Știri
Știri din categoria Apărare

Testul cu laserul LOCUST pe un portavion american indică o opțiune de apărare anti-dronă cu costuri operaționale mai mici și integrare rapidă pe nave, într-un moment în care amenințările cu drone se multiplică în teatre precum Orientul Mijlociu, potrivit Antena 3.
Marina SUA a testat de pe un portavion un sistem laser anti-dronă produs de compania americană AeroVironment. Într-o postare a companiei, sistemul de arme laser LOCUST (LWS) a fost instalat la bordul portavionului USS George H.W. Bush (CVN-77) în octombrie 2025 și a fost demonstrat într-un eveniment cu focuri reale, unde „a urmărit, angajat și neutralizat drone cu ținte multiple”.
Potrivit AeroVironment, desfășurarea pe nave este potrivită pentru această tehnologie deoarece laserul poate fi pornit și oprit la nevoie și poate funcționa cu energia navei. În această logică, compania descrie avantajul ca fiind un „încărcător nelimitat cu o sursă de energie practic nelimitată”, adică o capacitate de angajare repetată a țintelor fără constrângerile clasice ale muniției.
Un alt element cu impact operațional, subliniat de vicepreședintele AeroVironment pentru Sisteme Energetice Dirijate, John Garrity, este că instalarea și inițierea rapidă a operațiunilor ar facilita extinderea utilizării laserelor de înaltă energie în flotă „fără a fi nevoie de modificări costisitoare și consumatoare de timp ale navei”.
„Instalarea LOCUST pe o navă și inițierea rapidă a operațiunilor facilitează utilizarea extinsă a laserelor de înaltă energie în întreaga Flotă, fără a fi nevoie de modificări costisitoare și consumatoare de timp ale navei.”
O analiză Tom’s Hardware, citată în material, notează că nu este cunoscut în prezent dacă LOCUST se află încă la bordul USS George H.W. Bush. Aceeași analiză indică faptul că sistemul ar putea adăuga un strat suplimentar de protecție, în contextul în care portavionul este unul dintre cele trei care operează în Orientul Mijlociu „pentru prima dată în ultimele decenii”.
În ianuarie, tehnologia LOCUST a fost modernizată cu „un director de fascicul cu apertură mai mare, îmbunătățind performanța de letalitate”, potrivit companiei. Materialul precizează că nu este clar dacă această modernizare a avut loc înainte sau după demonstrația de pe portavion, având în vedere că instalarea a fost în octombrie 2025.
Antena 3 amintește că dronele sunt deja folosite pe scară largă în războiul modern, inclusiv în Ucraina, și menționează utilizarea dronelor Shahed de către Iran împotriva unor ținte și infrastructuri asociate cu aliați ai SUA din Golf, precum și împotriva companiilor americane și israeliene.
În același registru, materialul notează că Israelul ar fi început să folosească în luptă sisteme de apărare aeriană cu laser, integrate alături de Iron Dome, care „ar fi interceptat deja rachete și drone”, fiind prezentate ca o soluție mai ieftină pentru contracararea amenințărilor de tip Shahed.
Recomandate

Washingtonul a aprobat vânzări de armament de peste 8,6 miliarde de dolari (aprox. 39,5 miliarde lei) către aliați din Orientul Mijlociu, în timp ce le transmite unor parteneri europeni să se aștepte la întârzieri mari la livrările deja contractate , pe fondul epuizării stocurilor americane din cauza războiului cu Iranul, potrivit Digi24 . Departamentul de Stat al SUA a anunțat aprobarea vânzărilor către Israel, Qatar, Kuweit și Emiratele Arabe Unite, într-un pachet care include arme și sisteme de apărare precum muniții ghidate, radare, echipamente de comandă și control și sisteme de apărare antirachetă, prin Programul de Vânzări Militare Străine (mecanismul prin care SUA vând echipamente militare guvernelor aliate). Ce include pachetul și cine sunt beneficiarii Potrivit informațiilor din notificarea oficială citate în articol, pachetul este justificat de Washington prin nevoia de consolidare a securității regionale și a interoperabilității (capacitatea de a opera împreună) cu aliații strategici, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu. Principalele elemente menționate: Israel : înlocuirea munițiilor ghidate de precizie, inclusiv bombe lansate din aer, cu sisteme de ghidare prin satelit, plus echipamente de sprijin logistic pentru menținerea disponibilității operaționale. Qatar : vânzarea de sisteme antirachetă Patriot , pentru peste 4 miliarde de dolari (aprox. 18,4 miliarde lei), descrisă de Departamentul de Stat drept răspuns la o „nevoie urgentă” de securitate, după atacuri iraniene din timpul conflictului început la finalul lui februarie. Kuweit : sisteme de comandă integrate în valoare de 2,5 miliarde de dolari (aprox. 11,5 miliarde lei). Pachetul mai include sprijin logistic și asistență tehnică pentru integrarea operațională a echipamentelor în forțele armate ale țărilor beneficiare. De ce contează pentru Europa: risc de întârzieri la livrări În paralel, SUA i-au avertizat pe aliați europeni – între care Regatul Unit, Polonia, Lituania și Estonia – să se aștepte la întârzieri mari la livrările de armament american, deoarece războiul împotriva Iranului „continuă să epuizeze stocurile”, potrivit unei relatări Financial Times , care citează persoane familiarizate cu situația, preluată de Reuters. Conform aceleiași informații, oficiali americani au transmis unor omologi europeni că există riscul ca unele livrări de arme „contractate anterior” să fie amânate din cauza presiunii asupra stocurilor. Negocierile de pace pentru încheierea războiului început pe 28 februarie sunt descrise ca fiind în impas, ceea ce menține incertitudinea privind ritmul consumului de muniții și echipamente și, implicit, calendarul livrărilor către parteneri. [...]

Posibila desfășurare a sistemului hipersonic terestru „Dark Eagle” în Orientul Mijlociu ar ridica semnificativ costurile și miza operațională a prezenței militare americane în regiune , în condițiile în care o singură muniție este estimată la circa 15 milioane de dolari, iar o baterie completă ar putea ajunge la aproximativ 2,7 miliarde de dolari, potrivit Adevărul . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) ar fi cerut desfășurarea în regiune a sistemului Long Range Hypersonic Weapon (LRHW) , supranumit „Dark Eagle”, potrivit Bloomberg, citat în material. Un oficial din domeniul apărării a confirmat pentru Fox News Digital că sistemul a atins „capacitatea operațională inițială”, ceea ce ar marca o premieră: armata americană ar avea disponibilă o armă hipersonică terestră pregătită pentru o posibilă utilizare. De ce contează: costuri mari pentru o capabilitate rară și greu de contracarat Dincolo de semnalul strategic, „Dark Eagle” vine cu o notă de plată ridicată. În forma prezentată în articol: un singur proiectil „Dark Eagle” este estimat la aproximativ 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei ); o baterie completă (lansatoare și echipamente de suport) ar putea ajunge la circa 2,7 miliarde de dolari (aprox. 12,4 miliarde lei ). Aceste valori sugerează că orice desfășurare ar presupune nu doar decizie militară, ci și un angajament bugetar și logistic consistent, mai ales într-un teatru unde rotațiile de forțe și protecția infrastructurii sunt costisitoare. Motivația operațională invocată: raza de acțiune și ținte „greu accesibile” Solicitarea ar fi fost motivată, „în parte”, de îngrijorări că lansatoarele de rachete balistice iraniene ar fi fost mutate dincolo de raza de acțiune a unor sisteme americane existente, inclusiv Precision Strike Missile (PrSM), menționată ca având capacitatea de a lovi ținte aflate la peste 480 km. În acest context, dacă ar fi desfășurat în Orientul Mijlociu, „Dark Eagle” ar extinde capacitatea SUA de a lovi ținte îndepărtate, cu timp de reacție redus. Sistemul este descris ca fiind proiectat să lovească la distanțe de peste 2.700 km, iar armele hipersonice sunt prezentate ca fiind mai dificil de detectat și interceptat decât rachetele balistice tradiționale, datorită capacității de manevră în zbor. Ce se știe și ce nu se știe, la acest moment Nu a fost anunțată oficial nicio desfășurare în Orientul Mijlociu, iar autoritățile nu au confirmat solicitarea, potrivit articolului. În paralel, materialul notează că SUA și Iranul respectă un armistițiu, în speranța reluării negocierilor privind programul nuclear iranian. Armata americană ar fi început introducerea sistemului într-un grup de forțe multirol în decembrie 2025, după teste și exerciții cu foc real, unități descrise ca fiind proiectate pentru lovituri de precizie la distanțe mari în mai multe domenii operaționale. Context: accelerarea programelor hipersonice și competiția globală Materialul plasează potențiala desfășurare în competiția cu China și Rusia, despre care afirmă că au deja sisteme hipersonice operaționale. Un oficial al Pentagonului a declarat pentru Fox News Digital că desfășurarea și extinderea armelor hipersonice reprezintă o prioritate majoră și că sistemul de achiziții este adaptat la un „ritm de război”, pentru a susține o bază industrială capabilă să livreze rapid astfel de tehnologii. „Desfășurarea și extinderea armelor hipersonice reprezintă o prioritate majoră pentru Departamentul Apărării – iar noi livrăm într-un ritm rapid”, a declarat un oficial al Pentagonului pentru Fox News Digital. [...]

Turcia își extinde capabilitățile de lovire la distanță cu o muniție „rătăcitoare” (loitering munition) care poate opera și fără GPS , după ce Baykar a prezentat Mizrak, un sistem cu rază de peste 620 mile (aprox. 1.000 km) și autonomie de peste șapte ore, potrivit Interesting Engineering . Noul model este gândit pentru misiuni de „deep strike” (lovire în adâncime), într-un context în care bruiajul și degradarea navigației prin satelit devin tot mai frecvente în teatrele moderne de operații. Mizrak a fost introdus pe 30 aprilie și urmează să fie prezentat public la târgul SAHA 2026 Defense, Aviation, and Space Industry Fair, organizat la Istanbul între 5 și 9 mai. Conform materialului, drona a trecut deja teste de tragere cu muniție reală. De ce contează: autonomie și navigație fără GPS, pentru medii contestate Elementul central al sistemului este capacitatea de a executa lovituri autonome, inclusiv în condiții în care GPS-ul este blocat. Mizrak folosește inteligență artificială la bord pentru zbor și angajarea țintelor, iar publicația menționează navigație independentă de GPS, poziționare vizuală și ghidaj optic la bord, plus funcții anti-bruiaj pentru menținerea controlului și comunicațiilor în război electronic. În practică, combinația dintre autonomie mare, încărcătură semnificativă și reziliență la bruiaj indică o orientare spre utilizare în spații aeriene contestate, unde legăturile de date și navigația prin satelit pot fi degradate. Specificații și flexibilitate de lansare Potrivit informațiilor prezentate, Mizrak poate transporta o încărcătură de 40 kg (aprox. 88 livre) și poate decola cu o greutate totală de până la 441 livre (aprox. 200 kg). Are o anvergură de circa 13 feet (aprox. 4 metri), o viteză de până la 115 mile/oră (aprox. 185 km/h) și poate urca până la 10.000 feet (aprox. 3.050 metri). Un alt aspect operațional este flexibilitatea lansării: drona poate decola de pe piste obișnuite, dar și din locații improvizate, inclusiv cu asistență de rachetă la decolare (rocket-assisted takeoff), ceea ce reduce dependența de infrastructură standard. Două configurații de lovire și integrare în rețea Baykar oferă două versiuni principale, conform articolului: Varianta „heavy-strike” : două focoase, fiecare de 40 kg (aprox. 88 livre), pentru ținte „dure” și efect maxim. Varianta de precizie : un focos de 20 kg (aprox. 44 livre) și un căutător pe radiofrecvență (radio-frequency seeker), destinat lovirii emițătoarelor sau a țintelor de mare valoare. Ambele pot folosi camere electro-optice și în infraroșu pentru recunoaștere și supraveghere înainte de atac, iar încărcăturile pot fi schimbate pentru a acoperi mai multe tipuri de misiuni. Publicația mai notează că Mizrak poate opera împreună cu alte drone Baykar (TB2, TB3 și Akinci), folosind legături digitale de date și video pentru misiuni coordonate. Comunicațiile „line-of-sight” (în linie vizuală) sunt indicate la peste 50 mile (aprox. 80 km), iar legăturile prin satelit pot extinde raza pentru operațiuni la distanțe mai mari. În același timp, articolul precizează că Mizrak este a treia muniție „loitering” prezentată de Baykar în mai puțin de două luni, după K2 Kamikaze și Sivrisinek, toate urmând să fie expuse împreună la SAHA 2026. [...]

Forțele Aeriene ale SUA au oferit prima confirmare vizuală publică a integrării unei arme hipersonice pe bombardierul B-1B , un semnal operațional că programul ARRW revine în prim-plan, susținut de finanțare nouă și de teste de integrare, potrivit Interesting Engineering . Imaginile provin dintr-un clip scurt, cu tematică de mentenanță, filmat la Edwards Air Force Base și publicat pe 29 aprilie 2026. În secvență, un B-1B Lancer apare cu o rachetă hipersonică sub aripă, fiind prima apariție publică a aeronavei în configurație asociată cu AGM-183A ARRW (Air-launched Rapid Response Weapon). Ce indică apariția ARRW pe B-1B Racheta este montată pe un pilon extern sub aeronavă, într-o poziție pe care B-1B a folosit-o anterior pentru teste cu muniții JDAM și pentru transportul podului de țintire Sniper. Diferența, notează publicația, este clasa de armament: ARRW este considerabil mai grea și mai complexă, iar până acum Forțele Aeriene americane o prezentaseră public doar pe bombardierul B-52H. Oficialii nu au oferit detalii despre zbor și nu au confirmat când a avut loc. Chiar și așa, imaginea sugerează că B-1B poate transporta extern o armă hipersonică, ceea ce mută discuția din zona planurilor în cea a testelor de integrare. Bugetul FY2027: bani și repere tehnice pentru integrare Documentele bugetare pentru anul fiscal 2027, în capitolul de cercetare-dezvoltare-testare-evaluare (RDT&E), includ detalii din „Hypersonic Integration Program”. Conform acestora, serviciul a demonstrat „capacitatea B-1B de a executa un transport captiv al unei încărcături din clasa 5.000 de livre și eliberarea unei forme de armă dovedite” de pe un pilon modular LAM (Load Adaptable Modular). Această referință indică teste anterioare cu încărcături grele și rolul unor piloni proiectați pentru arme mai mari, cu mai puține restricții. Publicația menționează și The Aviationist în contextul acestor detalii. De ce contează: ARRW primește din nou tracțiune, iar B-1B rămâne în joc Programul ARRW a avut un parcurs dificil, cu eșecuri în testele timpurii și semnale, la un moment dat, că Forțele Aeriene ar putea să se reorienteze. Tonul se schimbă însă în bugetul FY2027: sunt prevăzute 345,7 milioane de dolari (aprox. 1,6 miliarde lei) pentru activități legate de ARRW, iar cheltuielile planificate ar ajunge la 1,7 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei) până în 2030. Finanțarea ar susține atât un upgrade „Increment 2”, cât și un efort separat pentru o rachetă balistică lansată din aer. În paralel, rolul B-1B este recalibrat: deși exista anterior un plan de retragere până în 2030, Forțele Aeriene ar urma să mențină aeronava în serviciu cel puțin până în 2037. Extinderea vine la pachet cu accent pe lovituri de la distanță (stand-off), folosind arme cu rază lungă, iar pilonii externi cresc flexibilitatea de încărcare. Pentru moment, clipul nu arată o lansare și nu confirmă un calendar. Dar, în logica operațională a programelor de armament, simpla apariție a configurației B-1B + ARRW este un indiciu că integrarea a trecut de faza de concept și intră într-o etapă mai concretă de testare și validare. [...]

Ucraina susține că a găsit o alternativă mai ieftină la interceptoarele Patriot pentru rachetele Kinjal , folosind stații de război electronic „Lima” care ar devia rachetele prin perturbarea navigației prin satelit, pe fondul riscului de epuizare a stocurilor de rachete Patriot, potrivit Digi24 . Informațiile sunt prezentate pe baza relatărilor Kyiv Independent , care citează declarațiile unui comandant ucrainean cunoscut sub indicativul „Alchimistul” (Alkhimyk) și ale unor oficiali ucraineni din zona de război electronic. Miza operațională este reducerea dependenței de muniție scumpă de interceptare (rachetele PAC-3), printr-o soluție care „neutralizează” ținta fără explozie, susține sursa. Ce ar face „Lima” și de ce contează operațional „Alchimistul”, comandantul unității „Night Watch”, afirmă că rețeaua de stații Lima, construită începând din 2023, ar fi reușit să „neutralizeze” majoritatea rachetelor Kinjal lansate asupra Ucrainei, prin devierea lor către zone nelocuite. „Când am ridicat zidul nostru de război electronic, din cele 59 de rachete Kinjal lansate, doar una a aterizat. Toate celelalte au fost neutralizate.” Dezvoltatorul Lima, Cascade Systems, susține că, din vara trecută, proiectul ar fi împiedicat 58 de rachete Kinjal să își atingă țintele, dintre care 26 în primele trei luni din 2026. Kyiv Independent notează că, dacă aceste date se confirmă, ar indica o eficiență foarte ridicată împotriva unei arme considerate de vârf în arsenalul Rusiei. În paralel, Forțele Aeriene ale Ucrainei ar fi înregistrat în ultimele luni o scădere a atacurilor cu Kinjal, iar în noaptea de 28 martie doar o astfel de rachetă ar fi trecut „aparent” de apărare, conform articolului. Cum ar funcționa: bruiaj, „falsificare” și un „atac cibernetic” Explicația tehnică prezentată în material pornește de la faptul că rachetele și dronele rusești folosesc, când este disponibilă, navigația prin satelit ca opțiune implicită. Rusia utilizează antene CRPA (antene cu „mod de recepție controlată”), concepute să rămână „fixate” pe semnalele satelitului chiar și în condiții de interferențe și să filtreze semnalele false. Potrivit „Alchimistului”, soluția ar fi să împiedice antenele CRPA să identifice direcția din care vine semnalul de „spoofing” (falsificare a semnalului), astfel încât ar fi necesare doar 32 de stații Lima pentru a întrerupe legătura unei rachete Kinjal cu semnalele care o ghidează. El mai susține că Lima ar folosi, pe lângă bruiaj și falsificare, un al treilea tip de semnal, descris drept „atac cibernetic” asupra receptorului rachetei, care ar încărca date greșite și ar menține eroarea o perioadă după ieșirea din zona acoperită. Costuri și comparația cu Patriot Materialul pune accent pe diferența de cost și pe constrângerea de muniție: sistemele Patriot (în special rachetele PAC-3) au fost prezentate ca eficiente împotriva Kinjal, însă viitoarele livrări de PAC-3 către Ucraina sunt descrise ca fiind „în pericol”. În schimb, stațiile Lima sunt fabricate în Ucraina și „nu necesită echipamente scumpe de unică folosință”, precum interceptoarele, ceea ce ar reduce costul de utilizare, potrivit relatării. În același context, Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) este citat cu o estimare de 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei) pentru costul unei rachete Kinjal, cu mențiunea că există și estimări mai mici. Publicația ucraineană de apărare Militarnyi este citată cu un cost de aproximativ 4,5 milioane de dolari (aprox. 20,7 milioane lei), conform celor mai recente contracte. „Alchimistul” avansează și o estimare la nivel de „acoperire națională”: 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) pentru mecanisme împotriva „a tot ce zboară” (drone și rachete) și încă 800 milioane de dolari (aprox. 3,7 miliarde lei) pentru apărare împotriva rachetelor balistice, adăugând că 1,8 miliarde de dolari (aprox. 8,3 miliarde lei) ar însemna „doar două sisteme Patriot”. Aceste cifre sunt prezentate ca declarații, nu ca evaluări independente. Limite și ce rămâne vulnerabil Un punct sensibil rămâne racheta balistică Iskander . „Alchimistul” spune că Lima ar fi contribuit la scăderea preciziei loviturilor Iskander, de la aproximativ 10 metri la abateri între 100 de metri și peste un kilometru, în atacuri recente. Eficiența generală a sistemului este susținută și de Maksim Skorețki, șeful departamentului de război electronic al Forțelor Terestre ale Ucrainei, citat de Kyiv Independent, care afirmă că Lima ar fi funcționat „în 58 din 59 de cazuri” împotriva Kinjal și că ar fi un proiect fără echivalent pentru suprimarea antenelor CRPA avansate. Totuși, datele rămân, în esență, afirmații ale părții ucrainene și ale dezvoltatorului, iar materialul nu indică o verificare independentă completă a tuturor incidentelor invocate. [...]

NATO testează rapiditatea de deplasare a trupelor pe flancul estic , printr-un exercițiu cu muniție reală în nord-estul Poloniei, într-un moment în care intenția Washingtonului de a reduce efectivele din Germania reaprinde discuția despre capacitatea Europei de a reacționa la o criză regională, potrivit Digi24 . Exercițiile, denumite „ Amber Shock 26 ”, vizează consolidarea apărării „Coridorului Suwałki”, o zonă strategică între Polonia și statele baltice. Potrivit locotenent-colonelului Dariusz Guzenda, citat de agenția de presă de stat poloneză PAP, la exercițiu participă peste 3.500 de militari din mai multe state NATO și „sute de vehicule militare”. Miza operațională: mobilitate și interoperabilitate Un element central al exercițiului este testarea deplasării rapide a trupelor. Înaintea antrenamentului, Regimentul 2 Cavalerie al Armatei SUA a finalizat un marș tactic rutier de 1.000 de kilometri din Germania până în zona de antrenament Bemowo Piskie/Orzysz, în nord-estul Poloniei, unde s-a alăturat altor forțe NATO. În teren, militarii urmează să execute atât manevre tactice, cât și trageri cu muniție reală, cu obiectivul declarat de a crește interoperabilitatea (capacitatea armatelor aliate de a opera împreună) și de a demonstra coeziunea alianței. Context politic: semnal după discuțiile despre trupele SUA din Germania Exercițiul este programat să se desfășoare până vineri și are loc pe fondul anunțului Washingtonului privind intenția de a reduce efectivele militare din Germania, ceea ce a alimentat îngrijorări legate de angajamentele pe termen lung ale SUA față de Europa. Autoritățile poloneze au insistat asupra relației „de neclintit” cu SUA și au spus că nu există indicii că Washingtonul ar urma să reducă cei 10.000 de militari americani aflați în prezent în Polonia prin rotație. Premierul polonez Donald Tusk a avertizat însă că „dezintegrarea continuă” a NATO este „cea mai mare amenințare la adresa comunității transatlantice” și a cerut măsuri pentru a inversa această tendință. Cum se leagă de exercițiile mai largi din regiune „Amber Shock 26” este parte a unei serii mai ample, „Saber Strike 26”, desfășurată în Polonia, Lituania și Finlanda, orientată pe exersarea deplasării rapide a trupelor și a cooperării în cazul unei crize în regiune. [...]