Știri
Știri din categoria Apărare
Ucraina a confirmat prima interceptare realizată de unități private de apărare aeriană, un semnal că modelul prin care companii din „domenii sensibile” își construiesc capabilități proprii sub comandă militară începe să producă rezultate operaționale, potrivit Mediafax.
Potrivit informațiilor citate, unitățile private au doborât o dronă Shahed în regiunea Harkov. Ministrul Apărării, Mihailo Fedorov, a declarat, potrivit Live Ukraine, că este prima interceptare confirmată a unei drone cu reacție, care zbura cu viteze ce depășeau 400 km/h.
Proiectul privat de apărare aeriană a fost lansat de guvern în noiembrie și permite companiilor din sectoare considerate sensibile să își formeze propriile unități de apărare aeriană, însă sub comandă militară.
În prezent, astfel de unități sunt în curs de formare la 19 „unități economice” din Ucraina. Conform informațiilor din articol, acestea sunt integrate în sistemul de comandă al Forțelor Aeriene și operează ca parte a strategiei generale de apărare aeriană.
Recomandate
Ucraina încearcă să transforme experiența din războiul dronelor în parteneriate industriale pe termen lung , iar noul acord cu Olanda mută o parte din efortul de producție și dezvoltare în formule comune, cu finanțare dedicată, potrivit Focus . Miza este una operațională: creșterea capacității de producție și diversificarea tehnologiilor, în paralel cu presiunea publică venită dinspre Moscova asupra companiilor și instituțiilor europene implicate. Pe 16 aprilie 2026, președintele Volodîmîr Zelenski și premierul olandez Rob Jetten au semnat la Middelburg o declarație comună privind un acord Ucraina–Olanda în domeniul dronelor. Conform „ Kyiv Post ”, înțelegerea vizează nu doar dezvoltarea și producția comună de drone și rachete, ci și războiul electronic (capabilități de bruiaj și contramăsuri) și alte tehnologii militare. Un element central este finanțarea: Olanda ar fi alocat deja 248 milioane euro (aprox. 1,23 miliarde lei) pentru producția de drone, care ar urma să aibă loc în ambele țări, potrivit aceleiași surse. Extinderea modelului: Norvegia și discuții cu Germania Acordul cu Olanda vine după o înțelegere anterioară cu Norvegia, care ar permite producerea de drone ucrainene pe teritoriul norvegian. În plus, „Kyiv Post” notează că discuțiile cu Germania ar fi dus la un „pachet amplu de apărare”, care ar include livrarea a mii de drone către armata ucraineană. Ofertă globală, dar decizii încă neînchise Strategia este mai largă decât Europa. „RBC Ukraine” amintește că Zelenski ar fi propus în urmă cu aproape un an un acord cu SUA de până la 50 miliarde dolari (aprox. 230 miliarde lei), care ar include sisteme de apărare anti-dronă, inteligență artificială și război electronic, în schimbul finanțării și al unor sisteme rare de apărare antirachetă balistică. Potrivit sursei, propunerea rămâne „pe masă”, însă nu există o decizie finală de la Washington. Într-un discurs în Parlamentul britanic, Zelenski a indicat că Ucraina vrea să multiplice astfel de formule cu partenerii considerați de încredere, conform „RBC Ukraine”. Presiune dinspre Moscova asupra lanțului european de sprijin Pe fondul creșterii rolului Ucrainei în zona dronelor, Ministerul rus al Apărării ar fi publicat liste cu companii și instituții din Europa despre care susține că sprijină industria ucraineană de drone, relatează „Kyiv Post”. Fostul președinte rus Dmitri Medvedev a mers mai departe, afirmând că lista ar trebui înțeleasă „literal” ca un inventar de potențiale ținte. „Kyiv Post” îl citează pe Steven Pifer, fost ambasador al SUA la Kiev, care interpretează aceste mesaje ca încercări de intimidare a guvernelor și firmelor europene, pentru a le descuraja să susțină industria de apărare ucraineană. În același context, Pifer ridică întrebarea dacă Rusia ar urmări, în mod realist, deschiderea simultană a unui conflict cu state NATO, în condițiile în care armata rusă este deja angajată în războiul din Ucraina. [...]
Posibilele întârzieri ale livrărilor de armament american către Europa riscă să creeze un blocaj operațional în apărarea antiaeriană a aliaților , pe fondul consumului de stocuri al SUA în războiul cu Iranul, potrivit Adevărul . Informația, atribuită de publicație agenției Reuters , indică faptul că oficiali americani i-au informat pe unii omologi europeni că livrările pentru anumite categorii de armament contractate anterior „ar putea fi întârziate”. Conform Reuters, care citează cinci surse familiarizate cu situația, ar fi vizate mai multe țări europene, inclusiv din regiunea baltică și din Scandinavia. De ce contează: livrări prin FMS, dar fără un calendar ferm O parte dintre armele vizate ar fi fost cumpărate prin programul Foreign Military Sales (FMS) – mecanism prin care statele achiziționează armament american cu sprijinul Washingtonului – însă nu au fost încă livrate, potrivit surselor citate. Mesajul transmis europenilor ar fi că aceste livrări „vor fi probabil amânate”. Casa Albă și Departamentul de Stat au direcționat solicitările de presă către Pentagon, care nu a răspuns unei cereri de comentarii, mai notează materialul. Efectul de propagare: Ucraina, sub presiune pe muniția Patriot În același context, Adevărul amintește că și Ucraina ar putea fi afectată, pe fondul nevoii de muniție pentru apărarea antiaeriană. Într-un videoclip difuzat de Forțele aeriene ucrainene și citat în articol (prin Agerpres), un inginer-șef al unui sistem Patriot afirmă că rezervele de rachete se epuizează și că este nevoie de mai multe rachete PAC-3. Tot potrivit relatării, militarii ucraineni spun că sistemul de fabricație americană a permis interceptarea a peste 40 de rachete balistice în timpul recentei campanii de iarnă a Rusiei împotriva sistemului energetic, dar rezultatul ar fi putut fi mai bun dacă ar fi existat suficientă muniție. Ce urmează Din informațiile prezentate nu rezultă un termen sau o listă completă a echipamentelor care ar urma să fie întârziate. Miza imediată pentru statele europene și pentru Ucraina rămâne accesul la livrări deja contractate, într-un moment în care cererea de muniție și sisteme de apărare aeriană este ridicată, iar stocurile SUA sunt puse sub presiune de conflictul din Orientul Mijlociu. [...]
MApN spune că ordinele de mobilizare sunt documente standard, valabile doar dacă statul decretează mobilizarea , iar pentru demnitari există mecanisme legale care să evite blocaje instituționale, potrivit Antena 3 . Reacția vine după ce deputatul PNL Cristian Buican a acuzat că un astfel de ordin l-ar putea pune în imposibilitatea de a-și exercita mandatul, inclusiv în contexte parlamentare sensibile. Deputatul Cristian Buican (Vâlcea), în vârstă de 59 de ani, a anunțat că a primit ordin militar de mobilizare și a susținut că, în cazul declarării mobilizării, documentul „mă împiedică să-mi exercit mandatul de parlamentar”. Ce clarifică MApN despre ordinele de mobilizare Ministerul Apărării Naționale afirmă că își actualizează permanent datele personale ale cetățenilor din rezerva operațională , iar aceste demersuri „nu au legătură cu activitatea profesională a rezerviștilor”. În privința ordinelor de chemare la mobilizare, MApN precizează că acestea sunt documente tipizate, cu format prevăzut de lege, păstrate atașate livretului militar și „valabile doar în situații reale”, atunci când instituțiile abilitate decretează mobilizarea. Miza de reglementare: cum se gestionează cazurile cu funcții publice MApN mai arată că legislația include „mecanisme clare” pentru situațiile în care anumite categorii profesionale, inclusiv persoane aflate în funcții publice, au un regim specific în caz de mobilizare. Potrivit ministerului, aceste situații sunt gestionate prin comunicare instituțională între autoritățile competente. [...]
Germania condiționează o eventuală misiune navală de un mandat și votul Bundestagului , ceea ce poate întârzia securizarea Strâmtorii Ormus. Potrivit Euronews , cancelarul Friedrich Merz urmează să prezinte la întâlnirea de la Paris un plan privind participarea Germaniei la deblocarea Strâmtorii Ormus, dar doar în anumite condiții politice și juridice. În scenariul descris, Berlinul ar putea trimite nave pentru eliminarea minelor marine, plus o navă de sprijin și capabilități de recunoaștere aeriană. Miza este operațională: o astfel de contribuție ar viza direct siguranța rutelor de tranzit într-un punct strategic pentru transportul maritim. Condițiile impuse de Berlin: armistițiu, mandat și aprobare parlamentară Merz a spus că Germania este „în principiu” pregătită să participe, însă numai dacă există o încetare a ostilităților și un cadru legal compatibil cu Constituția germană. În plus, ar fi necesare decizii interne care, în practică, pot prelungi calendarul unei intervenții. „Suntem, în principiu, pregătiți să participăm la asigurarea rutelor de tranzit. Aceasta necesită încetarea ostilităților. Asta cere, cel puțin, un armistițiu provizoriu și un mandat, așa cum prevede și Constituția germană, într-un cadru de securitate colectivă, de preferat un mandat al Națiunilor Unite. De asemenea, necesită o rezoluție a Guvernului Federal și aprobarea Bundestagului german. Suntem încă departe de asta, per ansamblu.” Ce urmează Întâlnirea de la Paris este prezentată ca un pas pentru „deblocarea” Strâmtorii Ormus, însă mesajul cancelarului indică faptul că o contribuție militară germană nu este iminentă: fără armistițiu, mandat (ideal ONU), decizie guvernamentală și vot în Bundestag, planul rămâne la nivel de opțiune. [...]
Marina SUA începe să instaleze pe patru distrugătoare un interceptor anti-dronă cu cost mai mic, „Coyote”, pentru a reduce presiunea financiară și riscul de epuizare rapidă a muniției în fața atacurilor în roi. Informația este relatată de iThome , care citează Naval News și arată că sistemul, produs de Raytheon , a fost deja montat pe distrugătorul din clasa Arleigh Burke USS „Carl M. Levin ”. Miza este una operațională și de buget: atacatorii pot folosi drone ieftine, adesea în „roi” (grupuri numeroase coordonate), în timp ce apărătorii se bazează frecvent pe interceptări explozive sau prin impact, scumpe și disponibile în număr limitat. Potrivit materialului, doctrina „o lovitură, o țintă” duce la costuri de interceptare care pot ajunge la „zeci de mii de dolari” per angajare, ceea ce devine greu de susținut financiar în scenarii cu volum mare. De ce contează: „adâncimea muniției” devine o vulnerabilitate Publicația descrie o problemă recurentă în apărarea antiaeriană apropiată: în cazul unui atac masiv, interceptoarele clasice se consumă rapid, iar nava poate rămâne fără „adâncime de muniție” (capacitatea de a susține un număr mare de angajări succesive). Într-un astfel de context, chiar și un sistem performant poate fi împins spre limită dacă fiecare interceptare este scumpă și stocul este mic. Ce este „Coyote” și cum ar urma să fie folosit „Coyote” este prezentat ca o platformă de interceptare anti-dronă care, la rândul ei, este o dronă. Conform articolului, poate distruge ținte fie cu un focos, fie prin lovire directă, iar după misiune poate fi recuperată cu ajutorul unei plase. iThome mai notează că armata americană a început să introducă platforma pentru testare și pune accent pe componenta de operare în rețea: „Coyote” poate funcționa ca nod într-o rețea de comandă-control pentru apărare aeriană în zona înaintată, interconectându-se cu alte unități „Coyote”. Componenta de operare în rețea: alocare automată de ținte Un element cheie menționat este capacitatea de coordonare între interceptori: aceștia își pot distribui țintele și pot decide strategia de atac fără operare manuală, inclusiv prin configurarea „câmpului de atac” pentru a gestiona simultan mai multe ținte aeriene. În logica descrisă de sursă, automatizarea și cooperarea între interceptori sunt menite să crească eficiența în scenarii cu roiuri, unde viteza de reacție și numărul de angajări contează la fel de mult ca performanța fiecărei interceptări. [...]
Europa nu este încă pregătită să se apere singură , iar dependența de garanțiile SUA rămâne un punct critic pentru flancul estic al NATO, potrivit declarațiilor ministrului apărării din Estonia, Hanno Pevkur , citate de The Jerusalem Post . Pevkur a spus, într-un interviu acordat Reuters la Vilnius (Lituania), că Estonia „nu are nicio îndoială” că Statele Unite ar interveni pentru a-și apăra aliații dacă Rusia ar ataca. În același timp, oficialul a avertizat că Europa nu este, în prezent, pregătită să țină piept militar Moscovei pe cont propriu. Presiune pe cheltuielile de apărare și riscul unui „gol” de capacitate în Europa Ministrul estonian a subliniat că, în opinia sa, NATO nu se va prăbuși, argumentând că SUA au nevoie de Europa pentru capacitatea lor militară la fel de mult cum Europa are nevoie de SUA. El a comparat tensiunile actuale din alianță cu o „căsnicie” de lungă durată, în care apar inevitabil diferențe și probleme ce trebuie gestionate. În plan practic, Pevkur a indicat că statele NATO trebuie să investească mai mult în apărare și a afirmat că majoritatea membrilor nu respectă acordul de anul trecut al liderilor NATO privind creșterea cheltuielilor la cel puțin 5% din PIB, nivel cerut de președintele american Donald Trump. Estonia ar urma să aloce 5,1% din PIB în acest an, unul dintre cele mai ridicate procente din alianță. Context: semnale contradictorii de la Washington și evaluări privind Rusia Declarațiile vin după ce Trump a amenințat în această lună că ar putea retrage SUA din alianță, invocând refuzul unor membri europeni de a trimite nave pentru deblocarea Strâmtorii Hormuz , în apropiere de Iran. Alianța a fost, de asemenea, „zdruncinată” de planurile lui Trump privind preluarea Groenlandei de la Danemarca, aliat NATO. Separat, serviciile de informații estoniene au avertizat în februarie că Rusia ar stoca deja muniție pentru viitoare războaie după încheierea conflictului din Ucraina. Rusia a respins drept „nonsens” acuzațiile unor lideri europeni potrivit cărora ar putea ataca NATO. De ce contează pentru NATO: priorități strategice și atenția SUA Pevkur a mai spus că NATO ar trebui să se concentreze pe sprijinirea încheierii conflictului din Iran, argumentând că o astfel de evoluție ar putea permite SUA să își mute mai mult atenția înapoi către Ucraina. Pentru regiunea sa, a punctat el, Ucraina rămâne „principala problemă”. [...]
