Știri
Știri din categoria Economie
BNR ar urma să apere cursul prin dobânzi mai mari, ceea ce poate adânci recesiunea, avertizează economistul Radu Crăciun, într-o analiză publicată de Economica. În acest scenariu, presiunea se mută dinspre deprecierea leului spre costul creditării, cu efect direct în ratele populației și în finanțarea companiilor.
Crăciun nu vede o perioadă de stagflație (inflație în creștere și recesiune simultan), deoarece anticipează că inflația va începe să scadă „substanțial” din septembrie. El afirmă că, din septembrie, inflația „se va înjumătăți până spre 5%”, însă problema majoră rămâne „stagnarea economică”, pe care o vede persistentă.
Economistul consideră nejustificată temerea că euro ar putea urca spre 6 lei, argumentând că BNR nu va permite o devalorizare de 25% a monedei naționale, deoarece aceasta s-ar transmite puternic în inflație. În locul unei ajustări rapide prin curs, banca centrală ar prefera intervenția printr-o „creștere generalizată a dobânzilor”, cu costuri pentru economie.
Consecințele, în logica prezentată, sunt în principal două: frânarea creșterii economice și scumpirea creditelor, inclusiv a ratelor plătite de populație.
Pe tema riscului de retrogradare a României la categoria „junk” (nerecomandată investițiilor), Crăciun susține că efectul unei astfel de decizii ar fi limitat asupra dobânzilor, deoarece statul „plătește deja dobânzi de junk”, iar riscul de țară este, în opinia sa, echivalent cu această categorie.
„Eu cred că un downgrade va avea efect limitat pe yield, dobânzi. Noi plătim deja dobânzi de junk.”
În același timp, economistul spune că nu exclude revenirea FMI, dacă nu va exista „curajul” de a lua măsurile necesare pentru corecții economice, în condițiile în care, istoric, România nu ar fi făcut corecții fără Fond.
România este în recesiune după scăderi ale PIB în ultimul trimestru din 2025 și în primul trimestru din 2026, potrivit informațiilor reamintite în articol. Inflația este descrisă ca fiind la niveluri record, „de peste 10%”, iar agențiile de rating au menținut deocamdată România pe ultimul palier înainte de categoria „junk”.
Recomandate
România riscă să intre oficial în criză economică dacă PIB-ul pe T1 2026 mai scade , avertizează Sorin Grindeanu într-o postare publicată vineri, la trei zile după moțiunea de cenzură care a dus la căderea Guvernului Bolojan, potrivit Adevărul . Miza imediată, dincolo de disputa politică, este semnalul pe care îl va da următorul anunț al statisticii privind evoluția Produsului Intern Brut: o nouă contracție ar însemna trecerea de la „recesiune tehnică” la „criză economică”, în interpretarea liderului PSD. Grindeanu susține că „Trimestrul I din 2026 ar putea deveni al treilea trimestru consecutiv de scădere economică” și că „în cazul unei noi scăderi a PIB, nu o să mai vorbim de «recesiune tehnică», ci de CRIZĂ ECONOMICĂ”, punând evoluția pe seama politicilor promovate de Ilie Bolojan, pe care îl acuză de „austeritatea care vindecă”, „fără rezultate reale”. Indicatorii invocați: firme radiate, insolvențe și șomaj în creștere În aceeași postare, Grindeanu prezintă un „bilanț” al economiei, cu mai multe cifre și referințe la instituții precum INS, ONRC, BNR, FMI și „toate băncile mari” care și-ar fi revizuit prognozele. Printre elementele enumerate: PIB-ul ar fi scăzut cu 1,9% în T4 2025 , „cea mai mare scădere trimestrială de la 2012 încoace”, iar T1 2026 ar confirma „a treia scădere consecutivă”. „Marile bănci” și-ar fi redus prognozele „de la 2% la valori care încep cu ZERO”, cu revizuiri „în jos”. 83.000 de firme radiate în 2025 și 47.000 dizolvate în primele 10 luni, „cu 32% mai multe decât în 2024”; în București ar fi fost „9.500 dizolvări (+35%)”. În primele trei luni din 2026: 1.900 de firme în insolvență (+14%) și 5.500 cu activitatea suspendată. „Peste 70 de mii de locuri de muncă dispărute” între iunie 2025 și martie 2026; șomajul ar fi urcat la 6,3% , cu „peste 500.000” de persoane fără loc de muncă; la tineri, „aproape 30% șomaj”. Context: mesajul de „criză” vine după un mesaj opus despre piețe Articolul amintește că, cu o zi înainte, Grindeanu susținea că „piețele financiare au reacționat pozitiv” după schimbările politice recente, afirmând că Bursa de Valori București ar fi urcat a patra zi consecutiv, dobânzile la împrumuturile României pe 10 ani ar fi scăzut a patra zi la rând, iar cursul ar fi coborât „după reacția inițială de creștere”. În acest moment, avertismentul privind „criza economică” este condiționat explicit de următoarele date oficiale despre PIB. Până la publicarea lor, nu rezultă din material un verdict confirmat, ci o proiecție politică legată de scenariul unei noi scăderi economice. [...]
Aderarea României la zona euro depinde de corectarea deficitului fiscal , în condițiile în care adoptarea monedei unice este tratată tot mai des ca „următor proiect de țară”, potrivit Economedia . Mesajul-cheie transmis public în ultimele săptămâni de guvernatorul BNR, Mugur Isărescu , este că România nu poate avansa credibil spre euro înainte de echilibrarea finanțelor publice. În logica BNR, ținta euro vine după finalizarea procesului de aderare la OCDE, însă cu o condiție explicită: reducerea deficitului fiscal, descris drept „major” și dificil de corectat într-un context social cu „aspirații de mai bine”. „Până atunci, terminat OCDE-ul, echilibrată economia, să ieșim din această dificultate, acest impas. Și anume, deficitul fiscal major e greu de corectat.” — Mugur Isărescu, citat în material De ce contează: euro nu e doar o decizie politică, ci un test de disciplină fiscală Materialul plasează adoptarea euro în categoria obligațiilor asumate prin tratatele europene, nu a unei opțiuni. Asta mută discuția din zona de calendar politic în zona de politici economice concrete: fără stabilitate macroeconomică, trecerea la euro poate amplifica dezechilibrele, avertizează și analistul Cristian Socol, într-o analiză pentru Mediafax, preluată de Economedia. Socol insistă că simpla „bifare” a criteriilor nominale (indicatori precum stabilitatea prețurilor sau a dobânzilor) nu este suficientă dacă economia nu are și „convergență reală” (apropiere sustenabilă de nivelul de dezvoltare și competitivitate al zonei euro). În lipsa acesteia, riscul este apariția unor dezechilibre după aderare. Ce infrastructură există deja și ce lipsește Din punct de vedere instituțional, România are o Comisie Națională de adoptare a monedei euro , înființată prin OUG nr. 24/2018, care a elaborat: Raportul de fundamentare a Planului Național de Adoptare a Monedei Euro; Planul Național de Adoptare a Monedei Euro. Potrivit lui Socol, pregătirea ar trebui construită pornind de la aceste documente. Materialul nu indică însă un termen-țintă pentru adoptare. Context european: România rămâne între statele UE cu „derogare” Economedia reamintește că România este între statele membre UE care nu au aderat încă la zona euro și nu au un termen-limită, dar au obligația de a adopta moneda unică după îndeplinirea criteriilor de convergență economică și juridică. Excepția menționată este Danemarca, care are clauză de neparticipare. În iunie 2024, cele mai recente rapoarte de convergență ale Comisiei Europene și BCE au evaluat șase state cu derogare, inclusiv România. În cazul Bulgariei, un raport ulterior (2025) a constatat îndeplinirea criteriilor, iar țara a intrat în zona euro la 1 ianuarie 2026, conform materialului. Argumentul politic: competitivitate prin integrare Președintele Nicușor Dan este citat susținând că euro ar trebui să fie un obiectiv strategic, invocând ideea că o economie „mai mare” este mai competitivă și că moneda unică este o formă de integrare mai profundă în economia europeană. În ansamblu, analiza indică o direcție: înainte ca România să discute realist despre calendarul euro, presiunea se mută pe corecția deficitului fiscal și pe convergența economică, nu pe declarații de intenție. [...]
Instabilitatea politică începe să împingă costul finanțării României spre un scenariu de criză , cu dobânzi ridicate, presiune pe curs și riscul pierderii ratingului „investment grade”, potrivit Adevărul . În acest context, inflația a ajuns la 9,9% în martie 2026 (cel mai ridicat nivel din UE), statul se împrumută la costuri care au urcat brusc spre 7,4%, iar cursul a depășit 5,2 lei/euro pe piața interbancară. Economistul Andrei Caramitru spune că România se află într-o zonă de vulnerabilitate severă din perspectiva finanțării, în condițiile în care „contractul” de credibilitate cu finanțatorii externi (Comisia Europeană, bănci internaționale, agenții de rating) ar fi fost „rupt”, iar fluxurile de bani „nu mai intră, ci ies”. În interpretarea sa, apropierea de un deficit de circa 10% a echivalat cu o situație de „quasi-faliment”, iar lipsa unui guvern cu puteri depline amplifică neîncrederea. „Practic, nu mai avem nicio finanțare reală pentru România: banii nu mai intră, ci ies.” De ce contează: riscul de finanțare se poate transmite rapid în economie Caramitru atrage atenția asupra dimensiunii lichidității din lei și a expunerii investitorilor străini pe titlurile de stat în moneda locală, ceea ce ar putea accelera tensiunile dacă sentimentul pieței se deteriorează. „Avem 200 de miliarde investite în titluri de stat plus 100 și ceva de miliarde depozite, 300 de miliarde de lei lichizi. Jumătate din titlurile de stat în lei sunt deținute de investitori internaționali. Dacă aceștia decid că nu vor să mai fie expuși în lei, povestea se termină rapid.” El mai afirmă că rezerva statului este de 60 de miliarde, în timp ce „300 de miliarde lichidități” se pot mișca rapid, sugerând o limitare a capacității de a gestiona o conversie masivă din lei în euro. Scenariul de avarie: intervenție externă și ajustare dură În lipsa unui guvern care să livreze o agendă de reforme, alternativa indicată este intervenția instituțiilor financiare internaționale, care ar veni, potrivit economistului, cu condiții mai dure decât ajustările discutate anterior, inclusiv austeritate. „Până nu rezolvi mult mai agresiv decât ce s-a discutat problema deficitului, probabil că vorbim de sute de mii de oameni care își vor pierde locul de muncă, zeci de mii de firme care se vor închide, exact cum s-a întâmplat în 2008.” Mediul de afaceri: costuri măsurabile și risc de pierdere a ratingului Patronatele și confederațiile de afaceri invocate în articol susțin că instabilitatea politică are deja costuri directe, vizibile în dobânzi, curs, rate la credite și accesarea fondurilor PNRR. Confederația Patronală Concordia avertizează că ratarea planului de reducere a deficitului bugetar ar putea duce la pierderea ratingului „investment grade” (rating recomandat pentru investiții), ceea ce ar majora costurile de finanțare. Concordia indică și un scenariu de costuri suplimentare la dobânzi de peste 100 de miliarde de lei până în 2030, dacă instabilitatea se permanentizează și România ajunge într-o situație similară cu Ungaria. În același mesaj, confederația arată că dobânzile la care se împrumută statul au crescut cu aproape un punct procentual față de februarie, de la 6,4% la 7,31%, iar o deteriorare suplimentară ar însemna costuri mai mari pentru companii și rate mai ridicate pentru populație. Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin, prin președinta Cristina Chiriac, descrie presiunea cumulată din energie, carburanți și scăderea puterii de cumpărare ca un șoc care se transmite în lanț: fie firmele cresc prețurile (alimentând inflația), fie absorb costurile în marje mai mici, reducând investițiile și capacitatea de angajare. Ce urmează, potrivit sursei Mesajul comun al analiștilor și organizațiilor de business este că prelungirea perioadei fără un guvern cu puteri depline crește probabilitatea unor decizii forțate ulterior, cu costuri mai mari decât cele ale unei corecții făcute la timp: dobânzi mai ridicate pentru stat, presiune pe curs, risc de retrogradare și efecte directe în economie prin creditare, investiții și acces la finanțare europeană. În același context, Adevărul notează separat că, pe piața interbancară, cursul a depășit pragul de 5,2 lei pentru un euro. [...]
Economia Rusiei încetinește abrupt, iar „plafonul” vine din lipsa de oameni , nu dintr-un colaps iminent, arată o analiză citată de Adevărul . Mesajul central: după doi ani de creștere surprinzător de solidă sub sancțiuni, costurile războiului se traduc acum în presiune permanentă pe piața muncii, investiții și creditare, ceea ce limitează capacitatea Moscovei de a susține pe termen lung ritmul economic din primii ani ai conflictului. În podcastul publicației Foreign Policy , istoricul Adam Tooze (Universitatea Columbia) susține că Rusia „nu este o economie care se prăbușește”, dar nici una care mai poate crește în ritmul de la începutul războiului. Potrivit lui, economia a avut o creștere de aproximativ 4% în 2023 și 2024, însă după o ușoară contracție în primul trimestru din 2026, estimările pentru întregul an ar indica doar 0,4%. De ce contează: încetinirea vine în ciuda petrolului scump și a bugetului „încă stabil” Tooze notează că frânarea este cu atât mai relevantă cu cât prețurile ridicate ale petrolului – alimentate de tensiunile din Orientul Mijlociu și conflictul dintre Iran, Israel și SUA – ar fi trebuit, teoretic, să ajute Rusia. Kremlinul pune dificultățile pe seama unui amestec de factori: deficit de forță de muncă , sancțiuni occidentale și cheltuieli publice considerate „neproductive”. În încercarea de a ține inflația sub control, autoritățile mențin dobânzi foarte ridicate, de aproximativ 14,5%, ceea ce lovește direct în investiții și în creditare. Pe partea fiscală, analiza indică o poziție „relativ stabilă”: deficitul bugetar este estimat la 2,5% din PIB în primele luni ale anului, nivel comparat de Tooze cu cel al Statelor Unite (unde deficitul ar fi mai mare). Totuși, încetinirea începe să producă tensiuni politice, iar Vladimir Putin și-a convocat responsabilii economici pentru explicații privind ritmul redus de creștere. Piața muncii, blocajul structural: șomaj minim, deficit de personal generalizat Cea mai apăsătoare vulnerabilitate descrisă în analiză este lipsa acută de angajați: 73% dintre companiile ruse reclamă deficit de personal; rata șomajului a coborât la 2,3%, un minim record; aproximativ 650.000 de persoane au părăsit Rusia după invazia din 2022 și, în mare parte, nu s-au mai întors; economiștii ruși ar estima un necesar urgent de circa 2,3 milioane de lucrători suplimentari (800.000 în industrie și 1,5 milioane în servicii și construcții). În acest context, Rusia încearcă să atragă muncitori din alte regiuni, inclusiv din India. Tooze afirmă că aproximativ 65.000 de muncitori indieni lucrează deja în Rusia, mai ales în sectoare slab plătite, pe care rușii nu mai sunt dispuși să le accepte. Ce urmează: „pacea” poate crea propriul șoc economic, dar războiul nu se oprește din motive economice Analiza ridică și un paradox: economia de război a susținut ani la rând creștere, ocupare ridicată și investiții în industria militară, iar o oprire bruscă a conflictului ar putea declanșa o ajustare dureroasă. Totuși, Tooze argumentează că decizia de a continua sau opri războiul nu va fi determinată de economie: „Rusia nu duce acest război din motive economice și nici nu îl va opri din motive economice.” În lectura lui, Ucraina rămâne partea mai vulnerabilă economic, în timp ce Rusia încă are resurse și o stabilitate suficientă pentru a continua conflictul, chiar dacă economia intră într-o fază de creștere foarte slabă și presiune structurală pe forța de muncă. [...]
Guvernul pune accent pe echilibre bugetare și energie, pe fondul riscului de stagnare în 2026 , după ce Comisia Europeană a avertizat că economia României ar putea intra în stagnare anul viitor, iar premierul interimar Ilie Bolojan a legat încetinirea de șocurile externe și de corecțiile interne, potrivit news.ro . Într-o conferință de presă, Bolojan a spus că războiul din Golf a împins în sus prețurile la combustibil, ceea ce a frânat economiile „din toată lumea”, inclusiv România, și a contribuit la menținerea inflației peste traiectoria anticipată la începutul anului. „Creșterea prețurilor la combustibil este un factor care nu ajută la dezvoltarea economică (...) contribuind, din păcate, și la creșterea inflației (...) prognozele de reducere a inflației nu s-au respectat (...) neluând în calcul această situație excepțională.” De ce contează: riscul de stagnare se suprapune peste o „reașezare” internă Premierul interimar a susținut că încetinirea nu ține doar de contextul extern, ci și de ajustarea unei economii care „ani de zile” a funcționat cu deficite mari, alimentând consumul și, implicit, importurile și deficitul comercial. „Ani de zile am funcționat cu niște deficite foarte mari (...) banii duși pe consum (...) au avut efecte de creștere a deficitelor comerciale, de creștere a importurilor și acum economia noastră se reașează.” Bolojan a mai arătat că România este puternic corelată cu evoluția economiei Uniunii Europene și că tensiunile geopolitice (inclusiv războiul din Ucraina ) și „problemele tarifare dintre blocurile economice mari” nu creează un mediu favorabil pentru relansarea creșterii. Ce direcții indică Guvernul: buget, fonduri UE, energie și piața muncii În acest context, premierul interimar a indicat câteva priorități pentru perioada următoare, cu miză directă pentru costul finanțării și pentru activitatea companiilor: păstrarea echilibrelor bugetare , pentru un rating „predictibil” și menținerea încrederii investitorilor; accelerarea absorbției fondurilor europene , în condițiile în care bugetul de investiții „anul acesta” este de 8% din PIB , iar atragerea banilor ar susține fluxurile din construcții și sectoarele conexe; reducerea costurilor cu energia , văzută nu doar ca problemă socială, ci și ca factor de competitivitate pentru firme; creșterea participării pe piața muncii , Bolojan afirmând că România este „pe penultimul loc în Europa” ca pondere a cetățenilor activi pe piața muncii din populația activă. Contextul prognozei Comisiei Europene Potrivit noilor prognoze economice ale Comisiei Europene, publicate joi, economia României este așteptată să stagneze în 2026 , după o creștere de 0,7% în 2025 , urmând să își revină abia în 2027, când avansul PIB ar urma să ajungă la 2,3% . Executivul european avertizează că măsurile de consolidare fiscală, inflația ridicată și scumpirea energiei vor lovi consumul intern și nivelul de trai. [...]
Concordia cere măsuri urgente și un guvern stabil pe fondul unei creșteri economice slabe, pe care o descrie drept „un semnal de alarmă puternic”, potrivit G4Media . Confederația Patronală Concordia avertizează că ritmul redus al creșterii economice impune intervenții rapide și pune presiune pe decidenți să asigure stabilitate politică, ca premisă pentru „revitalizarea economică”. În materialul publicat pe G4Media , mesajul Concordia este sintetizat în două cerințe principale: formarea urgentă a unui guvern stabil; adoptarea de măsuri urgente pentru relansarea economiei. Articolul nu include detalii despre indicatorii economici invocați sau despre ce măsuri concrete propune confederația, menționând doar poziția generală de avertizare și solicitarea de acțiune rapidă. [...]
