Știri
Știri din categoria Apărare
Rusia își proiectează o capacitate de reînarmare pe termen lung prin creșterea producției de tancuri T-90, însă țintele interne descrise în documente scurse rămân, cel puțin parțial, greu de verificat și posibil nerealiste, potrivit unei analize prezentate de Defense Romania, care citează evaluări ISW și informații OSINT. Miza pentru Europa este că Moscova încearcă să-și refacă rezervele blindate și să creeze condiții pentru a rămâne o amenințare militară relevantă pentru NATO mult după încheierea războiului din Ucraina.
Organizația ucraineană OSINT Frontelligence Insight a publicat documente interne atribuite Uralvagonzavod (UVZ), principalul producător de tancuri din Rusia, care ar indica intenția de a crește producția de T-90 cu 80% până în 2028 față de nivelurile din 2024 și de a lansa o nouă variantă, T-90M2 (Project 188MS), denumită și Ryvok-1 (Dash-1).
Institutul pentru Studierea Războiului (ISW) arată că a analizat documentele, dar nu le poate verifica independent. Conform acestor planuri, UVZ ar estima pentru 2026 o producție proiectată de 10 tancuri T-90M2 și ar urmări un vârf de 428 de tancuri T-90M și T-90M2 în 2028. Tot între 2027 și 2029, UVZ ar intenționa să producă în total 1.118 tancuri T-90M și T-90M2 noi și modernizate.
În contrapunct, oficiali ucraineni au evaluat anterior că UVZ poate produce aproximativ 60–70 de tancuri T-90 pe an „în condiții perfecte”, iar producția probabilă ar fi de trei până la șase tancuri pe lună. Separat, un blogger militar rus a susținut că UVZ ar fi produs între 540 și 630 de tancuri T-90M din 24 februarie 2022 (o medie estimată de 13–15 pe lună) – o afirmație care, în material, nu este prezentată ca fiind verificată independent.
Analiza indică faptul că, pentru a atinge creșterea planificată, industria rusă ar putea fi nevoită să-și extindă capacitatea prin automatizare și mașini-unelte de înaltă precizie, în condițiile unui deficit de forță de muncă și al pierderilor tot mai mari în Ucraina.
În acest context, UVZ ar fi lansat în martie 2025 un program de instruire pentru operatori de mașini cu comandă numerică (CNC – echipamente controlate de calculator, folosite la prelucrări de precizie), pentru a-și extinde capacitatea de producție.
Totodată, materialul reține că Rusia s-a bazat pe aliați pentru a obține mașini-unelte de înaltă precizie prin eludarea sancțiunilor. Direcția Principală de Informații Militare din Ucraina (GUR) a raportat la 1 septembrie că UVZ ar continua să producă motoare de tanc cu mașini CNC fabricate în Europa, obținute prin scheme de evitare a sancțiunilor.
Chiar dacă țintele din documentele scurse sunt descrise ca „aspiraționale”, planurile ar indica o încercare de reînarmare care ar putea susține o amenințare pe termen lung la adresa NATO. Frontelligence ar evalua că obiectivele UVZ de a moderniza flota blindată rusă cu peste 2.000 de tancuri T-90M, T-90M2 și T-72B3M între 2026 și 2036 ar fi suficiente pentru a completa flota de tancuri a Rusiei pentru un alt război la scară largă, pe lângă producția din 2024 și 2025.
În paralel, urmărirea din surse deschise ar indica scăderea pierderilor de tancuri rusești până în 2025, iar un oficial militar finlandez de rang înalt a declarat pe 27 aprilie că Rusia nu ar trimite aproape niciunul dintre tancurile nou produse pe linia frontului din Ucraina, ci le-ar stoca pentru utilizare ulterioară.
ISW mai argumentează că Rusia ar putea reprezenta o amenințare semnificativă pentru NATO chiar mai devreme de 2036 și fără reconstituirea completă a flotei de tancuri, invocând activități de sabotaj și recunoaștere cu drone împotriva bazelor militare și infrastructurii critice din Europa – semnale ale unei „Faze Zero”, adică o etapă informațională și psihologică de pregătire a condițiilor pentru un posibil conflict viitor.
Pe termen mai scurt, analiza notează intensificarea recondiționării tancurilor T-72. O sursă de socializare care urmărește depozitele militare ruse prin imagini satelitare ar fi raportat că rezerva totală de tancuri a Rusiei a scăzut de la 3.106 la 2.478 în trei-patru luni (din iunie sau iulie 2025), iar rezerva de T-72A ar fi scăzut de la 900 la 461.
Aceeași sursă ar fi sugerat că Rusia ar scoate T-72A din baze de stocare anterior neatinse pentru recondiționare și că ar „canibaliza” tancurile T-64 rămase. În evaluarea citată, Rusia ar mai avea în rezervă, între altele, 141 de tancuri T-54/55, 885 T-62, 611 T-64 și „zero” tancuri T-90.
Concluzia operațională a evaluării este că Rusia își poate reconstitui forța ofensivă în pofida pierderilor și ar putea avea o putere de luptă semnificativă disponibilă la câteva luni după încheierea luptelor active din Ucraina, cu potențial de desfășurare rapidă pe flancul estic al NATO. În același timp, o parte din datele invocate (documente scurse, afirmații din mediul online) rămân dificil de verificat independent, ceea ce face ca amploarea exactă a reînarmării să fie, deocamdată, incertă.
Recomandate
Germania își repoziționează postura de descurajare în NATO , iar șeful aviației militare (Luftwaffe) spune că alianța ar răspunde cu „atacuri aeriene devastatoare” asupra unor ținte strategice din Rusia dacă Moscova ar ataca un stat membru, potrivit Libertatea . Generalul-locotenent Holger Neumann , inspectorul Forțelor Aeriene Germane, a făcut declarațiile într-un interviu pentru The Telegraph . Mesajul central: NATO „nu va ezita nicio secundă” dacă Vladimir Putin „testează” alianța, iar Germania susține că este pregătită să intre în luptă imediat, „cu tot ceea ce avem în Germania”, împreună cu restul NATO. Ce înseamnă „fără zone diferite de securitate” în NATO Neumann a insistat că apărarea colectivă se aplică uniform, indiferent de statul atacat, respingând ideea unei reacții mai slabe pentru țările de pe flancul estic. „Nu există zone de securitate diferite. NATO este NATO, până la ultimul centimetru. Un atac asupra Estoniei va primi exact același răspuns ca un raid aerian asupra Londrei”. În scenariul în care alianța ar fi „forțată să se apere”, generalul a sugerat că răspunsul ar depăși o reacție strict defensivă, mizând pe superioritatea numerică a NATO în aer, descrisă ca o ecuație „32 împotriva unuia singur”, referire la flotele aeriene ale celor 32 de state membre. Țintele strategice invocate și relevanța pentru România În interviu sunt menționate patru zone pe care strategii militari germani le consideră critice într-un răspuns aerian al NATO: Peninsula Kola , unde Rusia își concentrează o parte importantă din arsenalul nuclear; Kaliningrad , descrisă ca punct strategic folosit în ultimii ani pentru bruierea semnalelor GPS ale avioanelor civile și militare occidentale; Sankt Petersburg , cu infrastructură navală de importanță majoră; Marea Neagră , unde, potrivit relatării, NATO ar viza „anihilarea completă” a Flotei Ruse de la Marea Neagră – o regiune pe care articolul o notează ca fiind „extrem de importantă și pentru România”. Context: reînarmare și investiții în apărare aeriană Declarațiile sunt prezentate ca parte a unei „schimbări seismice” în doctrina militară a Germaniei, pe fondul unei campanii de reînarmare inițiate sub cancelarul Friedrich Merz , cu obiectivul de a construi „cea mai puternică armată convențională din Europa”. În plan operațional, Neumann avertizează că Rusia s-a adaptat pe frontul din Ucraina și că Occidentul nu ar trebui să cadă „în capcana aroganței”, invocând capabilități aeriene și tipuri de amenințări care includ rachete de croazieră, balistice și hipersonice. În acest context, Germania „investește în prezent miliarde de euro” în achiziții de sisteme de apărare aeriană și în creșterea stocurilor, fiind menționate Patriot, Iris-T și sistemul israelian Arrow 3. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul Berlinului este unul de descurajare : semnalarea publică a disponibilității de reacție rapidă și a unui răspuns care ar lovi ținte strategice, nu doar ar respinge atacul. Articolul nu oferă un calendar sau decizii noi concrete, dar plasează declarațiile în linia reînarmării accelerate și a consolidării apărării aeriene. [...]
Germania își accelerează planurile de capabilități militare în spațiu pe fondul riscului ca Rusia să urmărească plasarea unui dispozitiv nuclear pe orbită, scenariu care ar putea paraliza servicii satelitare esențiale pentru economie și apărare, potrivit Politico . Avertismentul vine de la generalul-maior Michael Traut , comandantul Comandamentului Spațial al Bundeswehr, care a spus că „nu poate exclude” posibilitatea ca Rusia să lucreze la tehnologie pentru a plasa un dispozitiv nuclear în spațiu. Într-un astfel de caz, efectele ar putea face „anumite altitudini orbitale” inutilizabile timp de decenii, prin creșterea resturilor spațiale și riscul de coliziuni în lanț (așa-numitul „ efect Kessler ”). De ce contează: sateliții susțin infrastructura economică Traut a indicat că o detonare nucleară în spațiu nu ar semăna cu un atac convențional pe Pământ, însă ar lovi direct dependența societăților moderne de sateliți, inclusiv pentru comunicații, navigație și servicii critice. El a menționat explicit și domenii cu impact economic, precum bankingul, transporturile și prognoza meteo, pe lângă utilizările militare (țintire și comunicații). Ca reper, comandantul german a invocat testul nuclear american „Starfish Prime” din 1962 și a spus că, dacă „s-ar întâmpla ceva similar astăzi”, „până la o treime” dintre sateliții aflați pe orbita joasă ar putea înceta să funcționeze în săptămânile și lunile următoare. Răspunsul Berlinului: capabilități „non-cinetice” și comunicații satelitare suverane În acest context, Germania își repoziționează spațiul ca pilon central al politicii de apărare. Strategia germană de securitate spațială prevede că Bundeswehr trebuie nu doar să protejeze accesul Germaniei și al aliaților la spațiu, ci și să poată limita capacitatea unui adversar de a-l folosi. Traut a descris o paletă de amenințări care „s-au dezvoltat masiv” în ultimii ani, de la bruiaj GPS și lasere până la atacuri fizice asupra sateliților. La nivelul de jos al escaladării, el a spus că perturbările electromagnetice și interferențele cu laser sunt deja o realitate zilnică, oferind ca exemplu bruiajul GPS în regiunea baltică, cu efecte asupra aviației civile și traficului maritim. În replică, Germania vizează achiziția și dezvoltarea unor sisteme „non-cinetice” (adică fără lovire fizică directă), inclusiv: bruiaje (jammers) și lasere; sateliți de inspecție; pe termen mai lung, „avioane spațiale” (spaceplanes). Traut a argumentat că descurajarea nu poate fi doar defensivă: „Nu intri în arenă doar cu un scut. O descurajare funcțională are întotdeauna o componentă activă, ofensivă.” El a adăugat că „ofensiv” nu înseamnă „agresiv”, dar că Germania trebuie să poată prelua inițiativa într-un conflict, inclusiv prin acțiuni împotriva sistemelor spațiale ale adversarului, nu neapărat pe orbită, ci și în infrastructura mai largă care face sateliții să funcționeze (de la stații la sol la bruiaje). Separat, Berlinul planifică o constelație militară suverană de comunicații satelitare, prin programul SATCOMBw 4, pentru a acoperi cererea în creștere a Bundeswehr pentru conectivitate securizată. Traut a spus că proiectul nu este văzut ca rival pentru constelația europeană IRIS², ci ca o completare, care ar reduce presiunea pe sistemul UE și ar lăsa mai multă lățime de bandă pentru alți utilizatori. Germania vrea, de asemenea, ca viitoarea rețea să poată fi folosită de parteneri europeni, în special de state care nu pot sau nu doresc să-și construiască propriile constelații de sateliți. [...]
Germania pregătește un buget de circa 16 miliarde de euro (aprox. 80 miliarde lei) până în 2030 pentru capabilități antidrone , pe fondul creșterii numărului de incidente cu aparate fără pilot deasupra infrastructurii critice și a obiectivelor militare, potrivit Antena 3 . Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , a spus în timpul unei vizite la trupele din Friesland (nordul țării) că, în zilele următoare, va fi lansat un „plan de acțiune privind dronele”, care va include „numeroase măsuri”. Ținta financiară anunțată este „până la sfârșitul deceniului”, cu investiții de aproximativ 16 miliarde de euro în acest domeniu. De ce contează: presiune pe protecția infrastructurii și pe capacitatea de reacție Pistorius a argumentat că, în ultimii ani, s-au înmulțit cazurile de drone detectate în Germania și în Europa, inclusiv deasupra unor instalații militare și a unor infrastructuri precum porturi, aeroporturi și centrale energetice. Ministrul a descris situația drept o „provocare”, în condițiile în care astfel de incidente sunt „sub pragul confruntării militare”, dar pot genera nesiguranță. În același context, el a indicat Rusia ca reper al riscului, făcând trimitere și la evenimente recente din Letonia și România, unde au căzut drone ucrainene și ruse care își pierduseră direcția, conform EFE, citată de Agerpres . Ce include răspunsul operațional al Bundeswehr-ului Potrivit ministrului, armata germană a făcut „mari progrese” și a achiziționat rapid „un număr mare de sisteme antidrone foarte moderne”. La nivel de pregătire, Bundeswehr-ul exersează: detectarea și interceptarea aparatelor fără pilot; interferențe electronice (bruiaj); utilizarea unor drone care lansează plase sau lovesc drone inamice pentru a le opri; instruirea fiecărui soldat pentru astfel de scenarii. Pistorius a insistat și pe necesitatea unor soluții proporționale, avertizând că nu trebuie „să omori muștele cu tunul”. Riscuri și limitări: de ce „detectarea” devine esențială Ministrul a atras atenția că doborârea dronelor implică riscuri, inclusiv căderea fragmentelor care pot produce daune semnificative. În această logică, „detectarea este atât de importantă”, a explicat el, în contextul în care răspunsul trebuie să reducă atât amenințarea, cât și efectele colaterale. În acest moment, articolul nu oferă detalii despre calendarul exact al cheltuielilor sau despre furnizorii vizați, dincolo de intenția de a lansa în zilele următoare planul de acțiune și de a susține investiții până la finalul deceniului. [...]
Polonia condiționează transferul MiG-29 către Ucraina de un acord de schimb de tehnologie pentru drone , ceea ce poate amâna livrarea unor aeronave considerate importante pentru capacitatea aeriană a Kievului, potrivit Mediafax . Ministrul polonez Cezary Tomczyk a declarat că avioanele de vânătoare MiG-29 „vor zbura la Kiev” doar după semnarea unui acord privind transferul tehnologiei dronelor din Ucraina către Polonia. Varșovia vrea să folosească experiența armatei ucrainene în acest domeniu, iar negocierile sunt în desfășurare. Potrivit informațiilor citate de presa din Varșovia, primele date despre transferul altor MiG-29 poloneze către Ucraina au apărut la sfârșitul lui 2025, însă aeronavele „se află încă în Polonia”, iar în acest moment nu este cunoscut când ar putea ajunge la Kiev. Ce cere Varșovia, concret Condiția enunțată de Tomczyk este legată de un acord de cooperare tehnologică pe segmentul dronelor, înainte ca Polonia să trimită avioanele: semnarea unui acord de transfer de tehnologie pentru drone din Ucraina către Polonia; finalizarea negocierilor aflate în curs, înainte de livrarea echipamentului. Într-un interviu pentru Radio ZET, Tomczyk a spus: „Dialogul dintre Polonia și Ucraina este în desfășurare. Polonezii au spus clar: pe măsură ce ne construim propriile capabilități de drone, am dori să putem folosi și acele capabilități ucrainene. Desigur, vom transfera echipamentul către Ucraina dacă această chestiune se va finaliza. Nimic nu s-a schimbat în această chestiune; problema nu a fost finalizată.” De ce contează pentru efortul de război al Ucrainei În material se arată că MiG-29 este unul dintre cele mai importante avioane ale Ucrainei în războiul cu Rusia. Aeronava, proiectată în anii 1970, este descrisă ca având manevrabilitate ridicată și fiind folosită atât în lupta aeriană, cât și în misiuni de atac la sol, în funcție de echipare. Mediafax notează că MiG-29 a primit sprijin occidental, iar în ultimele luni a devenit o țintă vizată în mod regulat. În acest context, condiționarea livrării de către Polonia introduce un element de incertitudine privind calendarul întăririi flotei ucrainene cu aceste aeronave. [...]
Un incident naval cu focuri de avertizare în Canalul Mânecii ridică miza de securitate pe una dintre cele mai aglomerate rute maritime ale Europei , după ce o fregată rusă a tras către un iaht sub pavilion britanic, potrivit G4Media . Incidentul a avut loc luni, în Canalul Mânecii, iar sursa citată de publicație precizează că ar fi fost vorba despre focuri de avertizare. Informația a fost relatată de Mediafax, care citează The Telegraph. Fregata implicată se numește „ Amiralul Grigorovich ” și face parte din Flota Mării Negre a Rusiei. Potrivit articolului, focurile au fost trase după ce cele două nave s-au apropiat una de alta. Iahtul cu steag britanic a alertat garda de coastă a Regatului Unit. În același material se arată că nava rusă a operat în ultimele săptămâni în apropierea apelor teritoriale britanice, una dintre misiunile sale fiind escortarea petrolierelor rusești. [...]
Renault intră în producția de drone militare, cu o țintă de 1.000 de unități pe lună din 2027 , într-un parteneriat cu Thales care urmărește dezvoltarea și fabricarea „pe scară largă” a dronei Toutatis, pe fondul accelerării programelor de apărare din Franța și Europa, potrivit Profit . Acordul vizează „dezvoltarea și producția în comun” a dronei, iar cele două companii își propun să construiască „o filieră suverană de drone, agilă și competitivă”, care să răspundă „provocărilor economiei de război”. Conform informațiilor publicate, producția ar putea începe în 2027, cu o capacitate de 1.000 de drone pe lună în primul an. Ce înseamnă operațional: conversia competențelor auto în producție de apărare Renault își justifică rolul prin capacitatea industrială și standardele din industria auto, pe care le va folosi pentru a „concepe, industrializa și produce la scară largă, în termene reduse și la costuri optimizate”. În același timp, proiectul este prezentat ca o contribuție la „aprovizionarea sigură” a Franței și la nevoile operaționale ale forțelor armate. „ Renault Group aduce proiectului «TOUTATIS» expertiza sa industrială și cele mai bune standarde din industria auto pentru a concepe, industrializa și produce la scară largă, în termene reduse și la costuri optimizate.” — François Provost, CEO Renault Group Ce este drona Toutatis și pentru ce tip de conflict e gândită Toutatis este descrisă ca o dronă cu rază scurtă de acțiune, „concepută pentru conflicte de mare intensitate”. Potrivit informațiilor din articol, sistemul este: comandat de un operator și desfășurabil de pe mai multe platforme (vehicul de luptă, aeronavă sau platformă navală); rezistent la bruiaj electromagnetic; echipat cu focos adaptabil în funcție de misiune; capabil să neutralizeze ținte precum vehicule de luptă, menținând „factorul uman în bucla decizională”; capabil să opereze în cadrul unui „roi” de drone. Context: parteneriatul cu Thales se extinde și la vehicule tactice Cu o zi înainte, cele două companii anunțaseră și SUV-uri militare pentru operațiuni de comandă și control. În plus, la târgul de apărare Eurosatory , Renault Group și Thales au prezentat vehiculul tactic 4TROOP, cu motor hibrid și tracțiune integrală, echipat cu tehnologie de comandă și conectare, comunicații securizate și instrumente de asistare a deciziei bazate pe inteligență artificială. Pentru perioada următoare, miza practică rămâne calendarul de industrializare: dacă planul se confirmă, 2027 ar marca intrarea efectivă a Renault într-o producție de apărare la volum, cu o capacitate lunară comunicată încă din faza de proiect. [...]
