Rusia își ajustează rachetele Iskander pentru a suprasolicita apărarea antiaeriană ucraineană, după ce ar fi reușit să obțină „semnăturile” de funcționare ale sistemelor occidentale Patriot și SAMP/T, potrivit Adevărul. Miza operațională este creșterea probabilității de penetrare a apărării antiaeriene prin manevre, ținte false și evitarea zonelor de acoperire radar.

Ce ar urmări modernizările: manevre, altitudine și ținte false

Publicația notează, citând canale de monitorizare, că Rusia ar putea pregăti versiuni actualizate ale muniției pentru complexele Iskander, care „ar urma” să:

• manevreze mai mult pentru a complica interceptarea;
• coboare în altitudine pentru a îngreuna detectarea de către radare;
• lanseze ținte false, astfel încât radarul să „vadă” simultan mai multe obiecte și să fie mai greu de identificat focosul real.

În logica descrisă în articol, aceste modificări ar avea rolul de a suprasolicita apărarea antiaeriană ucraineană și de a complica funcționarea rachetelor interceptoare.

„Semnăturile” Patriot și SAMP/T și exploatarea acoperirii sectoriale

Anatolii Hrapcinski, ofițer în rezervă al Forțelor Aeriene ucrainene și expert în aviație, citat de Focus, susține că Rusia își adaptează tacticile ținând cont de particularitățile sistemelor occidentale. El indică faptul că radarul Patriot oferă acoperire sectorială, iar atacatorul poate încerca să evite zonele acoperite, construind traiectorii în funcție de amplasarea radarelor.

Potrivit lui Hrapcinski, analiza traiectoriilor recente ar arăta o distribuire a loviturilor între direcțiile nordică și sudică, pentru a suprasolicita simultan capacitatea de detectare și contracarare.

„În prezent, ei au obținut semnăturile de funcționare ale sistemelor noastre Patriot și SAMP/T. În consecință, rușii ar putea încerca să găsească o soluție care să le permită să orbească radarele noastre, astfel încât să nu putem identifica focosul principal care trebuie distrus.”

De ce contează: interceptarea balisticelor e „hit-to-kill”

Articolul insistă pe diferența dintre interceptarea rachetelor balistice și a țintelor aerodinamice (rachete de croazieră, drone, avioane). În cazul balisticelor, interceptarea se bazează pe principiul cinetic „hit-to-kill”, adică lovirea directă a țintei.

„Practic, trebuie să nimerești un glonț cu alt glonț.”

În acest context, multiplicarea țintelor false și utilizarea bruiajului electronic (război electronic) pot crește presiunea asupra sistemului de apărare, pentru că acesta trebuie să decidă rapid care este focosul real.

Nu toți experții văd o amenințare „nouă”

Adevărul prezintă și o opinie mai prudentă: Valeri Romanenko, cercetător științific principal la Muzeul de Stat al Aviației din Ucraina, pune sub semnul întrebării o parte dintre caracteristicile atribuite rachetei, argumentând că multe ar fi existat încă din proiectarea inițială a complexului Iskander.

Romanenko contestă, de asemenea, ideea că o rachetă balistică „se poate ascunde” de radare prin zbor la altitudine joasă pe distanțe mari, subliniind că, în astfel de lovituri, racheta urcă la altitudini de zeci de kilometri înainte de traiectoria balistică. El mai amintește că Rusia folosește ținte false din 2022, iar ulterior operatorii ucraineni au învățat să le distingă, ceea ce ar fi împins Moscova spre utilizarea mai intensă a mijloacelor de război electronic.

În ansamblu, informația indică o cursă de adaptare între mijloacele de atac rusești și apărarea antiaeriană ucraineană, cu accent pe tactici de saturare și inducere în eroare, nu neapărat pe apariția unei rachete complet noi.