Știri
Știri din categoria Apărare
SUA au intensificat operațiunile militare pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz, după ce ruta maritimă a fost practic blocată de câteva săptămâni, potrivit HotNews.ro, care citează informații publicate de The Telegraph și Wall Street Journal.
Ofensiva americană include avioane de vânătoare care zboară la joasă altitudine și elicoptere Apache, folosite pentru lovirea navelor și dronelor iraniene din apropierea rutei. Miza este una majoră: prin strâmtoare trece aproximativ o cincime din petrolul mondial, iar Teheranul a amenințat că va ataca orice navă care o traversează, folosind ambarcațiuni înarmate, mine și rachete de croazieră.
Conform The Telegraph, operațiunea face parte dintr-un plan al Pentagonului în mai multe etape, care urmărește reducerea riscurilor generate de mijloacele iraniene ce au blocat traficul naval de la începutul lunii martie. Dacă amenințarea va fi diminuată, SUA ar putea trimite nave de război prin strâmtoare și, ulterior, ar putea escorta vasele care intră și ies din Golful Persic.
La Pentagon, generalul Dan Caine, șeful Statului Major american, a declarat că avioanele A-10 Warthog sunt angajate pe flancul sudic, vizând ambarcațiunile iraniene de atac rapid. El a confirmat și desfășurarea elicopterelor Apache și a spus că armata americană a lovit instalații subterane de depozitare a armelor din Iran.
Washingtonul a accelerat, totodată, trimiterea celei de-a 11-a Unități Expediționare a Marinei din California, un grup operativ de aproximativ 4.500 de marinari și infanteriști marini, care ar urma să ajungă în Orientul Mijlociu în decurs de două zile. Caine a mai afirmat că unii aliați, fără a-i numi, folosesc elicoptere Apache pentru a contracara dronele, una dintre armele utilizate de Iran pentru a lovi statele arabe vecine și infrastructura energetică din Golf.
În plan economic, blocajul a împins cotațiile petrolului Brent peste 100 de dolari pe baril, cu un vârf intraday de 119 dolari, înainte de a închide la 108,65 dolari, în creștere cu 1,2% într-o zi de joi, notează HotNews.ro. Evoluția a amplificat presiunea asupra administrației Trump, în contextul războiului lansat alături de Israel și al efectelor sale asupra piețelor energetice.
Potrivit The Wall Street Journal, experții avertizează că eliminarea completă a rețelei de capabilități iraniene ar putea dura săptămâni și, chiar și atunci, o parte importantă ar putea supraviețui. Farzin Nadimi, expert la Institutul pentru Politica Orientului Apropiat din Washington, a spus că Iranul ar avea în continuare mine, rachete de croazieră montate pe camioane și sute de ambarcațiuni ascunse în instalații cu tuneluri de-a lungul coastei și pe insule.
În paralel, recâștigarea controlului a devenit mai urgentă după ce Iranul ar fi început să elaboreze planuri pentru a permite trecerea selectivă a anumitor nave, iar Parlamentul de la Teheran ia în calcul o lege privind perceperea de taxe de trecere.
Michael Connell, analist la Centrul pentru Analize Navale, a explicat pentru Wall Street Journal că îngustimea strâmtorii (24 de mile în punctul cel mai îngust) face ca navele să rămână vulnerabile, iar reducerea amenințării este „posibilă, dar durează” și probabil nu va ajunge „niciodată la 100%”, existând riscul ca navele să fie lovite „din întâmplare” chiar și după reluarea tranzitului.
Recomandate
SUA au bombardat baze iraniene din apropierea Strâmtorii Ormuz , potrivit Digi24 , într-o acțiune militară menită să reducă amenințările asupra traficului maritim într-una dintre cele mai importante rute petroliere din lume. Loviturile au vizat baze de rachete antinavale ale Iranului, folosind muniții de mare putere capabile să distrugă ținte fortificate aflate în adâncime. Operațiunea a fost confirmată de Comandamentul Central al SUA ( CENTCOM ), care a precizat că au fost utilizate bombe penetrante de aproximativ 2,3 tone, concepute pentru distrugerea infrastructurii militare bine protejate. Potrivit oficialilor americani, rachetele iraniene reprezentau un risc direct pentru navele comerciale care tranzitează strâmtoarea, un punct strategic esențial pentru transportul global de petrol. Atacul vine într-un context tensionat, după ce Strâmtoarea Ormuz a fost practic blocată din cauza amenințărilor Iranului la adresa navelor americane și ale aliaților. Decizia Washingtonului a fost luată fără sprijinul NATO , după ce aliații au refuzat implicarea într-o operațiune comună. Președintele Donald Trump a reacționat afirmând că SUA nu au nevoie de ajutor extern, subliniind superioritatea militară a țării. Elemente cheie ale operațiunii: ținte: baze de rachete antinavale iraniene locație: coasta Iranului, lângă Strâmtoarea Ormuz armament: bombe antibuncăr GBU-72 ghidate prin GPS scop: protejarea libertății de navigație Bombardamentele marchează o nouă escaladare în regiune, unde tensiunile militare au crescut rapid. Oficialii americani au transmis că vor continua acțiunile pentru a limita capacitatea Iranului de a amenința rutele maritime, în timp ce riscul extinderii conflictului rămâne ridicat. În ansamblu, intervenția subliniază importanța strategică a Strâmtorii Ormuz și fragilitatea echilibrului de securitate din Orientul Mijlociu, într-un moment în care cooperarea internațională pare limitată. [...]
Războiul declanșat de SUA împotriva Iranului consumă rapid muniții și interceptoare , iar refacerea stocurilor ar putea dura ani, cu efecte asupra capacității Washingtonului de a răspunde altor crize, potrivit presei internaționale. Miza, dincolo de operațiunea în sine, este presiunea pusă pe o armată deja întinsă pe mai multe teatre. J.D. Vance, pe atunci senator, avertiza încă din 2024, la Conferința de Securitate de la München, că SUA nu produc suficient pentru a susține simultan mai multe războaie, iar acum, în calitate de vicepreședinte, se confruntă cu consecințele unui conflict deschis de administrația Trump. „Trăim într-o lume a penuriei. Nu producem suficiente muniții pentru a susține un război în Europa de Est, unul în Orientul Mijlociu și, potențial, un conflict în Asia de Est”. Conform unei analize realizate de Jahara Matisek, Morgan Bazilian și Macdonald Amoah de la Payne Institute of Public Policy (Colorado), SUA ar fi folosit puțin peste 5.000 de muniții de diferite tipuri în primele patru zile și aproximativ 11.000 în primele 16 zile . Autorii apreciază că intensitatea inițială a campaniei aeriene ar depăși chiar și debutul operațiunii NATO din Libia (2011), notează publicația spaniolă La Vanguardia, citată de G4Media. După obținerea controlului spațiului aerian iranian, aviația ar fi trecut la muniții mai ieftine și disponibile în cantități mari, precum JDAM (kit de ghidare atașat bombelor convenționale). Pentagonul estima, la două săptămâni de la începutul conflictului, că 99% din munițiile folosite în Iran erau de acest tip, iar Pete Hegseth susținea că rezervele sunt foarte mari. Presiunea reală rămâne însă pe munițiile rare și scumpe folosite în primele zile și pe apărarea antiaeriană. CSIS estimează că, în primele șase zile, ar fi fost lansate peste 1.000 de muniții de atac la distanță, iar în prima săptămână SUA ar fi folosit aproximativ 140 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE și peste 150 de interceptoare THAAD. Înlocuirea muniției consumate doar în primele patru zile este estimată la 20–26 miliarde de dolari, dar problema este și de capacitate industrială: de exemplu, SUA ar fi folosit peste 300 de rachete de croazieră Tomahawk, în timp ce Pentagonul plănuia să cumpere 57 în anul fiscal curent. Pe lângă muniții, conflictul apasă pe flota de portavioane și pe personal. Două portavioane, USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford , participă la operațiune, iar USS George H.W. Bush se îndreaptă spre zonă; Ford ar fi ajuns la aproape 270 de zile pe mare și ar urma să stabilească un record de desfășurare de la războiul din Vietnam, în contextul unui incendiu de 30 de ore care a afectat condițiile de trai la bord, potrivit The New York Times. În plan strategic, specialiștii avertizează că ritmul operațiunilor poate reduce disponibilitatea portavioanelor în anumite regiuni pentru doi-trei ani și poate slăbi descurajarea în Pacific, într-un moment în care Washingtonul își calibra resursele pentru o eventuală criză în Asia. În același timp, utilizarea pe scară largă a unor tactici și tehnologii ar putea oferi Chinei indicii despre modul de operare al SUA, iar redislocările de trupe și sisteme de apărare dinspre Asia sunt prezentate ca un cost direct al războiului din Iran. [...]
NATO și SUA sunt văzute de români ca principalii garanți ai apărării , potrivit Digi24 , care citează Barometrul Securității Naționale realizat de INSCOP Research la solicitarea Strategic Thinking Group. Sondajul indică o orientare predominantă către partenerii occidentali, în timp ce Rusia și Ucraina se află la coada clasamentului încrederii. În scenariul unui atac asupra României, 38,3% dintre respondenți consideră că NATO ar avea rolul principal în respingerea acestuia, prin activarea Articolului 5 (clauza de apărare colectivă din Tratatul NATO). Pe locul al doilea se află parteneriatele strategice bilaterale (27,6%), iar Armata României este indicată de 19,6% dintre participanți. Uniunea Europeană este menționată de 8,6%, ceea ce sugerează o percepție mai redusă asupra capacității sale militare. „38,3% dintre respondenți consideră că NATO ar avea rolul principal în respingerea unui eventual atac asupra României, prin activarea Articolului 5.” La capitolul încredere în state, SUA conduc detașat: 55,8% dintre români spun că au „foarte multă” și „destul de multă” încredere în Statele Unite. Urmează Marea Britanie (46,8%), Franța (41,9%), Germania (41,7%) și Polonia (41,6%). În zona mediană se află Republica Moldova (29,9%), Bulgaria (29,2%), Turcia (28,6%) și Serbia (21,2%). La polul opus, Rusia este ultima în clasament, cu 12,6% încredere, urmată de Ucraina (16,8%) și Ungaria (20,1%). Sondajul mai arată diferențe de percepție în funcție de profilul respondenților: încrederea în SUA este mai ridicată în rândul votanților PSD și AUR și al persoanelor de peste 60 de ani, în timp ce electoratul PNL și USR, tinerii și persoanele cu studii superioare tind să acorde mai multă încredere statelor vest-europene. Datele includ și percepții despre respectarea Articolului 5: 75,6% dintre respondenți cred că SUA și-ar respecta angajamentele în cazul unui atac asupra României, iar Germania (69,4%) și Franța (69,3%) sunt, de asemenea, văzute ca aliați de încredere. Marea Britanie este la 63,9%, Polonia la 61,7%, în timp ce Ungaria este considerată semnificativ mai puțin predictibilă (40,6%). Principalele rezultate numerice din sondaj, așa cum sunt prezentate în articol, includ: 38,3% indică NATO ca actor principal în respingerea unui atac (Articolul 5) 27,6% indică parteneriatele strategice bilaterale 19,6% indică Armata României 8,6% indică Uniunea Europeană 55,8% au multă/foarte multă încredere în SUA, față de 12,6% în Rusia 75,6% cred că SUA ar respecta Articolul 5 în cazul unui atac asupra României Cercetarea a fost realizată în două valuri (23–27 februarie și 3–13 martie 2026), pe câte un eșantion de 1.100 de persoane fiecare, prin interviuri telefonice (metoda CATI). Eșantioanele sunt reprezentative pentru populația adultă neinstituționalizată a României, iar marja de eroare este de ±2,9%, la un nivel de încredere de 95%. [...]
Cererea de finanțare a Pentagonului pentru războiul împotriva Iranului întâmpină rezistență politică semnificativă . Solicitarea de peste 200 de miliarde de dolari este considerată de unii oficiali ca având șanse reduse de aprobare în Congres. Aceasta vine pe fondul unei campanii comune SUA-Israel care a lovit mii de ținte în ultimele săptămâni, generând o creștere rapidă a costurilor. Rezistența politică față de cererea de finanțare Cererea de finanțare a Pentagonului va declanșa probabil o bătălie politică majoră în Congres. În timp ce sprijinul public pentru acest efort militar rămâne slab, democrații s-au arătat extrem de critici față de inițiativă. Deși republicanii și-au exprimat sprijinul pentru cererea suplimentară, nu au reușit să contureze o strategie legislativă clară pentru a depăși pragul de 60 de voturi necesar în Senat. Unii oficiali de la Casa Albă sunt sceptici cu privire la șansele de aprobare ale cererii. Aceștia subliniază că, deși Pentagonul a lansat mai multe propuneri de finanțare în ultimele săptămâni, sprijinul politic necesar nu este garantat. Impactul asupra industriei de apărare În interiorul Pentagonului, eforturile de susținere a cererii de finanțare sunt conduse de secretarul adjunct al Apărării, Steven Feinberg . Acesta s-a concentrat pe creșterea producției de muniții de precizie, care au fost rapid epuizate de conflictul în desfășurare. Biroul său a elaborat o serie de pachete pentru a remedia rapid lipsa de muniții și a stimula industria de apărare a SUA. Experții avertizează că cererea de finanțare va testa popularitatea războiului și va provoca o luptă politică aprigă. Mark Cancian, consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, a declarat că opoziția față de implicarea SUA în conflict se va concentra asupra acestei cereri. Provocările logistice și economice O problemă suplimentară legată de cererea de finanțare este capacitatea industriei de apărare a SUA de a crește producția. Experții subliniază că viteza de producție este limitată de numărul de muncitori disponibili, facilitățile de producție și materialele critice necesare pentru fabricarea armelor sofisticate. Elaine McCusker, fost controlor financiar interimar al Pentagonului, a menționat că simpla injectare de fonduri nu garantează obținerea mai rapidă a rezultatelor. În concluzie, cererea de finanțare a Pentagonului pentru războiul împotriva Iranului este un subiect sensibil care va genera dezbateri intense în Congres. Rezistența politică și provocările logistice și economice vor juca un rol crucial în determinarea viitorului acestei inițiative. [...]
Flota SUA introduce roboți care se cațără și zboară pe nave - mentenanța navală intră în era inteligenței artificiale continuă transformarea tehnologică a armatei americane, după ce, potrivit Reuters , compania Gecko Robotics a obținut un contract de 71 de milioane de dolari pentru a implementa roboți autonomi și sisteme bazate pe inteligență artificială pe navele Flotei Pacificului. Este primul acord de acest tip acordat unei firme de robotică, marcând o schimbare semnificativă în modul în care marina americană gestionează inspecțiile și reparațiile. Roboții dezvoltați de compania din Pittsburgh sunt capabili să se cațere pe coca navelor, să pătrundă în tancuri de balast și să zboare în spații înguste, colectând date detaliate despre structura și starea materialelor. Aceste informații sunt analizate de platforma software Cantilever, care utilizează inteligență artificială pentru a identifica problemele și necesarul de intervenții. Potrivit companiei, sistemul poate detecta defecte și necesități de reparații de până la 50 de ori mai rapid și mai precis decât inspecțiile manuale. Într-un caz concret, evaluarea robotică a unei punți de zbor a eliminat întârzieri de peste trei luni în lucrările de mentenanță. Contractul, derulat pe o perioadă de cinci ani, este de tip „livrare nedeterminată – cantitate nedeterminată” și va începe cu intervenții pe 18 nave din Flota Pacificului, inclusiv distrugătoare, nave amfibii și nave de luptă litorale. Valoarea inițială a lucrărilor este estimată la până la 54 de milioane de dolari, cu posibilitatea extinderii. Ce aduce nou acest sistem: inspecții automate în zone greu accesibile sau periculoase reducerea semnificativă a timpilor de mentenanță colectarea continuă de date structurale pentru prevenirea defectelor integrarea analizelor AI în deciziile operaționale Gecko Robotics operează în prezent aproximativ 250 de roboți pentru clienți comerciali și guvernamentali și intenționează să mai producă între 50 și 60 de unități în 2026, semn că tehnologia capătă rapid amploare în sectorul apărării. Această inițiativă reflectă o tendință mai largă de automatizare în domeniul militar, unde eficiența, viteza și siguranța devin priorități strategice într-un context geopolitic tot mai complex. [...]
Armata SUA semnează un contract de până la 20 miliarde dolari cu Anduril – accelerare majoră a digitalizării militare continuă modernizarea rapidă a capabilităților operaționale, potrivit Finance Yahoo , care relatează că acordul vizează software, hardware și servicii integrate pe o perioadă de până la 10 ani. Contractul, anunțat oficial în 13–14 martie 2026, începe cu o perioadă de bază de 5 ani și poate fi extins până în martie 2036, conform CNBC TV18 . În esență, acordul consolidează peste 120 de achiziții separate într-un singur cadru, reducând birocrația și costurile generate de intermediari, dar și accelerând livrările către unitățile din teren. Programul include platforma de inteligență artificială Lattice, infrastructură de date, hardware integrat și suport tehnic, toate adaptate cerințelor operaționale moderne, unde viteza de procesare și integrarea sistemelor devin decisive. Pentagonul consideră că această abordare unificată permite reacții mai rapide pe câmpul de luptă, dominat tot mai mult de software și automatizare. Principalele elemente ale contractului: valoare totală: până la 20 miliarde dolari durată: 10 ani (5 ani inițial + opțiune de extindere) componente: AI Lattice, hardware, infrastructură de date, suport tehnic obiectiv: reducerea costurilor și accelerarea implementării Primele rezultate sunt deja vizibile: un contract subsidiar de 87 milioane dolari vizează sisteme anti-dronă bazate pe aceeași platformă Lattice, potrivit TechCrunch . Acest tip de aplicație reflectă presiunea tot mai mare asupra armatei americane de a răspunde rapid amenințărilor emergente, în special celor generate de drone și sisteme autonome. Fondată de antreprenorul Palmer Luckey, Anduril Industries s-a impus ca un jucător important în domeniul tehnologiilor autonome de apărare, dezvoltând inclusiv drone de recunoaștere precum Ghost-X, notează The Jerusalem Post . Contractul actual marchează o schimbare de strategie pentru armata SUA, care se orientează către soluții comerciale scalabile și implementate rapid, în detrimentul programelor tradiționale, mai lente și mai costisitoare. Această mutare indică o transformare structurală a modului în care sunt achiziționate și integrate tehnologiile militare, cu accent pe flexibilitate, viteză și eficiență economică. [...]
