Știri
Știri din categoria Apărare
Eșecul Operațiunii „Gheara de Vultur” a forțat armata SUA să-și refacă modul de coordonare și execuție a operațiunilor speciale, după ce o misiune de salvare a ostaticilor din Iran s-a prăbușit în deșert, cu pierderi de vieți și un impact politic major la Washington, potrivit HotNews.
Misiunea, considerată la acel moment cea mai ambițioasă operațiune americană de salvare a ostaticilor, a fost declanșată pe fondul crizei începute în noiembrie 1979, când studenți iranieni au ocupat ambasada SUA din Teheran și au luat zeci de diplomați ostatici. Criza prelungită a pus o presiune politică uriașă pe administrația președintelui Jimmy Carter, iar negocierile au stagnat, ceea ce a împins Washingtonul spre o opțiune militară secretă.
Planul operațional descris în material presupunea o succesiune de pași care trebuiau să funcționeze fără erori: trupe transportate cu avioane către o locație secretă („Desert One”), elicoptere plecate de pe un portavion din Golful Persic, întâlnirea celor două grupuri în deșert și apoi deplasarea spre Teheran pentru salvare. Miza era ridicată, iar marja de improvizație practic inexistentă.
În câteva ore, operațiunea a început să se destrame: elicopterele au intrat în furtuni de nisip violente, cu vizibilitate aproape nulă, iar motoarele au început să funcționeze defectuos. Unele aparate s-au întors, altele au rămas blocate, iar numărul elicopterelor a coborât sub minimul necesar pentru continuarea planului. În aceste condiții, comandanții au decis anularea misiunii.
Retragerea a transformat eșecul într-o tragedie: în haosul nopții, un elicopter și un avion de transport s-au ciocnit, provocând o explozie. Opt soldați americani au murit pe loc, iar resturile aeronavelor au rămas împrăștiate în zona „Desert One”.
Imaginile cu aeronavele arse au circulat rapid la nivel global și au lovit puternic opinia publică americană, episodul fiind perceput ca o umilință publică și o lovitură politică și militară pentru Washington. Materialul notează că președinția lui Jimmy Carter a fost afectată semnificativ.
Dincolo de costul imediat, eșecul a funcționat ca „un catalizator” pentru schimbări în armata americană: coordonarea între structuri, considerată insuficientă în acea noapte, a devenit punct central al unei revizuiri, cu noi structuri, instruire consolidată și protocoale redefinite.
În contextul reaprinderii tensiunilor dintre Washington și Teheran, amintirea operațiunii revine în atenția publică drept avertisment privind limitele puterii și riscurile operațiunilor extrem de complexe în medii ostile, mai arată articolul.
Recomandate
Marina SUA a reluat folosirea tunului de punte în luptă , un semnal de schimbare operațională în modul în care își impune blocada în apropierea Iranului, potrivit Libertatea . Distrugătorul USS Spruance a deschis focul pe 19 aprilie asupra unei nave iraniene, într-un incident descris ca prima utilizare a unui tun de punte al Marinei SUA împotriva unei alte nave în aproape patru decenii. Ținta a fost legată de un episod produs în apropierea porturilor iraniene, unde nava cargo Touska ar fi încercat să evite blocada impusă de SUA. În acest context, folosirea tunului de punte (armament naval clasic, cu tragere directă) indică o escaladare a mijloacelor folosite pe mare, dincolo de avertismente și interceptări. De ce contează: revenirea la „forța de suprafață” în misiuni de blocadă În termeni operaționali, incidentul sugerează că Marina SUA ia în calcul din nou utilizarea armamentului convențional de pe navele de luptă în situații de contact direct, nu doar rachete sau mijloace aeriene. În același timp, cazul Touska arată că astfel de acțiuni pot viza și nave civile implicate în încălcarea unei blocade, nu doar unități militare. Libertatea notează că Touska, descrisă drept navă cargo civilă neînarmată, a fost avariată în sala motoarelor, nu s-a scufundat și a fost capturată ulterior. Ultimul precedent: 1988, Operațiunea „Praying Mantis ” Ultima utilizare comparabilă a unui tun de punte împotriva unei alte nave, menționată în material, datează din 18 aprilie 1988, în timpul Operațiunii „Praying Mantis” din Golful Persic. Atunci, potrivit declarațiilor unui oficial al Marinei SUA pentru TWZ, a fost „ultima instanță dovedită” în care o navă americană a deschis focul cu tunurile asupra unui alt vas. În episodul din 1988, crucișătorul USS Wainwright, distrugătorul USS Bagley și fregata USS Simpson au atacat nava iraniană IRIS Joshan, după ce aceasta a ignorat avertismentele și a lansat un proiectil Harpoon care a ratat ținta. Materialul mai arată că, în cadrul operațiunii, SUA au distrus două platforme de supraveghere iraniene, au scufundat două nave și au avariat grav o a treia, istoria oficială a Marinei SUA descriind acțiunea drept cea mai mare bătălie navală americană de după al Doilea Război Mondial. Ce urmează: efect de descurajare sau risc de escaladare Libertatea indică faptul că rămâne de văzut dacă intervenția asupra Touska va avea consecințe similare cu cele din 1988, când, potrivit Modern Warfare Institute de la West Point, Iranul și-a redus atacurile asupra navelor comerciale după răspunsurile SUA. În același timp, publicația notează că, spre deosebire de 1988, marina iraniană ar fi acum mult slăbită, majoritatea navelor mari fiind distruse în timpul operațiunii recente „Epic Fury” — un element de context care poate influența atât calculul de descurajare, cât și probabilitatea unor reacții asimetrice în regiune. [...]
Israel își direcționează încă 200 mil. dolari (aprox. 920 mil. lei) către muniție produsă intern, mizând pe autonomie operațională pe termen scurt , potrivit Economica . Ministerul Apărării de la Ierusalim spune că achiziția vizează muniții pentru luptele „pe termen scurt” și că furnizorul este compania israeliană Elbit Systems . Contractul prevede ca munițiile să fie fabricate în instalațiile Elbit Systems din Israel, ceea ce, în logica autorităților, reduce dependența de livrări externe într-un moment în care ritmul consumului de muniție poate pune presiune pe lanțurile de aprovizionare. De ce contează: securizarea aprovizionării și accelerarea livrărilor Ministrul Apărării, Israel Katz , a justificat achiziția de la o companie locală prin obiectivul de a consolida independența Israelului în industria de apărare, notează Agerpres (citată de Economica). Mesajul central al ministerului este că armata trebuie să poată acționa „cu forță și rapiditate” fără să depindă de factori externi. Context: achiziții repetate de muniție de la același furnizor La sfârșitul lunii martie, Israelul anunțase o altă achiziție de „zeci de mii” de muniții terestre, tot de la Elbit Systems, în valoare de 48 de milioane de dolari (aprox. 221 mil. lei). Noua comandă, de 200 de milioane de dolari, indică o continuare a strategiei de a acoperi necesarul imediat prin producție internă și contracte rapide cu furnizori locali. [...]
Pușcașii marini americani își mută aviația pe „mini-baze” și reduc drastic timpul la sol pentru a limita vulnerabilitatea la drone și rachete, potrivit Focus . În exerciții desfășurate în California, unitățile antrenează realimentarea, reînarmarea și mentenanța accelerată, astfel încât avioanele să stea cât mai puțin pe piste improvizate, unde pot fi detectate și lovite. Schimbarea operațională: dispersare în locul bazelor mari Conform relatării citate de publicație din Business Insider , Marine Corps își completează bazele fixe, mari, cu o rețea de locații mici, greu de anticipat. Acestea ar fi mai puțin protejate, dar oferă flexibilitate și reduc riscul ca o singură lovitură să blocheze operațiunile aeriene. William Swan, adjunctul comandantului pentru aviație, descrie miza în termeni de supraviețuire și logistică într-un „luptă distribuită”, unde devine critic să existe „materialul potrivit în locul potrivit la momentul potrivit”. Tot el admite, potrivit aceleiași surse, că forțele „sunt în urmă” pe această direcție. „Hub-and-spoke”: un nod principal și puncte avansate Marines folosesc un sistem de tip „hub-and-spoke” (un „nod” central cu „spițe” către puncte secundare), în care: un centru mai mare funcționează ca bază principală; mai multe puncte izolate, mai mici, permit realimentare și reîncărcare mai aproape de linia frontului; aeronavele și tehnicienii sunt distribuiți între aceste locații pentru a menține ritmul operațional. Timpul la sol, noua vulnerabilitate Colonelul Jarrod DeVore atrage atenția că unitățile rămân în „lanțul de atac” al adversarului, iar „timpul disponibil la sol” se scurtează, ceea ce obligă la comprimarea și mai mult a procedurilor. Descrierea fluxului de lucru este una de tip „intră–alimentează–încarcă muniția–pleacă”, cu accent pe evitarea staționării. De ce contează Schimbarea indică o adaptare directă la câmpul de luptă dominat de senzori, drone și lovituri la distanță, unde infrastructura fixă și timpii mari de operare la sol cresc riscul de pierderi și întreruperi. Din perspectiva operațională, accentul se mută de la protecția unei baze la mobilitate, dispersare și logistică rapidă, cu presiune mai mare pe coordonare și pe capacitatea de a susține mentenanța și muniția în puncte multiple. [...]
SUA a atribuit un contract de 196 milioane de dolari (aprox. 902 milioane lei) către Electric Boat , primul acord major legat de livrarea de submarine nucleare în cadrul AUKUS , potrivit Economica . Contractul a fost anunțat joi de guvernul SUA și marchează un pas operațional și financiar concret într-un program care, în paralel, rămâne sub presiune politică în Regatul Unit. AUKUS este un acord de securitate semnat în 2021, prin care Australia urmează să achiziționeze submarine cu propulsie nucleară, cu sprijinul Regatului Unit și al Statelor Unite, alături de cooperarea în tehnologie militară, notează Agerpres. Ce înseamnă contractul pentru programul AUKUS Atribuirea contractului către compania americană Electric Boat indică trecerea de la angajamente politice la execuție contractuală, cu finanțare alocată. În contextul AUKUS, astfel de contracte sunt relevante deoarece susțin efectiv capacitatea industrială și calendarul de livrare asociat submarinelor cu propulsie nucleară destinate Australiei. Presiuni politice în Regatul Unit Anunțul vine într-un moment în care, potrivit sursei, există presiuni politice în Regatul Unit privind unele elemente ale parteneriatului. În această lună, șefa executivului local galez, Eluned Morgan, a cerut guvernului britanic să oprească implicarea într-un alt proiect legat de AUKUS. „Cred în alianţe internaţionale, cred în securitatea colectivă, dar există o diferenţă clară între a fi alături de partenerii noştri şi a da permis de liberă trecere unui preşedinte al SUA care a arătat dispreţ faţă de ţara noastră”, a spus Morgan. Context: radarul DARC și evaluarea SUA asupra AUKUS Economica mai arată că programul DARC (Deep Space Advanced Radar Capability) vizează o rețea de radare dezvoltate în Australia, SUA și Regatul Unit pentru monitorizarea globală a cerului, cu scopul de a crește capacitatea celor trei țări de a urmări obiecte în spațiu. La finalul anului trecut, SUA au încheiat o analiză a acordului AUKUS, menită să asigure succesul pe termen lung și alinierea cu agenda președintelui „America First”. Ulterior, secretarul apărării american John Healey a declarat că parteneriatul funcționează „la capacitate deplină”, după discuții între Londra și Washington. [...]
Uniunea Europeană vrea să transforme clauza de asistență reciprocă într-un mecanism aplicabil , cerând Comisiei Europene un proiect detaliat despre cum ar funcționa, potrivit Agerpres . Miza este una de reglementare și operare: articolul 42.7 din Tratatul UE există, dar nu are planuri operaționale și structuri militare comparabile cu cele ale NATO. Decizia a fost anunțată de Cipru, care găzduiește din 23 aprilie o reuniune informală a Consiliului European. Președintele cipriot Nikos Christodoulides a spus că liderii statelor membre au convenit joi seară că este momentul pentru o explicare detaliată a clauzei din articolul 42.7. „După cum am convenit noaptea trecută, Comisia (Europeană) va pregăti o schiță privind modul în care vom răspunde în cazul în care un stat membru activează articolul 42.7. Există o serie de chestiuni la care trebuie să răspundem.” Ce urmărește proiectul Comisiei: „cine răspunde primul” și „ce înseamnă asistența” Potrivit declarațiilor lui Christodoulides, proiectul ar urma să detalieze, între altele, aspecte practice precum: ce state ar răspunde primele dacă un membru activează articolul 42.7; care ar fi nevoile statului care solicită asistență; cum se organizează răspunsul comun în lipsa unor planuri operaționale preexistente. În forma sa actuală, articolul 42.7 prevede că, dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre au „obligația de ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate în puterea lor”. De ce revine subiectul pe agendă: presiune geopolitică și un precedent limitat În material sunt menționate drept factori care au crescut urgența clarificării clauzei criticile președintelui american Donald Trump la adresa aliaților europeni din NATO în contextul războiului din Iran, precum și amenințări anterioare privind anexarea Groenlandei de la Danemarca. Clauza UE a fost activată o singură dată, de Franța, după atacurile jihadiste de la Paris din 2015 (130 de morți), când statele membre au contribuit la misiuni UE și internaționale, permițând Franței să își redesfășoare trupele. Ciprul, stat care nu este membru NATO, are un interes direct în detalierea articolului 42.7, după ce luna trecută o dronă a lovit o bază aeriană britanică de pe insulă, după izbucnirea războiului din Iran. Relația cu NATO: articolul 5 rămâne reperul pentru multe state În paralel, mai multe țări UE au transmis că articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic rămâne fundamentul securității lor. Președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, a insistat asupra acestui punct. „Pentru mine este un lucru absolut crucial că articolul 5 este cheia apărării și a securității noastre colective și că va rămâne așa.” [...]
Spania își extinde sprijinul militar pentru Ucraina printr-un nou pachet orientat spre nevoi operaționale imediate , care include 100 de vehicule blindate Vamtac și muniție de artilerie de 155 mm, cu primele livrări așteptate chiar de la începutul lunii mai, potrivit Focus . Echipamentele sunt destinate trupelor ucrainene de grăniceri, iar informația despre calendarul transporturilor este atribuită publicației Kyiv Independent. Ce trimite Madrid și cui sunt destinate livrările Pachetul de ajutor include: 100 de vehicule blindate Vamtac ; muniție de artilerie de 155 mm . Conform materialului, livrările sunt alocate serviciului ucrainean de grăniceri , ceea ce indică o utilizare preponderent tactică și de mobilitate pe front și în proximitatea zonelor de contact. De ce contează: mobilitate rapidă și utilizări multiple pe teren Vehiculele Vamtac sunt prezentate ca platforme militare versatile, cu utilizare atât pe șosea, cât și în teren dificil. Potrivit RBC Ukraine, sunt vehicule blindate 4x4, cu capacitate de transport de până la 2,5 tone (personal sau materiale) și posibilitatea de a tracta remorci sau echipamente. Datele tehnice menționate în articol includ: greutate de luptă de aproximativ 5,8 tone ; echipaj: un șofer și până la trei soldați ; viteză maximă: până la 135 km/h ; suspensie independentă, pentru mobilitate mai bună în teren. Blindajul este descris ca fiind „mai ușor”, suficient pentru protecție la foc și schije, dar sub nivelul unui tanc. La capitolul armament posibil, sunt menționate (ca opțiuni) mitraliere de diferite calibre, sisteme antitanc și rachete portabile antiaeriene. Legătura cu apărarea antiaeriană și contextul mai larg al sprijinului Articolul notează că Ucraina folosește deja Vamtac ca platformă pentru un sistem mobil de apărare antiaeriană împotriva țintelor care zboară la joasă altitudine, precum dronele și elicopterele. În această logică, suplimentarea flotei ar crește capacitatea unităților de a se repoziționa rapid și de a reacționa flexibil la atacuri. În plan mai larg, Spania este prezentată ca susținător al Ucrainei încă din 2022, inclusiv prin livrări de tancuri Leopard 2A4 și instruirea militarilor ucraineni. Totodată, Kyiv Independent este citat cu informația că, în martie, guvernul spaniol a promis un pachet de ajutor militar de 1 miliard de euro (aprox. 5,0 miliarde lei) pentru anul 2026, iar la final de martie a livrat Ucrainei mai multe rachete antiaeriene Patriot, dintr-o versiune mai veche. [...]
