Știri
Știri din categoria Apărare
Rostec a livrat Armatei ruse un „lot mare” de avioane Su-57, potrivit HotNews.ro, care citează agenția rusă TASS. Livrarea vizează aparate într-o „nouă configurație tehnică”, cu sisteme de bord și armament actualizate, iar miza imediată este întărirea capabilităților aeriene ale Rusiei într-un moment în care utilizarea Su-57 în Ucraina a fost descrisă până acum ca fiind prudentă și, potrivit dovezilor publice, mai degrabă sporadică.
Conform TASS, United Aircraft Corporation (UAC), parte a conglomeratului de stat Rostec, a produs și a livrat Ministerului Apărării din Rusia „un lot mare” de Su-57. Rostec susține că aeronavele au trecut printr-un ciclu complet de teste în fabrică și că piloții militari le-au verificat în „diferite moduri de operare”, ceea ce indică intrarea în exploatare a unei versiuni cu actualizări care, cel puțin la nivel declarativ, ar trebui să crească disponibilitatea și flexibilitatea de utilizare.
Impactul asupra capabilităților militare rusești ține de două direcții: supraviețuirea și puterea de lovire în medii contestate. Rostec afirmă că Su-57, în versiunea livrată acum, poate opera „împotriva celor mai avansate sisteme de apărare aeriană”, iar conducerea companiei leagă direct modernizările de lecțiile din război. În același timp, articolul notează că Rusia ar fi evitat, în practică, pătrunderea directă cu Su-57 în spațiul aerian puternic apărat, preferând misiuni de la distanță, tocmai pentru a limita riscurile și eventualele pierderi cu impact de imagine.
„Su-57 este o armă formidabilă care și-a dovedit eficacitatea pe liniile de front. A distrus numeroase ținte. Acest sistem de generația a cincea poate fi utilizat chiar și împotriva celor mai avansate sisteme de apărare aeriană ale inamicului.” - notează Rostec
Un alt efect urmărit de Moscova este extinderea paletei de muniții și a tipurilor de misiuni. Rostec mai spune că noul sistem de armament „va extinde gama de arme aeriene” compatibile, iar un pilot Su-57 citat de companie afirmă că „noua configurație tehnică va facilita extinderea misiunilor” și va permite utilizarea de „noi tipuri de arme aer-aer”. Dacă aceste actualizări se confirmă în exploatare, ele ar putea crește rolul Su-57 în apărarea aeriană, escortă și angajarea țintelor aeriene, nu doar în lovituri lansate de la distanță.
Dimensiunea livrării contează și prin prisma bazei existente: până la anunțul de luni, informațiile publice indicau doar 32 de aparate produse și operaționale până la finalul lui 2025, dintre care 10 prototipuri, iar programul a fost afectat de ritmul lent de producție, inclusiv pe fondul sancțiunilor internaționale, mai scrie HotNews.ro. În acest context, orice „lot mare” poate însemna o creștere relevantă a masei critice de aparate disponibile, însă fără un număr comunicat public rămâne neclar cât de mult se schimbă, în termeni concreți, capacitatea Rusiei de a susține operațiuni aeriene de intensitate mai mare cu un avion de generația a cincea.
Recomandate
Ucraina își reduce dependența de interceptoarele Patriot prin accelerarea propriilor programe de rachete, inclusiv a unor modele care ar putea lovi ținte până la Moscova, potrivit Antena 3 . Miza operațională este dublă: întărirea apărării antiaeriene într-un moment de penurie de interceptoare și creșterea capacității de lovire în adâncimea teritoriului rus. Informațiile provin din declarațiile Irinei Tereh, directoarea generală și director de tehnologie al companiei ucrainene de apărare Fire Point , într-un interviu pentru Politico , preluat de Antena 3. Ea afirmă că prima rachetă balistică a companiei ar putea fi gata „până în această toamnă”, dacă etapele de testare și certificare se încheie conform planului. Ce rachete dezvoltă Fire Point și ce pot face Compania lucrează la două programe considerate „esențiale” pentru Ucraina: FP-7 , o rachetă balistică tactică cu rază scurtă, care poate lovi ținte la 200 km și are un focos de 150 kg . Potrivit Irinei Tereh, FP-7 este reproiectată astfel încât să poată fi folosită și în sisteme de apărare antiaeriană. FP-9 , o rachetă balistică cu rază mai lungă, care ar urma să transporte un focos de 800 kg pe o distanță de până la 855 km , ceea ce ar pune Moscova în raza de acțiune. Tereh spune că și FP-9 ar urma să fie gata în această toamnă, „dacă nimeni nu interferează cu activitatea noastră”. De ce contează: penuria de interceptoare și presiunea pe lanțurile de aprovizionare Articolul indică drept context imediat o penurie tot mai mare de interceptoare Patriot pentru Ucraina, în timp ce Pentagonul încearcă să își refacă propriile stocuri. În paralel, Kievul urmărește să obțină și capabilități proprii de lovire la distanță , pentru a ataca ținte din interiorul Rusiei, inclusiv lansatoare de rachete balistice. În acest cadru, FP-7 este prezentată ca parte a unui proiect mai larg: primul sistem european comun de apărare antirachete balistice, denumit Freyja , unde Fire Point ar furniza rachetele și lansatoarele, iar aliații ar contribui cu alte componente, inclusiv radare de supraveghere și urmărire. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a confirmat calendarul prezentat de Fire Point, dar a avertizat că desfășurarea FP-7 pe scară largă depinde de cooperare internațională și de componente din alte țări . Ce urmează și care sunt riscurile Potrivit Irinei Tereh, FP-7 este deja în proces de certificare, care include lansări de test „în condiții de luptă”, iar abia după demonstrarea eficienței ar urma să fie „pregătită pentru contractare”. În același timp, sursa notează că Rusia încearcă să lovească laboratoarele și fabricile Ucrainei. Generalul-maior Vadîm Skibițki, adjunctul șefului Direcției Principale de Informații a Ministerului ucrainean al Apărării, avertizează că Moscova încearcă să împiedice trecerea la producția de masă a acestor arme, iar Tereh confirmă că dezvoltarea are loc „sub o presiune enormă”. [...]
O dronă rusească a fost doborâtă în spațiul aerian al României de un F-18 spaniol aflat în serviciul NATO , după ce a pătruns dinspre Republica Moldova și a evoluat zeci de kilometri deasupra județului Galați, potrivit Biziday . Incidentul evidențiază rolul operațional al detașamentului aliat de la Kogălniceanu în apărarea aeriană a României. Potrivit Ministerului Apărării Naționale (MApN), ținta aeriană a fost detectată în noaptea de 15 spre 16 august, la ora 04.44, la aproximativ 24 km nord de Galați. Aeronava F-18 a Forțelor Aeriene și Spațiale Spaniole, aflată în misiune de Poliție Aeriană la Baza 57 Aeriană „Mihail Kogălniceanu ”, a realizat contact radar cu ținta și a primit aprobarea de angajare, drona fiind doborâtă la ora 05.01. Alerta aeriană pentru județul Galați a încetat la 05.20. MApN precizează că un posibil punct de impact al resturilor a fost identificat între localitățile Băleni și Cudalbi, într-o zonă nepopulată. Zona este survolată de un elicopter militar, iar echipe ale armatei sunt trimise la sol pentru identificarea resturilor. Ce se schimbă față de incidentele anterioare Este a patra dronă doborâtă pe teritoriul României, după ce primele trei au fost interceptate de aeronave românești. De această dată, interceptarea a fost realizată de avioane spaniole, în condiții de întuneric, pe baza contactului radar, în contextul în care Spania are dislocate la Kogălniceanu șapte aeronave F-18, intrate în serviciul de apărare aeriană NATO în urmă cu trei săptămâni (detalii în Biziday ). Publicația notează și că, spre deosebire de primele drone, aceasta „nu pare a fi vizat porturile ucrainene de la Dunăre”, în condițiile în care Rusia atacă mai des punctul de trecere a frontierei Ucraina–Republica Moldova de la Maiakî , aflat la circa 270 km de locul prăbușirii din România. Reacție politică și pașii următori Ministrul Apărării, Radu Miruță, a transmis pe Facebook: „România își apără spațiul aerian, iar aliații noștri sunt alături de noi. Vigilență, reacție rapidă și solidaritate aliată, acestea sunt garanțiile concrete ale securității noastre. Da, România este în prima linie de apărare a Uniunii Europene.” MApN spune că monitorizează permanent situația și informează „în timp real” structurile aliate, iar în teren continuă căutările pentru localizarea și recuperarea resturilor dronei. [...]
MApN a neutralizat în siguranță o dronă găsită la Plauru , prin detonare controlată, într-o operațiune care arată presiunea operațională tot mai mare asupra structurilor de intervenție din zona de graniță, potrivit news.ro . Drona a fost descoperită vineri, 14 august, în zona localității Plauru (județul Tulcea) și a fost neutralizată sâmbătă, 15 august, „în condiții de siguranță”, de o echipă specializată a Ministerului Apărării Naționale . Două intervenții în județul Tulcea, în două zone diferite În aceeași zi de vineri, o altă dronă a fost descoperită în Munții Măcinului. Reprezentanții MApN au precizat că resturile dronei căzute în nord-vestul județului Tulcea au fost identificate într-o zonă din apropierea localității Greci, care a fost securizată de Poliția de Frontieră. Pentru evaluarea resturilor și, dacă era necesar, neutralizarea lor, o echipă specializată urma să se deplaseze la fața locului cu un elicopter IAR-330 Puma SOCAT al Forțelor Aeriene Române. Ulterior, și această dronă a fost distrusă „în condiții de siguranță”. De ce contează Succesiunea celor două cazuri, la interval de o zi și în puncte diferite din județ, indică o nevoie constantă de mobilizare rapidă a resurselor militare și de securizare a perimetrelor, inclusiv cu sprijin aerian, pentru a reduce riscurile pentru populație și infrastructură în proximitatea frontierei. [...]
Creșterea activității aeriene în proximitatea granițelor obligă România să accelereze măsurile de supraveghere și reacție , pe fondul intensificării atacurilor rusești asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, potrivit Adevărul . Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță , spune că în ultimele 96 de ore radarele românești au detectat peste 100 de ținte aeriene în afara teritoriului național, în apropierea frontierelor. Într-un interviu acordat Antena 3 CNN, Miruță a încadrat situația drept una de securitate regională cu efecte directe asupra României, aflată „în prima linie de apărare” a Uniunii Europene. El a susținut că investițiile în Armată au rol de descurajare, „nu pentru a porni războiul, ci pentru a menține pacea”. Ce arată datele invocate de ministru: detectări, alerte și misiuni Ministrul afirmă că intensificarea atacurilor asupra infrastructurii ucrainene de la Dunăre s-a reflectat în activitatea observată de sistemele românești de supraveghere. În acest context, el a indicat: peste 100 de ținte (drone) detectate de radarele României, în ultimele 96 de ore, în afara teritoriului național, în proximitatea granițelor; șapte ridicări ale avioanelor de vânătoare în același interval; nouă majorări ale nivelurilor de alertă internă pentru avioanele de vânătoare; trei ridicări de elicoptere (două „pentru a preveni” și una „pentru a face cercetare”). Miruță a mai spus că „valurile mării” au adus la țărm „mult mai multe resturi de drone decât de obicei”, ca efect proporțional al dimensiunii atacurilor din Ucraina, precizând că majoritatea dronelor ar fi fost doborâte de forțele ucrainene, iar resturile au ajuns ulterior în zona litoralului românesc. Mesajul de risc: „război real la granițe”, dar fără indicii de amenințare directă pentru populație Ministrul a respins ideea că războiul ar fi „îndepărtat” pentru România și a cerut oprirea „propagandei inexistenței acestui război”, invocând inclusiv resturi de drone, unele „cu încărcătură explozibilă”, ajunse pe mare. În același timp, Miruță a afirmat că nu există indicii privind o creștere a riscului direct pentru cetățenii români, ci o intensitate mai mare a luptelor pe frontul din Ucraina în ultimele 3–4 zile. Implicația operațională și industrială: plan de înzestrare și nave la Mangalia Pe componenta de capabilități navale, ministrul a declarat că România nu va lăsa Marea Neagră să devină o vulnerabilitate „nici pentru țara noastră, nici pentru UE, nici pentru NATO”. În acest cadru, el a indicat că, prin programul SAFE, au fost prevăzute patru nave noi pentru înzestrarea Armatei Române, care ar urma să fie produse „cu tehnologie nouă” la Șantierul Naval „2 Mai” Mangalia . Publicația nu oferă, în materialul citat, detalii despre calendar, bugete sau tipurile de nave vizate. [...]
Armata SUA a cheltuit 6,9 miliarde de dolari (aprox. 31,1 miliarde lei) pe două prototipuri de elicopter stealth RAH-66 Comanche care nu au ajuns niciodată în luptă , iar ambele aparate sunt astăzi expuse într-un muzeu, potrivit Jalopnik . Cazul este relevant ca exemplu de costuri de dezvoltare care au depășit utilitatea operațională, într-un program restructurat repetat și, în final, anulat. Programul a început la începutul anilor ’80, când Armata a comandat dezvoltarea unui elicopter mai ușor și mai greu de detectat, sub numele Light Helicopter Experimental (LHX). Conceptul era ca aparatul să opereze noaptea și/sau pe vreme rea, aproape de inamic, pentru recunoaștere și clasificarea țintelor, trimițând datele către un Apache mai greu, orientat pe atac. Elicopterul urma să aibă și capacități de atac ușor, inclusiv un tun retractabil de 20 mm și aripi externe pentru rachete și proiectile, dacă era necesar. Pentru reducerea detectabilității, proiectul includea, între altele, materiale de fuselaj care absorb radarul, elemente retractabile (armament și tren de aterizare), evacuare amestecată cu aer rece în coadă pentru a reduce semnătura în infraroșu și rotoare proiectate să fie mai silențioase. De la planul de 650 de unități la doar două prototipuri Primul prototip Comanche a fost produs în 1995, iar al doilea a urmat după patru ani. Inițial erau planificate șase prototipuri, însă numărul a fost redus la două pe fondul tăierilor bugetare de după Războiul Rece. Conform articolului, zborurile de test ar fi mers bine, elicopterele fiind descrise ca atingând sau depășind obiectivele operaționale, cu manevrabilitatea laterală și în marșarier printre punctele forte. Revizuirea GAO și anularea după 9/11 După aproximativ 20 de ani și aproape 7 miliarde de dolari cheltuite pe dezvoltare, echipamente, testare și costuri de management, o analiză din 2001 a Government Accountability Office (GAO) a evaluat atât cheltuielile deja făcute, cât și costurile anticipate pe termen scurt. Planul inițial viza producția a 650 de unități, la un cost total estimat de 26,9 miliarde de dolari (aprox. 121,1 miliarde lei), iar Armata a decis o nouă restructurare (reducere) a programului. În paralel, schimbările de pe câmpul de luptă după 11 septembrie 2001 au modificat nevoile operaționale, cu accent pe modernizarea aeronavelor existente și pe utilizarea dronelor. Programul a fost anulat la 23 februarie 2004. „Două exponate” plătite de contribuabili Astăzi, ambele prototipuri sunt expuse la U.S. Army Aviation Museum din Fort Rucker (fost Fort Novosel), Alabama, muzeul indicând în lista de exponate seriile 95-00001 și 94-0327. Niciunul nu a fost desfășurat în luptă, ceea ce înseamnă, în termeni simpli, un cost de 3,45 miliarde de dolari (aprox. 15,9 miliarde lei) per aparat pentru contribuabili, notează publicația. Articolul mai estimează un cost „pe cap de contribuabil” de circa 45 de dolari (aprox. 207 lei), pornind de la un număr de aproximativ 154 de milioane de contribuabili (date pentru 2022). Muzeul are intrare gratuită, însă concluzia economică rămâne: un program de înzestrare cu obiective ambițioase poate ajunge, prin costuri și schimbări de context, să livreze doar rezultate demonstrative, nu operaționale. [...]
Pactul de apărare de la Mecca repoziționează securitatea regională și pune presiune pe rutele energetice , într-un moment în care Arabia Saudită își consolidează arhitectura de descurajare printr-o formulă trilaterală cu Turcia și Pakistan, potrivit unei sinteze de opinii din presa arabă publicate de The Jerusalem Post . Acordul – descris drept „ Mecca Joint Defense Agreement ” – este prezentat ca un pas de cooperare strategică între trei state musulmane, construit pe principiul apărării colective: un atac armat asupra uneia dintre părți ar fi tratat ca un atac asupra tuturor. În logica autorilor citați, această formulă ar crește coordonarea militară, de securitate și politică și ar ridica nivelul de descurajare într-un context regional „în schimbare rapidă”. Ce se schimbă operațional: apărare colectivă și coordonare mai strânsă Comentariul publicat de Al Rai (Kuweit) susține că pactul urmărește nu doar întărirea securității, ci și dezvoltarea unor capabilități comune de apărare, inclusiv prin schimb de expertiză și îmbunătățirea pregătirii. În plus, acordul ar putea deschide cooperarea în: industrii de apărare; instruire militară; tehnologii moderne; investiții și proiecte comune cu impact economic pentru statele participante. În aceeași cheie, Muslim World League este menționată ca salutând demersurile de „solidaritate islamică” și coordonare în fața amenințărilor comune. Unghiul cu miză economică: petrolul și rutele maritime, parte din ecuația de securitate Analiza din Asharq al-Awsat (publicație cu sediul în Marea Britanie) leagă explicit noua alianță de trei obiective, dintre care unul este „apărarea pieței petrolului”. Autorul afirmă că Iranul ar fi încercat să folosească presiunea asupra fluxurilor energetice – inclusiv prin amenințări la adresa infrastructurii și a rutelor maritime – ca instrument de negociere, iar noul „ax” Riyadh–Ankara–Islamabad ar reduce din această pârghie. În același text se afirmă că piețele ar fi reacționat la anunțul alianței prin scăderea prețurilor petrolului pe bursele internaționale, fără a fi oferite însă valori sau intervale concrete. Tot în registrul securității maritime, este menționată și formarea unei coaliții militare maritime internaționale conduse de Riyadh, iar o reuniune la Ministerul Apărării din Arabia Saudită ar fi reunit 43 de guverne, potrivit aceleiași surse. Context: percepția unei escaladări și efectul de descurajare În comentariul din Asharq al-Awsat, alianța este descrisă ca un răspuns la ceea ce autorul numește intensificarea atacurilor iraniene asupra Arabiei Saudite, inclusiv cu drone și rachete, și extinderea confruntării prin teatre precum Irak și Yemen. Textul susține că includerea Turciei și Pakistanului schimbă raportul de forțe, prin „adâncime strategică”, capabilități militare și o frontieră terestră extinsă în vecinătatea Iranului. Separat, un alt comentariu (Al-Bayan, EAU) discută implicațiile războiului SUA–Iran pentru China, pornind de la relatări atribuite unor instituții media americane despre consumul de muniții și interceptoare al armatei SUA și despre impactul potențial asupra capacității de reînarmare. Textul notează că prelungirea unui conflict limitat ar putea avantaja Beijingul prin „uzura” resurselor americane, dar avertizează că o escaladare regională care perturbă transportul și aprovizionarea energetică ar lovi direct economia chineză. Ce urmează și care este limita informațiilor Materialul este o compilație de opinii din presa arabă, iar afirmațiile despre atacuri, reacția pieței petrolului sau efectele asupra negocierilor sunt prezentate ca evaluări ale autorilor citați, nu ca date verificate independent în text. În măsura în care pactul va fi pus în practică, miza imediată rămâne dacă va produce mecanisme concrete de coordonare și dacă va reduce riscul de escaladare pe rutele maritime și în zona infrastructurii energetice. [...]
