CAT$955.98+5.60%

SUA își consolidează prezența militară lângă Iran în timp ce Donald Trump este așteptat să decidă dacă ordonă o lovitură, potrivit Antena 3 CNN, care citează date din surse deschise preluate de CNN. Mișcările din ultima săptămână vin pe fondul lipsei de progrese în discuțiile privind limitarea programului nuclear și a producției de rachete balistice ale Iranului.

Miza imediată este „așteptarea ordinului de atac” și semnalul de pregătire pe care Washingtonul îl transmite printr-o combinație de capabilități navale, aeriene și defensive. Conform CNN, SUA au intensificat zborurile de supraveghere și au aprovizionat bazele din zona Golfului cu zeci de avioane de transport militar C-17 și C-5, indicând o logistică orientată spre operațiuni susținute.

Cea mai vizibilă piesă din acest dispozitiv este grupul de atac al portavionului USS Abraham Lincoln, aflat în nordul Mării Arabiei, descris ca o schimbare substanțială de poziționare militară. Grupul include portavionul și trei distrugătoare cu rachete ghidate, iar componenta aeriană cuprinde escadrile de F/A-18E Super Hornet, F-35C Lightning II și aeronave de război electronic EA-18G Growler.

În paralel, Marina SUA mai are în regiune distrugătoarele USS Delbert D. Black, USS McFaul și USS Mitscher, separate de grupul portavionului. Totodată, trei nave militare cu baza în Bahrein — USS Santa Barbara, USS Canberra și USS Tulsa — ar putea fi chemate pentru misiuni de deminare, dacă Iranul ar recurge la astfel de armament, notează Antena 3 CNN.

Pe componenta defensivă, SUA au desfășurat sisteme pentru ținte la mare altitudine THAAD și sisteme Patriot, semnalate la baza aeriană Al Udeid din Qatar și vizibile într-o imagine din satelit capturată de Planet Labs pe 25 ianuarie. Aceste sisteme sunt prezentate ca esențiale pentru contracararea unor eventuale represalii balistice iraniene, care ar putea viza active militare americane sau aliați ai SUA din regiune.

„La fel ca în cazul Venezuelei, este pregătit, dornic și capabil să își îndeplinească rapid misiunea, cu viteză și violență, dacă este necesar”, a comentat președintele SUA în legătură cu portavionul american trimis în regiune.

În planul de atac, distrugătoarele cu rachete ghidate au și ele un rol ofensiv important: fiecare poate transporta zeci de rachete Tomahawk cu o rază de acțiune de 1.600 de kilometri, cu focoase convenționale de aproape o jumătate de tonă, mai arată CNN. Postul amintește și că grupurile de atac ale portavioanelor operează de obicei împreună cu un submarin capabil să lanseze Tomahawk, însă Marina SUA nu dezvăluie aproape niciodată localizarea submarinelor.

Dincolo de mare, SUA își întăresc și infrastructura de comandă și sprijin din bazele regionale. Antena 3 CNN consemnează sosirea la Al Udeid a unui avion E-11A, descris ca un releu de comunicații la mare altitudine pentru coordonarea operațiunilor complexe, precum și a unui avion de marfă modificat pentru misiuni de căutare și salvare în luptă. În regiune a fost recent desfășurată și o escadrilă de F-15E Strike Eagle, iar zborurile de supraveghere cu drone și aeronave de recunoaștere au acoperit Strâmtoarea Hormuz și Golful Persic într-un ritm aproape constant.

Elementele-cheie ale desfășurării, în logica „așteptării ordinului”, așa cum reies din articol, includ:

• grupul de atac al portavionului USS Abraham Lincoln (cu distrugătoare și aviație de bord);
• distrugătoare suplimentare în regiune (USS Delbert D. Black, USS McFaul, USS Mitscher);
• nave cu baza în Bahrein, potențial pentru misiuni de deminare (USS Santa Barbara, USS Canberra, USS Tulsa);
• sisteme defensive THAAD și Patriot la Al Udeid (Qatar);
• capabilități de coordonare și sprijin (E-11A, aeronave de transport C-17/C-5, misiuni de supraveghere și recunoaștere, inclusiv RC-135);
• avioane de luptă suplimentare în regiune (F-15E Strike Eagle), pe lângă F/A-18E, F-35C și EA-18G din grupul portavionului.

În acest context, acumularea de tehnică militară este prezentată ca răspuns la amenințările repetate ale lui Trump cu acțiuni militare și ca pregătire pentru scenarii care includ atât lovituri, cât și apărare împotriva unor posibile represalii. Ce urmează depinde de decizia politică de la Washington, în condițiile în care desfășurarea descrisă pare construită pentru a permite o reacție rapidă, dar și pentru a menține presiunea asupra Teheranului.