Știri
Știri din categoria Apărare

Pierderile zilnice raportate pentru armata rusă au depășit 1.700 de oameni în ultimele 72 de ore, potrivit Kyiv Independent și datele Statului Major al Ucrainei. Publicația notează că ar fi vorba despre cele mai mari pierderi de personal de la începutul anului, la un nivel aproximativ dublu față de media lunilor de iarnă.
Creșterea bruscă a numărului de morți și răniți este pusă în legătură cu schimbarea condițiilor meteo. În intervalul 17-18 martie, profitând de ceața densă, comandamentul rus ar fi lansat asalturi coordonate pe o lungime de peste 100 de kilometri, între localitățile Rodynske și Huliaipole, în mai multe sectoare simultan.
Robert Brovdi („Madyar”), comandantul Forțelor de Sisteme de Drone ale Ucrainei, a descris atacurile ca valuri succesive de infanterie sprijinite de vehicule blindate și motociclete, susținând că unitățile ucrainene de drone ar fi lovit semnificativ forțele ruse înainte ca acestea să ajungă la pozițiile ucrainene.
Bilanțul prezentat de oficialii ucraineni pentru 17-19 martie indică următoarele niveluri ale victimelor zilnice în rândul armatei ruse:
Pe partea de echipamente, doar pe 17 martie, Rusia ar fi pierdut 29 de sisteme de artilerie și 230 de vehicule și cisterne de combustibil. În paralel, pe fondul intensificării luptelor, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a confirmat că discuțiile de pace dintre Washington, Moscova și Kiev se află într-o „pauză situațională”, în timp ce hărțile din surse deschise nu ar indica, deocamdată, câștiguri teritoriale majore pentru Rusia în direcțiile Pokrovsk sau Huliaipole.
Recomandate

Corpul Gardienilor Revoluției susține că Iranul continuă să fabrice rachete , la o zi după ce Israelul a afirmat că ofensiva sa a distrus capacitățile balistice ale Republicii Islamice, potrivit AGERPRES , care citează AFP. Declarația a fost făcută vineri de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), structura de elită a forțelor armate iraniene, pe fondul escaladării militare dintre Iran și Israel și al disputelor privind starea infrastructurii militare iraniene. „Industria noastră balistică merită nota maximă. Nu există niciun motiv de îngrijorare în această privință, întrucât chiar și în timp de război continuăm să fabricăm rachete”, a declarat purtătorul de cuvânt al Gardienilor Revoluției, Ali-Mohammad Naini, citat de agenția de presă locală Fars. Afirmațiile IRGC vin după declarațiile premierului israelian Benjamin Netanyahu, care a susținut joi că Iranul „nu mai are capacitatea de a produce rachete balistice” și nici „de a îmbogăți uraniu”, conform aceleiași surse. Miza este una strategică: capacitatea de producție a rachetelor balistice și programul de îmbogățire a uraniului sunt elemente centrale în evaluarea puterii militare a Iranului și în justificarea operațiunilor militare ale Israelului, iar mesajele publice ale celor două părți indică o confruntare și pe terenul războiului informațional. [...]

SUA au intensificat operațiunile militare pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz , după ce ruta maritimă a fost practic blocată de câteva săptămâni, potrivit HotNews.ro , care citează informații publicate de The Telegraph și Wall Street Journal. Ofensiva americană include avioane de vânătoare care zboară la joasă altitudine și elicoptere Apache, folosite pentru lovirea navelor și dronelor iraniene din apropierea rutei. Miza este una majoră: prin strâmtoare trece aproximativ o cincime din petrolul mondial, iar Teheranul a amenințat că va ataca orice navă care o traversează, folosind ambarcațiuni înarmate, mine și rachete de croazieră. Conform The Telegraph , operațiunea face parte dintr-un plan al Pentagonului în mai multe etape, care urmărește reducerea riscurilor generate de mijloacele iraniene ce au blocat traficul naval de la începutul lunii martie. Dacă amenințarea va fi diminuată, SUA ar putea trimite nave de război prin strâmtoare și, ulterior, ar putea escorta vasele care intră și ies din Golful Persic. La Pentagon, generalul Dan Caine, șeful Statului Major american, a declarat că avioanele A-10 Warthog sunt angajate pe flancul sudic, vizând ambarcațiunile iraniene de atac rapid. El a confirmat și desfășurarea elicopterelor Apache și a spus că armata americană a lovit instalații subterane de depozitare a armelor din Iran. Washingtonul a accelerat, totodată, trimiterea celei de-a 11-a Unități Expediționare a Marinei din California, un grup operativ de aproximativ 4.500 de marinari și infanteriști marini, care ar urma să ajungă în Orientul Mijlociu în decurs de două zile. Caine a mai afirmat că unii aliați, fără a-i numi, folosesc elicoptere Apache pentru a contracara dronele, una dintre armele utilizate de Iran pentru a lovi statele arabe vecine și infrastructura energetică din Golf. În plan economic, blocajul a împins cotațiile petrolului Brent peste 100 de dolari pe baril, cu un vârf intraday de 119 dolari, înainte de a închide la 108,65 dolari, în creștere cu 1,2% într-o zi de joi, notează HotNews.ro. Evoluția a amplificat presiunea asupra administrației Trump, în contextul războiului lansat alături de Israel și al efectelor sale asupra piețelor energetice. Potrivit The Wall Street Journal , experții avertizează că eliminarea completă a rețelei de capabilități iraniene ar putea dura săptămâni și, chiar și atunci, o parte importantă ar putea supraviețui. Farzin Nadimi, expert la Institutul pentru Politica Orientului Apropiat din Washington, a spus că Iranul ar avea în continuare mine, rachete de croazieră montate pe camioane și sute de ambarcațiuni ascunse în instalații cu tuneluri de-a lungul coastei și pe insule. În paralel, recâștigarea controlului a devenit mai urgentă după ce Iranul ar fi început să elaboreze planuri pentru a permite trecerea selectivă a anumitor nave, iar Parlamentul de la Teheran ia în calcul o lege privind perceperea de taxe de trecere. Michael Connell, analist la Centrul pentru Analize Navale, a explicat pentru Wall Street Journal că îngustimea strâmtorii (24 de mile în punctul cel mai îngust) face ca navele să rămână vulnerabile, iar reducerea amenințării este „posibilă, dar durează” și probabil nu va ajunge „niciodată la 100%”, existând riscul ca navele să fie lovite „din întâmplare” chiar și după reluarea tranzitului. [...]

Războiul declanșat de SUA împotriva Iranului consumă rapid muniții și interceptoare , iar refacerea stocurilor ar putea dura ani, cu efecte asupra capacității Washingtonului de a răspunde altor crize, potrivit presei internaționale. Miza, dincolo de operațiunea în sine, este presiunea pusă pe o armată deja întinsă pe mai multe teatre. J.D. Vance, pe atunci senator, avertiza încă din 2024, la Conferința de Securitate de la München, că SUA nu produc suficient pentru a susține simultan mai multe războaie, iar acum, în calitate de vicepreședinte, se confruntă cu consecințele unui conflict deschis de administrația Trump. „Trăim într-o lume a penuriei. Nu producem suficiente muniții pentru a susține un război în Europa de Est, unul în Orientul Mijlociu și, potențial, un conflict în Asia de Est”. Conform unei analize realizate de Jahara Matisek, Morgan Bazilian și Macdonald Amoah de la Payne Institute of Public Policy (Colorado), SUA ar fi folosit puțin peste 5.000 de muniții de diferite tipuri în primele patru zile și aproximativ 11.000 în primele 16 zile . Autorii apreciază că intensitatea inițială a campaniei aeriene ar depăși chiar și debutul operațiunii NATO din Libia (2011), notează publicația spaniolă La Vanguardia, citată de G4Media. După obținerea controlului spațiului aerian iranian, aviația ar fi trecut la muniții mai ieftine și disponibile în cantități mari, precum JDAM (kit de ghidare atașat bombelor convenționale). Pentagonul estima, la două săptămâni de la începutul conflictului, că 99% din munițiile folosite în Iran erau de acest tip, iar Pete Hegseth susținea că rezervele sunt foarte mari. Presiunea reală rămâne însă pe munițiile rare și scumpe folosite în primele zile și pe apărarea antiaeriană. CSIS estimează că, în primele șase zile, ar fi fost lansate peste 1.000 de muniții de atac la distanță, iar în prima săptămână SUA ar fi folosit aproximativ 140 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE și peste 150 de interceptoare THAAD. Înlocuirea muniției consumate doar în primele patru zile este estimată la 20–26 miliarde de dolari, dar problema este și de capacitate industrială: de exemplu, SUA ar fi folosit peste 300 de rachete de croazieră Tomahawk, în timp ce Pentagonul plănuia să cumpere 57 în anul fiscal curent. Pe lângă muniții, conflictul apasă pe flota de portavioane și pe personal. Două portavioane, USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford , participă la operațiune, iar USS George H.W. Bush se îndreaptă spre zonă; Ford ar fi ajuns la aproape 270 de zile pe mare și ar urma să stabilească un record de desfășurare de la războiul din Vietnam, în contextul unui incendiu de 30 de ore care a afectat condițiile de trai la bord, potrivit The New York Times. În plan strategic, specialiștii avertizează că ritmul operațiunilor poate reduce disponibilitatea portavioanelor în anumite regiuni pentru doi-trei ani și poate slăbi descurajarea în Pacific, într-un moment în care Washingtonul își calibra resursele pentru o eventuală criză în Asia. În același timp, utilizarea pe scară largă a unor tactici și tehnologii ar putea oferi Chinei indicii despre modul de operare al SUA, iar redislocările de trupe și sisteme de apărare dinspre Asia sunt prezentate ca un cost direct al războiului din Iran. [...]

Militarii danezi au fost pregătiți de luptă în Groenlanda în fața unui posibil atac american , potrivit HotNews.ro , care citează informații publicate de radioul danez Danmarks Radio . În ianuarie 2026, în contextul tensiunilor dintre Danemarca și administrația Donald Trump, trupele trimise pe insulă au adus inclusiv explozibili și pungi de sânge, semn că nu era vorba despre un simplu exercițiu. Surse din guvern, armată și servicii de informații au indicat că militarii aveau inclusiv misiunea de a pregăti distrugerea pistelor de aterizare din Nuuk și Kangerlussuaq, pentru a împiedica debarcarea trupelor americane în cazul unei intervenții. Transportul de sânge pentru transfuzie arată că scenariul luat în calcul era unul real, cu posibile victime. Temerile s-au accentuat după 3 ianuarie 2026, când Statele Unite au lansat o operațiune militară în Venezuela, eveniment care a ridicat semne de întrebare în rândul oficialilor danezi privind posibile acțiuni similare în Groenlanda. În acest context, Danemarca a mobilizat rapid forțe proprii și aliați europeni: trupe daneze, inclusiv unități de elită Jægerkorps militari francezi, inclusiv vânători alpini sprijin din partea Germaniei, Norvegiei și Suediei avioane de vânătoare F-35 complet înarmate o navă de război franceză în Atlanticul de Nord Scopul nu era respingerea unui atac american, considerat imposibil de contracarat, ci creșterea costurilor unei eventuale intervenții militare. Operațiunea a fost prezentată oficial drept exercițiul „Arctic Endurance”, însă sursele citate susțin că desfășurarea a fost una reală. Diferența esențială: în astfel de situații sunt transportate resurse medicale și explozibili, lucru care nu se întâmplă în exercițiile obișnuite. În final, scenariul unui conflict nu s-a concretizat, dar pregătirile arată nivelul ridicat de tensiune dintre aliați NATO la începutul anului 2026 și importanța strategică a Groenlandei. [...]

Stocurile de rachete sunt „aproape epuizate” , avertizează șeful Rheinmetall, potrivit Mediafax , care citează un interviu acordat CNBC de Armin Papperger, directorul general al celui mai mare producător de armament din Europa. Papperger susține că rezervele de armament din Europa, SUA și Orientul Mijlociu sunt „aproape goale”, pe fondul consumului accelerat de muniții și interceptori în războiul din Orientul Mijlociu, cu accent pe apărarea antiaeriană. Avertisment privind epuizarea rachetelor și presiunea pe apărarea aeriană În interviul citat, șeful Rheinmetall spune că durata conflictului poate împinge rapid piața într-o zonă de deficit sever, în special la rachete și echipamente de apărare antiaeriană. „Nimeni nu știe cât va mai dura războiul. Dacă mai durează încă o lună, aproape că nu vom mai avea deloc rachete disponibile.” Papperger explică această presiune prin asimetria de cost și ritm de producție dintre drone și munițiile folosite pentru a le doborî: dronele pot fi produse în volume mari, la costuri relativ reduse, în timp ce rachetele și sistemele de apărare sunt mai scumpe și necesită timp de fabricație. „E greu să te aperi împotriva dronelor cu rachete”: schimbarea cererii în Orientul Mijlociu Directorul Rheinmetall afirmă că statele din Orientul Mijlociu ar fi ajuns la concluzia că apărarea exclusiv cu rachete împotriva dronelor este dificilă, ceea ce împinge cererea către combinații de capabilități. În acest context, el vorbește despre nevoia unui „mix” de rachete, sisteme modulare de arme și interceptori (muniții sau mijloace dedicate interceptării țintelor aeriene), susținând că această orientare ar putea favoriza vânzările companiei în regiune în următorii ani. Totodată, Papperger anticipează cereri suplimentare pe termen scurt, afirmând că echipa sa se află în Orientul Mijlociu pentru negocieri și că „toate țările din Orient” ar fi interesate să cumpere mai mult din sistemele Rheinmetall. Lecțiile din Ucraina: eficiență, anti-dronă și „trebuie să ai de toate” Papperger spune că războiul din Ucraina a accelerat lecțiile despre rolul dronelor, dar și despre limitele unei singure soluții tehnice. În evaluarea sa, dronele sunt un factor important, însă nu înlocuiesc restul munițiilor și al sistemelor de protecție. El compară costurile, indicând că un proiectil de artilerie ar costa 3.000 de dolari, în timp ce o dronă „de categoria a 2-a” ar depăși, în „lumea occidentală”, 14.000–15.000 de dolari, argumentând că diferențele de preț contează în planificarea stocurilor și a producției. În același timp, șeful Rheinmetall afirmă că ucrainenii ar fi „foarte eficienți” în folosirea muniției aeriene și leagă această eficiență de faptul că, în opinia sa, Rusia nu ar avea „sisteme foarte bune anti-dronă”, concluzionând că pregătirea reală presupune un amestec de muniții și protecție, nu o singură categorie de capabilități. [...]

NATO și SUA sunt văzute de români ca principalii garanți ai apărării , potrivit Digi24 , care citează Barometrul Securității Naționale realizat de INSCOP Research la solicitarea Strategic Thinking Group. Sondajul indică o orientare predominantă către partenerii occidentali, în timp ce Rusia și Ucraina se află la coada clasamentului încrederii. În scenariul unui atac asupra României, 38,3% dintre respondenți consideră că NATO ar avea rolul principal în respingerea acestuia, prin activarea Articolului 5 (clauza de apărare colectivă din Tratatul NATO). Pe locul al doilea se află parteneriatele strategice bilaterale (27,6%), iar Armata României este indicată de 19,6% dintre participanți. Uniunea Europeană este menționată de 8,6%, ceea ce sugerează o percepție mai redusă asupra capacității sale militare. „38,3% dintre respondenți consideră că NATO ar avea rolul principal în respingerea unui eventual atac asupra României, prin activarea Articolului 5.” La capitolul încredere în state, SUA conduc detașat: 55,8% dintre români spun că au „foarte multă” și „destul de multă” încredere în Statele Unite. Urmează Marea Britanie (46,8%), Franța (41,9%), Germania (41,7%) și Polonia (41,6%). În zona mediană se află Republica Moldova (29,9%), Bulgaria (29,2%), Turcia (28,6%) și Serbia (21,2%). La polul opus, Rusia este ultima în clasament, cu 12,6% încredere, urmată de Ucraina (16,8%) și Ungaria (20,1%). Sondajul mai arată diferențe de percepție în funcție de profilul respondenților: încrederea în SUA este mai ridicată în rândul votanților PSD și AUR și al persoanelor de peste 60 de ani, în timp ce electoratul PNL și USR, tinerii și persoanele cu studii superioare tind să acorde mai multă încredere statelor vest-europene. Datele includ și percepții despre respectarea Articolului 5: 75,6% dintre respondenți cred că SUA și-ar respecta angajamentele în cazul unui atac asupra României, iar Germania (69,4%) și Franța (69,3%) sunt, de asemenea, văzute ca aliați de încredere. Marea Britanie este la 63,9%, Polonia la 61,7%, în timp ce Ungaria este considerată semnificativ mai puțin predictibilă (40,6%). Principalele rezultate numerice din sondaj, așa cum sunt prezentate în articol, includ: 38,3% indică NATO ca actor principal în respingerea unui atac (Articolul 5) 27,6% indică parteneriatele strategice bilaterale 19,6% indică Armata României 8,6% indică Uniunea Europeană 55,8% au multă/foarte multă încredere în SUA, față de 12,6% în Rusia 75,6% cred că SUA ar respecta Articolul 5 în cazul unui atac asupra României Cercetarea a fost realizată în două valuri (23–27 februarie și 3–13 martie 2026), pe câte un eșantion de 1.100 de persoane fiecare, prin interviuri telefonice (metoda CATI). Eșantioanele sunt reprezentative pentru populația adultă neinstituționalizată a României, iar marja de eroare este de ±2,9%, la un nivel de încredere de 95%. [...]