Știri
Știri din categoria Economie
România a intrat oficial în recesiune, iar 2027 cu creștere zero apare doar ca scenariu optimist, potrivit unei analize publicate de Economica, care îl citează pe Adrian Codîrlașu, președintele CFA România. Mesajul central: spațiul de manevră al politicilor publice este tot mai îngust, iar ajustarea deficitelor riscă să se facă prin inflație.
Codîrlașu spune că anul 2026 ar putea fi „caracterizat prin minus la creștere economică”, iar scăderea din trimestrul I este greu de recuperat. În opinia sa, soluțiile de tip „tipărire de bani” sau stimulente finanțate fără acoperire nu mai funcționează, pentru că România ar fi în al treilea an în care astfel de bani „s-au dus în inflație”, după 2024 și 2025.
Conform datelor provizorii ale Institutului Național de Statistică (INS), economia a scăzut în primele trei luni din 2026 față de aceeași perioadă din 2025:
INS estimează PIB-ul trimestrului I 2026 (date ajustate sezonier) la 499,738 miliarde lei în prețuri curente, în scădere reală cu 1,1% față de trimestrul I 2025. Pe serie brută, PIB-ul trimestrului I 2026 este estimat la 405,907 miliarde lei în prețuri curente, cu o scădere reală de 1,2%.
Economistul avertizează că deficitele mari ale statului „nu se pot închide decât prin inflație” și că, într-un context de stagflație (combinație între stagnare economică și inflație ridicată), politica monetară a BNR nu mai poate ajuta la „calculele bugetare” ale guvernului.
În același timp, Codîrlașu compară situația cu zona euro, unde Banca Centrală Europeană și-a permis o majorare a dobânzii de referință cu 0,25 puncte procentuale pentru a tempera inflația, în timp ce BNR „nu își permite” o majorare a dobânzii de politică monetară, deoarece aceasta „s-ar duce direct în inflație” (în formularea din analiză).
În evaluarea sa, singurul motor de creștere rămas vizibil sunt fondurile europene, pe care le descrie drept singurele capabile să genereze investiții în acest moment. Un alt punct este energia: Codîrlașu afirmă că România are „cea mai scumpă energie din Uniunea Europeană”, pe fondul unui monopol deținut de stat, și că investițiile în proiecte energetice ar diversifica piața.
În acest context, Codîrlașu indică drept scenariu favorabil pentru anul viitor ieșirea din scădere, dar fără avans economic:
„În aceste condiții, abia anul viitor dacă vom avea o creștere economică de 0% și să scăpăm de minus pe economie.”
Pentru companii, semnalul principal este că 2026 se conturează ca an de cerere mai slabă și presiune pe costuri, iar pentru autorități miza devine limitarea cheltuielilor fără acoperire, într-un cadru în care inflația rămâne canalul prin care se pot „corecta” dezechilibrele, cu efecte directe asupra puterii de cumpărare și a costurilor de finanțare.
Recomandate
Controversa politică pe datele de PIB riscă să erodeze încrederea în statisticile oficiale , după ce liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu , a pus sub semnul întrebării acuratețea unor raportări ale Institutului Național de Statistică (INS), potrivit HotNews . Peiu susține, într-o postare pe Facebook citată de publicație, că evoluția PIB pe ultimele 10 trimestre ar arăta o „criză profundă și prelungită”, afirmând că România ar fi avut doar trei trimestre de creștere economică față de trimestrul precedent, dintre care două ar fi coincis cu perioade electorale (alegerile din 2024 și cele din mai 2025). În rest, spune el, economia ar fi fost „în criză” începând cu începutul lui 2024, indiferent dacă aceasta este numită „recesiune” sau „stagnare”. În același mesaj, senatorul acuză guvernanții că ar fi încercat să creeze „iluzia bunăstării” prin „inundarea cu bani” a economiei și afirmă că, în perioada de „criză” invocată, reacția ar fi fost creșterea taxelor și a prețului la energie, sugerând că guvernul ar încerca să „păcălească” situația economică prin inflație. Suspiciuni punctuale privind raportările INS Elementul central al criticii vizează două trimestre în care, potrivit lui Peiu, ar exista o „coincidență” în date: trimestrele III din 2025 și II din 2026 ar fi avut „fix același PIB” ca trimestrele precedente. În acest context, el ridică întrebarea dacă este vorba despre o întâmplare sau despre o „manipulare grosolană”, fără a prezenta dovezi în materialul citat. Ce arată comunicarea INS despre trimestrul II din 2026 HotNews notează că INS a transmis vineri că Produsul Intern Brut s-a menținut în trimestrul II din 2026, în termeni reali, la același nivel cu PIB-ul din trimestrul I din 2026. Pe comparația anuală, INS indică o scădere a PIB în trimestrul II din 2026 față de trimestrul II din 2025: cu 0,4% pe seria brută; cu 2% pe seria ajustată sezonier (adică o serie statistică din care sunt eliminate variațiile tipice de sezon pentru a face comparațiile mai relevante). În lipsa unor date suplimentare sau a unei reacții instituționale detaliate în materialul citat, acuzațiile rămân la nivel de suspiciune politică, însă miza este una practică: credibilitatea statisticilor oficiale contează direct pentru percepția investitorilor, pentru deciziile de politici publice și pentru modul în care companiile își fac bugetele și planurile. [...]
Încheierea PNRR în august 2026 obligă România să-și regândească rapid modelul de creștere , avertizează ministrul interimar de Interne, Cătălin Predoiu, într-o analiză citată de Antena 3 . El susține că reducerea deficitului bugetar, deși necesară, nu este suficientă pentru relansarea economiei, în lipsa unei strategii care să stimuleze investițiile și oferta internă. Predoiu argumentează că modelul de dezvoltare din ultimul deceniu s-a sprijinit pe trei piloni – îndatorare externă, fonduri europene și consum – iar fiecare „și-a arătat limitele”, ceea ce face ca finalul PNRR să fie un punct de inflexiune pentru finanțarea publică și pentru ritmul investițiilor. De ce contează finalul PNRR: dispariția unei surse „excepționale” de finanțare În analiza sa, Predoiu notează că fondurile europene au fost frânate de capacitate administrativă redusă, birocrație și, în unele cazuri, corupție, iar în cazul PNRR accesarea banilor a venit la pachet cu reforme structurale „dificile”, pe care administrația nu le-a finalizat. În acest context, el afirmă că România „a pierdut anul trecut miliarde de euro” și că „alte câteva miliarde” rămân expuse riscului de a fi pierdute, în condițiile în care reformele asumate nu au fost implementate integral. În plus, subliniază că în august 2026 PNRR se încheie, ceea ce înseamnă că această sursă de finanțare nu va mai fi disponibilă. Ce nu mai funcționează în vechiul model: datorie, fonduri UE, consum pe importuri Predoiu descrie îndatorarea externă drept un pilon care a finanțat în principal creșteri de cheltuieli salariale și de asistență socială, dar și investiții în infrastructură cu impact mai ales local sau regional, inclusiv prin Programul „Anghel Saligny”. El susține că o parte importantă din resurse ar fi trebuit orientată către domenii cu „efect de multiplicare ridicat”, precum „industriile viitorului”, digitalizarea, mineralele critice, cercetarea și tehnologiile avansate. În privința consumului, acesta ar fi fost alimentat „în mare măsură prin importuri”, cu efect direct asupra deficitului comercial, pe fondul unei oferte interne care nu a ținut pasul cu cererea. Cauza invocată: „suprareglementarea și barierele birocratice” care descurajează investițiile și dezvoltarea sectorului privat. Ce propune: audit administrativ, dereglementare și un model pe 5–10 ani Predoiu pledează pentru un „audit administrativ profesionist” care să evalueze cadrul legislativ și structurile instituționale, inclusiv suprapunerile și contradicțiile dintre reglementări și măsura în care acestea devin obstacole pentru mediul economic. El estimează că o astfel de evaluare ar putea dura „unul sau doi ani”, iar implementarea ajustărilor încă „câțiva ani”. În paralel, spune că dereglementarea trebuie corelată cu reorganizarea administrației centrale și locale, pentru a obține reduceri de costuri „rațional”, fără a afecta capacitatea instituțională. Pe partea de creștere, Predoiu insistă că scăderea deficitului nu garantează relansarea economică și că este nevoie de acțiune „la ambele capete” ale problemei: reduceri de costuri, dar și măsuri de stimulare economică. În acest cadru, el cere un program „ambițios” de atragere a investițiilor străine, inclusiv din state partenere strategice și din regiunea Golfului, unde „sunt multe lichidități care își caută plasamentul”. Miza politică: fără relansare, consolidarea fiscală rămâne insuficientă Predoiu susține că România are nevoie de un consens politic larg pentru un model economic aplicat consecvent „cel puțin 5–10 ani”, comparabil cu consensul pentru aderarea la NATO și UE. În lipsa unei relansări economice rapide, avertizează el, susținerea politică pentru un guvern poate deveni fragilă, iar întrebarea centrală rămâne: după reducerea deficitului, ce urmează – doar consolidare fiscală sau un model care să repornească economia și să genereze creștere sustenabilă? Analiza integrală la care face referire Antena 3 este publicată pe blogul personal al lui Cătălin Predoiu, aici: predoiupolitica.ro . [...]
BNR estimează că 68.700 de companii românești sunt vulnerabile la scumpirea energiei , iar băncile au o expunere de 40 de miliarde de lei prin creditele acordate acestui grup, potrivit unei analize citate de HotNews . Concluzia Băncii Naționale este că riscul major pentru economie nu vine din legături directe cu Orientul Mijlociu, ci din canalul indirect: prețurile la combustibili și gaze, care se propagă în costuri și, mai departe, în riscul de credit. Unde se vede riscul: costuri energetice mari, în afara sectorului energetic BNR a identificat firmele la care achizițiile de combustibili și gaze depășesc 10% din cheltuielile de exploatare materiale, fără ca acestea să fie chiar furnizori de energie. Din 246.000 de companii care au făcut astfel de achiziții (30% din firmele active), 68.700 sunt considerate „vulnerabile”, adică 8% din totalul firmelor active în anul analizat. Deși sunt doar 8% ca număr, greutatea lor economică este mult mai mare: cifră de afaceri cumulată: 339,2 miliarde de lei (13% din totalul agregat); 21% din activele tuturor companiilor; 19% din salariați . Structura capitalului în acest grup arată că majoritatea sunt firme cu capital privat autohton (65.200, adică 95% din total), însă firmele cu capital străin (4,5% ca număr) generează 29,1% din cifra de afaceri a grupului, iar cele deținute de stat (0,5% ca număr) generează 11,5%. Domeniile cele mai expuse și propagarea prin lanțurile comerciale Ca distribuție sectorială, cele mai multe firme vulnerabile sunt în: servicii (55%), construcții (13%), agricultură (12,4%). Raportat la propriul sector, ponderea cea mai mare a firmelor vulnerabile este în agricultură (31,2%), urmată de industria extractivă (28%) și utilități (13%). După cifra de afaceri generată în sector, utilitățile apar drept cele mai expuse (37,6%), urmate de agricultură (36,3%) și servicii (27,3%). BNR arată și cum se transmite șocul prin relațiile dintre firme. În 2024, companiile vulnerabile au livrat bunuri și servicii de 296,3 miliarde de lei (15% din totalul livrărilor naționale), iar în amonte au cumpărat de 248,2 miliarde de lei (15,1% din achizițiile naționale), cu ponderi importante în comerț, construcții, energie și gaze, transport și industria prelucrătoare. Efectul asupra băncilor: expunere indirectă de 40 mld. lei Sectorul bancar românesc nu are, potrivit BNR, expunere directă relevantă la regiune: nu există bănci cu acționari majoritari sau semnificativi din Orientul Mijlociu, iar relațiile bilanțiere cu contrapartide din zonă au rămas reduse. În decembrie 2025, soldul creditelor și avansurilor către contrapartide din Orientul Mijlociu era de 309 milioane de lei (0,04% din active), iar depozitele acestora însumau circa 833 milioane de lei (0,11% din datorii). Miza este însă portofoliul intern: în martie 2026, expunerile băncilor față de firmele vulnerabile la prețul combustibililor și gazelor ajungeau la 40 de miliarde de lei , adică 18% din portofoliul corporativ , cu un stoc de credit în creștere anuală de 8%. BNR notează că, deși situația financiară a acestor firme nu indică vulnerabilități semnificative, o prelungire a conflictului ar putea afecta bilanțurile băncilor. Calitatea creditelor către acest grup este, în medie, mai bună decât piața: rata creditelor neperformante (NPL) este de 4,7%, cu 0,9 puncte procentuale sub media portofoliului corporativ, deși pe un trend ușor ascendent din a doua parte a lui 2023. Separat, pentru firmele cu comerț exterior semnificativ cu Orientul Mijlociu (peste 10% din cifra de afaceri), stocul de credite era de 2,6 miliarde de lei în martie 2026, dar cu o rată NPL de 22,3%, nivel ridicat explicat, potrivit analizei, de un număr foarte redus de companii. Expunerea directă a economiei: export net, dar concentrat pe câteva piețe și produse Pe canalul comercial direct, România este per ansamblu exportator net către regiune. Între septembrie 2024 și septembrie 2025, 1.455 de firme au exportat bunuri de aproximativ 13 miliarde de lei, iar 1.352 de firme au importat bunuri de 3,6 miliarde de lei. La export, principalele destinații sunt Arabia Saudită (27%), Israel (23%) și Iordania (15%), iar la importuri România cumpără în principal din Arabia Saudită (37%), Israel (34%) și Emiratele Arabe Unite (circa 13%). Exporturile sunt dominate de produse agricole (inclusiv grâu, orz și porumb), în timp ce importurile sunt mult mai concentrate: 40% sunt uleiuri petroliere. Acționariatul din Orientul Mijlociu: impact agregat redus, dar cu datorie externă Un alt canal direct este acționariatul: în România activau 8.629 de companii deținute în proporție de peste 50% de acționari din Orientul Mijlociu, dintre care peste jumătate provin din Israel. Contribuția lor agregată rămâne sub 1% din cifra de afaceri și din valoarea adăugată brută (2022–2024), însă aceste companii au o datorie externă pe termen lung de circa 6,5 miliarde de lei, echivalentă cu 20% din totalul datoriei externe pe termen lung la nivelul companiilor nefinanciare, cu creditori menționați inclusiv din Iordania, Elveția, Germania și Țările de Jos. Ce contează mai departe BNR indică drept factor decisiv durata conflictului: riscul principal se transmite prin prețurile la energie și mărfuri, prin lanțurile comerciale interne conectate cu mari consumatori de energie și prin posibile șocuri pe piețele financiare globale, care pot amplifica presiunile și prin economiile partenere ale României. [...]
Rusia discută tot mai des despre „militarizarea” economiei, iar riscul pentru populație și companii este o redistribuire forțată a resurselor către război , potrivit unui episod video publicat de Meduza , în care jurnalistul Vladislav Gorin îl intervievează pe economistul Serghei Aleksașenko (cercetător senior la centrul analitic NEST). Ce teme economice sunt puse pe masă Materialul pornește de la mai multe subiecte cu potențial impact direct asupra economiei și finanțelor personale în Rusia: un document prezentat drept „notă analitică a Sberbank ”, publicat de hackeri, care ar descrie posibile scenarii de încheiere a războiului la scară largă dintre Rusia și Ucraina; întrebarea dacă loviturile forțelor ucrainene asupra Ozon și Wildberries ar putea declanșa o criză a sistemului bancar; posibilitatea unei înghețări a depozitelor și ce ar însemna asta pentru economiile populației; ideea de „militarizare” a economiei și opțiuni de protejare a finanțelor personale, discutate în cadrul interviului. De ce contează: semnal de risc pentru stabilitatea financiară internă Dincolo de dezbaterea politică, miza economică sugerată de discuție este una de stabilitate: dacă presiunea războiului împinge statul spre măsuri excepționale, efectele se pot vedea în funcționarea piețelor, în sectorul bancar și în accesul populației la propriile economii. Meduza nu publică în pagina episodului concluzii sau date care să confirme autenticitatea documentului atribuit Sberbank și nici nu oferă o evaluare factuală a probabilității scenariilor discutate; materialul este prezentat ca o conversație explicativă cu un economist, pe teme de risc și posibile evoluții. Contextul imediat al discuției Episodul (52 de minute) este publicat la 26 august 2026 și leagă explicit discuția despre „mobilizarea” economiei de trei teme: documentul atribuit Sberbank apărut în spațiul public, vulnerabilități legate de mari platforme de comerț online (Ozon și Wildberries) și întrebarea dacă populația ar trebui să se teamă de măsuri precum înghețarea depozitelor. În lipsa unor detalii suplimentare în textul paginii, rămâne de urmărit dacă autoritățile ruse sau instituțiile financiare vizate vor reacționa public la documentul invocat și la scenariile discutate. [...]
Via Transilvanica poate deveni o sursă de venit pentru satele de pe traseu , prin servicii precum cazare, transport, gastronomie și activități dedicate drumeților, potrivit G4Media . Ideea centrală: traseul turistic nu ar funcționa doar ca atracție de timp liber, ci ca infrastructură economică pentru comunități rurale, cu potențial de a susține mici afaceri locale și de a reduce presiunea plecării oamenilor din sate. În material este citată Manuela Iftimoaei , de la Fundația „Alături de Voi” România, care descrie cum cererea drumeților se mută dincolo de simpla parcurgere a traseului, către „experiențe inedite” care implică servicii și produse locale. Ce tip de economie locală poate genera traseul Publicația indică mai multe zone în care comunitățile pot monetiza fluxul de turiști, în special prin servicii cu valoare adăugată: cazare în localitățile de pe traseu; transport și logistică pentru drumeți; servicii dedicate drumeților; gastronomie locală. Miza economică, așa cum este prezentată, ține de faptul că aceste activități pot aduce venituri recurente în sate și pot susține inițiative care „țin oamenii în comunitățile lor”. De ce contează pentru mediul de afaceri rural În logica articolului, Via Transilvanica funcționează ca un „coridor” care poate distribui cerere către multe localități, nu doar către câteva destinații consacrate. Asta deschide spațiu pentru microîntreprinderi și afaceri de familie, în special în domenii unde barierele de intrare sunt mai mici (cazare, mâncare, servicii). Materialul nu oferă cifre privind venituri, investiții sau număr de turiști, astfel că dimensiunea exactă a impactului economic rămâne neprecizată în sursă. [...]
Șefa BCE cere reducerea barierelor din piața unică, pe fondul pierderii avantajelor competitive ale Europei , potrivit Economica , care citează o intervenție a Christinei Lagarde la o conferință din cadrul Forumului Economic Mondial . Mesajul are o miză economică directă: modelul de creștere al Europei din perioada postbelică, bazat pe comerț global în expansiune, energie ieftină și o ordine internațională stabilă, „se clatină”, iar companiile europene resimt tot mai puternic presiunea concurenței și a costurilor. În evaluarea prezentată, Lagarde a indicat că China a urcat în lanțul de valori și concurează acum direct zona euro în aproximativ 40% dintre sectoarele în care Europa avea un avantaj comparativ, față de 25% la începutul secolului. În același timp, energia ieftină nu mai este un atu: industriile mari consumatoare de electricitate din UE plătesc, în medie, de peste două ori mai mult pentru electricitate decât în Statele Unite și cu circa 50% mai mult decât în China. Comerț mai restrictiv și lanțuri de aprovizionare mai vulnerabile Lagarde a mai arătat că mediul extern s-a înăsprit, pe fondul unui val de măsuri care limitează comerțul: la nivel mondial au fost introduse peste 2.500 de astfel de măsuri doar anul trecut. În paralel, tensiunile geopolitice scot la suprafață dependențe și blocaje în lanțurile de aprovizionare, ceea ce complică planificarea și crește riscurile pentru industrie. Pariul BCE: piața internă ca motor de creștere În acest context, președinta BCE a susținut că răspunsul este valorificarea uneia dintre principalele forțe ale Europei: piața internă, cu 27 de state membre și aproximativ 450 de milioane de consumatori. Potrivit acesteia, cererea internă este principalul motor de creștere al zonei euro, iar eliminarea barierelor care frânează extinderea companiilor ar trebui să sprijine capacitatea Europei de a crește într-un mediu global mai dificil. [...]
