Știri
Știri din categoria Apărare
Un F-35 al Forțelor Aeriene SUA a transmis codul internațional de urgență 7700 și și-a schimbat ruta în timpul unui zbor deasupra Golfului Oman și Strâmtorii Hormuz, un episod care ridică semne de întrebare privind continuitatea operațiunilor aeriene americane într-un coridor strategic, în condițiile în care armata SUA nu a oferit deocamdată explicații, potrivit Focus.
Incidentul ar fi implicat un F-35A Lightning II, iar aeronava ar fi început să emită în jurul orei 8:12 (ora locală, conform relatării) codul de transponder 7700, folosit la nivel internațional pentru o „urgență generală” în zbor. Conform datelor de zbor citate, avionul se afla la aproximativ 10.500 de picioare (circa 3.200 de metri) altitudine.
Publicația notează că aeronava, identificată cu indicativul 13-5067, se afla deasupra Emiratelor Arabe Unite când a fost semnalată urgența, informație atribuită de „turkiyetoday” unor surse iraniene. Tot din profilul de zbor ar reieși că jetul s-a abătut rapid de la ruta inițială, ceea ce ar indica o problemă serioasă care a impus decizii rapide în cockpit.
Nu există, însă, o confirmare oficială privind cauza, desfășurarea sau starea aeronavei.
Potrivit unor surse militare anonime citate, avionul ar fi aterizat în siguranță la baza aeriană Prince Sultan din Arabia Saudită, descrisă ca un nod important pentru SUA și adaptată operării avioanelor moderne. „Airlive” este citat cu informația că la această bază există infrastructură specializată pentru mentenanța F-35.
Până la acest moment, Forțele Aeriene ale SUA nu au publicat detalii despre incident, iar „turkiyetoday” menționează că nu există o declarație a armatei americane. Nici informații despre echipaj nu sunt disponibile; materialul indică doar că, „după stadiul actual”, acesta ar fi rămas nevătămat.
Focus plasează episodul pe fondul unor evoluții recente din regiune: în pofida unei încetări a focului, pe 7 și 8 mai 2026 ar fi avut loc atacuri reciproce în Strâmtoarea Hormuz, iar SUA ar fi lovit instalații militare iraniene după atacuri iraniene asupra navelor americane cu rachete, drone și ambarcațiuni rapide.
În lipsa unei confirmări oficiale, rămâne de urmărit dacă armata SUA va comunica rezultatele unei eventuale investigații tehnice și dacă incidentul va avea implicații asupra modului de operare în această zonă sensibilă.
Recomandate
Amenințările Iranului cresc riscul de alertă NATO, iar România devine mai vizibilă strategic prin Deveselu , într-un context în care Teheranul a avertizat Franța și Marea Britanie să nu trimită forțe în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Adevărul . Generalul (r) Alexandru Grumaz susține că, deși probabilitatea unui război NATO-Iran rămâne redusă, escaladarea poate împinge Alianța spre măsuri defensive extinse, cu implicații inclusiv pentru flancul estic. Ce a transmis Iranul și ce fac Franța și Marea Britanie Iranul a amenințat cu un „răspuns decisiv și imediat” dacă Franța și Marea Britanie desfășoară forțe militare în Strâmtoarea Hormuz, avertisment formulat de ministrul adjunct de Externe Kazem Gharibabadi, potrivit AFP. În paralel, cele două state își consolidează prezența militară în regiune: Marea Britanie a anunțat desfășurarea unei nave de război a Marinei Regale în Orientul Mijlociu; Franța mută grupul de luptă al portavionului „Charles de Gaulle” la Marea Roșie. Miza pentru NATO: Turcia și pragul Articolului 5 Grumaz arată că NATO se poziționează oficial defensiv, nu ofensiv, și amintește declarația secretarului general Mark Rutte că „NATO nu este implicat” direct în conflict, deși Iranul este văzut ca o amenințare și pentru Europa. În același timp, generalul indică o realitate mai complicată pe teren, inclusiv prin incidente în care NATO ar fi interceptat o rachetă balistică iraniană intrată în spațiul aerian turcesc, al doilea caz într-o săptămână. Turcia a avertizat că are dreptul să riposteze, iar Iranul a negat intenția de a lovi teritoriul turc. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a respins speculațiile că incidentul ar putea declanșa Articolul 5 , însă Ankara ar putea invoca Articolul 4 (consultări între aliați când un stat consideră că securitatea sa este amenințată). În analiza generalului, „nodul turcesc” rămâne principalul punct de risc: dacă Iranul ar lovi deliberat Turcia, presiunea pentru Articolul 5 ar deveni greu de evitat. România și Bulgaria, în raza „tehnică” a Iranului, dar cu vulnerabilități diferite Generalul afirmă că, „tehnic vorbind”, Bulgaria și România se află în raza de acțiune, invocând o evaluare a Ministerului de Externe al Israelului potrivit căreia părți din Balcani și Europa de Sud-Est, inclusiv capitale precum Atena, Sofia și București, sunt în raza potențială iraniană. Diferența majoră ține de infrastructura de apărare și de valoarea strategică a țintelor: Bulgaria ar fi mai preocupată din motive geografice (este menționată o distanță de aproximativ 2.100 km față de Iran) și are sisteme antiaeriene de proveniență sovietică, inclusiv opt lansatoare S-300PMU, dar ar avea nevoie de interceptori moderni pentru rachete balistice; generalul notează că o singură baterie Patriot nu ar acoperi întreg teritoriul bulgar. România este descrisă ca „semnificativ mai bine protejată” prin includerea în arhitectura NATO de apărare antirachetă, cu situl Aegis Ashore de la Deveselu și baterii Patriot. Totuși, tocmai Deveselu poate crește expunerea strategică: baza este prezentată ca „nod critic” în scutul antirachetă NATO, ceea ce ar putea-o transforma într-o țintă cu valoare mai mare pentru Iran decât alte locații din regiune, în logica avertismentelor mai vechi ale Teheranului privind instalații NATO. Trei scenarii de risc pentru România: de la „rătăcire” la țintire deliberată Grumaz conturează trei scenarii distincte: Scenariul 1 – rătăcire accidentală (risc moderat): o rachetă lansată spre altă țintă deviază sau este interceptată deasupra spațiului aerian al unui stat NATO, similar incidentelor invocate în cazul Turciei. Scenariul 2 – atac deliberat cu motivație strategică (risc scăzut, dar neignorat): Iranul ar putea viza Deveselu dacă ar considera că scutul antirachetă NATO îi degradează capacitățile ofensive; generalul îl numește cel mai îngrijorător scenariu pentru România, prin prisma infrastructurii critice. Scenariul 3 – amenințare teroristă sau drone rătăcite (risc real): drone de tip Shahed, care zboară lent și la altitudine joasă, ar fi mai greu de detectat decât rachetele balistice; o dronă rătăcită sau lansată de forțe proxy ajunsă deasupra României sau Bulgariei „nu este de neimaginat”. De ce contează economic și operațional pentru România Concluzia generalului este că nu există motive de panică, dar există motive de prudență. Dincolo de riscul militar direct, el indică drept „real” un impact indirect: economic , prin posibile efecte asupra prețurilor la energie și asupra rutelor comerciale, în contextul tensiunilor din zona Strâmtorii Hormuz; logistic , prin presiune pe stocurile NATO, deja parțial epuizate din cauza sprijinului pentru Ucraina. În acest cadru, România apare simultan mai bine apărată decât Bulgaria, dar și mai „vizibilă” strategic, tocmai prin rolul Deveselu în arhitectura NATO. [...]
Misiunea record de 326 de zile a portavionului USS Gerald R. Ford arată presiunea operațională pe flota SUA , inclusiv episoade care au impus mentenanță și au afectat viața la bord, potrivit G4Media . USS Gerald R. Ford a revenit sâmbătă în portul Norfolk (coasta de est a Statelor Unite) după o desfășurare de 326 de zile, descrisă de Pentagon drept cea mai îndelungată misiune a unui grup aeronaval american de după războiul din Vietnam. Nava a fost întâmpinată de șeful Pentagonului, Pete Hegseth . Informațiile au fost transmise de AFP, citată de Agerpres. Ce a făcut portavionul în cele 326 de zile Înainte de redirecționarea spre Orientul Mijlociu, portavionul a fost implicat în operațiuni americane în Caraibe. Potrivit materialului, acestea au inclus: lovituri aeriene intense împotriva unor ambarcațiuni prezentate ca fiind implicate în traficul de droguri; sechestrarea unor petroliere aflate sub sancțiuni; capturarea președintelui venezuelean Nicolas Maduro, la 3 ianuarie. Ulterior, președintele Donald Trump a redirecționat nava spre Orientul Mijlociu la mijlocul lunii februarie, înaintea declanșării războiului contra Iranului, iar USS Gerald R. Ford a participat la campania contra Iranului. Probleme tehnice și opriri pentru mentenanță Misiunea prelungită a venit și cu incidente și dificultăți la bord. La sfârșitul lui martie, portavionul a făcut o escală în Croația pentru operațiuni de mentenanță, după ce, cu două săptămâni mai devreme, izbucnise un incendiu în spălătoria principală, incident în care au fost răniți doi membri ai echipajului. Nava s-a confruntat și cu probleme la instalațiile sanitare, presa americană relatând despre canalizări înfundate și cozi lungi de așteptare la toalete. [...]
Israel ar fi operat două baze militare secrete în vestul Irakului, un detaliu care ridică miza operațională și riscul de escaladare regională în contextul războiului cu Iranul, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material din The New York Times bazat pe declarații ale unor oficiali irakieni anonimi. A doua bază ar fi fost descoperită pe 3 martie de un păstor beduin în deșertul vestic al Irakului, iar informația vine la o săptămână după ce The Wall Street Journal a relatat despre existența unei prime baze secrete israeliene în aceeași zonă, construită pentru a sprijini o lovitură aeriană în războiul împotriva Iranului. Ce rol ar fi avut prima bază și ce incident a fost raportat Conform The Wall Street Journal (citat de publicație), prima bază ar fi găzduit forțe speciale ale Forțelor Aeriene și ar fi funcționat ca punct logistic. Tot acolo ar fi fost dislocate trupe ale armatei israeliene (IDF), ca măsură de rezervă în cazul în care piloți ar fi fost doborâți deasupra teritoriului inamic. În același cadru, relatarea menționează că IDF ar fi fost aproape să lanseze lovituri asupra unor trupe irakiene care „aproape” ar fi descoperit baza. Un oficial citat de WSJ a spus că armata israeliană ar fi îndepărtat militarii irakieni prin lovituri aeriene, incident în care ar fi murit un soldat irakian. O sursă americană citată de WSJ a afirmat că forțele SUA nu ar fi fost implicate. A doua bază: mai veche decât războiul curent, potrivit NYT Spre deosebire de prima locație, a doua bază ar fi fost construită înainte de actualul război dintre Statele Unite, Israel și Iran, susține The New York Times, citat de The Jerusalem Post. Aceeași sursă afirmă că baza ar fi fost folosită în iunie 2025, în timpul Operațiunii „Rising Lion”, și că pregătirile pentru construcție ar fi început în 2024. Pe 4 martie, un păstor local ar fi observat activități neobișnuite, inclusiv zboruri de elicopter, și ar fi informat armata irakiană, potrivit detaliilor incluse în relatare. De ce contează pentru securitatea regională Dacă informațiile se confirmă, existența a două baze secrete pe teritoriul Irakului indică o amprentă operațională mai amplă decât un aranjament punctual pentru o singură lovitură aeriană și crește probabilitatea unor incidente directe cu forțe locale, cu potențial de escaladare. Materialul este prezentat ca „în curs de actualizare”, iar acuzațiile se bazează pe surse anonime citate de publicațiile menționate, fără confirmări oficiale în textul disponibil. [...]
Ucraina spune că a lovit 46 de obiective militare rusești în 48 de ore , într-o operațiune cu drone care a vizat inclusiv comunicații, comandă-control și logistică, cu potențial de a reduce capacitatea operațională a Rusiei pe front și în teritoriile ocupate, potrivit Kyiv Post . Comandantul Forțelor Sistemelor Fără Pilot (USF) din cadrul armatei ucrainene, maiorul Robert „Madyar” Brovdi , a anunțat că unitățile specializate au executat 186 de „lovituri de foc” în nopțile de 16 și 17 mai, într-o campanie aeriană „multi-vector” care ar fi atins ținte de valoare ridicată în teritoriile ucrainene ocupate și „adânc” în interiorul Rusiei. Brovdi a publicat pe Facebook o informare oficială însoțită de imagini compilate din luptă, conform aceleiași surse. Ce a fost vizat și unde Operațiunea ar fi inclus lovituri asupra unor active militare și navale, dar și asupra infrastructurii de sprijin, cu efecte urmărite asupra comunicațiilor și lanțurilor de comandă. Printre exemplele indicate: o navă de patrulare de frontieră din clasa Project 10410 Svetlyak, lovită în baza navală din Kaspiysk, Dagestan (la Marea Caspică); un sistem de rachete sol-aer Tor-M2, „țintit și distrus” lângă localitatea Zakhidne, în regiunea Luhansk; un „nod strategic protejat” de comunicații al Flotei ruse a Mării Negre, amplasat subteran, lovit în Myrny (Crimeea ocupată); lovituri asupra unei adunări de ofițeri superiori ai Batalionului 2 Geniu (91st Engineer-Sapper Regiment) în Shakhtarsk și asupra unui post de comandă al Brigăzii 9 Gardă Infanterie Motorizată Separată în Pokrovsk; doborârea unor turnuri de telecomunicații în regiunea Zaporijjea ocupată, pentru întreruperea liniilor locale de date; distrugerea unui tren de aprovizionare cu combustibil și lubrifianți în Fedorivka și avarierea unor macarale portuare de mare capacitate în portul ocupat Berdiansk. De ce contează: presiune pe comunicații, comandă și logistică Dincolo de numărul de ținte, miza operațională descrisă este degradarea elementelor care susțin funcționarea forțelor ruse: comunicații, centre de comandă și infrastructură logistică. Brovdi susține că loviturile au „orbit complet” comunicațiile regionale și au afectat structuri-cheie de comandă. Materialul plasează acțiunea în ceea ce președintele Volodîmîr Zelenski ar fi numit o campanie de „sancțiuni cu rază lungă” împotriva infrastructurii care alimentează „mașinăria de război” a Kremlinului. Context: rolul tot mai mare al sistemelor fără pilot Potrivit datelor de telemetrie invocate de Statul Major ucrainean, sistemele automatizate și platformele fără pilot ar fi responsabile de aproximativ 90% din pierderile înregistrate ale Rusiei în tehnică și personal de-a lungul liniei frontului. În acest cadru, USF este prezentată ca instrumentul principal al Ucrainei pentru menținerea unui conflict „asimetric”. Informațiile despre efectele loviturilor provin din declarațiile comandantului USF și din materialele video publicate de acesta; articolul nu indică o confirmare independentă a rezultatelor pentru fiecare țintă menționată. [...]
NATO le cere marilor producători europeni să accelereze investițiile și producția de armament , într-un demers care poate redesena rapid comenzile, capacitățile industriale și lanțurile de aprovizionare din apărarea europeană, potrivit Antena 3 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , urmează să se întâlnească săptămâna viitoare la Bruxelles cu companii europene din industria de apărare, pentru a le îndemna să crească investițiile și să accelereze producția. Miza este întărirea capacităților militare ale Europei și, în același timp, răspunsul la presiunile președintelui american Donald Trump privind majorarea cheltuielilor pentru apărare, notează Financial Times, citat de Antena 3. Ce vrea NATO de la industrie: investiții înaintea contractelor mari Înaintea reuniunii, companiilor li s-a cerut să transmită informații despre investițiile majore pe care le pregătesc și despre capacitatea de a crește producția, cu accent pe apărarea aeriană și rachetele cu rază lungă de acțiune. Un element-cheie al mesajului lui Rutte este că firmele ar trebui să investească rapid, fără să aștepte neapărat comenzi guvernamentale mari, în condițiile în care Alianța vrea să arate, la summitul anual din iulie, că industria de apărare „se extinde”. Cine este așteptat la Bruxelles Printre producătorii europeni de armament care ar urma să trimită reprezentanți se numără: Rheinmetall Safran Airbus Saab MBDA Leonardo Airbus a transmis că nu comentează detaliile unor întâlniri private, informale, iar Rheinmetall, MBDA și Leonardo au refuzat să comenteze. Safran și Saab nu au răspuns imediat unei solicitări de comentariu. Blocaje și puncte sensibile: rachetele cu rază lungă și dependențele externe Pe fondul discuțiilor despre producția insuficientă, companiile și guvernele europene s-au acuzat reciproc în ultimii ani: firmele spun că lipsesc contractele pe termen lung, iar statele susțin că industria nu și-a mărit suficient de repede capacitatea. Rutte ar urma să ceară și o listă a obstacolelor care împiedică majorarea producției, pentru a răspunde nevoilor NATO. În paralel, accesul la rachete cu rază lungă de acțiune este descris ca una dintre principalele probleme pentru capitalele europene, în timp ce Europa caută să reducă dependența de SUA și să dezvolte alternative interne. În discuții ar urma să intre și reducerea dependenței de componente din China și Taiwan, pe măsură ce companiile pregătesc planuri ce pot include fabrici noi, angajări, asigurarea materiilor prime esențiale și întărirea lanțurilor de aprovizionare. De ce contează: ținta de 5% din PIB și presiunea pentru rezultate la summit La summitul NATO de anul trecut, de la Haga, statele membre au acceptat cererea lui Trump de a crește cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB. Dacă aliații europeni ating această țintă, ar însemna o creștere combinată de 1.000 de miliarde de dolari (aprox. 4.600 de miliarde de lei) a cheltuielilor anuale pentru apărare în 2035, comparativ cu 2024, potrivit materialului. Oficiali NATO vor acorduri importante în domenii în care armatele europene depind puternic de SUA, inclusiv apărare aeriană, rachete cu rază lungă de acțiune și capabilități de informații și supraveghere, precum sateliții spațiali. „Secretarul general se întâlnește constant cu industria și instituțiile financiare din cadrul Alianței pentru a încuraja creșterea producției, inovarea și investițiile necesare pentru a ne îndeplini nevoile de capabilități”, a declarat un oficial NATO. [...]
Secretarul de Stat al SUA a aprobat vânzări de armament de 25,8 miliarde de dolari (aprox. 116,1 miliarde lei) către aliați din Orientul Mijlociu, dar capacitatea de producție a industriei americane ridică semne de întrebare privind termenele de livrare , potrivit The Jerusalem Post , care citează un raport Bloomberg. Pachetul de vânzări, aprobat de secretarul de stat Marco Rubio , vizează Israel, Bahrain, Kuweit, Qatar și Emiratele Arabe Unite. Conform Bloomberg, administrația Trump a aprobat deja 8,6 miliarde de dolari (aprox. 38,7 miliarde lei) în vânzări accelerate și tratează restul ca modificări ale unor aprobări anterioare, nu ca tranzacții noi. Totalul extins urmează să fie consemnat în „Congressional Record” după revenirea Congresului, săptămâna viitoare. De ce contează: livrările pot întârzia, chiar dacă aprobările sunt rapide Bloomberg notează că amploarea potențialelor contracte se lovește de ritmul lent de producție al SUA, ceea ce poate împinge livrările la ani distanță. Elaine McCusker, fost oficial al Pentagonului și în prezent la American Enterprise Institute, a declarat pentru Bloomberg: „Singura modalitate prin care obții termene de livrare mai rapide decât doi sau trei ani – și asta e optimist – este dacă avem în stoc. Cu siguranță nu vei primi ceva pentru conflictul actual.” În paralel, anunțul vine pe fondul unui armistițiu între SUA, Israel și Iran, după un război de o lună. În acest context, Emiratele Arabe Unite au afirmat că sistemele lor de apărare aeriană au angajat peste 2.200 de drone iraniene de la începutul războiului, alături de sute de rachete balistice. Ce armament este vizat și unde apare blocajul de producție Țările din Golf urmăresc achiziția a două tipuri de interceptori pentru apărare aeriană: Patriot GEM-T și Patriot PAC-3 MSE , potrivit Bloomberg. Volumele menționate sunt maxime potențiale, nu contracte ferme. PAC-3 MSE (maxim potențial): EAU: 600 interceptori Kuweit: 500 Qatar: 300 Bahrain: 50 Prin comparație, Lockheed Martin își propune să producă 650 de interceptori PAC-3 MSE în 2026, iar „cei mai mulți sunt deja alocați”, potrivit aceleiași surse. GEM-T (maxim potențial): Bahrain: 150 Kuweit: 500 Qatar: 200 EAU: 150 Aceste volume ar depăși de peste trei ori ținta anuală de producție a RTX, de 300 de interceptori, conform Bloomberg. Departamentul de Stat și Pentagonul nu au răspuns întrebărilor privind termenele de livrare, iar Lockheed Martin și RTX au refuzat să comenteze calendarele de producție, mai notează publicația. [...]
