Știri
Știri din categoria Apărare
Imagini cu porții mici pe nave americane ridică semne de întrebare despre logistica aprovizionării în actuala desfășurare din Orientul Mijlociu, într-un moment în care tema a fost preluată și exploatată propagandistic de Iran, potrivit Adevărul.
Fotografii apărute în spațiul public de pe USS Tripoli și USS Abraham Lincoln arată porții considerate insuficiente: puțină carne mărunțită, o singură tortilla sau carne procesată „gri”, cu câțiva morcovi fierți, relatează Telegraph, citat de publicație. USS Tripoli, navă de asalt amfibiu cu aproximativ 3.500 de militari și marinari la bord, se află pe mare de peste o lună după plecarea din Okinawa (Japonia), în contextul operațiunilor americane din regiune.
Potrivit relatărilor unor militari și ale rudelor acestora, în ultimele săptămâni ar fi apărut probleme de aprovizionare și de funcționare la bord: alimente raționalizate, echipamente de cafea defecte și dispariția completă a fructelor și legumelor proaspete. Un tată al unui militar, fost pușcaș marin, a declarat pentru USA Today:
„Avem cea mai puternică armată din lume. Nu ar trebui să rămânem fără mâncare și nici să nu putem primi corespondență pe navă”.
În plus, livrările de colete către militarii din zonă au fost suspendate temporar după atacurile SUA și Israelului asupra Iranului din 28 februarie, apoi blocate pe termen nedeterminat din cauza închiderii spațiului aerian și a dificultăților logistice, potrivit aceleiași surse.
Un militar a transmis într-un mesaj din martie că „proviziile vor ajunge la un nivel foarte scăzut” și că „moralul va fi extrem de afectat”, în condițiile în care navele nu au mai efectuat escale în porturi. Situații similare au fost semnalate și pe USS Abraham Lincoln, unde membri ai echipajului susțin că mâncarea este insuficientă și lipsită de gust. Karen Erskine-Valentine, pastor din West Virginia, care spune că ține legătura cu unii membri ai echipajului, a afirmat:
„Mâncarea este fadă, nu este suficientă, iar militarii sunt permanent înfometați”.
Pe fondul acuzațiilor, Iranul a ironizat situația pe rețelele sociale. Ambasada Iranului în Tunisia a transmis pe platforma X:
„Incredibil! Asta le dă Trump soldaților săi pentru a deschide Strâmtoarea Ormuz. Pentru mamele soldaților americani, uitați-vă la aceste imagini”.
După valul de reacții, Forțele Navale ale SUA au publicat fotografii cu mâncare și au susținut că marinarii sunt bine hrăniți și că nu există o criză de provizii.
Adevărul notează că, potrivit unei investigații a presei internaționale, Departamentul Apărării ar fi cheltuit milioane de dolari pe produse alimentare de lux în lunile anterioare operațiunii (inclusiv homar, crab și fripturi de vită), precum și sume semnificative pe echipamente și bunuri neobișnuite. Totodată, o organizație de monitorizare a cheltuielilor guvernamentale ar fi semnalat cheltuieli de ordinul zecilor de miliarde de dolari într-o singură lună, menite să epuizeze bugetul anual, incluzând achiziții de alimente premium și bunuri de lux.
Autoritățile militare americane nu au oferit, deocamdată, un punct de vedere oficial privind acuzațiile referitoare la calitatea hranei, mai notează publicația.
Recomandate
Un incendiu la bordul portavionului USS Dwight D. Eisenhower ridică semne de întrebare asupra calendarului unei reparații majore aflate în derulare , într-un moment în care nava se află deja de peste un an în șantier pentru lucrări planificate, potrivit Focus . Incidentul a avut loc marți, în Norfolk Naval Shipyard (Portsmouth, statul Virginia), unde portavionul USS Dwight D. Eisenhower (CVN-69) se află la întreținere programată. Marina SUA a transmis că incendiul a fost observat rapid și stins imediat de echipaj împreună cu personalul șantierului, descriindu-l drept un „incendiu mic”. Trei marinari au fost răniți, au primit îngrijiri medicale la bord și au revenit ulterior „complet apți” la posturi, relatează USNI News , citând Marina SUA. Până acum, autoritățile nu au comunicat ce zone au fost afectate și nici o evaluare a pagubelor materiale, iar cauza incendiului rămâne neclară. De ce contează: risc de întârzieri într-un program de modernizare deja lung Portavionul se află în complexul de șantier naval public din Virginia din 8 ianuarie 2025, iar lucrările vizează o revizie amplă, care include: sistemele de propulsie; condițiile de locuire pentru echipaj; sistemele de luptă; suportul pentru operațiunile aeriene. Marina SUA analizează dacă incidentul va afecta calendarul șederii în șantier, însă, deocamdată, nu a indicat un impact concret asupra termenelor, potrivit aceleiași relatări. Context operațional Înainte de intrarea în șantier, portavionul a operat pentru Flota a 5-a a SUA, inclusiv în zona Golfului Persic și a Mării Arabiei, și a fost folosit în operațiuni împotriva rebelilor huthi, mai notează Focus, citând Fox News. [...]
Marina SUA oprește modernizarea submarinului USS Boise după ce costurile au explodat , într-o decizie care mută resursele către programe considerate prioritare, precum noile submarine din clasele Virginia și Columbia, potrivit Focus . USS Boise, un submarin nuclear din clasa Los Angeles , a fost introdus în serviciu în 1992, dar nu a mai ieșit în larg din 2015. Conform portalului francez de securitate Zone Militaire, nava ar fi trebuit să intre într-un doc uscat pentru o revizie majoră, însă lucrările au fost amânate repetat, iar în 2017 submarinul și-a pierdut certificarea completă de operare și capacitatea de a se scufunda. Costuri: 800 milioane dolari cheltuite, încă 1,9 miliarde dolari necesare Submarinul a fost remorcat abia în 2020 la Newport (Virginia), iar în 2024 a început oficial revizia estimată inițial la 1,2 miliarde dolari (aprox. 5,5 miliarde lei), relatează publicația de specialitate Navy Times. Între timp, degradarea continuă a navei a împins costurile în sus. Șeful forțelor submarine din Marina SUA, amiralul Daryl Caudle, a explicat – citat de Navy Times – că decizia de a „inactiva” USS Boise a fost luată după o analiză „riguroasă, bazată pe date”, pentru a concentra personalul calificat din șantiere pe „cele mai înalte priorități”: submarine noi din clasa Virginia și pregătirea noii clase Columbia. Secretarul Marinei SUA, John Phelan, a fost și mai explicit într-un interviu la Fox News, citat de aceeași publicație: USS Boise ar fi „înghițit” deja circa 800 milioane dolari (aprox. 3,7 miliarde lei), iar pentru readucerea completă la standard ar mai fi necesare încă 1,9 miliarde dolari (aprox. 8,7 miliarde lei). Potrivit lui Phelan, modernizarea este realizată în proporție de doar 22%. „USS Boise stă din 2015 în doc. Revizia ne-a costat aproape 800 milioane dolari și este finalizată doar în proporție de 22%. Nota de plată este, pur și simplu, imposibilă.” Zone Militaire adaugă că suma totală ar echivala cu aproximativ 65% din costul unui submarin nou din clasa Virginia, dar ar acoperi doar circa 20% din durata de viață rămasă a unui submarin vechi. De ce contează: bani și capacitate industrială redirecționate către submarine noi Decizia indică o constrângere dublă: pe de o parte, costurile de mentenanță pentru platforme vechi pot deveni nejustificabile; pe de altă parte, Marina SUA încearcă să elibereze capacitate în șantiere și forță de muncă specializată pentru programe noi, într-un moment în care submarinele sunt o componentă centrală a planificării navale. În acest context, președintele Donald Trump ar fi cerut pentru bugetul apărării pe 2027, potrivit Navy Times, 65 miliarde dolari (aprox. 299 miliarde lei) pentru construcții navale, inclusiv două submarine din clasa Virginia și unul din clasa Columbia. Administrația ar solicita, per total, 34 de nave noi, dintre care 18 nave de luptă. [...]
Cucerirea unei poziții militare doar cu drone și sisteme robotizate arată că Ucraina intră într-o nouă fază operațională a războiului , în care tehnologia ieftină și adaptabilă poate schimba raportul de forțe într-un conflict de uzură, potrivit Adevărul . Președintele Volodimir Zelenski a prezentat operațiunea drept un moment de cotitură și a spus că „viitorul este deja aici”. Schimbarea contează nu doar simbolic, ci prin efectul practic: dacă o poziție poate fi cucerită fără trupe în prim-plan, presiunea pe resursa umană scade, iar ritmul operațiunilor poate crește acolo unde dronele domină linia frontului. De la „roiurile” ruso-iraniene la răspunsul ucrainean Materialul descrie cum cooperarea militară Rusia–Iran s-a consolidat după începutul invaziei, când Teheranul a furnizat drone Shahed , iar transferul de tehnologie a permis ulterior producția lor în Rusia „la scară industrială”. Asta a dus la atacuri de tip „roi” – valuri masive de drone lansate simultan pentru a suprasolicita apărarea antiaeriană. Aceeași logică a fost folosită, potrivit textului, și de Iran în atacuri asupra Israelului, combinând drone cu rachete balistice și de croazieră pentru a amplifica efectul. Avantajul operațional și economic: drone mai ieftine, apărare mai eficientă În contrapondere, Ucraina și-a accelerat dezvoltarea propriului ecosistem de drone, cu o abordare distribuită, în care „ingineri, antreprenori și militari” contribuie simultan la adaptarea tehnologiei. Rezultatul, conform articolului, este o capacitate operațională mai flexibilă, iar dronele ucrainene sunt responsabile pentru „o mare parte din pierderile rusești”. Un element-cheie este costul: interceptoarele ucrainene sunt descrise ca fiind „semnificativ mai ieftine” decât dronele de atac, ceea ce oferă un avantaj economic într-un război de uzură. În plus, sistemele defensive dezvoltate de Ucraina ar reuși să intercepteze „majoritatea” atacurilor aeriene. Efect de export: Ucraina, furnizor de expertiză anti-dronă Articolul notează și o schimbare de rol: Ucraina nu mai este doar beneficiar de sprijin occidental, ci începe să exporte know-how. Zelenski ar fi vizitat state din Golf pentru a propune soluții de apărare împotriva atacurilor cu drone, iar acordurile cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar indică un interes crescut pentru tehnologia ucraineană. Ce urmează: oportunitate strategică, dar cu riscuri politice În paralel, textul menționează că SUA încearcă să slăbească infrastructura iraniană de drone și rachete prin lovituri asupra facilităților critice, pentru a preveni atingerea unei „zone de imunitate” – pragul la care capacitățile defensive ar descuraja intervențiile externe. Concluzia sugerată este o „convergență strategică”: SUA limitează sursa amenințării (Iran), iar Ucraina dezvoltă instrumentele de contracarare. Totuși, materialul avertizează că tensiunile din interiorul alianței occidentale și incertitudinile privind sprijinul pentru Kiev pot eroda avantajul obținut, într-un moment în care cooperarea mai strânsă ar putea influența inclusiv perspectivele de încheiere a războiului. [...]
Turcia avertizează că o retragere, chiar și parțială, a SUA din arhitectura de securitate europeană ar putea destabiliza Europa și spune că aliații discută deja cum ar putea fi gestionat sau limitat impactul unui asemenea scenariu, potrivit news.ro . Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan , a avertizat că efectele ar putea fi „distructive” dacă o eventuală retragere ar avea loc necoordonat. Fidan nu a oferit detalii despre discuțiile în curs, dar a insistat că riscul nu ține doar de o ieșire totală a SUA, ci și de o diminuare a implicării americane în securitatea Europei, în lipsa unei coordonări între aliați. Contextul tensiunilor din NATO În relatarea citată de Reuters, președintele american Donald Trump a amenințat că ar putea retrage Statele Unite din NATO după ce unele state europene membre ale alianței ar fi refuzat să trimită nave pentru a debloca Strâmtoarea Ormuz, la începutul războiului americano-israelian împotriva Iranului. Potrivit aceleiași surse, această poziționare a amplificat tensiuni deja existente în interiorul alianței, inclusiv pe fondul declarațiilor lui Trump privind intenția de a achiziționa Groenlanda. Critici la adresa statelor UE din NATO și miza summitului Ministrul turc a criticat statele UE din cadrul NATO, acuzându-le că acționează „ca un club separat” în interiorul alianței și că unele decizii europene ar contrazice poziția comună a NATO. „Discutăm foarte serios cum să gestionăm sau să limităm impactul unei retrageri americane din arhitectura de securitate europeană. Nu neapărat totală, dar chiar şi o retragere parţială ar fi foarte distructivă pentru Europa dacă nu se face într-un mod coordonat.” Fidan a cerut ca summitul NATO programat în iulie, la Ankara, să fie folosit pentru „resetarea” relațiilor cu administrația Trump și pentru pregătirea unei eventuale reduceri a implicării SUA în securitatea Europei. Semnale din partea conducerii NATO și a Casei Albe Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat că înțelege frustrările lui Trump față de alianță, dar a susținut că majoritatea statelor europene au sprijinit eforturile Washingtonului în războiul împotriva Iranului. Separat, un oficial de rang înalt de la Casa Albă a declarat pentru Reuters că Trump ar fi analizat și posibilitatea retragerii unei părți a trupelor americane staționate în Europa, pe fondul nemulțumirilor față de aliații din NATO. [...]
Revenirea portavionului USS Gerald R. Ford în Marea Roșie ridică din nou nivelul de prezență militară americană într-o zonă-cheie pentru rutele comerciale , potrivit G4Media , care citează declarații ale unor oficiali din domeniul apărării pentru Associated Press. Nava, considerată cel mai mare portavion din lume, a tranzitat Canalul Suez după ce operase în estul Mediteranei. Conform informațiilor citate, portavionul a trecut împreună cu două distrugătoare, USS Mahan și USS Winston S. Churchill, și operează acum în Marea Roșie, un oficial vorbind sub condiția anonimatului. Context operațional: revenire după reparații și o desfășurare record Ford se întoarce în Marea Roșie după mai bine de o lună petrecută în Mediterană, pe fondul unui incendiu major la o spălătorie, incident care a forțat nava să revină în port pentru reparații și a lăsat 600 de marinari fără locuri de dormit, potrivit aceleiași relatări. În plus, portavionul ar fi depășit în această săptămână recordul pentru cea mai lungă desfășurare de portavioane de la războiul din Vietnam, conform informațiilor transmise de AP și preluate de G4Media. Ce se schimbă în regiune: două portavioane americane, al treilea în drum Sosirea USS Gerald R. Ford îl face al doilea portavion american prezent în zonă, alături de USS Abraham Lincoln, aflat în Marea Arabiei. Totodată, USS George HW Bush se îndreaptă spre regiune și se află în prezent în largul coastei Africii de Sud, potrivit unui oficial al apărării citat în material. Din informațiile disponibile în sursă nu reiese durata misiunii sau obiectivele operaționale detaliate ale grupărilor navale în această etapă. [...]
Modernizarea Leopard 1A5 cu protecții anti-dronă și senzori îl menține operațional pe front, în pofida vulnerabilităților – un comandant ucrainean descrie un caz în care un astfel de tanc ar fi rezistat la 52 de lovituri, iar echipajul a reușit să-l evacueze din zona de pericol, potrivit Focus . Publicația scrie că Ucraina ar fi transformat Leopard 1A5 – un model vechi – într-un „sistem” adaptat războiului cu drone, prin modificări de protecție și prin adăugarea de senzori. Informațiile sunt atribuite portalului ucrainean de specialitate Mezha , care citează militari dintr-o brigadă specializată; aceștia susțin că sunt mai mulțumiți de Leopard 1 decât de unele modele sovietice, precum T‑64 sau T‑72. Ce spune episodul „52 de lovituri”: reziliență și evacuare, nu invulnerabilitate Conform relatării Mezha, într-un angajament din Donbas un Leopard 1A5 ar fi suportat 52 de lovituri provenite de la „diverse” drone de atac și drone kamikaze, fiind sub foc aproape o zi. Abia după ce intensitatea atacurilor a scăzut, echipajul ar fi ajuns la vehicul, ar fi pornit motorul și ar fi scos tancul avariat, dar încă funcțional, din zona de risc. Focus notează și argumentele operaționale invocate de militari: Leopard 1 ar fi mai rapid decât tancurile sovietice mai vechi, ceea ce ar facilita atât atacul, cât și retragerea sub foc. Totodată, tunul de 105 mm este descris ca fiind precis, iar încărcătorul ar putea introduce un proiectil la fiecare trei-patru secunde, în timp ce unele sisteme automate de pe alte tancuri ar avea un ritm mai lent. Cum se schimbă utilizarea tancurilor: mai mult „din spate”, mai rar în contact direct În paralel, Focus citează portalul finlandez „T&T”, care susține că duelurile clasice între tancuri, cu contact vizual direct, ar fi devenit rare, deoarece dronele detectează aproape orice vehicul aflat aproape de linia frontului și pot iniția atacul. În acest context, multe tancuri ar sta mai în spate și ar avansa doar când partea rusă lansează atacuri mai ample. O parte dintre Leopard 1 ar fi folosite din poziții fixe, într-un rol apropiat de artilerie. Echipajele ar afirma că pot angaja ținte la distanțe de până la 12 kilometri și că ar avea nevoie de mai puține lovituri decât cu tancuri sovietice pentru a obține efecte similare. „Cușca” anti-dronă și senzori: ce modificări sunt descrise Potrivit Mezha, pentru a crește șansele de supraviețuire sub atac repetat, militarii ar fi transformat tancul într-un fel de „cușcă” din metal: un cadru tip grilaj deasupra turelei; protecții suplimentare pe compartimentul motor și în spate, cu bare metalice și lanțuri; blocuri explozive (ERA) pe față și laterale, menite să reducă efectul loviturilor; mănunchiuri de cabluri desfăcute, descrise ca având rolul de a distruge dronele înainte ca încărcătura să ajungă la tanc. Publicația menționează însă și costul operațional: aceste suprastructuri ar reduce semnificativ vizibilitatea echipajului. Ca răspuns, ar fi fost montate camere termice în jurul turelei; patru dintre ele ar furniza o imagine la 360 de grade pe un monitor în interior. Imaginile ar urma să fie transmise și către punctul de comandă prin Starlink , iar Mezha afirmă că inițial zece tancuri Leopard 1A5 ar urma să fie echipate cu acest sistem, cu alte modificări planificate ulterior. [...]
