Știri
Știri din categoria Diverse
Încetarea atacurilor SUA–Iran și reluarea negocierilor pentru Strâmtoarea Ormuz readuc în prim-plan riscul operațional dintr-un coridor-cheie pentru transportul maritim, într-un armistițiu descris ca fragil, potrivit Digi24, care citează Axios și declarațiile unui înalt oficial american. Discuțiile ar urma să aibă loc marți, la Doha (Qatar), cu obiectivul de a soluționa disputa legată de Strâmtoarea Ormuz.
Înțelegerea vine după ce armistițiul, aflat la ziua 11, a fost deja pus sub presiune de reluarea atacurilor de ambele părți și de amenințarea președintelui american Donald Trump că ar putea relua războiul și „duce treaba la bun sfârșit”, notează publicația.
Un punct de fricțiune îl reprezintă interpretările diferite ale memorandumului de înțelegere (MOU) privind încetarea războiului, în special prevederile referitoare la Strâmtoarea Ormuz. Un oficial american a spus că Washingtonul a decis oprirea operațiunilor militare:
„Am decis să încetăm toate acțiunile cinetice.”
Conform memorandumului, Iranul s-a angajat „să depună toate eforturile necesare” pentru a asigura trecerea în siguranță a navelor comerciale prin strâmtoare, iar Statele Unite au ridicat blocada impusă asupra porturilor iraniene.
Din perspectiva operațională, miza imediată este funcționarea predictibilă a tranzitului maritim: acordul include și o măsură de coordonare militară menită să reducă riscul de incidente în zonă.
În negocierile de săptămâna trecută din Elveția, delegația americană condusă de vicepreședintele JD Vance a convenit cu Iranul înființarea unei „linii directe” între armata SUA și IRGC (Corpul Gărzii Revoluționare Islamice) pentru coordonarea traficului în strâmtoare.
Totuși, până sâmbătă, această „linie directă” nu era încă operațională, în timp ce Iranul a reluat poziția potrivit căreia navele trebuie să își coordoneze trecerea, potrivit informațiilor citate.
Discuțiile de marți ar fi fost programate inițial în Elveția și ar fi vizat programul nuclear al Iranului, însă escaladarea a dus la schimbarea locației și la reorientarea agendei către Strâmtoarea Ormuz, potrivit unei surse la curent cu negocierile.
Nick Stewart, care conduce echipa tehnică a SUA, este așteptat să participe la discuții, conform unui oficial american și unei surse informate. Casa Albă nu a răspuns imediat solicitării de comentarii, mai notează sursa citată.
Recomandate
Escaladarea retorică SUA–Iran reaprinde riscul de blocaj în Strâmtoarea Ormuz , un coridor prin care trece, de regulă, aproximativ un sfert din comerțul mondial cu petrol transportat pe mare, într-un moment în care Washingtonul și Teheranul se acuză reciproc că pot controla accesul navelor, potrivit Digi24 . Teheranul a transmis că Strâmtoarea Ormuz „va rămâne iraniană”, ca reacție la afirmațiile președintelui american Donald Trump , care a spus că va declara în curând această cale navigabilă strategică „teritoriu al Statelor Unite”, relatează Euronews, citată de Digi24. Nu este clar cât de serios a fost Trump, notează aceeași sursă, însă declarațiile au provocat o reacție dură din partea Iranului. Într-o postare pe X, Kazem Gharibabadi, ministrul adjunct de Externe al Iranului, a afirmat că „Strâmtoarea Ormuz a fost iraniană, este iraniană și va rămâne iraniană” și a susținut că strâmtoarea va fi „închisă și deschisă numai la comanda Iranului”, atât timp cât SUA „nu vor accepta realitatea înfrângerii” și „nu vor renunța la iluzii”. De ce contează: un punct de blocaj pentru energia globală Strâmtoarea Ormuz leagă Golful Persic de Golful Oman și de Marea Arabiei și este un punct strategic pentru tranzitul petrolului și gazelor naturale. Tensiunile recurente în jurul acestei rute au impact direct asupra riscului perceput în piața energetică, prin posibilitatea unor întreruperi ale transporturilor maritime. Contextul negocierilor și al blocadei Potrivit informațiilor citate, strâmtoarea a fost unul dintre principalele puncte de blocaj în negocierile Washington–Teheran, iar Iranul ar fi închis efectiv trecerea după izbucnirea războiului din Iran, la sfârșitul lunii februarie. Digi24 mai arată că, în iunie, a existat un „memorandum de înțelegere” care prevedea, între altele, redeschiderea căii navigabile și reafirmarea de către Iran că „nu va achiziționa și nu va dezvolta arme nucleare”. În schimb, SUA ar fi urmat să ridice blocada navală și să anuleze sancțiunile, cu un termen de 60 de zile pentru o înțelegere finală. Ce urmează: risc de noi lovituri și presiune pe transportul maritim Eforturile de pace au fost puse sub presiune după atacuri iraniene asupra navelor din strâmtoare, în luna iulie, care au declanșat un nou val de lovituri aeriene americane și reînnoirea blocadei navale asupra porturilor iraniene, potrivit sursei. În acest context, schimbul de declarații dintre Trump și oficialii iranieni crește incertitudinea privind accesul prin Ormuz și, implicit, riscul operațional pentru transportul de energie pe mare. [...]
China a arătat în criza din Iran că poate influența prețul petrolului ca un „OPEC al importatorilor” , folosindu-și rapid importurile, stocurile și consumul intern pentru a amortiza un șoc major de aprovizionare, potrivit unei analize prezentate de Digi24 , pe baza The Economist. Războiul din Iran a blocat traversarea Strâmtorii Ormuz și a scos din piață 14 milioane de barili pe zi, însă prețul petrolului nu a urcat la 150 de dolari pe baril, nivel anticipat de unii analiști la începutul conflictului. Pe lângă redirecționarea a 5 milioane de barili pe zi prin oleoducte care ocolesc strâmtoarea (din Abu Dhabi și Riad) și accesarea a 2 milioane de barili pe zi din stocurile de urgență ale SUA și Japoniei, un rol decisiv l-a avut Beijingul. Între februarie și iunie, China și-a redus importurile de țiței la jumătate, până la 5,5 milioane de barili pe zi, suficient – potrivit materialului – pentru a coborî cu 30 de dolari prețul barilului Brent. Spre deosebire de perioada pandemiei, când scăderea cererii globale a fost însoțită de recesiune, economia Chinei nu ar fi suferit un șoc comparabil, în pofida ajustării importurilor. Cele trei pârghii: stocuri, exporturi, cerere internă Analiza descrie trei instrumente prin care China poate „manipula” piața petrolului, într-un mod dificil de replicat de către importatori mai fragmentați și mai puțin coordonați. Stocurile naționale de petrol. În cele 12 luni dinainte de începutul lui 2026, China și-a majorat stocurile cu 200 de milioane de barili, peste aproximativ un miliard de barili existenți deja. Comercianți de petrol citați în material susțin că aceste achiziții au adăugat între 10 și 20 de dolari la prețul global al barilului înainte de izbucnirea războiului. După finalul livrărilor din aprilie, China a început să scoată petrol din rezerve: până în iulie, stocurile ar fi scăzut cu 70 de milioane de barili, potrivit firmei Vortexa. În total, ar fi accesat aproximativ 150 de milioane de barili în trei luni, adică circa 1,5 milioane de barili pe zi. Publicația notează că Beijingul ar putea continua încă patru luni înainte ca nivelurile să devină îngrijorătoare. Restricții la exportul de produse rafinate. Fiind a doua țară din lume ca și capacitate de rafinare, China furnizează combustibili în Asia. În martie, guvernul ar fi cerut rafinăriilor să nu mai semneze contracte noi de export și să anuleze unele deja convenite. Exporturile de produse rafinate au scăzut cu aproape jumătate, la 430.000 de barili pe zi între februarie și aprilie, inclusiv 180.000 de barili pe zi de combustibil pentru avioane. Efectul descris: reducerea consumului de țiței al rafinăriilor cu 1,2–1,8 milioane de barili pe zi. Reducerea cererii interne. În iunie, rafinăriile chineze ar fi procesat cu 2,7 milioane de barili pe zi mai puțin decât cu un an înainte. Producția de benzină, motorină și kerosen ar fi scăzut, iar consumul de benzină și kerosen în primele luni ale războiului ar fi fost cu 10% mai mic față de aceeași perioadă a anului anterior, pe fondul unor schimbări de comportament (mai mult transport public, biciclete, taxiuri electrice) și al amânării unor lucrări de infrastructură pentru a economisi motorină. De ce contează: o putere de piață care se mișcă mai repede decât OPEC+ Un element cheie este viteza deciziei. Spre deosebire de OPEC+, unde deciziile necesită acordul a 21 de țări, autoritățile de la Beijing pot acționa unilateral, la ordin politic, ceea ce îi permite Chinei să ajusteze rapid fluxurile comerciale și să influențeze prețurile. În același timp, materialul subliniază limita acestui „model”: China nu poate menține pe termen lung importuri cu 5,5 milioane de barili pe zi mai mici. Concluzia este că războiul din Iran a demonstrat, însă, capacitatea Beijingului de a stabiliza piața pentru câteva luni – o schimbare relevantă pentru companii și state, deoarece mută o parte din „centrul de greutate” al pieței dinspre producători spre cel mai mare importator. [...]
Rusia avertizează că un transfer de armament din SUA via Turcia către Ucraina ar putea deteriora relațiile bilaterale , după ce Moscova a cerut explicații Washingtonului și Ankarei privind o posibilă livrare, potrivit Digi24 . Miza, dincolo de dimensiunea militară, este una de stabilitate diplomatică și de predictibilitate a relațiilor dintre state care, cel puțin formal, au încercat să joace și roluri de mediatori. Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova , a spus că Kremlinul a contactat oficiali din SUA și Turcia pentru a-și exprima îngrijorarea legată de un „viitor transfer” de arme către Ucraina, informație relatată de Kyiv Independent. Ce ar include pachetul de armament invocat Declarațiile vin la o săptămână după ce documente ale Congresului SUA ar fi indicat că Turcia intenționa să transfere către Kiev un lot de arme fabricate în SUA , inclusiv sisteme cu rază lungă de acțiune. În material sunt menționate: 70 de rachete M39 ATACMS (sisteme de rachete tactice ale armatei, cu rază lungă de acțiune); 12 lansatoare multiple de rachete M270 (MLRS); peste 2.000 de muniții cu dispersie; 47.000 de proiectile de obuzier. Potrivit aceleiași surse, Turcia ar urmări să renunțe la sisteme mai vechi pe măsură ce trece la modele noi. De ce contează: presiune asupra rolului de „mediator” și asupra relațiilor bilaterale Zaharova a avertizat că o astfel de livrare ar produce „daune grave” relațiilor Rusiei cu Washingtonul și Ankara și ar submina eforturile SUA și Turciei de a acționa ca mediatori în conflictul dintre Kiev și Moscova. „Încercările de a folosi o retorică care promovează pacea, în timp ce se furnizează simultan arme către (Ucraina), erodează inevitabil încrederea reciprocă, mai ales pe fondul asigurărilor repetate ale oficialilor turci că Turcia evită livrările de arme «letale» către Kiev.” În același timp, Turcia este prezentată ca având o poziționare dublă: menține un parteneriat economic și politic cu Moscova, dar a furnizat și arme către Kiev și s-a promovat ca potențial mediator. Contextul politic din SUA, potrivit materialului Articolul notează că președintele SUA, Donald Trump, și-a început al doilea mandat promițând să pună capăt războiului din Ucraina, însă demersurile de mediere ar fi intrat în impas pe fondul războiului pe care îl duce în prezent împotriva Iranului. Totodată, după preluarea mandatului, Trump ar fi redus semnificativ sprijinul militar pentru Kiev, în linie cu doctrina „America First”, ceea ce ar fi obligat Ucraina să se bazeze mai mult pe alți parteneri pentru armament esențial. În acest context, Moscova transmite că a cerut „lămuriri” despre livrarea viitoare și susține că „nu este prea târziu” pentru o reevaluare. „Nu este prea târziu să evaluăm situația cu luciditate”, a spus Zaharova. [...]
Rusia testează o „cazemată” plutitoare înarmată pentru apărarea porturilor , într-un semn că atacurile cu drone maritime împing Moscova spre soluții ieftine și improvizate de protecție a infrastructurii navale, potrivit Interesting Engineering . Platforma, identificată ca PLOT-40 sau PLOT-47, arată mai degrabă ca un mic „buncăr” plutitor decât ca o navă de patrulare. Apariția ei vine pe fondul atacurilor repetate ale Ucrainei asupra țintelor maritime rusești, inclusiv asupra portului Novorossiysk de la Marea Neagră. Ce este PLOT-40/PLOT-47 și cum ar funcționa Din imaginile descrise de publicație, PLOT pare a fi un ponton de aproximativ 15 x 8 feet (circa 4,6 x 2,4 metri), sprijinit pe patru flotoare cilindrice. Deasupra se află o structură mică, cu pereți înclinați, care îi dă aspectul de „cazemată” compactă. Armamentul indicat în material este unul de tip: mitralieră grea de 12,7 mm sau tun automat de 20 mm, la care s-ar adăuga un sistem de ghidaj ce ar putea ajuta la detectarea și angajarea țintelor. Platforma are deschideri laterale și în față/spate, iar imaginile „par să arate” și bănci în interior, însă rămâne neclar dacă sistemul este operat permanent de personal sau cât de automatizat este procesul de țintire. Limitări operaționale și „de ce contează” Un detaliu esențial este că platforma nu pare să aibă motor propriu, ceea ce sugerează că trebuie remorcată sau poziționată de o altă navă. În plus, pare să aibă puțină sau deloc protecție balistică, ceea ce o face vulnerabilă dacă este lovită direct; lipsa mobilității o plasează mai degrabă în categoria unei poziții defensive plutitoare, nu a unei nave. Miza este apărarea porturilor și a zonelor de ancoraj, unde țintele sunt numeroase și valoroase (nave, infrastructură de combustibil și alte active). În acest context, apărarea antiaeriană de la țărm poate să nu acopere complet căile de acces către porturi, iar o platformă cu senzori și armament plasată mai aproape de rutele probabile de atac ar putea adăuga un strat suplimentar de protecție. Materialul notează și contextul recent: vulnerabilitatea porturilor rusești ar fi fost vizibilă în atacurile asupra Novorossiysk din 11 și 12 august, când ar fi fost implicate „sute de drone”. Ce urmează: test, nu soluție completă Chiar dacă o astfel de construcție ar putea fi mai ieftin de desfășurat decât navele convenționale sau sistemele sofisticate de apărare, ea rămâne o piesă într-un puzzle mai larg. În interpretarea citată de publicație, războiul din Ucraina accelerează experimentarea cu combinații de arme, senzori, război electronic și platforme cu cost redus, iar PLOT-40 ar putea fi doar un element într-o apărare „în straturi” împotriva dronelor maritime. [...]
Deschiderea unui dosar penal în Rusia împotriva unui jurnalist german ridică riscuri de conformare și securitate pentru presa internațională , inclusiv posibilitatea urmăririi internaționale, potrivit Digi24 . Cazul vizează un corespondent al Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) , după o întrebare adresată președintelui ucrainean Volodimir Zelenski în timpul vizitei acestuia la Belgrad. Autoritățile ruse i-au deschis jurnalistului un dosar penal pentru „incitare la ură și ostilitate”, relatează agenția de stat TASS, preluată de dpa. Potrivit aceleiași surse, corespondentul FAZ, care acoperă sud-estul Europei de la Viena, ar putea fi inclus pe o listă de urmăriți internațional. Conform TASS, jurnalistul ar putea fi condamnat în Rusia la șase ani de detenție într-o colonie penală, iar instanțele ruse pronunță astfel de pedepse și în contumacie (în lipsa inculpatului). Biroul de presă al FAZ a declarat pentru dpa că nu aflase despre procedură. Ce a declanșat ancheta și reacțiile de la Moscova Întrebarea invocată de autoritățile ruse a fost adresată luna aceasta lui Zelenski, la Belgrad, și a vizat „ce ar putea face europenii pentru a ajuta Ucraina să ucidă mai mulți soldați ruși”. Ministerul rus de Externe l-a criticat aspru pe jurnalist, iar Dmitri Medvedev , vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a declarat pentru agenția de stat RIA Novosti că acesta va trebui să răspundă pentru acțiunile sale, „într-o manieră cu care deja ne-am obișnuit”, potrivit materialului citat. Poziția FAZ: regret pentru formulare, dar respingerea amenințărilor FAZ a transmis că întrebarea a fost formulată ambiguu și și-a exprimat regretul, precizând că politica editorială a publicației nu urmărește „să fie uciși cât mai mulți militari ruși”. În același timp, ziarul a criticat „calomnia și amenințările” la adresa jurnalistului, pe care le consideră „inacceptabile”, și a susținut că libertatea presei include dreptul de a pune întrebări, mai ales într-o conferință de presă. „Vom răspunde amenințărilor la adresa angajaților noștri folosind mijloace legale”, a afirmat ziarul. În lipsa unor detalii suplimentare în articol despre pașii următori ai anchetei, rămâne neclar dacă autoritățile ruse vor solicita efectiv măsuri de urmărire internațională și în ce calendar. [...]
Publicarea imaginilor din misiunea de doborâre a dronei indică trecerea NATO la o postură de apărare aeriană mai flexibilă , cu resurse și comandă integrate, potrivit Digi24 , care citează un mesaj al Comandamentului Aerian NATO. Comandamentul Aerian NATO a făcut publice duminică imagini din timpul intervenției în care o dronă a intrat neautorizat în spațiul aerian al României și a fost distrusă de un avion de vânătoare F-18 al aviației militare spaniole, aflat în misiune de poliție aeriană în România. Ce forțe au fost implicate și unde sunt dislocate În mesajul publicat pe rețeaua X, Comandamentul Aerian NATO precizează că două avioane spaniole F-18 au fost ridicate de la sol „în această dimineață” și au doborât drona în spațiul aerian românesc. Potrivit aceleiași surse, avioanele fac parte dintr-un contingent mai amplu al Forțelor Aeriene și Spațiale Spaniole, sosit la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu la începutul lunii. În total, la bază sunt staționate: șapte avioane de vânătoare F-18; trei elicoptere NH-90 destinate combaterii dronelor; o aeronavă de realimentare în aer A400M; aproximativ 200 de militari din Spania. Cum a fost coordonată operațiunea și de ce contează schimbarea de postură Operațiunea a fost coordonată prin Centrul NATO de Operații Aeriene Combinate de la Torrejón, Spania, conform Comandamentului Aerian NATO. În același mesaj, NATO leagă intervenția de o schimbare operațională mai largă: „Odată cu tranziția de la poliția aeriană la apărarea aeriană, NATO poate răspunde acum mai flexibil unei game mai largi de amenințări, utilizând o abordare stratificată, la 360 de grade, în toate domeniile operaționale.” Publicația notează că NATO a postat și o imagine cu drona doborâtă, surprinsă printr-un sistem de vedere pe timp de noapte. Din informațiile disponibile în material nu reies detalii suplimentare despre tipul dronei sau originea acesteia. [...]
