Știri
Știri din categoria Apărare
Comisia Europeană alocă 1,07 miliarde de euro (aprox. 5,3 miliarde lei) pentru 57 de proiecte de apărare, într-o rundă care pune accent pe tehnologii cu aplicare rapidă – de la sisteme anti-dronă la apărare cibernetică și scuturi aeriene și spațiale, potrivit Digi24. Miza economică este dublă: direcționarea banilor către consorții industriale europene și crearea de „uși de intrare” pentru start-up-uri și IMM-uri în lanțurile de furnizare din apărare.
Finanțarea este acordată prin Fondul european de apărare (EDF), după evaluarea cererilor de propuneri din 2025, și este legată de obiectivele din „Foaia de parcurs pentru pregătirea în domeniul apărării 2030”. Pachetul susține inițiative precum apărarea împotriva dronelor, Eastern Flank Watch, Scutul aerian european și Scutul spațial european.
Cele 57 de proiecte acoperă sectoare precum inteligența artificială, apărarea cibernetică, dronele și sistemele de combatere a dronelor, conform comunicatului Comisiei Europene citat de Digi24.
Din totalul anunțat:
Peste 15 proiecte vor sprijini patru inițiative europene privind pregătirea. Un exemplu menționat este AETHER, care ar urma să dezvolte sisteme de propulsie și de gestionare termică pentru Inițiativa privind apărarea împotriva dronelor. În paralel, inițiativele sunt completate de proiecte „transversale” pe senzori, transformare digitală și tehnologii cibernetice.
Un element cu impact direct asupra pieței este mecanismul prin care unele proiecte – axate pe producția în serie de muniție accesibilă pentru drone – vor lansa „sub-cereri de propuneri” dedicate start-up-urilor și întreprinderilor mici și mijlocii. Aceste companii pot primi până la 60.000 de euro fiecare (aprox. 300.000 lei) pentru integrarea de inovații noi, cu scopul de a facilita intrarea pe piața de apărare a firmelor fără experiență anterioară în domeniu.
În această rundă, proiectele selectate implică 634 de entități din 26 de state membre ale UE și din Norvegia. IMM-urile reprezintă peste 38% dintre participanți și primesc mai mult de 21% din finanțarea totală.
UE își intensifică, totodată, cooperarea cu industria de apărare ucraineană, cu sprijinul Biroului UE pentru inovare în domeniul apărării din Kiev, cu obiectivul de a integra mai bine Ucraina în baza industrială europeană.
O inițiativă-cheie menționată este STRATUS, proiect care ar urma să dezvolte un sistem de apărare cibernetică bazat pe inteligență artificială pentru roiuri de drone. Proiectul include un subcontractant ucrainean, astfel încât să fie valorificată experiența directă de pe câmpul de luptă, potrivit informațiilor din articol.
După selectarea propunerilor câștigătoare, Comisia Europeană va pregăti acordurile de finanțare împreună cu consorțiile, cu obiectivul de a le semna înainte de sfârșitul anului.
În context, EDF este principalul instrument al UE pentru cooperarea în cercetare și dezvoltare în apărare și are un buget de 7,3 miliarde de euro (aprox. 36,5 miliarde lei) pentru perioada 2021–2027. A cincea rundă de cereri de propuneri a atras 410 propuneri, un nivel record, în creștere cu 37% față de anul anterior.
Recomandate
Testele de realimentare în aer ale bombardierului B-21 confirmă o capabilitate-cheie pentru lovituri la distanță mare, cu presiune mai mică pe flota de avioane-cisternă , potrivit WinFuture . Aparatul, produs de Northrop Grumman , a încheiat cu succes primele manevre de realimentare, un pas important în programul de testare care urmărește atingerea maturității operaționale. Testul a avut loc pe 14 aprilie 2026, la Edwards Air Force Base , în California, unde B-21 Raider a fost realimentat de un KC-135 Stratotanker. Reușita demonstrează o cerință tehnică esențială pentru misiuni intercontinentale, în condițiile în care realimentarea în aer elimină limitările clasice de rază și permite lovirea țintelor fără escală. Ce arată noile imagini și de ce contează În cadrul acestor teste au fost publicate, pentru prima dată, imagini din „perspectivă de sus” (vogelperspektive), care scot la iveală detalii de construcție menite să reducă detectabilitatea: prize de aer adânc integrate în fuselaj; o trapă de realimentare pe partea superioară, descrisă ca fiind din două părți; evacuări cu formă de „chevron”, proiectate să reducă semnătura în infraroșu; ferestre de cockpit foarte mici, care reduc secțiunea radar, dar pot limita ușor vizibilitatea fizică a piloților. Eficiența de combustibil, un avantaj operațional Forțele Aeriene ale SUA susțin, într-o comunicare oficială, că B-21 are o eficiență ridicată a consumului de combustibil. Generalul Ken Wilsbach a declarat că bombardierul ar consuma doar „o mică fracțiune” din combustibilul modelelor mai vechi, ceea ce ar reduce încărcarea logistică asupra flotei de avioane-cisternă, deja intens utilizată, și ar crește flexibilitatea comandanților. În termeni operaționali, combinația dintre consum mai mic și realimentare în aer înseamnă mai puține constrângeri pentru planificarea misiunilor și o dependență relativ mai redusă de resursele de sprijin (avioane-cisternă și lanțuri logistice). Arhitectură deschisă și calendarul programului B-21 este descris ca având o „arhitectură deschisă”, adică o proiectare care ar permite integrarea ulterioară de senzori și mijloace de comunicații fără modificări majore ale celulei avionului. Obiectivul este menținerea relevanței tehnologice pe termen lung și adaptarea mai rapidă la amenințări noi. Pe partea de costuri, programul rămâne unul scump: potrivit generalului Dale White, au fost investite până acum peste 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei) în infrastructura de producție. Dacă testele continuă conform planului, primul avion de serie ar urma să sosească în 2027. [...]
Serbia își accelerează reînarmarea și își împinge cheltuielile de apărare la 3,3% din PIB , pe fondul unei deteriorări a climatului de securitate invocat de președintele Aleksandar Vucic și al unui val de achiziții externe care ridică miza în industria regională de armament, potrivit Digi24 . Vucic a anunțat un „amplu program de reînarmare” și „investiții masive” în armament, susținând că Belgradul trebuie să-și consolideze apărarea în fața unor presupuse planuri ale Croației, Albaniei și Kosovo de a ataca Serbia. Declarațiile au fost făcute într-o conferință de presă comună cu Milorad Dodik, liderul sârbilor din Bosnia și Herțegovina, relatare atribuită de Digi24 agenției Agerpres. Ce înseamnă programul: digitalizare, apărare antiaeriană și drone Președintele sârb spune că a ordonat o serie de măsuri cu impact direct asupra structurii și dotării armatei, inclusiv o orientare mai puternică spre tehnologii fără pilot. În lista de priorități anunțate intră: robotizarea și digitalizarea forțelor armate; achiziționarea de rachete; consolidarea apărării antiaeriene; o „explozie a producției de drone”; „contracte importante” pentru arme și echipament militar. După o întâlnire cu comandanți militari la Belgrad, Vucic a mai spus că a propus înființarea unor unități echipate cu drone de atac cu rază lungă și cu drone „în zbor staționar”. Costuri și achiziții: de la China la Franța, cu un accent pe drone Serbia are deja unul dintre cele mai mari bugete militare din regiune și, recent, a devenit prima țară europeană care s-a dotat cu rachete hipersonice aer-sol CM-400AKG, cumpărate din China. În paralel, Belgradul a cumpărat armament și echipamente din Europa, Israel și China și vrea să-și adapteze strategia la cerințele „războiului modern”, notează Reuters, citată în material. În 2026, Serbia a alocat 3,3% din PIB pentru cheltuielile de apărare, iar armata are un efectiv de 22.500 de soldați. Pe componenta de drone, declarațiile lui Vucic vin la o zi după anunțul privind crearea unei societăți comune sârbo-israeliene pentru fabricarea de drone. Tot în zona achizițiilor din Israel, în 2025 Serbia a cumpărat sisteme de artilerie PULS și drone Hermes de la Elbit Systems , în valoare de 335 milioane de dolari (aprox. 1,5 miliarde lei). În august 2025, a mai achiziționat rachete cu rază lungă, drone și echipamente de război electronic de aproximativ 1,6 miliarde de dolari (aprox. 7,4 miliarde lei). În plus, Serbia a cumpărat avioane-cargo și elicoptere de la Airbus, precum și rachete și drone chineze. Separat, Belgradul a achiziționat avioane de luptă Rafale de la Dassault pentru 2,7 miliarde de euro (aprox. 13,4 miliarde lei), pentru a înlocui MiG-29, descrise ca învechite. De ce contează: presiune bugetară și tensiuni regionale Dincolo de argumentul de securitate invocat de Vucic, dimensiunea financiară a programului indică o repoziționare a Serbiei către un model de apărare mai scump și mai tehnologizat, cu efecte în lanț asupra bugetului public și a industriei de profil (prin contracte și parteneriate de producție). În plan regional, reînarmarea Serbiei a stârnit critici din partea Croației, Bosniei și Kosovo, care o consideră o amenințare la adresa stabilității, acuzație respinsă de Belgrad. Contextul invocat de Vucic include un acord semnat în martie 2025 de Croația, Albania și Kosovo pentru consolidarea cooperării în domeniul apărării, despre care cele trei părți au insistat că nu este îndreptat împotriva nimănui și se înscrie în cooperarea obișnuită între membri sau aspiranți la NATO (Croația și Albania sunt membre; Kosovo aspiră). Diferența de efort militar în regiune Potrivit datelor citate în articol, între 2020 și 2024 cheltuielile militare ale Serbiei au fost de aproximativ șase ori mai mari decât cele ale Albaniei, a doua țară din regiune ca nivel al investițiilor în apărare în acea perioadă. Serbia se declară neutră militar și încearcă să echilibreze parteneriatul cu NATO și aspirațiile de aderare la UE cu relațiile cu Rusia și China, în timp ce își extinde portofoliul de furnizori și programe de înzestrare. [...]
Un proiect de lege adoptat în prima lectură în Duma de Stat ar extinde baza „legală” pentru trimiterea de trupe ruse în afara țării , sub pretextul apărării drepturilor cetățenilor Federației Ruse, potrivit news.ro . Miza este una de reglementare: inițiativa ar crea un cadru intern care poate justifica intervenții externe, într-un moment în care NATO și servicii europene de informații avertizează asupra riscului de escaladare. Proiectul a fost adoptat în prima lectură, iar legislația rusă trece prin trei lecturi înainte de a fi finalizată. În forma prezentată, documentul i-ar permite șefului Kremlinului, Vladimir Putin , să trimită „legal” trupe în alte state invocând „apărarea drepturilor cetățenilor Federației Ruse”, notează Moscow Times, citat de news.ro. Ce prevede proiectul și cum este justificat Șeful Comisiei pentru apărare din Duma de Stat, Andrei Kartapolov, a spus că proiectul ar urma să asigure protecția drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale rușilor, precum și ale organizațiilor ruse „împotriva încălcărilor ilegale din străinătate”. În nota explicativă, proiectul este prezentat ca un instrument pentru protejarea cetățenilor ruși în situații precum: arestarea sau reținerea; urmărirea penală; „alte forme de persecuție”. Textul menționează inclusiv măsuri luate de instanțe din alte țări și de organe judiciare internaționale pe care Moscova nu le recunoaște, descrise ca instituții „a căror competență nu se bazează pe un tratat internațional al Federației Ruse sau pe o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU” adoptată în cadrul capitolului VII din Statutul ONU. Contextul în care apare inițiativa Potrivit materialului, proiectul a fost depus după avertismente repetate venite dinspre NATO și servicii de informații europene privind o posibilă pregătire a Rusiei pentru un conflict cu una sau mai multe țări ale alianței. Sunt amintite două repere: în vara lui 2025, șeful serviciului de informații german BND a avertizat asupra riscului de provocări în țările baltice, după modelul Crimeei; șeful Statului Major General al Franței, generalul Fabien Mandon, a îndemnat la pregătirea pentru o confruntare cu Rusia în următorii 3–4 ani. De asemenea, experți ai Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) susțin că „faza zero” a unei astfel de pregătiri ar fi început deja, invocând reorganizarea districtelor militare, crearea de baze la granița cu Finlanda și apariția în Europa a unor acțiuni precum sabotaje și bruiaj GPS. Ce urmează Inițiativa este, deocamdată, la prima lectură. Dacă va trece și de următoarele două etape legislative, proiectul ar putea consolida, la nivel intern, argumentul juridic folosit de Moscova pentru desfășurarea de trupe în afara granițelor, sub o formulă largă de „protecție” a cetățenilor și organizațiilor ruse. [...]
Modernizarea accelerată a forțelor terestre ar putea schimba echilibrul militar în Europa , după ce Polonia își extinde rapid flota de tancuri moderne și mizează pe un mix de modele occidentale și sud-coreene, potrivit Focus . Miza nu este doar creșterea numerică, ci trecerea la platforme mai performante, care ar putea ridica semnificativ capacitatea de luptă a armatei poloneze în scenarii de criză. Polonia își înlocuiește treptat modelele mai vechi și cumpără tancuri noi, într-un ritm pe care experții îl consideră neobișnuit de rapid pentru standardele europene, notează portalul polonez Onet , citat de Focus. În timp ce alte state păstrează mai mult timp tehnica veche sau modernizează lent, Varșovia urmărește o direcție explicită: mai multe tancuri, dar mai ales tancuri moderne și bine echipate. De ce contează: „calitatea” flotei poate cântări mai mult decât numărul În clasamentele bazate strict pe cantitate, Polonia este încă în urma Turciei și Greciei, însă experții invocați în material susțin că numărul de tancuri nu spune, singur, cât de eficientă este o armată. În prezent, Polonia ar avea în jur de 900 de tancuri, iar componenta relevantă a flotei ar include trei tipuri moderne, potrivit Army Recognition : Leopard 2A4 (Germania); M1A2 Abrams SEPv3 (SUA); K2 (Coreea de Sud). Această combinație ar muta discuția de la „câte tancuri există pe hârtie” la „cât pot livra în luptă”, adică la capacitatea reală de a opera eficient într-un conflict. K2PL, piesa centrală: plan pentru încă 1.000 de tancuri Un element-cheie este intenția Poloniei de a-și majora suplimentar stocul prin achiziția a aproximativ 1.000 de tancuri K2 într-o versiune adaptată, denumită K2PL. Conform informațiilor din material, această variantă ar urma să includă îmbunătățiri precum oțel de blindaj mai bun și un sistem activ de protecție, conceput să intercepteze amenințări precum rachete, muniții antitanc și drone. Tot în planurile descrise apar un modul de armament controlat de la distanță și un sistem de vizibilitate „la 360 de grade”, menit să îmbunătățească percepția situațională a echipajului și să scurteze timpul de reacție la amenințări. Dacă Varșovia își implementează planul „așa cum este prevăzut”, Polonia ar putea ajunge în câțiva ani la circa 1.800 de tancuri și ar intra în rândul celor mai puternice armate de tancuri din Europa, mai arată materialul. La nivel global, doar SUA și China ar avea probabil mai multe tancuri moderne, potrivit aceleiași surse — o estimare care depinde însă de execuția efectivă a achizițiilor și de ritmul de livrare și integrare în unități. [...]
Europa accelerează un „NATO european”, iar factura se mută pe capacități critice potrivit Mediafax , care citează The Wall Street Journal . În scenariul în care SUA își retrage forțele din Europa sau refuză să o apere, oficiali europeni lucrează la un plan de rezervă care folosește structurile existente ale NATO, dar împinge europenii spre roluri de comandă și control și spre înlocuirea treptată a resurselor americane cu resurse proprii. Planurile avansează informal în și în jurul NATO și, potrivit participanților, nu urmăresc să rivalizeze cu alianța actuală. Miza este menținerea descurajării față de Rusia și a continuității operaționale, chiar dacă Washingtonul își reduce implicarea, pe fondul îngrijorărilor europene legate de „fiabilitatea” SUA. De ce se grăbește planul: schimbarea Berlinului și tensiunile cu Washingtonul Un element-cheie este schimbarea de poziție a Germaniei, care timp de decenii a respins ideea unei suveranități europene mai mari în apărare, preferând SUA ca garant al securității. Sub cancelarul Friedrich Merz , această abordare se modifică, pe fondul îngrijorărilor privind rolul SUA ca aliat „în timpul președinției Trump și ulterior”, potrivit unor persoane familiarizate cu gândirea sa. Planurile au căpătat urgență după ce Donald Trump a amenințat că va prelua Groenlanda de la Danemarca, stat membru NATO, și pe fondul impasului legat de refuzul Europei de a sprijini războiul Americii în Iran. În paralel, Trump a criticat public aliații europeni, numindu-i „lași” și descriind NATO drept „un tigru de hârtie”, potrivit relatării. Ce înseamnă operațional: cine preia funcții pe care azi le țin americanii Provocarea majoră este că arhitectura NATO este construită în jurul conducerii americane la aproape fiecare nivel, de la logistică și informații până la comanda militară superioară. Secretarul general Mark Rutte a spus recent că alianța va fi „mai condusă de Europa”, iar diferența față de trecut este că europenii acționează din proprie inițiativă. După intrarea Germaniei în joc, discuțiile au început să se mute spre chestiuni militare practice, între care: cine ar conduce apărarea antiaeriană și antirachetă a NATO; coridoarele de întărire către Polonia și statele baltice; rețelele logistice; exercițiile regionale majore, în cazul retragerii ofițerilor americani. Două „găuri” greu de acoperit: recrutarea și dependența de capabilități americane Oficialii implicați indică reintroducerea recrutării militare ca un element esențial pentru succesul planului, în condițiile în care multe state au renunțat la serviciul militar obligatoriu după Războiul Rece. Finlanda a păstrat recrutarea, iar președintele Alexander Stubb – unul dintre liderii implicați în planuri – a susținut că, pentru „educația civică” și „unitatea națională”, serviciul militar obligatoriu ar putea fi dificil de înlocuit. În paralel, europenii vor să accelereze producția de echipamente în domenii unde Europa rămâne în urma SUA, inclusiv războiul antisubmarin, capacitățile spațiale și de recunoaștere, realimentarea în zbor și mobilitatea aeriană. Ca exemplu, este menționat un proiect comun Germania–Marea Britanie pentru dezvoltarea rachetelor de croazieră stealth și a armelor hipersonice. Totuși, materialul subliniază limite structurale: Comandantul Suprem al Forțelor Aliate pentru Europa este întotdeauna american, iar oficiali americani ar fi spus că nu intenționează să renunțe la acest post. În plus, niciun stat european nu are, de unul singur, puterea de a înlocui SUA ca lider militar al alianței, inclusiv din cauza rolului umbrelei nucleare americane în descurajare. Cel mai sensibil dosar: umbrela nucleară și informațiile Cea mai mare lacună rămâne în informații și descurajare nucleară. Oficialii europeni spun că sistemele americane de satelit, supraveghere și avertizare antirachetă nu pot fi înlocuite rapid, ceea ce pune presiune pe Franța și Marea Britanie să își extindă rolurile. În acest context, schimbarea de poziție a Germaniei a deschis discuții despre posibilitatea extinderii descurajării nucleare a Franței pentru a acoperi și alte națiuni europene, inclusiv Germania, după ce Trump a amenințat Groenlanda. Trump a legat explicit amenințarea de a părăsi NATO de acest episod: „Totul a început cu, dacă vreți să știți adevărul, Groenlanda. Vrem Groenlanda. Nu vor să ne-o dea și am spus: «Bine, pa pa».” În plan politic, Stubb a spus că o mutare a poverii de la SUA către Europa „este în curs de desfășurare” și că ar trebui făcută „gestionat și controlabil”, nu printr-o retragere rapidă. Potrivit relatării, orice retragere a SUA din NATO ar necesita aprobarea Congresului, însă președintele american ar putea totuși să mute trupe sau active din Europa ori să își retragă sprijinul folosindu-și autoritatea de comandant suprem. [...]
Relaxarea iminentă a regulilor de export de armament ale Japoniei poate redesena lanțurile de aprovizionare militară ale aliaților SUA , pe fondul incertitudinilor legate de angajamentele de securitate ale administrației Trump și al presiunii puse pe producția americană de două războaie, potrivit Reuters . Partidul de guvernământ al premierului Sanae Takaichi a aprobat în această săptămână schimbările, iar guvernul ar urma să adopte formal noile reguli chiar în cursul acestei luni, au declarat pentru Reuters trei oficiali japonezi. Miza este dublă: stimularea bazei industriale militare interne și crearea de opțiuni suplimentare pentru aliați care vor să reducă dependența de livrările din SUA. Japonia, deși s-a ținut în mare parte departe de piețele globale de armament după al Doilea Război Mondial, cheltuiește suficient pentru propria apărare – 60 miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei) anul acesta – cât să susțină o industrie capabilă să producă sisteme avansate, inclusiv submarine și avioane de luptă. Cerere din Europa și Asia: Polonia și Filipine, în prim-plan Reuters notează că printre potențialii noi clienți se numără armata Poloniei și marina Filipinelor, ambele în procese de modernizare pe fondul tensiunilor regionale. Unul dintre primele acorduri pe care guvernul Takaichi ar urma să le aprobe vizează exportul de fregate second-hand către Filipine, potrivit a doi oficiali japonezi. Aceștia au indicat că tranzacția ar putea fi urmată de sisteme de apărare antirachetă. Din perspectiva Varșoviei, cooperarea cu Tokyo ar putea ajuta la acoperirea unor „blocaje” din dotare, inclusiv în domenii precum sistemele antidronă și războiul electronic, a declarat Mariusz Boguszewski, adjunct al șefului misiunii la ambasada Poloniei în Japonia. În paralel, contractorul polonez WB Group a semnat anul trecut un acord preliminar pentru drone cu producătorul japonez de aeronave ShinMaywa, potrivit aceleiași surse. Trei diplomați europeni au spus că relaxarea regulilor japoneze oferă o oportunitate de a diminua dependența de producția de armament a SUA, afectată de conflicte, iar imprevizibilitatea lui Trump – inclusiv amenințările privind NATO și Groenlanda – a accelerat nevoia de diversificare. Efecte industriale: angajări și extindere de capacități Pe partea de ofertă, Reuters arată că mari contractori japonezi își pregătesc deja capacitățile pentru cererea externă: Toshiba intenționează să angajeze aproximativ 500 de persoane în următorii trei ani și construiește noi facilități de testare și producție; compania a creat și un departament dedicat exporturilor de apărare. Mitsubishi Electric adaugă personal, inclusiv în Londra și Singapore, pentru a facilita exporturile; o listare de recrutare consultată de Reuters indică angajări pentru un rol de vânzări externe care acoperă avioane de luptă și alte exporturi militare. Masahiko Arai, vicepreședinte la divizia de apărare a Mitsubishi Electric, a spus că cererea pentru sisteme complete este cea mai puternică în Asia, în timp ce Europa, Australia și SUA sunt piețe pentru componente și co-dezvoltare. El estimează că vânzările totale ale diviziei (interne și internaționale) vor crește cu 50% până la 600 miliarde yeni (3,8 miliarde dolari, aprox. 17,5 miliarde lei) până în 2031. Constrângeri și riscuri: reputație, reguli și limite politice Deși guvernul încearcă să impulsioneze exporturile, Reuters subliniază că există încă rezerve în mediul corporativ, inclusiv temeri că vânzările de armament ar putea afecta imaginea unor branduri care vând și bunuri de larg consum. În plus, rămâne un decalaj între mesajul politic și politicile unor companii: exemplul dat este Toyota, a cărei subsidiară a refuzat în 2023 o solicitare legată de motoare și piese pentru un vehicul utilitar militar, invocând „scopul și politica” de business. Tokyo este așteptat să mențină controale stricte privind livrările către zone de conflict, însă chiar și Ucraina „simte o oportunitate”, potrivit Reuters: camera de comerț a Kievului la Tokyo urmează să lanseze un grup industrial al firmelor ucrainene și japoneze din domeniul dronelor, sincronizat cu schimbarea regulilor. De ce contează: o alternativă la dependența de SUA Reuters citează un raport SIPRI (Stockholm International Peace Research Institute) potrivit căruia SUA au reprezentat între 2021 și 2025 95% din importurile de apărare ale Japoniei , 85% din achizițiile Australiei și Marii Britanii și 77% din cumpărăturile Arabiei Saudite . În același timp, programul american de vânzări militare externe este criticat pentru întârzieri și costuri în creștere, iar controlul strict asupra tehnologiilor de apărare a fost o sursă de frustrare pentru oficiali și analiști, potrivit materialului. Un obiectiv al schimbărilor Japoniei este dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare în Asia care să nu depindă de Statele Unite, a spus un oficial din partidul de guvernământ implicat în redactarea politicilor de securitate. Ca model regional, Reuters indică Coreea de Sud, care a devenit cel mai mare furnizor de apărare pentru Polonia și Filipine după o creștere constantă în ultimii cinci ani, conform datelor SIPRI. În termeni de capacitate industrială, analiza SIPRI citată de Reuters arată că, chiar și cu restricții, industria japoneză de armament este comparabilă cu cea a Coreei de Sud, Germaniei, Italiei și Israelului și aproape dublă față de cea a Indiei, în timp ce industria SUA este de 25 de ori mai mare. [...]
