Știri
Știri din categoria Apărare
Industria de apărare a Ucrainei a ajuns la o capacitate estimată de 50 de miliarde de dolari în 2026, după ce a accelerat radical omologarea și producția de armament prin reducerea birocrației și mutarea inovației către sectorul privat și unitățile din teren, potrivit Adevărul. Ritmul și volumul descrise în material ridică o miză economică și operațională pentru Europa: Ucraina nu mai este doar beneficiar de ajutor militar, ci un producător major de tehnică de luptă, cu un model de achiziții greu de replicat în statele occidentale.
În luna mai, Ministerul Apărării de la Kiev a omologat 175 de noi sisteme de arme pentru utilizare operațională, aproape 93% fiind proiectate și construite în Ucraina. Prin comparație, Germania ar fi certificat sub 20 de sisteme noi pe tot parcursul anului 2024, iar SUA introduc anual între două și cinci platforme „cu adevărat noi”, în condițiile unor cicluri de achiziții care durează în medie un deceniu.
Explicația ține de două etape, conform analizei citate: baza a fost pusă după 2014 (Crimeea și Donbas), iar invazia la scară largă din 2022 a schimbat decisiv viteza de execuție. Ucraina ar fi eliminat proceduri care, în Occident, întind achizițiile pe ani, adoptând un principiu de tip „eșuează rapid”: dacă un sistem funcționează pe front, este introdus repede; dacă nu, este abandonat.
Keir Giles (Chatham House) descrie rezultatul ca un „ecosistem de achiziții pentru apărare” greu de comparat cu restul Europei. Robert Tollast (RUSI) indică rolul inițiativelor precum platforma Brave1, unde unitățile ar cumpăra direct ceea ce știu că funcționează în teren.
Cele 175 de sisteme noi acoperă, potrivit materialului, o plajă largă – de la drone de interceptare și roboți tereștri, până la rachete balistice și vehicule blindate. Dintre dronele menționate, publicația evidențiază Lupynis-10-TFL-1, dezvoltată de start-up-ul The Fourth Law (fondat în 2023), cu un mecanism de „prim nivel de autonomie”: operatorul controlează zborul, dar în ultimii 500 de metri inteligența artificială preia complet, pentru a contracara bruiajul. Efectul indicat este o creștere a ratei de succes de două până la cinci ori, cu un plus de cost de 10–20%.
Materialul mai menționează:
Pe componenta de lovire la distanță, Ucraina ar fi dezvoltat în secret un program de rachete: FP-7 (200 km) este prezentată ca fiind deja activă, FP-9 (estimare: 850 km, ogivă de 800 kg) ar urma să finalizeze testele, iar racheta de croazieră FP-5 „Flamingo” (3.000 km, încărcătură de 1.150 kg) ar fi lovit ținte la peste 1.500 km în interiorul Rusiei. În material se arată că această direcție a fost accelerată de restricțiile inițiale privind folosirea armelor occidentale pentru lovirea teritoriului rus.
Capacitatea internă de producție de apărare a Ucrainei este estimată în material la 20 de miliarde de dolari în 2024, 35 de miliarde de dolari în 2025 și 50 de miliarde de dolari în 2026, ceea ce ar transforma-o într-unul dintre cei mai mari producători de tehnică militară din Europa.
În oglindă, Rusia este descrisă ca mizând pe un model centralizat, controlat de stat, cu producție de volum în facilități mari (exemplul dat: Alabuga), dar cu rigiditate mai mare la inovare. Concluzia analizei citate este că Europa riscă să rămână blocată în proceduri lente de achiziții, în timp ce Ucraina a construit, sub presiunea războiului, un sistem care livrează rapid și adaptează tehnologia direct din teren.
Recomandate
Ucraina își extinde rapid „portofoliul” de drone interceptoare, iar noua Tsyklop mizează pe o tactică de atac din altitudine, cu impact direct în apărarea antiaeriană împotriva valurilor de UAV-uri rusești , potrivit TechRadar . Ministerul ucrainean al Apărării a „codificat” (a aprobat oficial pentru utilizare și achiziție) sistemul după ce mai multe versiuni ar fi fost folosite ani la rând pe linia frontului. Tsyklop este o dronă de tip „one-way” (cu utilizare unică), care lovește ținte aeriene printr-un plonjon de sus, „ca șoimul călător”, și explodează la impact. Conceptul reduce nevoia de urmărire pe distanțe mari: drona se bazează pe altitudine și pe o coborâre accelerată de gravitație pentru a intercepta. Ce schimbă Tsyklop în apărarea cu drone Conform Ministerului Apărării, interceptorul a fost proiectat să contracareze drone de recunoaștere, drone de atac Shahed și alte amenințări aeriene, în două variante operaționale: o versiune pentru ținte aeriene mai lente și pentru amenințări la sol; varianta V2, dezvoltată pentru interceptarea dronelor Shahed mai rapide, care zboară la altitudine. Ministerul mai susține că Tsyklop poate opera deasupra plafonului de zbor al mai multor UAV-uri rusești de recunoaștere și atac, înainte de a începe atacul în picaj. Drona are o anvergură „de puțin peste un metru” și ar putea rămâne în aer „aproape 1,5 ore” în misiuni operaționale. În același set de declarații, oficialii ucraineni afirmă că raza operațională ar fi suficientă pentru a apăra „orice centru regional” din Ucraina împotriva atacurilor cu drone. Rezultate raportate și limitele informației Potrivit Ministerului Apărării, varianta V2 ar fi distrus „mai mult de 100” de ținte aeriene și ar fi devenit primul interceptor care a doborât o dronă Shahed rusească deasupra regiunii Kursk. Lista de UAV-uri despre care se spune că au fost interceptate include Gerbera, Zala, Supercam, Orlan, Lancet, Molniya și Shahed. TechRadar notează însă că multe dintre realizările de luptă invocate se bazează pe declarații oficiale ucrainene, ceea ce indică o limitare de verificare independentă a bilanțului. Context: cursa pentru interceptoare și industrializarea producției Codificarea Tsyklop vine într-un moment în care Ucraina își accelerează programul de drone interceptoare. Ministerul Apărării afirmă că a codificat 413 sisteme aeriene fără pilot în prima jumătate a lui 2026, iar interceptoarele sunt printre categoriile cu cea mai rapidă creștere. În paralel, Ucraina a anunțat planuri de producție anuală între 10 milioane și 30 milioane de drone, pe fondul extinderii capacităților interne. Presiunea operațională crește și din cauza apariției unor variante Shahed cu propulsie cu reacție (Geran-4), despre care se relatează că ar putea zbura la 300–350 km/h și ar accelera la 500–600 km/h, ceea ce face mai dificilă interceptarea prin „urmărire” clasică. În acest context, Tsyklop încearcă să răspundă prin atacul de sus, nu prin viteză de urmărire. [...]
Polonia vrea să atragă în regiune producția și mentenanța rachetelor Patriot , într-o formulă trilaterală cu SUA și Ucraina, pe argumentul că fabricarea într-un „loc sigur” reduce riscurile operaționale ale lanțului de aprovizionare pentru interceptoarele destinate apărării antiaeriene, potrivit Agerpres . Propunerea a fost prezentată la Washington de viceministrul polonez al apărării, Magdalena Sobkowiak-Czarnecka, care a spus că Varșovia s-a oferit să colaboreze cu Kievul și Washingtonul pentru ca producția să se desfășoare într-un loc considerat sigur, în contextul preocupărilor legate de securitatea procesului de fabricație. De ce contează: securizarea producției și mutarea capacităților în Europa Contextul este decizia anunțată de președintele american Donald Trump la summitul NATO de la Ankara din această lună, potrivit căreia SUA vor acorda Ucrainei o licență pentru fabricarea rachetelor de interceptare Patriot. Miza, conform relatării, este accelerarea și stabilizarea aprovizionării cu interceptoare pentru apărarea antiaeriană a Ucrainei. La acel moment, două surse citate de Reuters au indicat că noile interceptoare ar urma „probabil” să fie fabricate în Germania sau într-o altă țară europeană, pentru a evita riscul ca producția din Ucraina să devină țintă pentru eventuale atacuri rusești. Polonia își face loc și pentru o unitate de mentenanță PAC-3 Separat, SUA au anunțat la Ankara că vor înființa o unitate de mentenanță pentru rachetele avansate de apărare aeriană PAC-3 (interceptoare produse de Lockheed Martin ) destinate sistemului Patriot din Europa. Sobkowiak-Czarnecka a declarat că a prezentat argumente pentru amplasarea și a acestei facilități în Polonia. Context politic: sprijin militar, dar relație tensionată cu Kievul Polonia este descrisă ca un susținător ferm al efortului de război al Ucrainei de la începutul invaziei Rusiei în 2022, însă relațiile bilaterale s-au tensionat recent pe fondul unor dispute istorice. Agerpres notează că tensiunile au culminat luna trecută, când președintele Poloniei, Karol Nawrocki, i-a retras lui Volodimir Zelenski cea mai înaltă distincție a țării (Vulturul alb), după o decizie a președintelui ucrainean care a stârnit indignare în Polonia. În acest stadiu, informațiile disponibile indică o ofertă politică și operațională din partea Varșoviei; nu sunt menționate un calendar, o locație finală sau termeni contractuali pentru producție ori mentenanță. [...]
Italia a suplimentat prezența militară în România după incidentul de la Galați, unde o dronă rusească s-a prăbușit pe un bloc de locuințe, iar două aeronave italiene au fost implicate ulterior în urmărirea dronei, potrivit Agerpres . Mesajul vine de la ministrul interimar al Afacerilor Externe, Oana Țoiu , care pune accentul pe trecerea de la solidaritate declarativă la decizii operaționale în cadrul NATO. Într-o postare pe Facebook, Țoiu afirmă că răspunsul diplomatic și militar al României după explozia dronei a avut „o componentă internațională puternică”, iar Italia a fost „unul dintre primii aliați puternici” ai acestui efort. Oficialul susține că, deși declarațiile publice ale aliaților au greutate, nu sunt întotdeauna ușor de tradus imediat în beneficii directe pentru cetățeni, spre deosebire de măsurile concrete, precum suplimentarea prezenței militare. Ce înseamnă suplimentarea prezenței italiene Țoiu reamintește că, în iunie, a sosit în România un detașament italian format din 180 de militari (piloți și personal tehnic) și patru aeronave Eurofighter Typhoon . De atunci, aceștia execută împreună cu Forțele Aeriene Române misiuni de poliție aeriană sub comandă NATO. Potrivit ministrului interimar, două dintre avioanele italiene „au urmărit ieri drona”, un element pe care îl leagă de consolidarea interoperabilității (capacitatea forțelor aliate de a opera împreună, cu proceduri și coordonare compatibile) între aviația română și cea aliată. Mesaj diplomatic și pașii următori Țoiu mai spune că i-a mulțumit ministrului de Externe al Italiei, Antonio Tajani, iar acesta ar fi exprimat continuarea prezenței pe flancul estic și sprijinul pentru România. În paralel, MAE ar urma să găzduiască în toamnă, împreună cu Secretariatul General al Inițiativei Central Europene din Italia, o conferință ministerială a țărilor membre, pe agenda căreia se află și componenta de apărare comună prin combaterea dezinformării. În acest context, Țoiu afirmă că Ministerul Apărării Naționale a fost implicat „pe baricade” și în combaterea dezinformărilor care însoțesc fiecare incident. [...]
Iran mizează pe rachete balistice mai ieftine și mai greu de interceptat, ceea ce poate crește presiunea asupra apărării antiaeriene din regiune , potrivit The Jerusalem Post , care citează un material al The Wall Street Journal bazat pe declarații ale unor oficiali americani. În centrul evaluării sunt rachetele Kheibar Shekan , descrise ca fiind „ieftine, mobile și precise”, cu o rază de acțiune de cel puțin 1.400 km. Oficialii americani citați spun că Iranul le-a folosit în lovituri recente împotriva unor active ale SUA în Orientul Mijlociu. De ce contează: costuri asimetrice și presiune pe stocurile de interceptori Analiza indică o problemă clasică de „cost asimetric”: Iranul ar folosi muniții mai ieftine, în timp ce apărarea se bazează pe interceptori scumpi. Publicația notează că Iranul nu a făcut public costul unei rachete Kheibar Shekan, însă analiștii citați de WSJ estimează că interceptorii americani și israelieni folosiți pentru a le opri costă între 2 milioane și 15 milioane de dolari (aprox. 9–68 milioane lei), în funcție de sistem. Chiar dacă „majoritatea” rachetelor ar fi fost doborâte de SUA și aliații săi, un oficial american citat afirmă că unele au trecut de apărare. Ce schimbă Kheibar Shekan în plan operațional Față de rachetele iraniene mai vechi, care necesitau alimentare cu combustibil înainte de lansare (un proces mai lung), Kheibar Shekan ar putea fi păstrate alimentate și încărcate rapid pe camioane sau alte vehicule pentru lansare. Asta ar îngreuna identificarea și lovirea lansatoarelor de către aviația SUA și Israel, potrivit experților militari citați. În plus, rachetele ar fi mai greu de distrus datorită manevrabilității mai mari. Unele variante ar avea mici motoare în secțiunea frontală, care transportă încărcătura explozivă și se detașează în faza finală a zborului, permițând corecții de direcție în apropierea țintei, la aproximativ 10.000 km/h, potrivit WSJ. Tactici de saturare și adaptare după lovituri eșuate Oficialii americani citați susțin că Iranul combină lansările de Kheibar Shekan cu drone de atac rapide și rachete mai puțin sofisticate, vizând inclusiv radare care sprijină apărarea antiaeriană din regiune și zone de cazare ale militarilor americani din baze din Orientul Mijlociu. Totodată, Iranul ar folosi traiectorii, manevre și viteze diferite pentru a „deruta” apărarea. Fostul comandant al US Central Command, generalul Joseph Votel, este citat spunând că Iranul „învață” și caută modalități de a crește eficiența loviturilor. Capacitatea de producție: stocuri estimate și constrângeri Înainte de începerea războiului, Iranul era estimat că ar fi avut 2.500 de rachete Kheibar Shekan și alte rachete cu rază medie, potrivit unor estimări americane și israeliene citate. În același timp, ar putea asambla mai multe din componente în baze subterane, însă facilitățile de producție unde erau construite motoarele ar fi fost distruse, potrivit expertului independent Fabian Hinz, citat de WSJ. Israelul a afirmat că a doborât majoritatea rachetelor Kheibar Shekan lansate spre teritoriul său. Iranul a susținut că a vizat inclusiv biroul premierului Benjamin Netanyahu și a revendicat un alt atac cu aceste rachete luna trecută. [...]
Un posibil accident cu un Su-57 lângă Moscova ar putea însemna un nou cost major pentru aviația rusă , în condițiile în care aparatul este unul dintre cele mai moderne din dotare, iar estimările privind prețul variază puternic, de la zeci la peste o sută de milioane de dolari, potrivit Focus . Un avion militar rusesc s-a prăbușit joi în apropiere de Moscova, iar pilotul s-ar fi salvat folosind scaunul ejectabil, conform agenției de stat Tass. Aeronava s-a zdrobit într-o zonă izolată, fără pagube la sol. Locul accidentului este plasat de postul controlat de stat Ren TV în districtul Odînțovo, la vest de Moscova. Canalul independent de Telegram „Astra” (pe baza unor fotografii ale martorilor) a localizat zona și în apropierea satelor Luțino și Șihovo, lângă Zvenigorod. De ce contează: un Su-57 pierdut înseamnă bani și capacitate operațională Mai multe indicii ar sugera că avionul ar fi fost un Su-57, ceea ce ar reprezenta o pierdere sensibilă pentru Rusia. Su-57 este prezentat ca un avion de generația a cincea, cu caracteristici de „tarnare” (stealth), iar Vladimir Putin l-a numit „cel mai bun avion de luptă din lume”. În războiul din Ucraina, aparatul este folosit în special pentru atacuri cu rachete cu rază lungă, notează publicația. Rămâne însă neclar dacă a fost vorba despre varianta standard. Potrivit portalului ucrainean Defense Express, ar putea fi implicată și o Su-57D, o variantă de instruire cu două locuri, apărută în spațiul public relativ recent și care, cel mai probabil, se află încă în testare. O confirmare fermă nu există, subliniază sursa. Cauza: defect tehnic, dar circulă și speculații Tass indică drept cauză un defect tehnic și susține că avionul se afla într-un zbor de antrenament, prăbușindu-se deja la decolare. Pilotul s-ar fi ejectat cu puțin timp înainte de impact. În paralel, în cercuri ucrainene este vehiculată și ipoteza că aparatul ar fi putut fi lovit accidental de propria apărare antiaeriană, însă, potrivit Focus, nu există deocamdată dovezi solide. Incertitudinea este amplificată de faptul că din Rusia apar adesea puține detalii despre astfel de incidente. Cât ar costa pierderea: estimări foarte diferite Sursa indică o plajă largă de evaluări privind costul unui Su-57: „WP Tech”: 35–50 milioane dolari (aprox. 160–230 milioane lei) pentru o aeronavă Su-57; comandantul ucrainean de drone Robert „Magyar” Browdi, citat de Kyiv Independent: 100–120 milioane dolari (aprox. 460–550 milioane lei) per aparat. Diferențele mari între estimări arată cât de greu este de cuantificat impactul financiar real, însă, indiferent de sumă, un astfel de incident ar însemna atât costuri, cât și presiune pe disponibilitatea unei flote considerate de vârf pentru Rusia. [...]
Respingererea atacului rusesc din Donețk sugerează costuri operaționale ridicate pentru Moscova , după ce Ucraina susține că a oprit o ofensivă mecanizată de amploare și a provocat pierderi semnificative în tehnică și personal, potrivit Adevărul . Atacul ar fi fost lansat pe 22 iulie, în sectorul aflat în responsabilitatea Corpului 1 Azov, cu participarea Armatei a 8-a și Armatei a 41-a de Arme Întrunite, precum și a Diviziei 90 Tancuri, sprijinite de „zeci de vehicule blindate și militare”, relatează ukrinform.net, citat de publicație. Forțele ruse ar fi încercat, timp de aproximativ patru ore, să avanseze din direcțiile Novoekonomicne și Vozdvijenka către localități din apropierea satului Șahove. Comandantul Gărzii Naționale a Ucrainei, Oleksandr Pivnenko , a afirmat că Rusia a folosit și drone de atac de tip Gerbera și Lancet pentru sprijinirea operațiunii. În timpul luptelor, armata ucraineană susține că a distrus un sistem rusesc de lansare multiplă de rachete Tornado-S , utilizat pentru susținerea ofensivei. Cum spune Ucraina că a oprit înaintarea Potrivit părții ucrainene, înaintarea coloanelor mecanizate a fost blocată prin: câmpuri de mine; lovirea unor puncte de trecere, pentru a împiedica manevrele trupelor ruse. Bilanțul anunțat de Kiev: pierderi în tehnică și personal Autoritățile ucrainene afirmă că, în urma confruntărilor, ar fi fost distruse: 7 tancuri; 6 vehicule blindate de luptă; un sistem BM-21 Grad; un sistem Tornado-S; 3 echipamente militare speciale; 47 de vehicule ușoare. În același bilanț, Kievul susține că 123 de militari ruși ar fi fost uciși și alți 29 răniți. Informațiile nu pot fi verificate independent din datele prezentate în material. La respingerea atacului ar fi participat unități ale Corpului 1 Azov, Forțelor Aeriene Ucrainene, Serviciului de Securitate al Ucrainei, Forțelor pentru Sisteme fără Pilot, Poliției de Frontieră și alte structuri ale armatei și Gărzii Naționale. Context: intensificarea luptelor și avertismentul lui Zelenski Separat, autoritățile ucrainene au raportat 230 de confruntări pe linia frontului în ultimele 24 de ore, cu cele mai intense lupte în sectorul Pokrovsk, unde ar fi fost respinse 37 de atacuri rusești. În acest context, președintele Volodimir Zelenski a avertizat că Rusia ar pregăti un nou atac masiv cu rachete în următoarele 48 de ore și că, în această toamnă, Moscova ar urma să declanșeze un nou val de mobilizare militară, potrivit unui material anterior din Adevărul . [...]
