Știri
Știri din categoria Apărare
Secretarul de Stat al SUA a aprobat vânzări de armament de 25,8 miliarde de dolari (aprox. 116,1 miliarde lei) către aliați din Orientul Mijlociu, dar capacitatea de producție a industriei americane ridică semne de întrebare privind termenele de livrare, potrivit The Jerusalem Post, care citează un raport Bloomberg.
Pachetul de vânzări, aprobat de secretarul de stat Marco Rubio, vizează Israel, Bahrain, Kuweit, Qatar și Emiratele Arabe Unite. Conform Bloomberg, administrația Trump a aprobat deja 8,6 miliarde de dolari (aprox. 38,7 miliarde lei) în vânzări accelerate și tratează restul ca modificări ale unor aprobări anterioare, nu ca tranzacții noi. Totalul extins urmează să fie consemnat în „Congressional Record” după revenirea Congresului, săptămâna viitoare.
Bloomberg notează că amploarea potențialelor contracte se lovește de ritmul lent de producție al SUA, ceea ce poate împinge livrările la ani distanță. Elaine McCusker, fost oficial al Pentagonului și în prezent la American Enterprise Institute, a declarat pentru Bloomberg:
„Singura modalitate prin care obții termene de livrare mai rapide decât doi sau trei ani – și asta e optimist – este dacă avem în stoc. Cu siguranță nu vei primi ceva pentru conflictul actual.”
În paralel, anunțul vine pe fondul unui armistițiu între SUA, Israel și Iran, după un război de o lună. În acest context, Emiratele Arabe Unite au afirmat că sistemele lor de apărare aeriană au angajat peste 2.200 de drone iraniene de la începutul războiului, alături de sute de rachete balistice.
Țările din Golf urmăresc achiziția a două tipuri de interceptori pentru apărare aeriană: Patriot GEM-T și Patriot PAC-3 MSE, potrivit Bloomberg. Volumele menționate sunt maxime potențiale, nu contracte ferme.
PAC-3 MSE (maxim potențial):
Prin comparație, Lockheed Martin își propune să producă 650 de interceptori PAC-3 MSE în 2026, iar „cei mai mulți sunt deja alocați”, potrivit aceleiași surse.
GEM-T (maxim potențial):
Aceste volume ar depăși de peste trei ori ținta anuală de producție a RTX, de 300 de interceptori, conform Bloomberg.
Departamentul de Stat și Pentagonul nu au răspuns întrebărilor privind termenele de livrare, iar Lockheed Martin și RTX au refuzat să comenteze calendarele de producție, mai notează publicația.
Recomandate
Misiunea record de 326 de zile a portavionului USS Gerald R. Ford arată presiunea operațională pe flota SUA , inclusiv episoade care au impus mentenanță și au afectat viața la bord, potrivit G4Media . USS Gerald R. Ford a revenit sâmbătă în portul Norfolk (coasta de est a Statelor Unite) după o desfășurare de 326 de zile, descrisă de Pentagon drept cea mai îndelungată misiune a unui grup aeronaval american de după războiul din Vietnam. Nava a fost întâmpinată de șeful Pentagonului, Pete Hegseth . Informațiile au fost transmise de AFP, citată de Agerpres. Ce a făcut portavionul în cele 326 de zile Înainte de redirecționarea spre Orientul Mijlociu, portavionul a fost implicat în operațiuni americane în Caraibe. Potrivit materialului, acestea au inclus: lovituri aeriene intense împotriva unor ambarcațiuni prezentate ca fiind implicate în traficul de droguri; sechestrarea unor petroliere aflate sub sancțiuni; capturarea președintelui venezuelean Nicolas Maduro, la 3 ianuarie. Ulterior, președintele Donald Trump a redirecționat nava spre Orientul Mijlociu la mijlocul lunii februarie, înaintea declanșării războiului contra Iranului, iar USS Gerald R. Ford a participat la campania contra Iranului. Probleme tehnice și opriri pentru mentenanță Misiunea prelungită a venit și cu incidente și dificultăți la bord. La sfârșitul lui martie, portavionul a făcut o escală în Croația pentru operațiuni de mentenanță, după ce, cu două săptămâni mai devreme, izbucnise un incendiu în spălătoria principală, incident în care au fost răniți doi membri ai echipajului. Nava s-a confruntat și cu probleme la instalațiile sanitare, presa americană relatând despre canalizări înfundate și cozi lungi de așteptare la toalete. [...]
Israel ar fi operat două baze militare secrete în vestul Irakului, un detaliu care ridică miza operațională și riscul de escaladare regională în contextul războiului cu Iranul, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material din The New York Times bazat pe declarații ale unor oficiali irakieni anonimi. A doua bază ar fi fost descoperită pe 3 martie de un păstor beduin în deșertul vestic al Irakului, iar informația vine la o săptămână după ce The Wall Street Journal a relatat despre existența unei prime baze secrete israeliene în aceeași zonă, construită pentru a sprijini o lovitură aeriană în războiul împotriva Iranului. Ce rol ar fi avut prima bază și ce incident a fost raportat Conform The Wall Street Journal (citat de publicație), prima bază ar fi găzduit forțe speciale ale Forțelor Aeriene și ar fi funcționat ca punct logistic. Tot acolo ar fi fost dislocate trupe ale armatei israeliene (IDF), ca măsură de rezervă în cazul în care piloți ar fi fost doborâți deasupra teritoriului inamic. În același cadru, relatarea menționează că IDF ar fi fost aproape să lanseze lovituri asupra unor trupe irakiene care „aproape” ar fi descoperit baza. Un oficial citat de WSJ a spus că armata israeliană ar fi îndepărtat militarii irakieni prin lovituri aeriene, incident în care ar fi murit un soldat irakian. O sursă americană citată de WSJ a afirmat că forțele SUA nu ar fi fost implicate. A doua bază: mai veche decât războiul curent, potrivit NYT Spre deosebire de prima locație, a doua bază ar fi fost construită înainte de actualul război dintre Statele Unite, Israel și Iran, susține The New York Times, citat de The Jerusalem Post. Aceeași sursă afirmă că baza ar fi fost folosită în iunie 2025, în timpul Operațiunii „Rising Lion”, și că pregătirile pentru construcție ar fi început în 2024. Pe 4 martie, un păstor local ar fi observat activități neobișnuite, inclusiv zboruri de elicopter, și ar fi informat armata irakiană, potrivit detaliilor incluse în relatare. De ce contează pentru securitatea regională Dacă informațiile se confirmă, existența a două baze secrete pe teritoriul Irakului indică o amprentă operațională mai amplă decât un aranjament punctual pentru o singură lovitură aeriană și crește probabilitatea unor incidente directe cu forțe locale, cu potențial de escaladare. Materialul este prezentat ca „în curs de actualizare”, iar acuzațiile se bazează pe surse anonime citate de publicațiile menționate, fără confirmări oficiale în textul disponibil. [...]
Ucraina spune că a lovit 46 de obiective militare rusești în 48 de ore , într-o operațiune cu drone care a vizat inclusiv comunicații, comandă-control și logistică, cu potențial de a reduce capacitatea operațională a Rusiei pe front și în teritoriile ocupate, potrivit Kyiv Post . Comandantul Forțelor Sistemelor Fără Pilot (USF) din cadrul armatei ucrainene, maiorul Robert „Madyar” Brovdi , a anunțat că unitățile specializate au executat 186 de „lovituri de foc” în nopțile de 16 și 17 mai, într-o campanie aeriană „multi-vector” care ar fi atins ținte de valoare ridicată în teritoriile ucrainene ocupate și „adânc” în interiorul Rusiei. Brovdi a publicat pe Facebook o informare oficială însoțită de imagini compilate din luptă, conform aceleiași surse. Ce a fost vizat și unde Operațiunea ar fi inclus lovituri asupra unor active militare și navale, dar și asupra infrastructurii de sprijin, cu efecte urmărite asupra comunicațiilor și lanțurilor de comandă. Printre exemplele indicate: o navă de patrulare de frontieră din clasa Project 10410 Svetlyak, lovită în baza navală din Kaspiysk, Dagestan (la Marea Caspică); un sistem de rachete sol-aer Tor-M2, „țintit și distrus” lângă localitatea Zakhidne, în regiunea Luhansk; un „nod strategic protejat” de comunicații al Flotei ruse a Mării Negre, amplasat subteran, lovit în Myrny (Crimeea ocupată); lovituri asupra unei adunări de ofițeri superiori ai Batalionului 2 Geniu (91st Engineer-Sapper Regiment) în Shakhtarsk și asupra unui post de comandă al Brigăzii 9 Gardă Infanterie Motorizată Separată în Pokrovsk; doborârea unor turnuri de telecomunicații în regiunea Zaporijjea ocupată, pentru întreruperea liniilor locale de date; distrugerea unui tren de aprovizionare cu combustibil și lubrifianți în Fedorivka și avarierea unor macarale portuare de mare capacitate în portul ocupat Berdiansk. De ce contează: presiune pe comunicații, comandă și logistică Dincolo de numărul de ținte, miza operațională descrisă este degradarea elementelor care susțin funcționarea forțelor ruse: comunicații, centre de comandă și infrastructură logistică. Brovdi susține că loviturile au „orbit complet” comunicațiile regionale și au afectat structuri-cheie de comandă. Materialul plasează acțiunea în ceea ce președintele Volodîmîr Zelenski ar fi numit o campanie de „sancțiuni cu rază lungă” împotriva infrastructurii care alimentează „mașinăria de război” a Kremlinului. Context: rolul tot mai mare al sistemelor fără pilot Potrivit datelor de telemetrie invocate de Statul Major ucrainean, sistemele automatizate și platformele fără pilot ar fi responsabile de aproximativ 90% din pierderile înregistrate ale Rusiei în tehnică și personal de-a lungul liniei frontului. În acest cadru, USF este prezentată ca instrumentul principal al Ucrainei pentru menținerea unui conflict „asimetric”. Informațiile despre efectele loviturilor provin din declarațiile comandantului USF și din materialele video publicate de acesta; articolul nu indică o confirmare independentă a rezultatelor pentru fiecare țintă menționată. [...]
NATO le cere marilor producători europeni să accelereze investițiile și producția de armament , într-un demers care poate redesena rapid comenzile, capacitățile industriale și lanțurile de aprovizionare din apărarea europeană, potrivit Antena 3 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , urmează să se întâlnească săptămâna viitoare la Bruxelles cu companii europene din industria de apărare, pentru a le îndemna să crească investițiile și să accelereze producția. Miza este întărirea capacităților militare ale Europei și, în același timp, răspunsul la presiunile președintelui american Donald Trump privind majorarea cheltuielilor pentru apărare, notează Financial Times, citat de Antena 3. Ce vrea NATO de la industrie: investiții înaintea contractelor mari Înaintea reuniunii, companiilor li s-a cerut să transmită informații despre investițiile majore pe care le pregătesc și despre capacitatea de a crește producția, cu accent pe apărarea aeriană și rachetele cu rază lungă de acțiune. Un element-cheie al mesajului lui Rutte este că firmele ar trebui să investească rapid, fără să aștepte neapărat comenzi guvernamentale mari, în condițiile în care Alianța vrea să arate, la summitul anual din iulie, că industria de apărare „se extinde”. Cine este așteptat la Bruxelles Printre producătorii europeni de armament care ar urma să trimită reprezentanți se numără: Rheinmetall Safran Airbus Saab MBDA Leonardo Airbus a transmis că nu comentează detaliile unor întâlniri private, informale, iar Rheinmetall, MBDA și Leonardo au refuzat să comenteze. Safran și Saab nu au răspuns imediat unei solicitări de comentariu. Blocaje și puncte sensibile: rachetele cu rază lungă și dependențele externe Pe fondul discuțiilor despre producția insuficientă, companiile și guvernele europene s-au acuzat reciproc în ultimii ani: firmele spun că lipsesc contractele pe termen lung, iar statele susțin că industria nu și-a mărit suficient de repede capacitatea. Rutte ar urma să ceară și o listă a obstacolelor care împiedică majorarea producției, pentru a răspunde nevoilor NATO. În paralel, accesul la rachete cu rază lungă de acțiune este descris ca una dintre principalele probleme pentru capitalele europene, în timp ce Europa caută să reducă dependența de SUA și să dezvolte alternative interne. În discuții ar urma să intre și reducerea dependenței de componente din China și Taiwan, pe măsură ce companiile pregătesc planuri ce pot include fabrici noi, angajări, asigurarea materiilor prime esențiale și întărirea lanțurilor de aprovizionare. De ce contează: ținta de 5% din PIB și presiunea pentru rezultate la summit La summitul NATO de anul trecut, de la Haga, statele membre au acceptat cererea lui Trump de a crește cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB. Dacă aliații europeni ating această țintă, ar însemna o creștere combinată de 1.000 de miliarde de dolari (aprox. 4.600 de miliarde de lei) a cheltuielilor anuale pentru apărare în 2035, comparativ cu 2024, potrivit materialului. Oficiali NATO vor acorduri importante în domenii în care armatele europene depind puternic de SUA, inclusiv apărare aeriană, rachete cu rază lungă de acțiune și capabilități de informații și supraveghere, precum sateliții spațiali. „Secretarul general se întâlnește constant cu industria și instituțiile financiare din cadrul Alianței pentru a încuraja creșterea producției, inovarea și investițiile necesare pentru a ne îndeplini nevoile de capabilități”, a declarat un oficial NATO. [...]
Un F-35 al Forțelor Aeriene SUA a transmis codul internațional de urgență 7700 și și-a schimbat ruta în timpul unui zbor deasupra Golfului Oman și Strâmtorii Hormuz, un episod care ridică semne de întrebare privind continuitatea operațiunilor aeriene americane într-un coridor strategic, în condițiile în care armata SUA nu a oferit deocamdată explicații, potrivit Focus . Incidentul ar fi implicat un F-35A Lightning II , iar aeronava ar fi început să emită în jurul orei 8:12 (ora locală, conform relatării) codul de transponder 7700, folosit la nivel internațional pentru o „urgență generală” în zbor. Conform datelor de zbor citate, avionul se afla la aproximativ 10.500 de picioare (circa 3.200 de metri) altitudine. Ce se știe din datele de zbor și relatările citate Publicația notează că aeronava, identificată cu indicativul 13-5067, se afla deasupra Emiratelor Arabe Unite când a fost semnalată urgența, informație atribuită de „turkiyetoday” unor surse iraniene. Tot din profilul de zbor ar reieși că jetul s-a abătut rapid de la ruta inițială, ceea ce ar indica o problemă serioasă care a impus decizii rapide în cockpit. Nu există, însă, o confirmare oficială privind cauza, desfășurarea sau starea aeronavei. Posibila aterizare și lipsa unei poziții oficiale Potrivit unor surse militare anonime citate, avionul ar fi aterizat în siguranță la baza aeriană Prince Sultan din Arabia Saudită, descrisă ca un nod important pentru SUA și adaptată operării avioanelor moderne. „Airlive” este citat cu informația că la această bază există infrastructură specializată pentru mentenanța F-35. Până la acest moment, Forțele Aeriene ale SUA nu au publicat detalii despre incident, iar „turkiyetoday” menționează că nu există o declarație a armatei americane. Nici informații despre echipaj nu sunt disponibile; materialul indică doar că, „după stadiul actual”, acesta ar fi rămas nevătămat. Context: tensiuni recente în zona Strâmtorii Hormuz Focus plasează episodul pe fondul unor evoluții recente din regiune: în pofida unei încetări a focului, pe 7 și 8 mai 2026 ar fi avut loc atacuri reciproce în Strâmtoarea Hormuz, iar SUA ar fi lovit instalații militare iraniene după atacuri iraniene asupra navelor americane cu rachete, drone și ambarcațiuni rapide. În lipsa unei confirmări oficiale, rămâne de urmărit dacă armata SUA va comunica rezultatele unei eventuale investigații tehnice și dacă incidentul va avea implicații asupra modului de operare în această zonă sensibilă. [...]
Marina SUA riscă să piardă în câțiva ani peste 2.000 de celule de lansare pentru rachete , odată cu retragerea din serviciu a patru submarine Ohio convertite și a tuturor crucișătoarelor din clasa Ticonderoga , ceea ce ar reduce „adâncimea magaziei” – capacitatea de a susține lovituri repetate înainte de epuizarea muniției – potrivit Focus . În total, ar urma să dispară 2.080 de celule de lansare pentru rachete ghidate, în principal pentru rachete de croazieră Tomahawk, notează publicația, citând analiza „Indian Defence Review”. Cele patru submarine vizate – USS Ohio, USS Michigan, USS Florida și USS Georgia – au fost construite inițial ca platforme pentru rachete balistice, apoi convertite la începutul anilor 2000 pentru misiuni convenționale. Fiecare poate transporta până la 154 de Tomahawk în tuburi verticale. De ce contează: scade „magazintul” de lovituri al flotei Miza nu este doar numărul de platforme, ci capacitatea de a livra rapid un volum mare de lovituri de la distanță. Un singur submarin Ohio convertit poate lansa un „baraj” de rachete care, altfel, ar necesita mai multe nave de suprafață sau numeroase atacuri aeriene, arată materialul. În plus, aceste submarine pot rămâne luni întregi în zonă fără a fi detectate, lovind din imersiune și schimbând poziția discret. Submarinele au și un rol operațional suplimentar: două tuburi convertite pe fiecare navă pot funcționa ca ecluze pentru forțe speciale. Potrivit textului, până la 66 de militari din structuri de operațiuni speciale pot fi infiltrați astfel, alături de sisteme fără pilot și echipamente de recunoaștere. Înlocuirea cu Virginia Block V nu acoperă golul Marina încearcă să acopere deficitul prin submarine din clasa Virginia, varianta Block V, care primesc un segment suplimentar ce crește numărul de celule de lansare de la 12 la 40. Chiar și așa, calculele rămân nefavorabile: fiecare submarin nou adaugă 28 de locuri suplimentare pentru Tomahawk, dar „nu se apropie” de capacitatea unui singur Ohio convertit, potrivit articolului. Un alt obstacol este capacitatea industrială: șantierele sunt încărcate și pentru că lucrează simultan la noua clasă Columbia, destinată descurajării nucleare, ceea ce întârzie ritmul de livrare al înlocuitorilor. Efecte operaționale: mai multe misiuni pe unități mai mici, rotații mai grele Pe măsură ce dispar submarinele Ohio convertite și cele 12 crucișătoare Ticonderoga, sarcina se redistribuie către mai multe unități mai mici. Analiști citați de „Indian Defence Review” avertizează că acest lucru ar însemna mai multe ieșiri în larg pentru a acoperi aceleași nevoi, cu presiune pe planurile de misiuni și pe rotațiile echipajelor. În scenarii de conflict cu Rusia sau China, unde se consumă rapid stocuri mari de rachete în lovituri la distanță, reducerea numărului de Tomahawk disponibile pe submarine și crucișătoare ar putea împinge mai repede flota către limitele stocurilor, potrivit „19FortyFive”, citat în material. La final, Marina SUA se confruntă cu o alegere dificilă: să mențină mai mult timp în serviciu platforme foarte vechi, dar extrem de puternice – unele cu corpul de peste patru decenii, care necesită monitorizare constantă a reactorului și a structurii – sau să accepte un gol de capabilitate până când înlocuitorii vor fi disponibili în număr suficient. [...]
