Știri
Știri din categoria Apărare

Germania își ancorează pe termen mediu aviația de luptă în F-35, după ce prăbușirea programului european FCAS o obligă să caute rapid un „succesor” credibil pentru flota sa, potrivit Politico. Berlinul a primit primul avion F-35 la uzina Lockheed Martin din Fort Worth (Texas), într-un moment în care dezbaterea internă se mută de la livrări la întrebarea „ce urmează” după aparatul american.
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a participat la ceremonie, iar livrarea vine în cadrul comenzii inițiale de 35 de avioane, evaluată la 10 miliarde euro (aprox. 50 miliarde lei). În paralel, dispariția, „mai devreme în acest an”, a programului franco-germano-spaniol Future Combat Air System (FCAS) alimentează în Berlin discuții despre extinderea achiziției de F-35, ca soluție de tranziție.
F-35A Lightning II este prezentat ca răspuns la o nevoie imediată: înlocuirea avioanelor Tornado aflate la final de viață și menținerea rolului Germaniei în „nuclear sharing” (aranjamentul NATO prin care anumite state aliate au aeronave capabile să transporte bombe nucleare americane, decizia de utilizare rămânând la Washington).
Pistorius a insistat că Germania „vrea și are nevoie” să mențină această misiune și a susținut că F-35 este, în acest moment, „singurul avion din lume” capabil să o îndeplinească.
Primele aparate vor rămâne în Statele Unite pentru instruire, unde piloți și tehnicieni germani se pregătesc pentru operare. Conform planului citat, mai multe avioane ar urma să ajungă la baza Büchel spre finalul lui 2027, iar atingerea capacității operaționale depline este așteptată în 2030.
Germania operează în prezent în jur de 80 de avioane Tornado, iar o parte dintre misiuni ar urma să fie preluate de Eurofighter Typhoon. Totuși, colapsul FCAS lasă un gol pe termen lung în planificarea flotei de luptă.
La Berlin Air Show din iunie, Pistorius a spus că Germania cântărește mai multe direcții după eșecul FCAS:
Șeful Forțelor Aeriene germane, lt. gen. Holger Neumann, a declarat la același eveniment că a cerut ministerului să procure „platforme de generația a cincea plus dincolo de 2035” și a avertizat că, chiar dacă un nou sistem nu va fi gata în 2035, planificarea trebuie să înceapă de acolo.
Una dintre variantele discutate este creșterea flotei prin cumpărarea a încă 15 avioane F-35.
Pentru industria germană, întrebarea centrală devine cât de profund vor fi integrate companiile locale în mentenanța și suportul pe termen lung al F-35. Lockheed Martin susține că aproximativ un sfert din componente sunt fabricate în Europa, iar Rheinmetall produce părți de fuselaj pentru clienți din afara Germaniei.
Marie-Christine von Hahn, director general al asociației industriei aerospațiale și de apărare BDLI, a spus că F-35 are „o misiune clară” în nuclear sharing, dar a avertizat că achizițiile nu trebuie să distragă atenția de la problema mai mare: capacitatea Europei — și în special a Germaniei — de a dezvolta, construi, întreține și moderniza propriile avioane de luptă.
În fundal, Politico notează că legăturile industriale transatlantice sunt puse la încercare de îndoieli privind angajamentul Washingtonului față de apărarea Europei sub președintele Donald Trump. Pistorius a argumentat că, atunci când se discută despre „independență”, trebuie recunoscute și „dependențele reciproce” care țin aliații aproape și le permit să beneficieze unii de alții.
Recomandate

Polonia va găzdui un centru european de mentenanță pentru interceptoarele PAC-3 Patriot, o investiție de 227 milioane euro (aprox. 1,13 miliarde lei), menită să scurteze timpii de reparație într-un moment de penurie globală. Informația apare în Kyiv Post , care notează că noul hub ar urma să reducă dependența de trimiterea rachetelor în SUA pentru service – un blocaj cu impact direct asupra disponibilității muniției pentru apărarea antiaeriană, inclusiv în Ucraina. Decizia a fost anunțată marți, 27 octombrie, de secretarul de stat în Ministerul Apărării din Polonia, Magdalena Sobkowiak-Czarnecka , care a descris-o drept „istorică”. Potrivit acesteia, alte trei țări au concurat pentru găzduirea facilității: Germania, Țările de Jos și Norvegia. Ce se construiește și de ce contează operațional Centrul va deservi interceptoarele PAC-3, folosite în sistemele americane Patriot. În prezent, aceste rachete sunt expediate în Statele Unite pentru mentenanță, iar Washingtonul a căutat o locație europeană tocmai pentru a reduce durata ciclului de reparație, relatează TVP World . TVP World, citând-o pe Sobkowiak-Czarnecka, susține că hub-ul ar urma să fie singurul de acest tip din afara SUA, cu un cost de circa 1 miliard zloți (aprox. 253 milioane dolari, adică aproximativ 1,16 miliarde lei) și un termen de aproximativ un an până la operaționalizare completă. Unde ar putea fi amplasat centrul Guvernul polonez nu a indicat oficial locația, însă TVP World scrie că uzina de electronice WZE din Zielonka (la circa 15 kilometri nord-est de Varșovia) este văzută pe scară largă drept principalul candidat. Publicația mai arată că, în septembrie, Sobkowiak-Czarnecka a vizitat fabrica împreună cu subsecretarul de stat american Thomas DiNanno, iar Ambasada SUA la Varșovia a menționat atunci cooperarea bilaterală pe componente critice pentru Patriot. Conform unui acord din 2019 cu Lockheed Martin , uzina produce și întreține deja componente-cheie PAC-3 MSE, potrivit TVP World. Context: presiune pe stocuri și cerere în creștere Kyiv Post plasează proiectul în contextul deficitului de interceptoare Patriot și al nevoii Ucrainei de a-și menține capacitatea de a intercepta rachete balistice rusești. Publicația notează că, la 15 octombrie, Ucraina ar fi epuizat stocurile de interceptoare Patriot. În paralel, Lockheed Martin ar fi în discuții avansate privind producția PAC-3 în afara SUA, pe fondul unei cereri „triplate”, pe măsură ce statele încearcă să-și refacă stocurile, potrivit articolului. Ce urmează Acordul-cadru pentru explorarea înființării hub-ului a fost semnat în iulie de SUA, Polonia, Germania, Țările de Jos și Suedia împreună cu Lockheed Martin. Dacă proiectul din Polonia se finalizează în termenul indicat (aprox. un an), Europa ar putea câștiga o capacitate regională de mentenanță care să reducă timpii de indisponibilitate ai interceptoarelor PAC-3, într-o perioadă în care fiecare rachetă contează în apărarea antiaeriană. [...]

Miniștrii apărării din principalele state europene transmit că sprijinul pentru Ucraina trebuie accelerat , pe fondul semnalelor că Moscova nu urmărește o pace rapidă și al unei noi încercări americane de a împinge Kievul spre negocieri, potrivit Politico . Reuniți la Paris în formatul E5 (Franța, Marea Britanie, Germania, Polonia și Italia), alături de șefa diplomației UE, Kaja Kallas , și de comisarul european pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius, oficialii au avertizat că Ucraina intră într-o perioadă dificilă. Kallas a spus că se așteaptă la o iarnă „brutală” și că „nu există speranță pentru o pace iminentă”, susținând că Europa trebuie să ajute Ucraina să reziste atacurilor și să crească „costul” pentru Rusia. Presiunea negocierilor și mesajul european: „nu există semnale de pace” Întâlnirea are loc în contextul unei relansări a eforturilor SUA de a promova discuții de pace între Ucraina și Rusia și al unor îndoieli tot mai mari privind continuitatea sprijinului american pentru Kiev, notează publicația. Emisarul special al SUA, Steve Witkoff, a declarat săptămâna trecută că îi va propune lui Vladimir Putin discuții directe cu președintele Donald Trump și cu președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski pentru a obține o încetare a focului. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a respins ideea că negocierile cu Putin ar produce rezultate, afirmând că nu există niciun semnal că liderul rus ar căuta pacea. Implicația practică: producție de armament și interoperabilitate Franța a indicat că grupul E5 vrea să „lucreze împreună concret”, cu accent pe două direcții operaționale: creșterea producției de armament („mai mult” și „mai repede”); interoperabilitate, adică posibilitatea ca echipamentele și forțele armate ale statelor aliate să opereze împreună eficient. Ministrul francez Catherine Vautrin a mai spus că inițiativele financiare ale UE pot ajuta la această orientare, inclusiv pentru a pregăti „conflictele de mâine”, pe lângă nevoile imediate ale războiului din Ucraina. Ce urmează Mesajul politic al reuniunii este că Europa nu își calibrează sprijinul pentru Ucraina după ritmul negocierilor propuse de Washington, ci după evaluarea propriilor oficiali privind intențiile Kremlinului. Din informațiile prezentate de Politico, următorul pas practic urmărit de E5 este trecerea de la coordonare politică la măsuri concrete pe lanțul de producție și pe compatibilitatea capabilităților militare. [...]

For Ucraina, SUA accelerează achiziția a peste 1.000 de rachete de croazieră ERAM, cu primele livrări în trei luni , potrivit Kyiv Post . Inițiativa indică o trecere spre muniții „de masă”, mai ieftine și produse rapid, cu impact direct asupra ritmului de aprovizionare și a capacității Ucrainei de a lovi ținte la distanță. Forțele Aeriene ale SUA caută contractori din industria de apărare care să poată produce peste 1.000 de rachete de croazieră lansate din aer, destinate Ucrainei. Demersul este formalizat printr-un „Request for Information” (RFI) – o solicitare de informații către companii, publicată pe platforma guvernamentală de achiziții SAM.gov, cu termen-limită pentru răspunsuri pe 19 noiembrie. Ce este ERAM și ce cerințe tehnice sunt menționate Racheta vizată este Extended Range Attack Munition (ERAM), descrisă ca o muniție relativ mică și cu cost redus, proiectată pentru producție în serie. În documentația citată, sunt menționate câteva cerințe principale: greutate de circa 227 kg; rază de acțiune de peste 460 km; viteză de peste Mach 0,6; precizie de lovire în limita a 10 metri, inclusiv în condiții de bruiaj electronic sau semnal GPS degradat; efecte de explozie și fragmentare, plus o capacitate limitată de penetrare la impact. Forțele Aeriene ale SUA descriu ERAM drept o rachetă de croazieră de „nouă generație”, concepută pentru a oferi „masă accesibilă” în luptă și o capabilitate de lovire de la distanță, ghidată cu precizie, împotriva țintelor fixe de mare valoare. Calendarul de producție: livrări în 3 luni, finalizare în 15 luni Elementul operațional central este calendarul: contractorii ar urma să livreze primele rachete în cel mult trei luni de la atribuirea contractului, iar întregul lot (peste 1.000 de unități) ar trebui livrat în 15 luni. În contextul războiului, un astfel de termen scurt sugerează o presiune pentru creșterea rapidă a volumelor, nu doar pentru dezvoltare tehnologică. Context: testare, contracte anterioare și întrebări deschise despre utilizare Kyiv Post notează că, în 2024, Forțele Aeriene ale SUA au acordat contracte către două companii mai mici – Zone 5 Technologies și CoAspire – pentru dezvoltarea prototipurilor ERAM, iar în ianuarie 2026 a avut loc un test cu încărcătură reală la baza Eglin din Florida. Publicația precizează că nu este clar dacă Ucraina folosește deja ERAM în luptă. În august 2025, administrația Trump a anunțat o vânzare de 825 milioane de dolari (aprox. 3,8 miliarde lei) pentru 3.350 de rachete ERAM către Ucraina. Separat, în iunie 2026, presa ucraineană a relatat că Kievul ar fi putut folosi AGM-188A „Rusty Dagger” (o variantă ERAM) într-un atac asupra unei fabrici de semiconductori din regiunea Voronej, însă informația nu a fost confirmată independent. În paralel, extinderea producției ridică și întrebarea în ce măsură armata americană intenționează să utilizeze, la rândul ei, acest tip de armament, mai arată materialul. [...]

Forța Spațială a SUA ia în calcul să trimită până în 2029 cinci sateliți militari în spațiul dintre Pământ și Lună , într-o mișcare care ar extinde explicit planificarea operațională a Pentagonului către orbita Lunii și ar deschide o nouă zonă de competiție militară, potrivit Futurism . Publicația notează că inițiativa vizează lansarea a cinci sateliți în spațiul cislunar (regiunea dintre Pământ și Lună), care ar urma să ajungă pe orbite ce includ partea îndepărtată a Lunii. Demersul este descris ca o posibilă serie de misiuni de recunoaștere, cu traiectorii de tip „slingshot” (manevră de asistență gravitațională) în jurul Lunii. Ce cere Pentagonul industriei și de ce contează operațional Informația a apărut după ce industria aerospațială a primit un buletin adresat producătorilor, în care Pentagonul arată că este „interesat, la nivel de intenție” („notionally interested”) de astfel de lansări. Conform relatării, mesajul către industrie urmărește să afle dacă există capacitatea de a livra o soluție „rapidă” și cu „risc redus” pentru o misiune de recunoaștere către partea îndepărtată a Lunii. În același timp, notificarea citată de Futurism sugerează că aceste vehicule ar putea funcționa ca „vehicule-semințe” pentru a fundamenta o viitoare strategie de achiziție, în perspectiva unei „constelații cislunare proliferate” — adică o rețea mai numeroasă de sateliți, distribuiți pe mai multe orbite, pentru redundanță și acoperire mai bună. „Domeniu de război” în spațiul cislunar: rațiunea invocată Potrivit Futurism, oficiali ai Forței Spațiale americane descriu spațiul cislunar ca pe un „domeniu de război” („warfighting domain”). În acest context, generalul-maior Stephen Purdy a indicat drept principal impuls preocuparea legată de China și planurile Beijingului de a ajunge pe Lună până în 2030. În relatarea citată, Purdy susține că China nu ar urmări o demonstrație singulară, ci „activitate susținută”, și că își construiește capacitățile necesare pentru a derula aceste misiuni. „Acesta nu este un proiect științific pe patru sau cinci ani. Este vorba despre a obține capabilități cât mai curând.” Ce urmează Materialul nu indică o decizie finală de lansare, ci o etapă de evaluare și consultare a industriei privind fezabilitatea unei soluții rapide și cu risc redus. Dacă planul va fi confirmat, ar însemna trecerea de la discuții doctrinare la pași concreți de prezență militară în proximitatea Lunii, cu implicații directe pentru arhitectura viitoare de sateliți și pentru competiția strategică SUA–China în spațiu. [...]

Planul unei forțe europene de stabilizare în Ucraina ar include dreptul de ripostă la atacuri rusești , ceea ce ar schimba practic regulile operaționale ale unei misiuni de „menținere a păcii” și ar ridica miza riscului de escaladare, potrivit Digi24 . Forța multinațională ar fi pregătită de Marea Britanie și Franța și ar urma să fie alcătuită aproape exclusiv din militari europeni, fără să se bazeze pe sisteme sau tehnologii americane, inclusiv pe rețeaua Starlink, conform informațiilor publicate de The Guardian și preluate de Digi24. Desfășurarea rămâne, deocamdată, ipotetică și ar fi luată în calcul doar după încheierea unui armistițiu. Ce se schimbă operațional: „menținerea păcii” cu reguli de autoapărare Oficiali occidentali citați în material susțin că trupele britanice și ale aliaților europeni ar avea dreptul să riposteze dacă ar fi atacate de Rusia, în cadrul unei misiuni de menținere a păcii. Un oficial familiarizat cu planurile a indicat că misiunea ar avea un caracter defensiv: „Este evident că ne vom proteja forțele împotriva oricărei agresiuni.” În același context, planurile includ și posibilitatea ca trupele europene să se apere împotriva atacurilor cu drone, ceea ce, în practică, poate genera incidente armate chiar și în condițiile unui armistițiu fragil. Testarea planului: exercițiu în Polonia cu 11 țări și 2.800 de militari Planurile urmează să fie testate în cadrul exercițiului militar „Koalicja ”, programat la sfârșitul acestei luni în Polonia. Exercițiul este conceput pentru a simula o desfășurare rapidă în Ucraina dacă războiul se încheie. Conform datelor prezentate: participă 11 țări și aproximativ 2.800 de militari; Franța contribuie cu 1.500 de militari din Divizia 1; Marea Britanie trimite 300 de militari din Brigada 7 Mecanizată Ușoară. De ce contează: o forță europeană fără sprijin tehnologic american Un element central al planului este evitarea dependenței de tehnologia americană. Întrebată despre utilizarea Starlink pentru comunicații, o sursă citată afirmă că forța nu ar depinde de sistemele americane. În paralel, generalul-locotenent Tom Bateman, comandantul forței, a declarat că Marea Britanie, Franța și alte state europene s-au angajat să ofere Ucrainei „garanții de securitate solide și obligatorii” după încetarea ostilităților, în condițiile în care o eventuală desfășurare rămâne incertă și legată de evoluția negocierilor pentru armistițiu. [...]

România și Republica Moldova intră, în premieră, într-o achiziție militară comună prin SAFE , un pas care mută cooperarea de apărare din zona politică în cea operațională și industrială, cu producție și testare finală în România, potrivit Digi24 . Acordul a fost anunțat de premierul Luca Niculescu, care a spus că ministerele apărării din cele două țări devin partenere într-o achiziție comună derulată prin programul european SAFE , pentru proiectul „Platforme de transport auto – multifuncționale, pe roți”. În declarația citată, premierul a legat explicit proiectul de investiții în industria de apărare și de întărirea bazei industriale și tehnologice europene, prin „proiecte și achiziții comune”. Ce se cumpără și cum este structurată achiziția La ceremonia din 2 noiembrie 2026 au participat premierul României, ministrul Apărării Naționale, Ștefan-Radu Oprea, și ministrul Apărării al Republicii Moldova, Anatolie Nosatîi. Documentele semnate includ, conform informațiilor prezentate: un act adițional la acordul-cadru din 2019 dintre Ministerul Apărării Naționale (MApN) și compania italiană IDV Defence Vehicles S.p.A ., prin care Agenția Asigurare Resurse și Administrare Patrimoniu (AARAP) din Republica Moldova devine autoritate contractantă pentru achiziția de autocamioane IVECO destinate Armatei Naționale a Republicii Moldova; contractul subsecvent nr. 4 între AARAP și IDV Defence Vehicles, pentru achiziția a 62 de autocamioane IVECO , în trei configurații, pentru înzestrarea Armatei Republicii Moldova. Miza operațională și industrială pentru România Dincolo de componenta de securitate, Guvernul pune accent pe efectul economic al proiectului. Premierul a indicat că proiectul prevede realizarea în România a producției, integrării și testării finale a platformelor IVECO, ceea ce ar însemna investiții și locuri de muncă. Ministrul Apărării Naționale, Ștefan-Radu Oprea, a argumentat că programul comun înseamnă „cooperare și interoperabilitate” și a adăugat că România începe să exporte prin capacitățile de producție deja dezvoltate, menționând că fabrica Iveco este în județul Dâmbovița. Context: acordul-cadru din 2019 și stadiul livrărilor Acordul-cadru semnat în 2019 între MApN și IDV Defence Vehicles S.p.A. prevede achiziția a 2.909 platforme de transport auto multifuncționale pe roți (autocamioane IVECO) pentru Armata României. Până la 30 octombrie 2026 , fuseseră livrate 2.039 de platforme, potrivit comunicatului citat în articol. În același timp, proiectul „Platforme de transport auto multifuncționale pe roți” este inclus în Planul de investiții al României în industria de apărare, aferent instrumentului european SAFE. [...]