Știri
Știri din categoria Apărare
Industria de apărare a Ucrainei a ajuns la o capacitate estimată de 50 de miliarde de dolari în 2026, după ce a accelerat radical omologarea și producția de armament prin reducerea birocrației și mutarea inovației către sectorul privat și unitățile din teren, potrivit Adevărul. Ritmul și volumul descrise în material ridică o miză economică și operațională pentru Europa: Ucraina nu mai este doar beneficiar de ajutor militar, ci un producător major de tehnică de luptă, cu un model de achiziții greu de replicat în statele occidentale.
În luna mai, Ministerul Apărării de la Kiev a omologat 175 de noi sisteme de arme pentru utilizare operațională, aproape 93% fiind proiectate și construite în Ucraina. Prin comparație, Germania ar fi certificat sub 20 de sisteme noi pe tot parcursul anului 2024, iar SUA introduc anual între două și cinci platforme „cu adevărat noi”, în condițiile unor cicluri de achiziții care durează în medie un deceniu.
Explicația ține de două etape, conform analizei citate: baza a fost pusă după 2014 (Crimeea și Donbas), iar invazia la scară largă din 2022 a schimbat decisiv viteza de execuție. Ucraina ar fi eliminat proceduri care, în Occident, întind achizițiile pe ani, adoptând un principiu de tip „eșuează rapid”: dacă un sistem funcționează pe front, este introdus repede; dacă nu, este abandonat.
Keir Giles (Chatham House) descrie rezultatul ca un „ecosistem de achiziții pentru apărare” greu de comparat cu restul Europei. Robert Tollast (RUSI) indică rolul inițiativelor precum platforma Brave1, unde unitățile ar cumpăra direct ceea ce știu că funcționează în teren.
Cele 175 de sisteme noi acoperă, potrivit materialului, o plajă largă – de la drone de interceptare și roboți tereștri, până la rachete balistice și vehicule blindate. Dintre dronele menționate, publicația evidențiază Lupynis-10-TFL-1, dezvoltată de start-up-ul The Fourth Law (fondat în 2023), cu un mecanism de „prim nivel de autonomie”: operatorul controlează zborul, dar în ultimii 500 de metri inteligența artificială preia complet, pentru a contracara bruiajul. Efectul indicat este o creștere a ratei de succes de două până la cinci ori, cu un plus de cost de 10–20%.
Materialul mai menționează:
Pe componenta de lovire la distanță, Ucraina ar fi dezvoltat în secret un program de rachete: FP-7 (200 km) este prezentată ca fiind deja activă, FP-9 (estimare: 850 km, ogivă de 800 kg) ar urma să finalizeze testele, iar racheta de croazieră FP-5 „Flamingo” (3.000 km, încărcătură de 1.150 kg) ar fi lovit ținte la peste 1.500 km în interiorul Rusiei. În material se arată că această direcție a fost accelerată de restricțiile inițiale privind folosirea armelor occidentale pentru lovirea teritoriului rus.
Capacitatea internă de producție de apărare a Ucrainei este estimată în material la 20 de miliarde de dolari în 2024, 35 de miliarde de dolari în 2025 și 50 de miliarde de dolari în 2026, ceea ce ar transforma-o într-unul dintre cei mai mari producători de tehnică militară din Europa.
În oglindă, Rusia este descrisă ca mizând pe un model centralizat, controlat de stat, cu producție de volum în facilități mari (exemplul dat: Alabuga), dar cu rigiditate mai mare la inovare. Concluzia analizei citate este că Europa riscă să rămână blocată în proceduri lente de achiziții, în timp ce Ucraina a construit, sub presiunea războiului, un sistem care livrează rapid și adaptează tehnologia direct din teren.
Recomandate
Ucraina testează un interceptor antiaerian de circa 700.000 de dolari, mizând pe producție rapidă pentru a acoperi deficitul de rachete Patriot , potrivit Mediafax . Proiectul vizează reducerea costurilor și creșterea volumelor într-un context în care livrările occidentale sunt limitate, iar ritmul atacurilor aeriene rusești pune presiune constantă pe stocurile de interceptoare. Fire Point , un producător ucrainean de armament, spune că a realizat săptămâna trecută primul test de zbor al interceptorului FP-7.x, descris drept „destul de reușit” de cofondatorul Denys Shtilierman într-un interviu pentru Financial Times . Ținta declarată: contracararea rachetelor balistice și a dronelor rusești la o fracțiune din costul sistemelor occidentale existente. Diferența de cost și miza industrială Shtilierman afirmă că un interceptor FP-7.x ar costa 700.000 de dolari (aprox. 3,2 milioane lei), comparativ cu 3,8 milioane de dolari (aprox. 17,5 milioane lei) pentru o rachetă Patriot PAC-3, conform estimărilor bugetare pentru 2026 publicate de Armata SUA. Pe partea de capacitate de producție, Fire Point susține că ar putea ajunge la trei unități pe zi începând din august, urmând ca acestea să fie depozitate până la integrarea unui senzor de căutare în infraroșu (pentru ghidaj). Producția în masă ar putea începe tot în august, condiționată de livrarea acestui senzor, pe care compania speră să îl aprovizioneze de la Diehl Defence din Germania. Rachetele finalizate ar urma să fie gata până în 2027. Freyja, sistemul mai larg și dependența de parteneri europeni Interceptorul FP-7.x ar urma să fie parte dintr-un sistem de apărare aeriană mai amplu, numit Freyja, care include radare și un sistem de comandă și control furnizate de parteneri europeni. Fire Point nu a confirmat numele companiilor, însă oficiali europeni și ucraineni citați în material indică discuții cu: Hensoldt și Thales pentru radar; Leonardo (Italia) pentru radarul de urmărire și achiziție a țintelor; Kongsberg (Norvegia) pentru tehnologia de comandă și control. În acest context, Shtilierman leagă calendarul de „viteza partenerilor occidentali” și de momentul în care aceștia „încep să acționeze”. De ce caută Kievul alternative la Patriot Materialul notează că Lockheed Martin produce „sute” de interceptoare pe an pentru Patriot, dar o mare parte din producție ar fi folosită pentru înlocuirea stocurilor utilizate în războiul cu Iranul. Pe fondul atacurilor aeriene rusești și al ritmului lent de înlocuire a rachetelor PAC-2 și PAC-3, experți ucraineni citați spun că a fost afectată încrederea în disponibilitatea sistemului. Fostul ministru de externe Dmytro Kuleba este citat cu o evaluare tranșantă: „Putem conta pe Patriot? Nu cred că mai putem.” Și președintele Volodimir Zelenski a invocat „mai puține livrări” de rachete Patriot „din cauza războiului din Orientul Mijlociu”, afirmând că Ucraina a înlocuit cât a putut cu producție internă, dar „tot nu poate înlocui PAC-3”. Limitări tehnice și rolul probabil: „supliment”, nu înlocuitor Fire Point spune că FP-7.x a fost proiectată să atingă o altitudine de 25 km, similară modelului Patriot, și să fie suficient de rapidă pentru interceptarea rachetelor balistice. Totuși, există diferențe de ghidaj: FP-7.x ar folosi radar pentru ghidare și un senzor de căutare a căldurii pentru „ultima milă”, iar această metodă este descrisă ca fiind, în general, mai puțin eficientă decât direcționarea radar, din cauza posibilităților de inducere în eroare și a contramăsurilor. Tom Karako, expert în apărare antirachetă la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, apreciază că FP-7.x ar putea completa arsenalul Ucrainei, dar este puțin probabil ca Freyja să fie un substitut complet pentru sisteme avansate precum Patriot: „Patriot este o capacitate foarte rafinată, așa că poate că «suplimente» ar putea fi o formulare mai bună decât «substitut».” În esență, proiectul ucrainean pariază pe un raport cost–volum mai bun și pe accelerarea producției în condiții de „economie de război”, însă calendarul și performanța finală rămân dependente de testare, integrarea senzorilor și cooperarea industrială europeană. [...]
Ucraina vrea să-și refacă până în 2030 trupele de rachete și artilerie, cu accent pe producție internă și lovituri la distanță de până la 2.000 km , potrivit Focus . Miza operațională este reducerea dependenței de livrările externe de armament și muniție, pe fondul problemelor persistente de aprovizionare și logistică. Planul, relatat de portalul polonez WP Tech, prevede o reorganizare „fundamentală” a trupelor de rachete și artilerie până în 2030, cu sisteme produse în Ucraina ca nucleu al unităților. Marți, șeful armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski , a aprobat un nou concept de dezvoltare pentru aceste trupe. Ieșirea din era sovietică și standardizarea muniției O direcție centrală este renunțarea treptată la echipamentele vechi din perioada sovietică, în special acolo unde modernizarea sau mentenanța nu mai sunt eficiente. Conform Defence Blog, între sistemele vizate se numără piese de artilerie precum 2S3 Akatsiya și D-30, care folosesc muniție de 152 mm, respectiv 122 mm. Ce rămâne în funcțiune pe durata tranziției Pentru a menține capacitatea de luptă în timpul restructurării, Ucraina ar urma să păstreze parțial în serviciu unele sisteme moderne de proveniență externă. În prezent, armata utilizează, între altele, HIMARS , Panzerhaubitze 2000, Caesar și Krab, însă nu este clar care dintre acestea vor rămâne pe termen lung. De ce contează: autonomie industrială și lovituri la distanță mare Conceptul identifică mai multe vulnerabilități care au limitat eficiența artileriei ucrainene până acum, inclusiv: dependența ridicată de ajutor militar din alte state; utilizarea simultană a unor sisteme foarte diferite, din mai multe țări; raza limitată de acțiune a unor platforme; lacune în cercetarea/recunoașterea pentru artilerie. În acest context, planul ar include, potrivit Defence Blog, dezvoltarea unei producții de serie pentru rachete balistice și rachete de croazieră ucrainene, care, împreună cu dronele, ar urma să susțină o nouă structură de lovituri la distanță mare. Ținta menționată în concept este atingerea unor obiective aflate la până la 2.000 km distanță. [...]
Ucraina mizează pe un interceptor mai ieftin decât Patriot, cu producție posibilă din august , într-un efort de a-și reduce dependența de livrările occidentale și de ritmul limitat al industriei americane, potrivit HotNews , care citează informații publicate de Financial Times . Noul interceptor sol-aer, FP-7.x, a fost testat în zbor săptămâna trecută de producătorul ucrainean Fire Point , iar cofondatorul companiei, Denis Știlierman, a descris testul drept „destul de reușit”. Proiectul este prezentat ca o alternativă locală, mai ieftină, pentru a contracara rachete balistice și drone, într-un context în care Ucraina nu dispune de suficiente sisteme și interceptoare Patriot, iar SUA nu pot suplimenta rapid aceste livrări. Calendar: producție în serie din august, livrări până în 2027 Fire Point spune că producția în serie ar putea începe în august, condiționată de livrarea unui sistem de ghidare cu infraroșu, pe care compania speră să îl achiziționeze de la Diehl Defence (Germania). Știlierman a mai afirmat că rachetele „finite” ar putea fi gata până în 2027. Costul pe interceptor și implicația pentru bugetul apărării Un element central al proiectului este prețul: Știlierman susține că un interceptor FP-7.x ar costa 700.000 de dolari (aprox. 3,2 milioane lei), față de 3,8 milioane de dolari (aprox. 17,5 milioane lei) pentru o rachetă Patriot PAC-3. Dacă aceste valori se confirmă în producție, diferența de cost ar putea permite achiziții în volume mai mari, într-un război de uzură în care consumul de interceptori este ridicat. Sistemul „Freyja” depinde de parteneri europeni Interceptorul FP-7.x este doar o parte dintr-un sistem mai amplu de apărare aeriană, numit „Freyja”. Potrivit informațiilor citate, restul componentelor — inclusiv radarele pentru detectare și urmărire și sistemul de comandă și control — ar urma să fie furnizate de parteneri europeni, ceea ce sugerează că proiectul rămâne legat de lanțuri externe de aprovizionare, chiar dacă racheta este dezvoltată local. Poate înlocui Patriotul? Evaluări prudente În material sunt menționate și limitele potențiale. Tom Karako, expert în apărare antirachetă la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (Washington), spune că FP-7.x ar putea completa arsenalul Ucrainei (care include sisteme sovietice vechi, rachete americane Hawk și interceptori germani IRIS-T), dar este „puțin probabil” ca Freyja să fie un substitut complet pentru sisteme mai avansate precum Patriot. Pe fondul atacurilor aeriene rusești și al ritmului lent de înlocuire a rachetelor PAC-2 și PAC-3, în articol este citat și fostul ministru de externe Dmitro Kuleba, care pune sub semnul întrebării posibilitatea de a conta pe Patriot, invocând și constrângerile capacității industriale americane în contextul recentelor evenimente din Iran. Context operațional: presiunea atacurilor aeriene Dezvoltarea noului interceptor este legată de nevoia de protecție în fața atacurilor aeriene rusești, inclusiv unul masiv, menționat în articol, care ar fi provocat moartea a cel puțin 22 de persoane. În paralel, Fire Point este prezentată ca având deja rezultate cu dronele FP-1 (rază lungă) și FP-2 (rază medie), folosite pentru lovirea unor ținte și rute logistice rusești. În acest stadiu, proiectul rămâne condiționat de componente-cheie (ghidajul cu infraroșu) și de integrarea cu parteneri europeni, iar calendarul indicat de companie — producție din august și rachete „finite” până în 2027 — nu este confirmat independent în material. [...]
Ucraina cere investiții militare de 60 mld. dolari în 2026 pentru a-și scala industria de drone , mizând pe o capacitate anuală de producție care ar putea ajunge la zeci de milioane de unități, potrivit TechRadar . Miza economică și operațională este majoră: Kievul încearcă să transforme finanțarea aliată într-o bază industrială de apărare cu volum fără precedent, cu efecte directe asupra lanțurilor de aprovizionare și a echilibrului de producție militară în regiune. Ministerul ucrainean al Apărării susține că ar putea produce 20 de milioane de drone militare pe an dacă statele aliate ar aloca resurse suficiente pentru liniile de producție din Ucraina. În plus, unii oficiali ucraineni ar fi indicat că producția anuală ar putea depăși 30 de milioane de unități „în doar câțiva ani”, un nivel care ar depăși orice altă țară. Unde este industria acum și ce ritm de creștere invocă Ucraina În sprijinul acestor ținte, analiza citează estimări ale unor analiști militari independenți potrivit cărora Ucraina ar fi construit aproximativ 4 milioane de aeronave fără pilot și drone navale în 2025. Pentru 2026, industria ar fi „pe cale” să urce la 5–6 milioane de unități , ceea ce ar însemna o creștere anuală de circa 50% . Ca termen de comparație, TechRadar notează că: producția de drone a Chinei este „de obicei” estimată la aproximativ 2 milioane anual , însă majoritatea ar fi drone civile, inclusiv modele pentru începători; Rusia ar produce, potrivit unor evaluări ale serviciilor de informații ucrainene, între 1,2 și 1,8 milioane de drone pe an. Ce cere Kievul: finanțare și sprijin industrial, nu doar livrări Adjunctul ministrului ucrainean al Apărării, Mstislav Banik , le-a spus parlamentarilor NATO că flota de drone a Ucrainei a fost decisivă pentru succesul pe câmpul de luptă și a cerut consolidarea sprijinului pentru producția internă. În același timp, Ucraina solicită și ajutor pentru achiziția altor arme dintr-o listă denumită „Prioritized Ukraine Requirements List”. Pentru a menține avantajul tehnologic invocat față de Rusia în zona dronelor și „în alte sectoare critice”, Kievul ar cere sprijin militar și investiții directe de 60 miliarde dolari în 2026 (aprox. 276 miliarde lei , la un curs orientativ de 4,6 lei/dolar). „Randamentul” promis partenerilor și dimensiunea sprijinului actual Ucraina susține că poate oferi un beneficiu concret pentru investiția aliată: testarea de arme noi în condiții reale de luptă și partajarea progreselor tehnologice și a datelor operaționale cu statele partenere. Materialul menționează că peste 50 de țări sprijină în prezent Ucraina bilateral, iar printre contribuțiile estimate pentru 2026 se numără: Germania: 5,8 miliarde dolari (aprox. 26,7 miliarde lei ) Norvegia: 2,8 miliarde dolari (aprox. 12,9 miliarde lei ) Regatul Unit: 1,9 miliarde dolari (aprox. 8,7 miliarde lei ) De asemenea, Uniunea Europeană ar fi aprobat o schemă de sprijin de până la 104 miliarde dolari sub formă de împrumuturi (aprox. 478 miliarde lei ). Limitările: decalajul dintre ambiție și capacitatea verificată, plus riscuri pe lanțul de aprovizionare TechRadar avertizează că diferența dintre ambițiile declarate și producția verificată rămâne semnificativă. Publicația notează că nicio țară nu a susținut până acum o producție de drone la scara propusă de Kiev, iar componente precum cipurile de ghidaj și senzorii optici pot deveni blocaje severe în lanțul de aprovizionare. În plus, rămâne incert dacă aliații vor fi dispuși să asigure 60 miliarde dolari în 2026, chiar și în contextul intensificării campaniei ucrainene cu drone cu rază lungă, care a vizat în principal infrastructura energetică a Rusiei și noduri logistice și industriale. Informațiile despre aceste lovituri sunt atribuite de TechRadar publicației Kyiv Post . [...]
Încrederea europenilor în garanțiile de securitate ale SUA a coborât la un minim, iar asta împinge opinia publică spre mai multă autonomie militară și finanțare comună la nivelul UE , potrivit Știrile Pro TV , care citează un sondaj al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), publicat înaintea summiturilor G7 și NATO . Sondajul indică o „profundă neîncredere europeană față de SUA”, pe fondul unor evoluții precum agresiunea președintelui SUA în Orientul Mijlociu, amenințările privind Groenlanda, promisiunile de retragere a trupelor din bazele europene și scepticismul legat de viitorul NATO. În paralel, europenii par mai dispuși să-și reducă dependența de Washington prin consolidarea apărării proprii. Cifrele care arată schimbarea de percepție În medie, doar 11% dintre respondenți din țările incluse în sondaj mai consideră SUA un aliat care „împărtășește interesele și valorile” lor. Proporția era de 16% în urmă cu șase luni și de 22% în noiembrie 2024. Percepția dominantă este că SUA sunt un „partener necesar”, însă: 13% dintre respondenți văd SUA drept „rival”; 12% le consideră „adversar direct”. În plus, majoritatea populației din fiecare țară nu mai are încredere că SUA ar interveni în apărarea lor în cazul unui atac. Excepția menționată în sondaj este Bulgaria. În schimb, în multe state europene predomină convingerea că „cel puțin unele țări europene” ar ajuta într-un astfel de scenariu, inclusiv în țări cu partide de extremă dreaptă puternice, precum Franța, Italia, Țările de Jos și Suedia. Implicația practică: mai mulți bani pentru apărare și instrumente comune de finanțare Datele sugerează o deschidere mai mare pentru creșterea bugetelor militare: în medie, europenii sunt cu 4% mai dispuși să susțină majorarea cheltuielilor naționale pentru apărare decât anul trecut, Italia fiind singura țară unde o majoritate „clară” rămâne împotrivă. Pe componenta de finanțare la nivelul UE, 47% dintre respondenți susțin ideea împrumuturilor colective ale Uniunii pentru cheltuieli mai mari de apărare, iar 35% se opun. Sprijinul este cel mai ridicat în: Portugalia (59%) Danemarca (56%) Olanda (55%) Spania (valoarea exactă nu este precizată în textul sursă, dar este inclusă între țările cu sprijin puternic) În același timp, există o rezistență semnificativă față de reducerea cheltuielilor publice interne pentru a finanța apărarea, opoziția fiind cea mai puternică în Italia (63%), Austria (59%), Germania (56%), Spania (54%) și Danemarca (52%). „Cumpărați european”: presiune pentru reducerea dependenței de armament american În aproape toate țările chestionate, majorități ale respondenților spun că statul lor ar trebui să-și reducă dependența strategică de echipamente militare americane, cu sprijin ridicat pentru abordarea „cumpărați produse europene” în: Danemarca (75%) Țările de Jos (72%) Suedia (70%) Portugalia (69%) Franța (66%) Elveția (64%) Regatul Unit (62%) Spania (62%) Polonia este singura excepție menționată: aici majoritatea ar prefera creșterea achizițiilor de arme americane. Germania, Italia și Ungaria apar ca piețe cu opinii puternic împărțite. Context: NATO rămâne reperul, dar crește pragmatismul european Deși neîncrederea în SUA crește, sprijinul pentru înlocuirea NATO cu un organism exclusiv al UE rămâne redus (29%). În același timp, în majoritatea țărilor (cu excepția Bulgariei) domină ideea că relațiile SUA–Europa „probabil se vor îmbunătăți” după plecarea lui Donald Trump , opinie împărtășită de 60% sau mai mult din populație în Franța, Spania, Danemarca, Țările de Jos și Suedia. ECFR interpretează aceste tendințe ca pe o „oportunitate” pentru liderii europeni de a avansa mai rapid în materie de securitate, pe fondul unei cereri publice pentru autonomie mai mare și pentru reducerea dependenței de garanțiile americane. Sondajul a fost realizat în mai 2026, pe persoane de cel puțin 18 ani, în Austria, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția și Regatul Unit, prin mai multe metode și cu agenții de sondare precum Mandate Research și YouGov. [...]
Ministrul interimar al Apărării spune că Armata poate susține primele 72 de ore, dar mizează pe planurile NATO. Într-o intervenție la TVR Info , Radu Miruță a răspuns afirmativ la întrebarea dacă Armata Română are capabilitățile necesare să apere România în fața unei posibile agresiuni ruse timp de 72 de ore, insistând că scenariile de apărare sunt integrate în doctrina și planurile Alianței, nu într-o logică de confruntare „unu la unu”. Ministrul a încadrat explicit Federația Rusă drept „agresiune” și a spus că aceasta este considerată un risc atât pentru NATO, cât și pentru politica de apărare a Uniunii Europene, deci „nu este o chestiune doar pentru România”. În același context, Miruță a cerut încredere în militari, afirmând că „fac maximul posibil cu ce au la dispoziție”, iar preocuparea sa este ca Armata să „aibă la dispoziție mai mult”. El a mai susținut că a preluat conducerea Ministerului Apărării într-un moment în care instituția „a semnat cele mai puternice contracte de modernizare și de înzestrare cu tehnică militară” pentru Armata Română, fără a detalia în intervenția citată ce programe sau valori sunt vizate. Pentru context, TVR Info trimite și la un material separat despre măsurile luate de Armată după exploziile a două drone , prezentate de Miruță la postul public: TVR Info . [...]
