Știri
Știri din categoria Apărare
Modernizarea Leopard 1A5 cu protecții anti-dronă și senzori îl menține operațional pe front, în pofida vulnerabilităților – un comandant ucrainean descrie un caz în care un astfel de tanc ar fi rezistat la 52 de lovituri, iar echipajul a reușit să-l evacueze din zona de pericol, potrivit Focus.
Publicația scrie că Ucraina ar fi transformat Leopard 1A5 – un model vechi – într-un „sistem” adaptat războiului cu drone, prin modificări de protecție și prin adăugarea de senzori. Informațiile sunt atribuite portalului ucrainean de specialitate Mezha, care citează militari dintr-o brigadă specializată; aceștia susțin că sunt mai mulțumiți de Leopard 1 decât de unele modele sovietice, precum T‑64 sau T‑72.
Conform relatării Mezha, într-un angajament din Donbas un Leopard 1A5 ar fi suportat 52 de lovituri provenite de la „diverse” drone de atac și drone kamikaze, fiind sub foc aproape o zi. Abia după ce intensitatea atacurilor a scăzut, echipajul ar fi ajuns la vehicul, ar fi pornit motorul și ar fi scos tancul avariat, dar încă funcțional, din zona de risc.
Focus notează și argumentele operaționale invocate de militari: Leopard 1 ar fi mai rapid decât tancurile sovietice mai vechi, ceea ce ar facilita atât atacul, cât și retragerea sub foc. Totodată, tunul de 105 mm este descris ca fiind precis, iar încărcătorul ar putea introduce un proiectil la fiecare trei-patru secunde, în timp ce unele sisteme automate de pe alte tancuri ar avea un ritm mai lent.
În paralel, Focus citează portalul finlandez „T&T”, care susține că duelurile clasice între tancuri, cu contact vizual direct, ar fi devenit rare, deoarece dronele detectează aproape orice vehicul aflat aproape de linia frontului și pot iniția atacul. În acest context, multe tancuri ar sta mai în spate și ar avansa doar când partea rusă lansează atacuri mai ample.
O parte dintre Leopard 1 ar fi folosite din poziții fixe, într-un rol apropiat de artilerie. Echipajele ar afirma că pot angaja ținte la distanțe de până la 12 kilometri și că ar avea nevoie de mai puține lovituri decât cu tancuri sovietice pentru a obține efecte similare.
Potrivit Mezha, pentru a crește șansele de supraviețuire sub atac repetat, militarii ar fi transformat tancul într-un fel de „cușcă” din metal:
Publicația menționează însă și costul operațional: aceste suprastructuri ar reduce semnificativ vizibilitatea echipajului. Ca răspuns, ar fi fost montate camere termice în jurul turelei; patru dintre ele ar furniza o imagine la 360 de grade pe un monitor în interior.
Imaginile ar urma să fie transmise și către punctul de comandă prin Starlink, iar Mezha afirmă că inițial zece tancuri Leopard 1A5 ar urma să fie echipate cu acest sistem, cu alte modificări planificate ulterior.
Recomandate
Revenirea muniției de 35 mm pentru Gepard arată cum războiul a redeschis linii de producție în Germania și a împins industria să acopere rapid o nevoie operațională: apărarea ieftină și disponibilă împotriva dronelor. Potrivit Digi24 , un sistem antiaerian german retras din uz a devenit, în Ucraina, una dintre cele mai eficiente arme împotriva atacurilor cu drone rusești. Gepard a fost livrat de Germania la scurt timp după invazia pe scară largă a Rusiei, în urmă cu patru ani, fiind primul echipament greu de concepție occidentală trimis din stocuri proprii. Decizia a fost confirmată pe 26 aprilie 2022 de ministrul Apărării de atunci, Christine Lambrecht, în marja reuniunii statelor susținătoare de la baza aeriană Ramstein. De atunci, Germania a livrat cel puțin 55 de sisteme Gepard, care au ajuns o componentă importantă a apărării antiaeriene ucrainene. De ce contează: costul pe interceptare și disponibilitatea muniției În contextul în care Rusia lansează regulat peste 500 de drone asupra Ucrainei, eficiența apărării aeriene depinde nu doar de performanță, ci și de costuri și stocuri. Publicația ucraineană Euromaidan Press, citată în material, arată că Gepard are un rol central datorită combinației dintre radar și tunurile de 35 mm, care creează un „nor dens de foc” capabil să lovească fiabil dronele. Diferența economică față de apărarea bazată pe rachete este un element-cheie: rachetele antiaeriene precum Patriot sau IRIS-T „costă adesea sute de mii sau chiar milioane de dolari” la fiecare utilizare și sunt disponibile în cantități limitate, în timp ce Gepard folosește muniție de 35 mm „mult mai ieftină”, potrivit articolului. Cum s-a ajuns la reluarea producției în Germania Pe fondul restricțiilor de export impuse de Elveția și al cererii ridicate din partea Ucrainei, Germania a reluat producția de muniție pentru Gepard. Rheinmetall și-a dezvoltat capacități proprii de producție în Germania și produce muniție nouă, notează materialul. Compania urmează să furnizeze Ucrainei încă 180.000 de proiectile de 35 mm, cu livrări care ar urma să înceapă în 2026, potrivit Rheinmetall. Context: de ce a fost scos Gepard din uz și ce urmează în Bundeswehr Gepard a fost retras din serviciul Bundeswehr în reformele de după Războiul Rece, fiind considerat complex și costisitor de operat, inclusiv din cauza tehnologiei radar, a controlului focului și a muniției specializate. În plus, scenariile pentru care fusese dezvoltat – apărarea împotriva aeronavelor la joasă altitudine și a elicopterelor în conflicte convenționale – erau considerate tot mai puțin probabile, iar accentul s-a mutat pe misiuni externe, precum Afganistan. După 2022, utilizarea masivă a dronelor și a rachetelor de croazieră a forțat o reevaluare, iar articolul notează că retragerea Gepard a creat un „gol de capabilitate” exact în zona apărării accesibile împotriva dronelor. În următorii ani, Bundeswehr ar urma să achiziționeze sistemul Skyranger , dezvoltat de Rheinmetall, cu o intenție de procurare de aproximativ 600 de unități, pentru roluri similare. [...]
Anul 2030 este văzut ca un prag pentru securitatea Europei , iar fereastra de timp până atunci ar trebui folosită pentru accelerarea pregătirilor militare și industriale, avertizează generalul belgian Frederik Vansina , șeful Statului Major al Forțelor Armate din Belgia, într-o analiză preluată de Adevărul . Miza, în lectura sa, nu este doar finalul războiului din Ucraina, ci riscul ca Rusia să rămână după conflict cu o forță capabilă să pună presiune pe continent. Vansina susține că Vladimir Putin „nu va reuși să câștige războiul din Ucraina”, indiferent de evoluțiile relației cu SUA, dar avertizează că acest rezultat nu este garantat fără „un efort major al Europei”. În același timp, el atrage atenția ca ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului să nu deturneze atenția de la Ucraina, pe care o consideră în continuare principala amenințare la adresa securității europene. De ce 2030 contează: fereastra de pregătire și riscul post-război Potrivit generalului, conflictul din Ucraina pare blocat într-un impas, însă Rusia menține între 650.000 și 700.000 de militari experimentați, sprijiniți de o „economie de război” capabilă să producă zilnic armament. În această logică, chiar dacă nu anticipează un atac iminent asupra Europei Occidentale, pericolul ar fi unul „de perspectivă”: după încheierea războiului, Moscova ar putea rămâne cu o capacitate militară considerabilă. „Nu vorbim încă despre un pericol imediat pentru Bruxelles, dar nu trebuie să ne amăgim.” Vansina mai indică și semnale agresive de la Kremlin, inclusiv ambiția exprimată de Putin pentru o armată de până la 1,5 milioane de oameni, precum și episoade care alimentează tensiuni regionale, între care referiri la proiecte separatiste în statele baltice. Implicația pentru NATO și Europa: autonomia strategică rămâne departe Mesajul central al oficialului belgian este că Europa trebuie să ajungă până în 2030 „suficient de puternică” pentru a descuraja Rusia chiar și într-un scenariu cu sprijin american redus. „Până în 2030 trebuie să fim suficient de puternici încât să îi putem spune lui Putin că nu poate câștiga un război împotriva Europei, nici măcar fără sprijinul americanilor.” În evaluarea sa, Europa este încă departe de „autonomia strategică” (capacitatea de a-și asigura apărarea cu resurse proprii). Deși bugetele de apărare cresc, pragul de 2% din PIB „nu mai este suficient”, iar industria de apărare avansează, dar prea lent. Vansina plasează un posibil orizont pentru un nivel „real” de autonomie strategică abia spre 2035, cu condiția continuării investițiilor. Ce rol are Ucraina și unde persistă incertitudinile Un element esențial rămâne sprijinul pentru Ucraina, pe care Vansina îl descrie drept motivul pentru care Europa „are acest timp”, datorită „sacrificiului ucrainenilor”. În paralel, persistă incertitudini privind prezența militară americană în Europa: trupele nu au fost retrase, iar avioanele F-35 sunt în continuare desfășurate în baze strategice, însă aliații europeni nu au un calendar clar pentru eventuale reduceri. Pe acest fond, în Europa se discută tot mai des despre construirea unei structuri de securitate care să funcționeze și în absența sprijinului american, în contextul declarațiilor critice ale lui Donald Trump la adresa NATO. Concluzia generalului: Europa mai are câțiva ani pentru a recupera întârzierile; după aceea, echilibrul de forțe ar putea deveni semnificativ mai fragil. [...]
Cucerirea unei poziții militare doar cu drone și sisteme robotizate arată că Ucraina intră într-o nouă fază operațională a războiului , în care tehnologia ieftină și adaptabilă poate schimba raportul de forțe într-un conflict de uzură, potrivit Adevărul . Președintele Volodimir Zelenski a prezentat operațiunea drept un moment de cotitură și a spus că „viitorul este deja aici”. Schimbarea contează nu doar simbolic, ci prin efectul practic: dacă o poziție poate fi cucerită fără trupe în prim-plan, presiunea pe resursa umană scade, iar ritmul operațiunilor poate crește acolo unde dronele domină linia frontului. De la „roiurile” ruso-iraniene la răspunsul ucrainean Materialul descrie cum cooperarea militară Rusia–Iran s-a consolidat după începutul invaziei, când Teheranul a furnizat drone Shahed , iar transferul de tehnologie a permis ulterior producția lor în Rusia „la scară industrială”. Asta a dus la atacuri de tip „roi” – valuri masive de drone lansate simultan pentru a suprasolicita apărarea antiaeriană. Aceeași logică a fost folosită, potrivit textului, și de Iran în atacuri asupra Israelului, combinând drone cu rachete balistice și de croazieră pentru a amplifica efectul. Avantajul operațional și economic: drone mai ieftine, apărare mai eficientă În contrapondere, Ucraina și-a accelerat dezvoltarea propriului ecosistem de drone, cu o abordare distribuită, în care „ingineri, antreprenori și militari” contribuie simultan la adaptarea tehnologiei. Rezultatul, conform articolului, este o capacitate operațională mai flexibilă, iar dronele ucrainene sunt responsabile pentru „o mare parte din pierderile rusești”. Un element-cheie este costul: interceptoarele ucrainene sunt descrise ca fiind „semnificativ mai ieftine” decât dronele de atac, ceea ce oferă un avantaj economic într-un război de uzură. În plus, sistemele defensive dezvoltate de Ucraina ar reuși să intercepteze „majoritatea” atacurilor aeriene. Efect de export: Ucraina, furnizor de expertiză anti-dronă Articolul notează și o schimbare de rol: Ucraina nu mai este doar beneficiar de sprijin occidental, ci începe să exporte know-how. Zelenski ar fi vizitat state din Golf pentru a propune soluții de apărare împotriva atacurilor cu drone, iar acordurile cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar indică un interes crescut pentru tehnologia ucraineană. Ce urmează: oportunitate strategică, dar cu riscuri politice În paralel, textul menționează că SUA încearcă să slăbească infrastructura iraniană de drone și rachete prin lovituri asupra facilităților critice, pentru a preveni atingerea unei „zone de imunitate” – pragul la care capacitățile defensive ar descuraja intervențiile externe. Concluzia sugerată este o „convergență strategică”: SUA limitează sursa amenințării (Iran), iar Ucraina dezvoltă instrumentele de contracarare. Totuși, materialul avertizează că tensiunile din interiorul alianței occidentale și incertitudinile privind sprijinul pentru Kiev pot eroda avantajul obținut, într-un moment în care cooperarea mai strânsă ar putea influența inclusiv perspectivele de încheiere a războiului. [...]
Ucraina a demonstrat că poate opera drone interceptoare de la 2.000 km distanță , un salt operațional care reduce dependența de prezența operatorilor aproape de linia frontului și poate schimba modul de organizare a apărării aeriene cu drone, potrivit WinFuture . Un pilot ucrainean a controlat pentru prima dată un zbor de interceptare de la o distanță de 2.000 de kilometri, în timp ce se afla în afara țării, iar drona opera în nordul Ucrainei. Cazul indică extinderea capabilităților de comandă și control la distanță, pe fondul evoluției rapide a tehnologiilor ucrainene din zona apărării aeriene. „Sting” și rolul în interceptarea dronelor Shahed În misiune a fost folosită drona interceptoare „Sting”, proiectată de grupul de dezvoltatori voluntari Wild Hornets . Platforma este descrisă ca fiind special concepută pentru a intercepta și distruge drone kamikaze de tip Shahed. Conform informațiilor din articol, „Sting” are: viteză de peste 340 km/h; plafon operațional de până la 3 kilometri. Ce face posibil controlul de la mare distanță Elementul-cheie este sistemul de control „Hornet Vision Ctrl”, care ar furniza transmisie video de înaltă rezoluție și o comandă „aproape fără întârziere” pe distanțe mari. În această logică, drone relativ mici pot fi transformate în instrumente de apărare aeriană cu rază de acțiune extinsă, prin separarea fizică dintre operator și zona de luptă. Publicația notează că informațiile despre incident au fost relatate de United24Media . Context: accelerarea industriei ucrainene de apărare WinFuture mai arată că Ucraina își continuă extinderea industriei de armament, iar Ministerul de Externe a prezentat recent o expoziție actualizată cu sisteme autohtone. Printre acestea este menționată o dronă cu rază lungă, „Sichen”, despre care se afirmă că ar putea lovi ținte la până la 1.400 km, cu o precizie de aproximativ 20 de metri. În ansamblu, demonstrația de control la 2.000 km sugerează o maturizare rapidă a lanțului tehnologic (dronă + software + legătură de date), cu implicații directe pentru modul în care pot fi planificate și executate misiunile de apărare aeriană bazate pe drone. [...]
Turcia avertizează că o retragere, chiar și parțială, a SUA din arhitectura de securitate europeană ar putea destabiliza Europa și spune că aliații discută deja cum ar putea fi gestionat sau limitat impactul unui asemenea scenariu, potrivit news.ro . Ministrul turc de Externe, Hakan Fidan , a avertizat că efectele ar putea fi „distructive” dacă o eventuală retragere ar avea loc necoordonat. Fidan nu a oferit detalii despre discuțiile în curs, dar a insistat că riscul nu ține doar de o ieșire totală a SUA, ci și de o diminuare a implicării americane în securitatea Europei, în lipsa unei coordonări între aliați. Contextul tensiunilor din NATO În relatarea citată de Reuters, președintele american Donald Trump a amenințat că ar putea retrage Statele Unite din NATO după ce unele state europene membre ale alianței ar fi refuzat să trimită nave pentru a debloca Strâmtoarea Ormuz, la începutul războiului americano-israelian împotriva Iranului. Potrivit aceleiași surse, această poziționare a amplificat tensiuni deja existente în interiorul alianței, inclusiv pe fondul declarațiilor lui Trump privind intenția de a achiziționa Groenlanda. Critici la adresa statelor UE din NATO și miza summitului Ministrul turc a criticat statele UE din cadrul NATO, acuzându-le că acționează „ca un club separat” în interiorul alianței și că unele decizii europene ar contrazice poziția comună a NATO. „Discutăm foarte serios cum să gestionăm sau să limităm impactul unei retrageri americane din arhitectura de securitate europeană. Nu neapărat totală, dar chiar şi o retragere parţială ar fi foarte distructivă pentru Europa dacă nu se face într-un mod coordonat.” Fidan a cerut ca summitul NATO programat în iulie, la Ankara, să fie folosit pentru „resetarea” relațiilor cu administrația Trump și pentru pregătirea unei eventuale reduceri a implicării SUA în securitatea Europei. Semnale din partea conducerii NATO și a Casei Albe Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat că înțelege frustrările lui Trump față de alianță, dar a susținut că majoritatea statelor europene au sprijinit eforturile Washingtonului în războiul împotriva Iranului. Separat, un oficial de rang înalt de la Casa Albă a declarat pentru Reuters că Trump ar fi analizat și posibilitatea retragerii unei părți a trupelor americane staționate în Europa, pe fondul nemulțumirilor față de aliații din NATO. [...]
Un incendiu la bordul portavionului USS Dwight D. Eisenhower ridică semne de întrebare asupra calendarului unei reparații majore aflate în derulare , într-un moment în care nava se află deja de peste un an în șantier pentru lucrări planificate, potrivit Focus . Incidentul a avut loc marți, în Norfolk Naval Shipyard (Portsmouth, statul Virginia), unde portavionul USS Dwight D. Eisenhower (CVN-69) se află la întreținere programată. Marina SUA a transmis că incendiul a fost observat rapid și stins imediat de echipaj împreună cu personalul șantierului, descriindu-l drept un „incendiu mic”. Trei marinari au fost răniți, au primit îngrijiri medicale la bord și au revenit ulterior „complet apți” la posturi, relatează USNI News , citând Marina SUA. Până acum, autoritățile nu au comunicat ce zone au fost afectate și nici o evaluare a pagubelor materiale, iar cauza incendiului rămâne neclară. De ce contează: risc de întârzieri într-un program de modernizare deja lung Portavionul se află în complexul de șantier naval public din Virginia din 8 ianuarie 2025, iar lucrările vizează o revizie amplă, care include: sistemele de propulsie; condițiile de locuire pentru echipaj; sistemele de luptă; suportul pentru operațiunile aeriene. Marina SUA analizează dacă incidentul va afecta calendarul șederii în șantier, însă, deocamdată, nu a indicat un impact concret asupra termenelor, potrivit aceleiași relatări. Context operațional Înainte de intrarea în șantier, portavionul a operat pentru Flota a 5-a a SUA, inclusiv în zona Golfului Persic și a Mării Arabiei, și a fost folosit în operațiuni împotriva rebelilor huthi, mai notează Focus, citând Fox News. [...]
