Știri
Știri din categoria Apărare
Uniunea Europeană pregătește, luna viitoare, un exercițiu „de masă” pentru a testa cum ar funcționa în practică Articolul 42.7 – clauza de asistență mutuală în caz de „agresiune armată” – mizând în primă fază pe răspunsul politic, nu pe unul militar, potrivit Politico.
Exercițiul va fi coordonat de șefa diplomației UE, Kaja Kallas, și se va desfășura în Comitetul Politic și de Securitate al UE, format din diplomați de rang înalt. Un oficial european de rang înalt, citat sub protecția anonimatului din cauza caracterului confidențial al planificării, a spus că urmează și o etapă de verificare cu miniștrii apărării, pentru a vedea „cum funcționează în practică”.
Articolul 42.7 prevede că, dacă un stat membru este victima unei „agresiuni armate”, celelalte state au obligația să ofere „ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate în puterea lor”. Textul nu precizează explicit dacă acest sprijin include un răspuns militar și include formulări relevante pentru state neutre, precum Austria și Irlanda.
Din perspectivă operațională, exercițiul urmărește să clarifice pașii politici și mecanismele de coordonare într-un scenariu de criză, într-un moment în care UE încearcă să își facă mai previzibile garanțiile de securitate interne.
Majoritatea statelor UE sunt și membre NATO, fiind acoperite de Articolul 5 (apărare colectivă), care face trimitere explicită la utilizarea forței militare. Totuși, tensiunile transatlantice – inclusiv amenințările președintelui SUA, Donald Trump, privind preluarea Groenlandei – au alimentat îndoieli legate de robustețea garanțiilor NATO și au reaprins interesul pentru aranjamentele de securitate ale UE.
În paralel, crește și percepția riscului de atac asupra unor state membre. Cipru, după ce a fost vizat în martie de drone lansate din Liban, a cerut în mod special să fie explorat modul în care Articolul 42.7 ar funcționa în practică. Săptămâna viitoare este programat și un summit al liderilor UE în Cipru.
Pe lângă exercițiu, Serviciul European de Acțiune Externă (structura UE pentru politică externă și securitate) pregătește un document care să detalieze cum ar putea funcționa, practic, garanțiile de securitate.
Dezbaterea a fost alimentată și de comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius, care a spus în ianuarie că Articolul 42.7 s-ar aplica în cazul Groenlandei și a cerut consolidarea clauzei, inclusiv printr-o structură clară de comandă militară, pentru a o face „pe deplin operațională”.
Articolul 42.7 a fost invocat o singură dată până acum: de Franța, în noiembrie 2015, după atacurile teroriste revendicate de ISIS la Paris.
Recomandate
Forțele ucrainene de sisteme fără pilot susțin că au provocat peste 100.000 de pierderi în rândul trupelor ruse în primul an de operațiuni , un bilanț care, dacă este confirmat, indică o creștere semnificativă a eficienței dronelor ca instrument operațional în războiul de uzură, potrivit Kyiv Post . Comandantul Forțelor de Sisteme Fără Pilot (Unmanned Systems Forces – USF), Robert „Madyar” Brovdi , a declarat că cifra include pierderi „irecuperabile” și „sanitare” (răniți) și că fiecare caz ar fi fost verificat în sistemul ucrainean Delta , o platformă de conștientizare a situației pe câmpul de luptă care stochează date și dovezi pentru misiuni. În aceeași comunicare, Brovdi a comparat bilanțul cu forțele folosite de Rusia în tentativa din februarie 2022 de a cuceri Kievul, afirmând că atunci ar fi fost angajați aproximativ 35.000 de militari de elită (trupe aeropurtate, forțe speciale și infanterie marină). El a mai susținut că forța totală de invazie la începutul războiului ar fi fost de circa 180.000 de militari, pe patru direcții principale de înaintare: Kiev, Siversk-Slobojanski, Donețk-Luhansk și sudul Tavriei, iar în prezent efectivele ruse ar depăși 700.000 de persoane. Dimensiunea operațională: 1,6 milioane de misiuni și 350.000 de ținte lovite Potrivit datelor prezentate de Brovdi, unitățile USF ar fi executat aproximativ 1,6 milioane de misiuni de luptă în ultimul an, cu o medie de circa 5.000 de ieșiri pe zi, și ar fi distrus sau avariat aproximativ 350.000 de ținte rusești „verificate”. Lista de ținte distruse sau avariate, conform aceleiași surse, include: 248 sisteme de apărare antiaeriană 817 tancuri 1.379 transportoare blindate, mașini de luptă ale infanteriei și alte vehicule blindate 4.890 sisteme de artilerie 342 piese de artilerie autopropulsată 281 vehicule militare multifuncționale 26.430 vehicule logistice 29.903 drone de recunoaștere 7.633 drone de tip Shahed și Gerbera 13 aeronave și elicoptere 10.848 puncte de lansare pentru operatori de drone 100.082 militari ruși Ținta pentru următorul an: dublarea bilanțului Brovdi a mai afirmat că USF își propune ca în următoarele 12 luni să ajungă la 200.000 de militari ruși eliminați și 650.000 de ținte militare lovite. Kyiv Post notează că aceste cifre sunt revendicări ale părții ucrainene; articolul nu indică o confirmare independentă a bilanțului. [...]
O eventuală găzduire de arme nucleare americane ar deschide o decizie cu miză politică internă, cu Parlamentul în poziția de veto , într-un context în care Washingtonul ar lua în calcul desfășurări suplimentare în Europa, potrivit Adevărul . Statele Unite ar analiza posibilitatea de a desfășura arme nucleare pe teritoriul unor state europene, idee prezentată ca un semnal de fermitate și o reasigurare pentru aliații NATO, în ipoteza unei reduceri a sprijinului militar convențional, notează publicația, citând Financial Times . Discuțiile ar fi în curs „pe mai multe canale NATO”, iar statele din Estul Europei ar fi cele mai interesate, pe fondul percepției de risc dinspre Rusia. În acest cadru, generalul (r) Marius Crăciun susține că România ar trebui să facă lobby pentru a găzdui arme nucleare americane, argumentând că prezența lor ar crește descurajarea (capacitatea de a preveni un atac prin amenințarea unui răspuns). El afirmă că puteri nucleare ostile, în special Rusia, „nu vor îndrăzni să atace România” dacă pe teritoriul țării ar exista astfel de capabilități. Miza operațională și blocajul instituțional: decizia ar ajunge la Parlament Potrivit generalului, dacă ar exista negocieri între partea română și cea americană, acestea s-ar purta „la nivelul cel mai secret” până la o decizie. În același timp, el indică un prag instituțional: ar fi necesară aprobarea Parlamentului , care „va avea ultimul cuvânt”. Generalul avertizează că Legislativul ar putea bloca o astfel de inițiativă, invocând existența unor „forțe politice favorabile Moscovei”, ceea ce ar transforma subiectul într-o dispută politică internă cu potențial de a întârzia sau opri orice demers. Reacția Rusiei, în scenariul discutat: presiune publică, nu acțiune militară În ipoteza unui acord București–Washington, generalul anticipează o reacție „furibundă” a Rusiei, în special la nivel de declarații și intimidare, cu scopul de a determina România să renunțe. El susține însă că amenințările ar rămâne la nivel declarativ, pe logica descurajării nucleare: un atac nuclear ar transforma Rusia însăși într-o țintă. Context: Polonia a cerut public, România a evitat tema Materialul arată că Polonia a cerut în trecut, în mod repetat, să găzduiască astfel de arme, în timp ce autoritățile române au evitat până acum subiectul în spațiul public. Generalul pune diferența pe seama climatului politic intern și a faptului că, în România, o eventuală dezbatere ar deveni rapid controversată. Într-un astfel de scenariu, următorul pas concret nu ar fi unul militar, ci unul politic: dacă discuțiile ar trece de faza confidențială, decizia s-ar muta în Parlament, unde ar putea fi confirmată sau blocată. [...]
Finanțarea NATO pentru achiziții de armament destinate Ucrainei rămâne mult sub țintă , iar Kievul avertizează că problema nu mai este doar de bani, ci de scăderea rapidă a livrărilor, pe fondul presiunii asupra stocurilor globale. Potrivit Politico , președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a cerut aliaților europeni să accelereze livrările de apărare antiaeriană, cu accent pe interceptarea rachetelor balistice. Zelenski a spus, la Kiev, că „rachetele balistice sunt ultimul argument al Rusiei” și a cerut partenerilor să se concentreze pe protecția împotriva acestui tip de atac, în contextul în care Ucraina solicită de mai mult timp interceptoare Patriot fabricate în SUA. Cererea vine după ce un val de drone și rachete rusești a ucis 12 persoane în capitala Ucrainei, menționează publicația. Blocajul: bani promiși, dar puțin „finalizat” în 2026 În centrul discuției este programul NATO de achiziții de armament din SUA pentru Ucraina, Prioritized Ukraine Requirements List (PURL). Secretarul general al NATO, Mark Rutte , aflat într-o vizită neanunțată la Kiev, a indicat că partenerii au promis aproape 6 miliarde de dolari (aprox. 27,6 miliarde lei) prin această schemă. Totuși, comparația cu anul trecut arată un ritm lent în 2026: aliații au promis 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei) în 2025, ceea ce sugerează că în primele cinci luni din 2026 s-ar fi „finalizat” doar circa 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) în bani suplimentari — mult sub obiectivul de 12 miliarde de dolari (aprox. 55,2 miliarde lei) pe care Rutte îl setase pentru acest an. În interiorul NATO, oficiali susțin că unele state au convenit deja contribuții suplimentare, dar acestea așteaptă aprobări finale pentru a fi anunțate ca pachete formale. Un oficial al alianței, citat de Politico, a transmis că sprijinul prin PURL va continua și că ar trebui așteptate noi angajamente „în viitorul apropiat”. De ce spune Zelenski că nu mai e doar o problemă de finanțare Zelenski a avertizat că, dincolo de finanțare, „cantitatea livrărilor a scăzut rapid” după războiul SUA cu Iranul, care a pus presiune pe stocurile globale de arme critice. În acest context, liderul ucrainean a afirmat că a ajuns la o înțelegere cu „mai multe țări” pentru a le lua locul la coadă pentru rachete Patriot din SUA, dar a subliniat că acest lucru este posibil doar dacă Ucraina plătește contractul. Rutte a declarat că SUA „fac ce pot” pentru a livra Ucrainei rachete Patriot PAC-3 și PAC-2, interceptoarele folosite de sistemul Patriot. Miza pentru summitul NATO din iulie Disputa privind finanțarea și livrările are loc în timp ce NATO încearcă să vină cu un angajament financiar concret înaintea summitului liderilor alianței din iulie, unde Zelenski urmează să participe „în marja” reuniunii. Anterior, aliații au respins o propunere a lui Rutte de a aloca 0,25% din PIB pentru Ucraina. Acum, potrivit a trei diplomați NATO citați de Politico, este analizată o propunere germană care ar crește transparența contribuțiilor și ar fi asociată cu o țintă absolută de finanțare, încă nedefinită. [...]
Valul de bani din „defense tech” riscă să se lovească de „Valea Morții” dintre prototip și producție , iar diferența dintre startupurile care rezistă și cele care dispar ține, în esență, de capacitatea de a trece de la contracte-pilot la contracte reale de producție, potrivit unei discuții prezentate de TechCrunch . Materialul notează că tehnologia de apărare este „în fierbere” în acest moment, pe fondul creșterii rapide a evaluărilor unor companii precum Anduril și Mach Industries. În paralel, guvernul SUA propune o majorare cu 40% a bugetului de apărare, ceea ce alimentează interesul pentru contracte publice și atrage un nou val de startupuri care încearcă să intre pe această piață. Punctul critic, însă, este ceea ce investitorul Ross Fubini descrie drept „Valea Morții” — perioada în care o companie trece de la un contract pentru prototip la un acord de producție la scară. Fubini, prezentat ca investitorul care a scris primul cec pentru Anduril și ca fondator și managing partner al XYZ Venture Capital (firmă construită pe rețeaua de foști angajați Palantir), susține că „majoritatea” noilor jucători se vor pierde în această etapă, înainte să ajungă la producție efectivă. Discuția este parte dintr-un episod al podcastului „Equity” al TechCrunch, în care Rebecca Bellan îl întreabă pe Fubini ce separă „supraviețuitorii” de restul într-un sector în care finanțarea și așteptările cresc mai repede decât capacitatea multor companii de a livra operațional. [...]
Reducerea contribuției militare a SUA în planurile NATO mută presiunea de capacități și costuri către Europa și Canada , care sunt chemate să acopere rapid golul cu avioane, drone și nave, potrivit informațiilor publicate de Adevărul . Mesajul a fost transmis miercuri de generalul american Alexus Grynkewich , citat de Reuters, conform Agerpres. Declarația vine după ce administrația președintelui Donald Trump a decis să reducă rezerva de capabilități militare americane disponibilă pentru NATO în situații de criză. Ce capacități li se cer aliaților să crească „rapid” Grynkewich a indicat trei zone în care europenii și Canada ar putea suplini cel mai repede reducerea contribuției americane: avioane (cu pilot); drone (fără pilot); nave militare. În acest context, generalul a vorbit despre o dependență excesivă a modelului de forțe al NATO de resursele SUA. „A existat o co-dependență nesănătoasă în NATO Force Model de forțele SUA.” El a legat necesitatea schimbării de riscul unor conflicte simultane în mai multe regiuni ale lumii. Ce se știe despre decizia SUA și ce rămâne neclar Luna trecută, Washingtonul și-a informat aliații că își va reduce contribuția la NATO Force Model – mecanismul care grupează forțele și capabilitățile puse la dispoziția Alianței pentru situații de criză. Detaliile deciziei nu au fost făcute publice, astfel că amploarea exactă și calendarul nu sunt cunoscute. Un purtător de cuvânt al NATO a declarat însă că domeniile menționate sunt unele în care aliații europeni au deja sau vor avea în curând suficiente capacități, astfel încât nu sunt anticipate probleme pentru apărarea Alianței. Scenariul vehiculat: mai puține avioane, mai puține nave, fără submarine Potrivit publicației germane Der Spiegel, citată de Reuters, SUA ar urma: să reducă cu aproximativ o treime numărul avioanelor de vânătoare puse la dispoziția NATO; să contribuie cu mai puține distrugătoare; să nu mai includă submarine în fondul de capabilități pentru situații de criză. Aceeași sursă mai susține că statele europene vor trebui să își asigure într-o măsură mai mare propriile drone de recunoaștere, în condițiile în care Washingtonul ar intenționa să își reducă și contribuțiile în acest domeniu. [...]
O eventuală străpungere ucraineană ar depinde de „orbirea” locală a Rusiei cu drone și bruiaj , nu de o ofensivă pe tot frontul, potrivit unei analize preluate de Adevărul . Miza operațională este schimbarea modului de luptă: câștiguri rapide într-un sector îngust, prin combinarea informației în timp real, a războiului electronic și a mobilității. După mai bine de trei ani de război, frontul rămâne dominat de linii defensive extinse și lupte de uzură, cu avansuri teritoriale limitate. În acest context, expertul militar Rob Lee , citat într-o analiză a revistei britanice The Economist , susține că armata ucraineană ar putea crea condițiile pentru o străpungere importantă a liniilor rusești „în următoarele luni”, inclusiv până la finalul anului. De ce contează: străpungerea ar fi un efect al superiorității tactice, nu al masei Lee compară dinamica actuală cu ultimele etape ale Primului Război Mondial, când războiul de tranșee a fost depășit prin tactici noi și coordonare mai bună între arme. În interpretarea sa, echivalentul modern îl reprezintă integrarea dronelor, a sistemelor de bruiaj (război electronic) și a informațiilor obținute în timp real în planificarea și executarea operațiunilor. Analistul indică faptul că succesul nu ar veni printr-o ofensivă de amploare pe întreg frontul, ci prin obținerea unor avantaje locale decisive, într-un sector ales și într-un moment oportun. Cum ar arăta, în practică, o operațiune de străpungere Scenariul descris presupune o succesiune de pași, cu accent pe degradarea capacității ruse de supraveghere și reacție: pregătire îndelungată : colectare de informații, identificarea punctelor vulnerabile și manevre de diversiune pentru a induce în eroare comandamentul rus; neutralizarea supravegherii : lovirea infrastructurii de comunicații, atacarea pozițiilor operatorilor de drone și folosirea masivă a propriilor sisteme fără pilot pentru a limita monitorizarea câmpului de luptă; exploatarea breșei : intervenția unităților mecanizate și blindate după slăbirea apărării. În acest cadru, Lee estimează că o pătrundere rapidă la o adâncime de cinci până la zece kilometri în spatele liniilor rusești ar putea afecta sever logistica, comunicațiile și comanda. „Dacă aceste elemente sunt combinate eficient, rezultatul poate fi un colaps rapid al apărării într-un sector limitat al frontului.” Drona și războiul electronic: lupta pentru „spațiul aerian tactic” Materialul subliniază că dronele au devenit instrumente centrale pentru recunoaștere, atac și coordonarea focului de artilerie, în timp ce ambele tabere investesc în sisteme de război electronic și în drone interceptoare. În această logică, avantajul ar urma să revină armatei care controlează mai eficient „spațiul aerian tactic” de deasupra liniei frontului. Context: Rusia menține presiunea și pregătește noi direcții de ofensivă În paralel cu ipoteza unei schimbări de dinamică în favoarea Kievului, sursa arată că Rusia continuă să preseze pe mai multe sectoare. La începutul anului, evaluări occidentale și ucrainene au avertizat asupra unor posibile operațiuni ofensive ruse în direcțiile Zaporojie, Kupiansk, Sloviansk sau Sumî , iar în unele scenarii a fost menționată inclusiv amenințarea la adresa regiunii Odesa . Concluzia analistului este că următoarea schimbare majoră pe front ar depinde mai puțin de numărul de soldați sau de cantitatea de armament și mai mult de capacitatea de a combina informația, tehnologia și mobilitatea mai eficient decât adversarul. [...]
