Știri
Știri din categoria Bugetul de Stat
Germania pregătește tăieri de 38,3 miliarde euro (până în 2030) din cheltuieli sociale, pentru a face loc în buget cheltuielilor de apărare, iar semnalul pentru restul Europei este că spațiul fiscal se îngustează chiar și în economiile cu datorie publică relativ redusă, potrivit Mediafax, care citează publicația spaniolă elEconomista.es.
Pachetul, agreat de coaliția CDU–SPD condusă de cancelarul Friedrich Merz înaintea ședinței de cabinet programate pentru 28 aprilie 2026, vizează reduceri în sistemul de sănătate și în garanțiile de pensii, pentru a elibera resurse către cheltuieli militare. Miza, dincolo de politica internă germană, este mesajul către piețe și către guvernele care vor să finanțeze simultan apărarea și menținerea statului social prin mai multă datorie.
În material se arată că reducerile sunt decise într-o țară a cărei datorie publică „abia depășește 60% din PIB”, ceea ce este prezentat ca un avertisment pentru statele cu îndatorare mai mare. Argumentul este că împrumuturile publice „nelimitate” au consecințe, iar evoluțiile recente din piețe au readus în prim-plan costul finanțării și limitele toleranței investitorilor.
În acest context, Germania ar încerca să „dea un exemplu”, în condițiile în care mai multe guverne europene s-au angajat să-și crească bugetele de apărare, inclusiv în cadrul angajamentelor față de NATO.
Un punct central este reforma pensiei de stat. Merz este citat spunând că pensia de stat va deveni o „acoperire de bază” pentru bătrânețe și că nu va mai fi suficientă pentru menținerea nivelului de trai pe termen lung. În plus, ar urma să fie reduse și indemnizațiile de șomaj pe termen lung.
Materialul descrie pachetul drept cea mai importantă reducere a statului social german de la reformele „Agenda 2010” din anii 2000.
Mediafax redă o analiză a economistului Juan Ramón Rallo, care compară Germania cu Spania și susține că, dacă statul bunăstării german (cu datorie publică de 63% din PIB, în formularea citată) intră în retragere, statele cu datorii mai mari sunt mai expuse. În aceeași analiză sunt prezentate comparații ale ponderii unor cheltuieli publice în PIB (protecție socială, educație, sănătate) între Germania și Spania, pentru a argumenta că diferențele nu sunt suficient de mari încât să facă sustenabil într-o parte ceea ce devine nesustenabil în cealaltă.
În material este menționat și conceptul de datorie „implicită” la pensii (drepturi acumulate), explicat ca estimare a valorii pensiilor acumulate până la o anumită dată, fie în sisteme publice de tip „pay as you go” (plătești pe măsură ce încasezi contribuții), fie în sisteme private capitalizate. Pentru Spania, textul indică obligații care „depășesc 600% din PIB”, atribuite datelor Eurostat.
Un raport Capital Economics, citat în material, proiectează o creștere medie a cheltuielilor publice cu pensiile în zona euro cu aproximativ 1% din PIB în următorul deceniu, cu diferențe între țări, pe fondul îmbătrânirii populației și al intrării la pensie a generației „baby boom”. În același context, este citată OCDE, care avertizează că majorarea cheltuielilor de apărare poate sprijini modest activitatea economică pe termen scurt, dar adaugă presiune fiscală, iar efectele pe termen lung sunt incerte fără reforme structurale.
Pentru Germania, materialul mai notează și criticile interne legate de utilizarea unei părți din stimulul pentru investiții pentru cheltuieli curente, ceea ce ar amplifica semnificația actualelor tăieri.
Acordul politic a fost atins înaintea ședinței de cabinet din 28 aprilie 2026, iar pachetul este prezentat ca parte a unei ferestre de oportunitate după alegerile regionale, într-un climat în care reformele sociale sunt considerate dificil de vândut public. Materialul sugerează că dezbaterea despre finanțarea apărării și sustenabilitatea pensiilor se va extinde în Europa, pe măsură ce presiunile demografice și cele bugetare se suprapun.
Recomandate
Germania cere tăieri de „câteva sute de miliarde de euro” din viitorul buget al UE , contestând direct propunerea Comisiei Europene pentru perioada 2028–2034, potrivit Euronews . Miza este una bugetară și de putere de negociere: Berlinul, cel mai mare contributor la bugetul Uniunii, împinge discuția spre un plafon mai mic al cheltuielilor, într-un dosar care necesită unanimitate. Cancelarul german Friedrich Merz a spus că sunt necesare reduceri „în toate domeniile” și a respins atât propunerea Comisiei, cât și un compromis aflat pe masă care ar presupune doar tăieri minore. În același timp, el a susținut că diminuarea bugetului este „esențială”, indiferent de evoluția discuțiilor privind „noile resurse proprii” (surse suplimentare de venit la nivelul UE). Comisia Europeană propune un buget de aproximativ 1.760 de miliarde de euro, în termeni ajustați la inflație, la prețurile din 2025. Sumele ar urma să finanțeze proiecte precum achiziții publice în domeniul apărării, politica agricolă, fondurile structurale și programul Erasmus. Negocieri sub presiune, cu un calendar dificil Negocierile pentru Cadrul Financiar Multianual (CFM) 2028–2034 sunt deja în desfășurare, iar președinția rotativă a Consiliului UE este deținută de Irlanda din iulie, cu rol de coordonare a discuțiilor. Dublinul ar urma să prezinte o nouă propunere de compromis în octombrie. Obiectivul menționat este obținerea unui acord între statele membre până la finalul anului, înaintea alegerilor prezidențiale din Franța, însă această țintă este descrisă ca foarte ambițioasă din cauza diferențelor mari dintre pozițiile celor 27 de state. Falii între contributori și beneficiari, cu drept de veto pentru fiecare stat Germania se aliniază cu alți contributori neți – Olanda, Suedia și Danemarca – care susțin un buget mai redus. În opoziție, statele beneficiare nete se opun unor noi tăieri și cer menținerea propunerii actuale. În practică, orice blocaj poate deveni decisiv: CFM poate fi adoptat doar cu acordul unanim al tuturor statelor membre, ceea ce înseamnă că negocierile vor depinde de capacitatea președinției irlandeze de a construi un compromis acceptabil atât pentru „plătitori”, cât și pentru „beneficiari”. [...]
Guvernul a aprobat cheltuieli salariale de 22,94 milioane lei pentru 22 de operatori locali, inclusiv 380 de posturi noi , într-o decizie cu impact direct asupra bugetelor companiilor și regiilor aflate sub autorități locale din 18 județe, potrivit Biziday . Executivul a avizat un act normativ care permite atât ocuparea unor posturi vacante, cât și creșterea numărului de personal și a cheltuielilor de natură salarială „ca urmare a dezvoltării activității” pentru 22 de operatori economici din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea administrației publice locale. Din totalul de 22.942.218 lei , Guvernul detaliază următoarea structură a costurilor: 5.062.675 lei : majorări salariale pentru 16 operatori (indexări cu inflația, conform titlului materialului); 4.390.593 lei : cheltuieli aferente celor 103 posturi vacante (în cazul a 13 operatori ); 13.488.948 lei : cheltuieli aferente pentru 380 de posturi nou-înființate . În justificare, Guvernul arată că operatorii vizați desfășoară „activități esențiale” în servicii publice locale – de la utilități, transport public și salubrizare, până la apă-canal, administrarea domeniului public și energie termică – iar continuitatea acestor servicii depinde de capacitatea de a asigura personalul necesar și de respectarea obligațiilor contractuale. Lista celor 22 de operatori include, între alții, companii și regii din zona de apă-canal, transport public, salubritate și administrare locală, precum Apa Service SA, Gascon SA Miercurea-Ciuc , Publitrans 2000 SA, Transport Urban Reșița SRL, Modern Calor SA Botoșani, Societatea APA CTTA SA Alba, SC Transport Public SA Bacău și SC Salubrizare și Servicii Publice Focșani SA. [...]
Creșterea rapidă a costului datoriei obligă Guvernul să accelereze reducerea deficitului , în condițiile în care dobânzile plătite de stat au urcat puternic în 2026, iar necesarul de finanțare aproape s-a dublat față de 2021, potrivit unei analize publicate de Economica , pe baza unei postări a ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare . Ministrul susține că România a intrat în 2025 cu „cel mai mare deficit fiscal din UE”, după un deficit bugetar de 9,3% din PIB în 2024, în timp ce media UE a fost de 3,1%, conform datelor citate de Agerpres. În acest context, Comisia Europeană prognozează o coborâre a deficitului anual la 7,9% din PIB în 2025 și la 6,2% în 2026, România având pentru al doilea an la rând „cea mai amplă reducere a deficitului proiectată în UE”, potrivit lui Nazare. Dobânzile și refinanțarea împing presiunea pe buget Nazare leagă urgența consolidării fiscale de dinamica datoriei și de costul finanțării. El arată că necesarul brut de finanțare al statului a crescut de la 135 de miliarde de lei în 2021 la 278,5 miliarde de lei în 2026, sumă care include atât finanțarea deficitului curent, cât și refinanțarea datoriei ajunse la scadență. Datoria publică ar fi urcat de la 46,9% din PIB în 2020 la 59,6% la finalul lui 2025, depășind 1.138 de miliarde de lei. În primele șapte luni din 2026, deficitul bugetar a scăzut la 48,08 miliarde de lei, de la 76,44 miliarde de lei în perioada similară din 2025 (minus 28,36 miliarde de lei, adică aproximativ 37%), pe fondul unei creșteri a veniturilor bugetare cu 11,2% și al unei creșteri a cheltuielilor totale de doar 2,9%. În același interval, cheltuielile de personal s-au redus cu peste 4 miliarde de lei, potrivit ministrului. Pe partea de costuri ale datoriei, Nazare indică o accelerare a dobânzilor: în primele șapte luni din 2026, cheltuielile cu dobânzile au crescut cu 26,5%, depășind 40 de miliarde de lei. „Deficitele de astăzi devin datoria și dobânzile de mâine.” Ajustare cu investiții menținute, dar cu efecte în economie Ministrul afirmă că reducerea deficitului nu a fost făcută prin tăieri de investiții. În primele șapte luni din 2026, investițiile au ajuns la 76,51 miliarde de lei, cu 14,83 miliarde de lei peste nivelul din aceeași perioadă a anului trecut, iar peste 71% din plățile pentru investiții sunt legate de fonduri europene și PNRR . Totodată, plățile pentru proiectele finanțate din fonduri europene și PNRR au crescut cu 20,40 miliarde de lei (60,08%) față de aceeași perioadă a anului trecut. Nazare avertizează însă că ajustarea nu este „lipsită de costuri” și că unul dintre efectele anticipate este temperarea temporară a consumului, după o perioadă în care cererea a crescut mai repede decât producția. Alternativa, în viziunea sa, ar fi riscul unei corecții impuse de pierderea încrederii, cu dobânzi mai mari și consecințe mai grele pentru populație și companii. De ce contează pentru companii și finanțarea externă Ministrul leagă consolidarea fiscală și de reducerea „deficitelor gemene” (deficit bugetar și deficit de cont curent), care ar amplifica dependența de finanțarea externă și vulnerabilitatea la dobânzi, curs, percepția investitorilor și evaluările agențiilor de rating. În concluzie, mesajul central al ministrului este că reducerea deficitului trebuie continuată pentru a limita creșterea datoriei și a facturii cu dobânzile, în paralel cu protejarea investițiilor, într-un proces pe care îl descrie ca gradual, nu ca o corecție ce poate fi „ștearsă într-un singur an”. [...]
Eugen Rădulescu avertizează că România riscă să piardă miliarde din PNRR dacă nu adoptă rapid legi restante de ani de zile, iar consecința ar fi o deteriorare accelerată a echilibrului bugetar, într-un moment în care reducerea deficitului rămâne fragilă, potrivit Economedia . Economistul Eugen Rădulescu (consilier al guvernatorului BNR) susține că „mai avem doar câteva zile” pentru a salva ce se mai poate din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și avertizează că, în lipsa adoptării unor legi care „trenează deja de 5 ani”, România va pierde „miliarde de euro” – bani europeni nerambursabili pe care s-a construit bugetul acestui an. În opinia sa, fără aceste fonduri, situația „se va înrăutăți foarte mult și foarte repede”. De ce contează: PNRR, legat direct de traiectoria deficitului Rădulescu afirmă că singurul punct pozitiv din ultimul an a fost reducerea deficitului bugetar, pe care o cuantifică drept o scădere de la 9,3% din PIB în 2024 la 2% din PIB în prima jumătate a acestui an. El consideră că această evoluție a fost un argument important pentru menținerea ratingului „recomandat pentru investiții” (investment grade) . Totuși, economistul avertizează că reducerea deficitului are „două fețe”: a fost obținută „în proporție covârșitoare” prin creșterea taxelor și impozitelor, nu prin reducerea cheltuielilor sau îmbunătățirea colectării; „greul abia acum începe”, iar până în decembrie s-ar obține doar jumătate din reducerea necesară, și asta doar dacă programul PNRR „se va încheia cu bine”. Presiuni pe cheltuieli și risc de măsuri „dure” după formarea noului guvern În analiza sa, Rădulescu critică presiunile sindicale și avertizează că, dacă Parlamentul cedează, „viteza cu care ne îndreptăm spre zid va crește”. El spune că orice viitor guvern va fi obligat să adopte măsuri „dure” pentru reducerea în continuare a deficitului public și respinge ideea majorării taxelor pentru a acoperi creșteri salariale în sectorul bugetar. „Oricine va forma noul guvern va fi obligat să adopte măsuri dure pentru reducerea în continuare a deficitului public.” El indică drept direcție necesară restricționarea „extracției de rente din bani publici”, pe care o vede ca parte a unui program de reforme majore. Datorie publică, valută și vulnerabilitatea la o retrogradare de rating Într-o postare anterioară citată de Economedia, Rădulescu avertizează că PNRR s-ar putea încheia fără ca România să beneficieze de ultimele tranșe și leagă riscul de instabilitate de posibilitatea unei retrogradări sub categoria „nerecomandată investițiilor” (junk). În acest scenariu, el anticipează presiuni pe curs și ieșiri de capital. Economistul mai semnalează că jumătate din datoria publică este în valută, „circa 30% din PIB”, iar o depreciere a leului ar umfla povara datoriei în valută. Context: șocuri externe și incertitudine internă Rădulescu descrie un tablou în care economia „pare să se stabilizeze”, dar pe fondul unor condiții externe „teribile”, menționând seceta din Europa, războiul din Orientul Mijlociu și incertitudini politice în țările dezvoltate, inclusiv SUA. În acest cadru, el concluzionează că viitorul economiei românești rămâne „extrem de incert”, iar fereastra de decizie pentru PNRR este foarte scurtă. [...]
În plină presiune pe deficit și datorie, Guvernul își asumă noi cheltuieli mari cu stadioane – deși România se finanțează masiv din împrumuturi și tocmai a majorat taxe, potrivit Adevărul . Miza economică: astfel de proiecte cresc rigiditatea bugetară și riscă să amplifice costurile de finanțare într-un moment în care agențiile de rating avertizează asupra unei posibile retrogradări. În 2025, cheltuielile bugetului general consolidat au urcat cu 11,2% față de 2024, iar datoria publică a continuat să crească. România s-a împrumutat în 2025 cu o sumă record de 265 miliarde de lei (aprox. 53–54 miliarde euro), iar necesarul estimat oficial pentru 2026 este de 278,5 miliarde de lei, cu mențiunea că, „de fiecare dată”, estimările au fost depășite. Față de 2020, nivelul de îndatorare „s-a dublat”, notează publicația. Aproape 2 miliarde de lei pentru patru stadioane, în orașe fără echipe în prima ligă Guvernul Bolojan a aprobat credite de angajament pentru construirea a patru stadioane în Timișoara, Oradea, Brașov și Slatina, cu o valoare totală de aproape 2 miliarde de lei (1,826 miliarde de lei). Articolul subliniază că niciunul dintre aceste orașe nu are echipă în prima ligă. În cazul Timișoarei, Poli Timișoara a evoluat în liga a treia până în acest sezon, când a promovat în liga a doua, iar în oraș se mai construiește încă un stadion, „Eroii Revoluției”. Pentru arena „Dan Păltinișanu”, costurile sunt estimate la 140 de milioane de euro (aprox. 700 milioane lei), în condițiile în care, susține sursa, proiectele similare au necesitat ulterior suplimentări de buget. Premierul Ilie Bolojan a criticat public alocările către proiecte locale fără criterii de viabilitate și cofinanțare, invocând inclusiv situații cu stadioane în localități fără echipe sau cu două stadioane în orașe unde echipele nu pot umple tribunele. Declarația vine însă în contextul în care guvernul a aprobat totuși construcțiile. „O altă eroare pe care am făcut-o a fost să alocăm pentru autoritățile locale bani în sume mari, fără să țină cont de importanța proiectelor, de viabilitatea lor și de cofinanțarea pe care aceștia trebuie să o pună.” Lista proiectelor continuă: București, Pitești, Constanța, Hunedoara, Bistrița, Târgoviște Pe lângă cele patru stadioane, autoritățile au dat undă verde și pentru alte arene și săli de sport. În material sunt menționate: o nouă arenă „Dinamo”, la București; stadioane în lucru la Pitești și Constanța; stadioane aprobate la Hunedoara, Bistrița și Târgoviște (unde anul trecut a fost inaugurat încă un stadion). Săli polivalente de sute de milioane: exemplul Brașov Investițiile includ și săli de sport: a fost inaugurată o sală polivalentă la Tulcea, iar altele sunt în construcție la Brașov, Suceava și Satu Mare. Pentru sala de la Brașov, costul este indicat la aproape 646 de milioane de lei (echivalentul a 123 de milioane de euro, aprox. 615 milioane lei), după o suplimentare aprobată în luna mai, de la o estimare inițială de 90 de milioane de euro. Critica economiștilor: „găuri negre” la buget și costuri care se văd în economie Profesorul Bogdan Glăvan susține că majorările de taxe și impozite puteau fi evitate prin alternative precum oprirea unor lucrări publice, privatizări și restructurarea administrației, iar alegerea făcută de partide a fost, în esență, reducerea veniturilor reale ale populației. El leagă direct presiunea fiscală de finanțarea proiectelor de tip stadioane și săli. „Deocamdată populația a fost sacrificată. Iată, «nu sunt» bani pentru profesori fiindcă fiindcă «sunt» bani pentru stadioane.” Analistul Adrian Negrescu califică decizia drept „profund greșită”, argumentând că stadioanele și sălile de sport sunt finanțate din taxe și impozite și nu doar că nu generează venituri, dar implică și cheltuieli de întreținere după finalizare. „Noi ar trebui să investim în infrastructură pentru a genera dezvoltare pe orizontală în economie, dar mergem în continuare pe niște găuri negre la buget. Asta sunt stadioanele, găuri negre.” În acest context, riscul operațional pentru buget nu este doar costul inițial, ci și probabilitatea de suplimentări și cheltuieli recurente, într-un moment în care România se bazează pe împrumuturi tot mai mari și are nevoie să-și apere credibilitatea financiară în fața agențiilor de rating. [...]
Diferența dintre „datorie totală” și „datorie ca pondere în PIB” schimbă complet clasamentul : potrivit HotNews , Statele Unite sunt estimate să ajungă în 2026 la o datorie publică de 40.700 de miliarde de dolari, cea mai mare din lume, în timp ce Japonia are deja cea mai ridicată datorie raportată la dimensiunea economiei, de 204% din PIB. Datele analizate de Profit.ro arată că mai multe economii europene se regăsesc între cele mai îndatorate state din lume ca pondere în PIB, deși, în termeni absoluți, datoriile lor totale sunt mult sub cele ale SUA sau Chinei. Cu alte cuvinte, „topul” depinde de indicatorul folosit: valoarea totală a datoriei sau povara ei relativă în economie. Publicația notează și că țările cu cele mai mari datorii publice în valoare absolută nu sunt neapărat și cele cu cea mai grea povară a datoriei, ceea ce are implicații directe pentru modul în care investitorii și instituțiile internaționale evaluează riscul fiscal și sustenabilitatea finanțelor publice. Pentru detalii și infograficul complet, materialul integral este disponibil pe Profit.ro . În fragmentul publicat de HotNews nu apar însă cifrele sau poziția exactă a României în aceste clasamente. [...]
