Știri
Știri din categoria Apărare
Suedia pregătește transferul de avioane Gripen către Ucraina, un pas care poate accelera operaționalizarea apărării aeriene ucrainene și deschide, în paralel, discuții pentru o achiziție mult mai amplă finanțată cu credite UE, potrivit Digi24.
Prim-ministrul suedez Ulf Kristersson urmează să anunțe joi transferul unor avioane de luptă JAS 39 Gripen către Ucraina, în cadrul unei conferințe de presă la baza aeriană Uppland din Uppsala. Avioanele vizate sunt din varianta C/D, conform informațiilor publicate de portalul suedez Aftonbladet.
Gripen este descris ca fiind proiectat pentru condiții apropiate de cele din Ucraina, cu accent pe operarea din baze dispersate. În practică, asta înseamnă că poate decola și ateriza inclusiv de pe tronsoane obișnuite de autostradă și piste scurte, iar întreținerea ar necesita un număr minim de personal.
În plus, timpii de întoarcere în luptă sunt prezentați ca foarte reduși:
Pe lângă transferul avioanelor C/D, ar urma să înceapă negocieri pentru vânzarea către Ucraina a unor Gripen E, o variantă mai modernă. Conform informațiilor citate, Ucraina ar urma să plătească aceste aeronave folosind credite din partea Uniunii Europene.
Contextul discuțiilor este o scrisoare de intenție semnată anul trecut de Suedia și Ucraina, care „ar putea duce” la un acord pentru 100–150 de avioane Gripen, potrivit aceleiași surse.
Varianta Gripen E este prezentată cu câteva elemente tehnice care țintesc direct nevoile unui teatru de operațiuni contestat:
Digi24 notează că au existat informații anterioare despre posibilitatea semnării unui acord chiar în acest an, cu finalizarea termenilor contractuali și a planului de finanțare. Totodată, în toamna anului trecut, Suedia ar fi indicat că primele Gripen E ar putea ajunge la piloții ucraineni în termen de trei ani de la semnarea tuturor documentelor necesare.
Recomandate
Bruxellesul pregătește reguli pentru producție militară „de serie” în UE și cere statelor membre să renunțe la armamentul „de lux”, pe fondul presiunii de a accelera livrările către Ucraina, potrivit Adevărul . Comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius , a avertizat că Europa riscă să rămână în urma Rusiei și chiar a Ucrainei la capacitatea de producție militară. Într-un interviu acordat Financial Times , el a cerut guvernelor să își „deschidă arsenalele” pentru a furniza rapid echipamentele de care Ucraina are nevoie pe front. „Guvernele trebuie să deschidă arsenalele pentru a oferi Ucrainei ceea ce îi este necesar.” De ce contează: costul și viteza de producție devin criterii strategice Kubilius a criticat modelul european de producție, comparându-l cu industria „haute couture”: sisteme foarte sofisticate, foarte scumpe și greu de fabricat rapid în cantități mari. În contrapondere, el a spus că Ucraina produce echipamente „suficient de bune”, adaptate războiului de uzură, unde contează volumul și ritmul livrărilor. „Europenii produc ceea ce poate fi numit armament de înaltă modă: tehnologic foarte complex, foarte avansat și foarte scump. Problema este că nu poate fi fabricat suficient de repede.” Oficialul a dat ca exemplu racheta de croazieră ucraineană Flamingo, despre care a afirmat că Ucraina ar urma să producă aproximativ 700 de unități anul acesta. Prin comparație, statele UE ar produce sub 300 de rachete similare, iar Rusia ar ajunge la circa 1.200, conform declarațiilor sale. Instrument financiar: achiziții din stocuri și reînnoirea lor din credite UE Kubilius a indicat și o posibilă soluție de finanțare: Ucraina ar putea cumpăra armament direct din depozitele europene folosind aproximativ 60 de miliarde de euro dintr-un nou pachet de credite de 90 de miliarde de euro aprobat recent la nivel european. Statele care transferă arme ar putea folosi ulterior fondurile pentru reînnoirea stocurilor sau pentru extinderea capacităților de producție. Ce urmează: plan în iulie pentru o „piață europeană de apărare” mai integrată În iulie, Bruxellesul urmează să prezinte un plan pentru crearea unei piețe europene de apărare mai integrate, cu obiectivul de a reduce fragmentarea și barierele naționale care blochează cooperarea între statele membre. Printre măsurile menționate se află: recunoașterea reciprocă a certificărilor; simplificarea licențelor pentru transferul componentelor militare în interiorul UE. Kubilius a acuzat marile state că își protejează excesiv producătorii: potrivit lui, Franța și Germania cumpără aproximativ 70% din producția propriilor industrii de apărare, iar doar 10% ajunge pe piețele altor state membre. În paralel, comisarul a cerut sprijin pentru proiectul Bromo — alianța planificată între Airbus, Thales și Leonardo — argumentând că Europa are nevoie de „masă critică” și de „campioni industriali” pentru a concura global, inclusiv cu SpaceX. [...]
Ucraina își mută tot mai mult logistica și o parte din apărarea antiaeriană la sol pe roboți tereștri , iar planul este să ajungă anul acesta la zeci de mii de vehicule terestre fără echipaj, pe fondul riscurilor tot mai mari pentru manevra și transportul clasic în apropierea frontului, potrivit TWZ . Miza este una operațională: dronele aeriene au făcut extrem de periculoasă deplasarea în teren, iar Ucraina încearcă să înlocuiască misiuni repetate și expuse (transport, evacuare, luptă) cu platforme terestre controlate de la distanță, produse în mare parte intern. Într-un interviu acordat publicației, CEO-ul Brave1 (incubatorul ucrainean de tehnologie pentru apărare), Andrii Hrytseniuk, spune că Ucraina este „setată” să producă „zeci de mii” de astfel de sisteme în acest an și că cererea din partea forțelor armate este „vorace”. Ținta de 50.000 și baza industrială: 280 de companii, 550 de modele Președintele Volodîmîr Zelenski a stabilit ca obiectiv producția a 50.000 de vehicule terestre fără echipaj (UGV) în 2026, iar Hrytseniuk afirmă că implementarea „merge conform planului” și că există încredere că ținta poate fi atinsă. Pentru a susține ritmul, Ucraina se bazează pe o rețea extinsă de producători privați: 280 de companii ucrainene ar produce UGV-uri, iar în total ar exista 550 de modele diferite, de la platforme mici la unele mari, împărțite pe mai multe categorii operaționale. Unde se vede efectul imediat: „ultimii 10–15 kilometri” și misiunile de logistică Cea mai directă utilizare este în logistică, în special în „zona gri” din apropierea liniei frontului, unde Hrytseniuk indică drept interval critic ultimii 10–15 kilometri. Acolo, transportul de materiale de construcții, muniție și provizii este mutat tot mai mult pe UGV-uri pentru a reduce expunerea soldaților. În acest context, Brave1 indică o creștere a utilizării: în martie ar fi fost efectuate 9.000 de misiuni, iar în aprilie „mai mult de 10.000”, semnalând o accelerare a implementării logistice cu roboți tereștri. Evacuare și luptă: de la recuperarea răniților la rol antidrone Pe lângă logistică, a doua categorie menționată este evacuarea răniților, cu platforme dedicate extragerii din zone periculoase. A treia categorie este cea de luptă, unde Ucraina ar avea „mai mult de 10” modele. Acestea sunt folosite atât pentru atac împotriva trupelor și vehiculelor blindate rusești, cât și ca sisteme antidrone la sol. Hrytseniuk afirmă că astfel de UGV-uri sunt utilizate pentru a lovi drone Shahed, drone FPV (inclusiv unele ghidate prin fibră optică) și chiar „avioane rusești mici”. În privința armamentului, el enumeră calibre de 5,45 mm, 5,56 mm, 7,62 mm și 12,7 mm, precum și lansatoare de grenade, inclusiv Mk19. Inteligența artificială ca diferențiator și rolul sistemului Delta Un element cheie pentru eficiența în luptă este integrarea inteligenței artificiale (IA) în turelele de luptă: Hrytseniuk susține că fără IA, UGV-urile de luptă „nu funcționează la o eficiență adecvată”. El descrie utilizarea „viziunii artificiale” pentru recunoaștere, identificare, clasificare, urmărire și recomandări către operator, adăugând că sistemele pot achiziționa ținta și pot deschide focul. Separat, el afirmă că fără sistemul de comandă și control Delta, „toate aceste tehnologii avansate” nu ar funcționa pe câmpul de luptă, numindu-l „absolut crucial” pentru drone și operațiuni multidomeniu, fără a oferi detalii tehnice. Limitările fibrei optice la UGV-uri Deși fibra optică este un subiect intens discutat la dronele aeriene, Hrytseniuk spune că la UGV-uri nu este folosită în mod curent: există experimente, însă „doar un procent foarte mic” ar utiliza astfel de soluții, deoarece misiunile UGV sunt, de regulă, dus-întors, iar fibra optică ar împinge utilizarea spre misiuni „one-way”. În ansamblu, tabloul descris de Brave1 indică o schimbare de doctrină la nivel tactic: Ucraina încearcă să industrializeze rapid un „strat” terestru de robotică pentru a susține logistica și a reduce pierderile, în timp ce extinde rolul acestor platforme către luptă și apărare antidrone, într-un ritm pe care publicația îl compară cu cel al celor mai avansate armate. [...]
Ucraina a ajuns să opereze drone la o scară comparabilă cu forțe aeriene întregi , iar asta împinge armata și industria locală să standardizeze rapid pregătirea piloților, într-un sistem mixt (militar, unități de front și companii private) care produce operatori „utilizabili” în 1–2 luni, potrivit unei analize Kyiv Post . Dimensiunea programului este greu de cuantificat exact, dar declarații oficiale ale Forțelor Armate ale Ucrainei (AFU) indică aproximativ 80.000 de militari implicați într-o formă sau alta în operațiuni cu drone. Interviuri realizate de publicație cu piloți și comandanți de unități sugerează că numărul operatorilor de drone din prima linie ar fi „cu siguranță” de ordinul zecilor de mii, cu estimări între 25.000 și 40.000 de operatori/piloți activi. Ca reper, Kyiv Post compară aceste ordine de mărime cu efectivele unor forțe armate europene: Forțele Aeriene Italiene au în total 35.000–43.000 de militari și circa 1.500 de piloți, iar un ordin de mărime pentru toți piloții NATO din afara Americii de Nord ar fi de aproximativ 15.000. O forță mare, dar necentralizată: de la „autodidact” la școli de zbor Analiza descrie o evoluție accelerată: după 2014, mulți piloți ucraineni s-au instruit informal, iar în perioada 2015–2021 activitatea avea adesea un caracter semi-amator, cu drone cumpărate din bani proprii sau din donații. După invazia pe scară largă din februarie 2022, utilizarea masivă a dronelor pentru recunoaștere a devenit o necesitate operațională, iar deficitul de muniție de artilerie a accelerat dezvoltarea dronelor de atac. Primele școli și academii de drone au apărut la începutul lui 2024, de regulă pornind de la grupuri informale de instructori. În primăvara lui 2026, instruirea „din mers” în unitate mai există, dar este excepția: majoritatea noilor piloți ajung mai întâi într-o școală. Cum arată „pipeline-ul” de pregătire și cine îl finanțează Kyiv Post descrie o rețea națională de academii care, potrivit relatărilor intervievaților, poate transforma o persoană fără experiență într-un pilot „de bază” în aproximativ o lună până la două luni, urmând ca perfecționarea să continue în unitatea de luptă. Modelul este mixt: școli operate de AFU ; școli operate de unități ; școli private cu taxă , uneori pornite din inițiative de voluntariat; programe finanțate de industrie , de regulă de producători de drone. Numărul și locațiile școlilor sunt clasificate, pe motiv că Rusia prioritizează lovirea piloților de drone, iar instruirea are loc pe tot parcursul anului, în mai multe locații din Ucraina. Exemple: școli private, producători de drone și cerere pentru „interceptoare” Un exemplu prezentat este o școală privată cu plată, Center of Special Training (CST), înființată la mijlocul lui 2024 după ce un grup de voluntari a identificat nevoia de mai mulți piloți. Directorul spune că școala percepe bani pentru acoperirea costurilor și antrenează clase mixte: recruți noi, militari cu experiență care își schimbă specializarea și piloți care trec pe platforme noi. În prezent, cererea ar fi ridicată pentru instruire pe drone interceptoare , iar inițiativa s-a extins și către producția de drone. Separat, compania ucraineană Skyfall (producător de drone) a intrat în ecosistem oferind instruire ca serviciu pentru clienți. Un reprezentant a declarat pentru Kyiv Post că din 2023 școlile Skyfall ar fi instruit peste 20.000 de operatori, iar cererea este mare pentru pregătirea pe drona interceptoare P1Sun. Standardizare în armata regulată: durate și criterii de calificare În unități de luptă, pregătirea de bază în școli (guvernamentale sau private) este completată de o perioadă de „ucenicie” în teren. În cazul Brigăzii 4 Grele, pentru a ajunge la misiuni de luptă, un pilot trebuie să finalizeze instruirea de bază și apoi să zboare ca pilot junior într-o secțiune de trei persoane; ar fi nevoie de aproximativ trei luni sub supravegherea unui veteran pentru ca un pilot mediu să poată executa majoritatea misiunilor singur, potrivit adjunctului comandantului batalionului de drone. AFU operează și propriile centre. Doi instructori de la Centrul 239 de instruire au descris clase tipice de zece cursanți și un program combinat (teorie + zbor), specific unui tip de dronă. Duratele menționate: calificare pe o dronă de bază Mavic : 39 de zile; drona bombardier Vampir : 40–45 de zile; drone FPV (First Person View – pilotaj prin imagine transmisă în timp real): aproape două luni. Raportul instructor–cursanți este, de regulă, 1 la 10; finanțarea ar fi adecvată, iar puțini cursanți abandonează, deși unii sunt trimiși în unități cu recomandarea că au nevoie de practică suplimentară. Simulatorul ca infrastructură: cost mic, utilizare largă Un element operațional important este folosirea simulatoarelor. Un dezvoltator al companiei ucrainene de software BAZU a descris pentru Kyiv Post programul de simulare FPV Battleground, realizat de o echipă de șase dezvoltatori pentru aproximativ 50.000 de dolari (aprox. 230.000 lei). Simulatorul urmărește să reproducă realist zborul (vânt, derivă, cuplu al rotoarelor, vreme) și include simularea războiului electronic, inclusiv pierderea comunicațiilor în faza finală a unui atac asupra unei ținte protejate de bruiaj. Instrumentul ar fi folosit atât în versiuni militarizate, cât și civile, nu doar pentru antrenarea piloților: unele unități ar modela obiective și rute într-un „sandbox” de până la 40 x 40 km și ar rula scenarii pentru a decide cum să sprijine atacurile cu drone. Dezvoltarea este finanțată intern, iar interesul internațional pentru versiunea militarizată este descris ca fiind ridicat. În ansamblu, concluzia operațională a materialului este că Ucraina a transformat rapid pregătirea pentru drone într-o infrastructură de masă, alimentată de experiența de luptă și de feedback continuu între front, școli și producători – un avantaj greu de replicat în afara unui teatru de război, dar cu implicații directe pentru modul în care se vor pregăti operatorii de drone în armatele europene. [...]
Ucraina alocă încă 5 miliarde hrivne (aprox. 550 milioane lei) pentru lovituri la distanță medie, într-un pariu operațional menit să „închidă” logistica Rusiei și să-i reducă ritmul ofensiv , potrivit Kyiv Post . Programul, denumit „Logistical Lockdown”, este lansat de Ministerul Apărării împreună cu Statul Major și vizează extinderea loviturilor în adâncimea dispozitivului rusesc. Miza declarată este „distrugerea sistematică” a capabilităților ruse la adâncime operațională și creșterea presiunii în spatele frontului, astfel încât Rusia să aibă mai puține resurse pentru operațiuni de asalt. Ministrul Apărării, Mykhailo Fedorov , a susținut într-o postare pe Telegram că există deja o corelație între loviturile asupra logisticii și scăderea atacurilor la linia frontului. Cum ar urma să funcționeze „blocajul logistic” În ultimele luni, Ucraina ar fi „cvadruplat” loviturile asupra țintelor logistice ruse, inclusiv: depozite și stocuri; echipamente; puncte de comandă; rute de aprovizionare aflate la adâncime operațională. Ministerul Apărării indică drept factor-cheie extinderea capabilităților de lovire la distanță medie. În același context, instituția menționează și „perturbarea” utilizării Starlink de către forțele ruse, despre care spune că a oferit Ucrainei un avantaj tehnologic suplimentar pe câmpul de luptă. Finanțare: bani direcționați către unități, apoi achiziții centralizate Programul are două etape, cu mecanisme diferite de achiziție: Etapa 1: alocarea suplimentară a 5 miliarde hrivne direct către unități militare, pentru cumpărarea de echipamente moderne de lovire la distanță medie. Fondurile sunt distribuite către brigăzile și unitățile considerate cele mai eficiente, prin sistemul e-Bal, către echipe specializate în lovituri la adâncime operațională. Primele unități au primit deja finanțare, iar achizițiile directe au început. Etapa 2: lansarea de licitații centralizate pentru achiziții la scară mare de sisteme de lovire. Ministerul susține că achizițiile „deschise” ar trebui să accelereze creșterea producției, să stimuleze concurența între producători, să reducă riscurile de corupție și să crească transparența cheltuirii banilor publici. Rezultatele achizițiilor centralizate ar urma să se vadă „pe câmpul de luptă” până la vară. Indicatori de cost pentru ofensiva rusă, invocați de Ucraina În argumentația pentru intensificarea loviturilor în adâncime, ministerul afirmă că „prețul” înaintării ruse a crescut: Rusia ar fi pierdut 67 de soldați pe 1 km² de avans în octombrie, iar în aprilie cifra ar fi urcat la 179 pe 1 km² . Totodată, Rusia ar pierde „peste 35.000” de militari uciși sau grav răniți în fiecare lună, potrivit aceleiași surse. Context: presiune mai mare pe apărarea antiaeriană rusă Separat, articolul notează că Ucraina și-ar fi intensificat loviturile asupra sistemelor ruse de apărare antiaeriană. Der Spiegel, citând date WarSpotting, a raportat distrugerea a 37 de sisteme ruse (apărare antiaeriană, radar și război electronic) între martie și 10 mai, față de 16 în octombrie 2025. Atacurile ar viza tot mai mult sisteme de rază medie în interiorul a 200 km (aprox. 322 km) de linia frontului, inclusiv Tor și Buk și, în unele cazuri, platforme S-300. În paralel, Institute for the Study of War (ISW) leagă intensificarea operațiunilor ucrainene cu drone de încetinirea avansului rusesc de la finalul lui 2025 și de posibile penurii de rachete antiaeriene în unele unități ruse. În esență, „Logistical Lockdown” mută accentul pe o logică de uzură: dacă Ucraina reușește să lovească mai des și mai eficient logistica și apărarea antiaeriană din spatele frontului, Rusia ar putea fi forțată să reducă frecvența și amploarea atacurilor, iar ritmul operațiunilor să depindă tot mai mult de capacitatea de refacere și protecție a infrastructurii militare. [...]
UE riscă să piardă cursa producției de armament dacă rămâne blocată în sisteme „prea sofisticate” și greu de fabricat în masă , avertizează comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius , într-o declarație citată de Biziday . Mesajul are o miză directă pentru securitatea europeană: Rusia și Ucraina reușesc să livreze rapid volume mari de armament „suficient de bun”, în timp ce Europa produce mai scump și mai lent. Kubilius, fost premier al Lituaniei, a spus pentru Financial Times (FT) că guvernele europene ar trebui „să-și pună la dispoziție stocurile” pentru a furniza Ucrainei echipamentele de care are nevoie, într-un moment în care Europa redeschide canale oficiale de negociere cu Rusia. În logica sa, întărirea armatei ucrainene rămâne esențială pentru „pacea prin forță”, adică o pace obținută printr-un raport de putere favorabil Ucrainei. Producție: „haute couture” vs. „suficient de bun” Comisarul atrage atenția că Europa rămâne în urma Rusiei și Ucrainei la producția de rachete, pentru că fabrică arme „sofisticate și scumpe”, greu de produs la scară largă. În formularea sa, europenii ar produce „haute couture”, în timp ce ucrainenii livrează sisteme „suficient de bune”, dar eficiente și replicabile rapid. Ca exemplu, Kubilius indică racheta de croazieră ucraineană Flamingo , despre care spune că Ucraina ar fi pregătită să producă anul acesta aproximativ 700 de unități. Prin comparație, el afirmă că UE a fabricat mai puțin de 300, iar Rusia ar fi ajuns la 1.200 de unități. Mecanism financiar propus: stocuri UE pentru Ucraina, bani pentru reînarmare Kubilius sugerează ca Ucraina să achiziționeze arme din stocurile statelor UE, folosind fondul destinat armamentului (60 de miliarde de euro), provenit din împrumutul de 90 de miliarde de euro aprobat recent de Uniunea Europeană. Ideea este ca statele care vând armamentul să folosească banii obținuți pentru: a cumpăra arme noi; a-și extinde capacitățile de producție. Ce urmează: plan UE în iulie pentru reducerea fragmentării industriei Apelul vine în contextul în care Bruxelles-ul pregătește inițiative pentru stimularea producției de apărare și reducerea fragmentării industriei europene de armament, urmând să prezinte în iulie un plan în acest sens. Potrivit lui Kubilius, piața europeană de apărare este „fragmentată și plină de obstacole” deoarece statele își protejează companiile naționale și cumpără în principal de la producătorii proprii. El dă exemplul Franței și Germaniei, care ar cumpăra 70% din ceea ce produc industriile lor, în timp ce doar aproximativ 10% ar fi vândut către alte țări din UE. În plus, guvernele ar invoca frecvent excepții de securitate națională pentru a evita regulile pieței în achizițiile de apărare, ceea ce ar crea, în opinia sa, un „sistem cu adevărat închis”. [...]
Rusia își adaptează ofensiva cu drone prin trecerea la modele cu reacție , într-o încercare de a depăși apărarea anti-dronă tot mai eficientă a Ucrainei, potrivit Antena 3 . Informația este atribuită serviciilor de informații militare ucrainene și indică o nouă etapă a competiției operaționale dintre dronele de atac și sistemele de interceptare. Conform evaluării citate, noul model Gheran-4 „cu reacție” ar fi fost dezvoltat ca răspuns la creșterea eficienței dronelor interceptoare ucrainene, într-un context în care apărarea anti-dronă „multi-stratificată” (adică bazată pe mai multe niveluri de senzori și mijloace de lovire) obligă Rusia să își modifice platformele fără pilot. Antena 3 notează că informațiile sunt preluate de la securitynews.ro. Ce capacități sunt raportate pentru Gheran-4 În material sunt enumerate specificații „raportate” pentru Gheran-4, care ar indica o orientare către viteză și manevrabilitate: viteză de până la 500 km/h; manevră activă la 300–400 km/h; altitudine de zbor de până la 5.000 m; rază de acțiune de până la 450 km; opțiuni de focoase de 50 kg sau 90 kg; motoare turboreactoare chinezești, inclusiv unități Telefly menționate ca fiind întâlnite și în alte programe rusești de drone cu reacție. Implicația operațională: apărarea „low-cost” devine mai greu de susținut Mesajul central al analizei citate este că Ucraina a mizat pe interceptoare ieftine, iar Rusia încearcă să le „iasă din parametri” prin drone de atac mai rapide și mai manevrabile. În consecință, Ucraina ar avea nevoie de detectare mai bună, interceptoare mai rapide, ghidare automatizată (materialul menționează posibil și „AI”, adică inteligență artificială) și o rețea de senzori mai densă. Totodată, articolul subliniază limitări: Gheran-4 „nu este o armă minune”, ar avea o rază de acțiune raportată mai scurtă decât Gheran-5 și ar depinde în continuare de componente străine, inclusiv motoare chinezești. Chiar și așa, concluzia prezentată este că războiul cu drone se transformă într-o cursă permanentă între masă, viteză, senzori, autonomie, rezistență la război electronic și capacitatea de producție. [...]
