material se arată că oficiali ai Forțelor Aeriene și membri ai Congresului descriu frecvent B-21 drept un program-model, menținut în grafic și în buget, iar Northrop a ajuns anterior la un acord cu Forțele Aeriene pentru accelerarea producției B-21. Pe partea financiară, Warden a spus că, dacă Northrop ar câștiga F/A-XX, compania s-ar aștepta la un impact pozitiv asupra vânzărilor și profitului față de estimările curente și că programul ar deveni o prioritate de vârf. De ce a devenit „capacitatea industriei” un subiect politic Articolul reamintește că Pentagonul a încercat anul trecut să pună pe pauză ambițiile Marinei pentru un viitor avion de vânătoare, argumentând că baza industrială din SUA nu are suficientă capacitate pentru a susține simultan două programe de avioane de luptă de generația a șasea. Între timp, Boeing a câștigat în martie 2025 contractul pentru avionul de generația a șasea al Forțelor Aeriene, numit acum F-47. Boeing este singura altă companie despre care se știe că mai concurează pentru F/A-XX, iar anul trecut s-a relatat că Lockheed Martin a fost eliminată din competiție. Congresul a intervenit ulterior și a alocat aproximativ 1,69 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei) pentru a menține F/A-XX în mișcare în anul fiscal 2026. Următorul test: bugetul pe 2027 și calendarul de atribuire Deși există sprijin public din partea conducerii Marinei și a Congresului, publicația notează că persistă întrebări despre viitorul programului. Marina ar urma să ceară „puțin peste” 140 milioane de dolari (aprox. 650 milioane lei) pentru F/A-XX în anul fiscal 2027, o sumă redusă raportat la amploarea programului. În paralel, Forțele Aeriene solicită 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei) fonduri suplimentare pentru F-47, după ce pentru efortul de generația a șasea al USAF au fost deja alocate miliarde. În zilele următoare, detaliile propunerilor bugetare anuale ale Pentagonului și ale serviciilor militare ar putea oferi indicii despre cât de ferm rămâne angajamentul financiar pentru F/A-XX și cât de realist este obiectivul de atribuire până în august. Pentru industrie, câștigarea contractului rămâne un premiu major pentru compania selectată. [...]
Testele reușite ale dronei semiautonome Fury mută accentul spre operațiuni cu echipe mici și fără infrastructură grea , un model care poate schimba practic modul în care Forțele Aeriene ale SUA își proiectează misiunile și logistica pentru aviația de luptă, potrivit HotNews . Unitatea de Operațiuni Experimentale (EOU) a Forțelor Aeriene americane a testat drona YFQ-44A Fury, dezvoltată de Anduril Industries , cu obiectivul explicit ca aparatul să poată fi operat de o echipă restrânsă, fără „infrastructură grea” în jur. Drona face parte din programul Collaborative Combat Aircraft (CCA), iar testele au fost relatate de DefenseNews.com . Testele au avut loc la baza Edwards din California și au vizat capacitatea de lansare, recuperare și reînarmare în condiții semi-autonome. Un element operațional important: Anduril a eliminat nevoia unui pilot la sol cu joystick pe durata misiunii. Operatorii au încărcat de la început planurile și parametrii de misiune pe un laptop, iar drona a executat singură rularea pe pistă, decolarea, operațiunile cerute și revenirea la bază. Publicația citată notează și că echipa de mentenanță a reușit să pregătească aparatul între zboruri în doar câteva ore, după o instruire minimă. „Aripă loială” pentru F-35 și F-22: ce rol ar urma să aibă Fury Fury este proiectată ca „aripă loială” (loyal wingman) pentru avioane de vânătoare cu pilot, precum F-35 sau F-22, adică o dronă care zboară alături de acestea și le extinde capabilitățile. În material sunt menționate, între rolurile posibile: culegere de informații și depistare de ținte; transport de muniții suplimentare; executarea de atacuri la indicația piloților. Drona execută planuri de misiune independent și își gestionează controlul zborului și reglarea motorului, iar la final revine la bază și aterizează la comandă. Software și flexibilitate de misiune Fury folosește un sistem software numit Lattice, descris ca un instrument care îi permite să „perceapă” mediul și să integreze rapid informații dintr-o rețea de senzori (ai aeronavei, ai altor avioane sau de la sol). În articol se arată că drona poate lua decizii tactice, coordona acțiuni cu alte aeronave, identifica amenințări și prioritiza ținte, iar arhitectura deschisă ar permite schimbarea rapidă a tipului de misiune (de la aer-aer la război electronic sau culegere de informații). Date tehnice și calendar: producție vizată din 2026, flotă dorită de cel puțin 1.000 HotNews prezintă Fury ca un aparat cu design apropiat de un avion de vânătoare, dar mai mic (aprox. jumătate din dimensiunile unui F-16). Printre specificațiile menționate: plafon de zbor: aprox. 15.000 m; viteză: subsonică, până la Mach 0,95; suprasarcini: până la 9G; motor: turbofan Williams FJ44-4M (17,8 kN); greutate maximă la decolare: 2.270 kg; autonomie: peste 15 ore; armament: poate transporta rachete aer-aer AIM-120 AMRAAM pe două puncte externe. Primul zbor a avut loc la 31 octombrie 2025, iar compania a indicat ca țintă începerea producției de serie în 2026. În aprilie 2024, Forțele Aeriene SUA au anunțat că Anduril Industries și General Automatics au fost selectate pentru a proiecta și construi primul lot de drone de escortă pentru avioane de generația a cincea (F-22, F-35) și pentru viitorul avion de generația a șasea F-47. Nu este precizat câte drone YFQ-44A au fost comandate, însă Pentagonul a menționat că își dorește o flotă de cel puțin 1.000 de astfel de aparate, iar o decizie a Forțelor Aeriene este așteptată „în cursul acestui an”, potrivit articolului. [...]
Epuizarea accelerată a stocurilor de rachete în războiul cu Iranul creează un risc pe termen scurt ca SUA să nu mai aibă muniții-cheie suficiente pentru un nou conflict major , mai ales în scenariul unei confruntări cu un adversar „aproape egal” precum China, potrivit unei analize citate de CNN și unor persoane familiarizate cu evaluări interne recente ale Pentagonului. În ultimele șapte săptămâni de război, armata americană a consumat cel puțin 45% din stocul de Precision Strike Missiles, cel puțin jumătate din inventarul de rachete THAAD (destinate interceptării rachetelor balistice) și aproape 50% din stocul de interceptori Patriot, arată o analiză a Center for Strategic and International Studies (CSIS). Potrivit surselor citate, aceste estimări sunt aliniate cu date clasificate ale Pentagonului privind stocurile. Reaprovizionarea durează ani, chiar și cu producție extinsă Deși Pentagonul a semnat la începutul anului o serie de contracte pentru a crește producția de rachete, termenele de livrare pentru înlocuirea acestor sisteme sunt de trei până la cinci ani, chiar și cu capacitate sporită, potrivit experților CSIS și surselor. Pentru alte tipuri de muniții, intervalul de refacere este și mai lung. CSIS mai estimează că SUA au cheltuit aproximativ: 30% din stocul de rachete Tomahawk ; peste 20% din stocul de rachete JASSM (Joint Air-to-Surface Standoff Missiles, muniții aer-sol cu rază lungă); aproximativ 20% din stocurile de rachete SM-3 și SM-6. În aceste cazuri, înlocuirea ar dura în jur de patru până la cinci ani, potrivit analizei și surselor. Implicația operațională: vulnerabilitate în Pacificul de Vest Pe termen scurt, SUA ar avea probabil suficiente bombe și rachete pentru a continua operațiunile împotriva Iranului, în orice scenariu, dacă armistițiul fragil ar eșua. Problema, potrivit concluziilor CSIS, este că nivelul munițiilor critice rămase nu mai este suficient pentru a face față unui adversar „near-peer”, precum China, iar revenirea la nivelurile de dinaintea războiului ar putea dura ani. Mark Cancian, colonel în retragere al Marine Corps și coautor al raportului CSIS, a declarat pentru CNN: „Cheltuielile ridicate de muniții au creat o fereastră de vulnerabilitate crescută în Pacificul de Vest. Va dura între unu și patru ani să refacem aceste inventare și încă câțiva ani după aceea să le extindem la nivelul de care au nevoie.” Poziția Pentagonului și tensiunea politică de la Washington Într-o declarație pentru CNN, purtătorul de cuvânt-șef al Pentagonului, Sean Parnell, a susținut că armata „are tot ce îi trebuie pentru a executa la momentul și în locul ales de președinte”. În același timp, „matematica” stocurilor intră în contradicție cu afirmațiile recente ale președintelui Donald Trump, care a spus că SUA nu duc lipsă de armament, deși a cerut finanțare suplimentară pentru rachete din cauza impactului războiului cu Iranul asupra stocurilor existente. Înainte de izbucnirea războiului, șeful Statului Major Interarme, generalul Dan Caine, și alți lideri militari l-au avertizat pe Trump că o campanie prelungită ar putea afecta stocurile de armament, inclusiv pe cele folosite pentru sprijinirea Israelului și Ucrainei, mai notează CNN. Între timp, democrați din Congres și-au exprimat îngrijorarea privind ritmul de consum al munițiilor și consecințele pentru postura de apărare a SUA în Orientul Mijlociu și dincolo de acesta. [...]
Interceptarea deasupra Mării Baltice arată presiunea operațională constantă pe flancul estic , unde NATO ridică frecvent avioane de luptă pentru identificarea aeronavelor rusești care zboară în apropierea spațiului aerian aliat, potrivit Mediafax . În misiunea de luni au participat și aeronave din România, alături de forțe din mai multe state aliate. Avioane de vânătoare franceze „Rafale” au fost mobilizate din Lituania, de la o bază unde sunt staționate în cadrul misiunii NATO de patrulare aeriană , desfășurată de zeci de ani, relatează Associated Press, citată de Mediafax. Potrivit detașamentului francez, aeronavele s-au alăturat avioanelor din România, Polonia, Suedia și Finlanda pentru a inspecta zborul rusesc. Conform aceleiași surse, misiunea Rusiei a inclus două bombardiere supersonice Tu-22M3 și aproximativ 10 avioane de vânătoare SU-30 și SU-35, care au escortat pe rând bombardierele strategice. De ce contează: proceduri repetate și riscuri în trafic aerian Ministerul Apărării din Rusia a susținut că zborul a fost planificat și s-a desfășurat în spațiul aerian deasupra apelor neutre ale Mării Baltice, cu o durată de „mai mult de patru ore”, potrivit unei postări pe Telegram. Instituția a mai afirmat că, pe anumite segmente, bombardierele au fost însoțite de avioane de vânătoare ale unor state străine. „În anumite etape ale traseului, bombardierele cu rază lungă de acțiune au fost însoțite de avioane de vânătoare ale unor state străine.” NATO mobilizează în mod obișnuit avioane de vânătoare pentru interceptare atunci când aeronave rusești se apropie sau zboară în apropierea spațiului aerian aliat. Alianța arată că aeronavele rusești nu își folosesc adesea transponderele (dispozitive care transmit automat date de identificare și poziție), nu mențin comunicarea cu controlorii de trafic aerian și nu depun plan de zbor, motiv pentru care avioanele NATO sunt ridicate pentru identificare. Ce urmează Associated Press notează că Rusia raportează frecvent astfel de zboruri deasupra Mării Baltice, inclusiv în ianuarie, când avioane NATO au decolat, de asemenea, pentru interceptare, și că anul trecut au fost raportate cel puțin patru zboruri. Potrivit AP, nici Ministerul rus al Apărării, nici Comandamentul Aerian Aliat al NATO nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii transmise marți. [...]
