Știri
Știri din categoria Apărare
Un armistițiu poate opri temporar atacurile, dar nu și ritmul de reînarmare al Iranului, avertizează o analiză din The Jerusalem Post, care susține că procesele tehnologice și rețelele de aprovizionare din spatele programelor iraniene de rachete și drone vor continua să funcționeze chiar și în absența luptelor.
Iran tratează rachetele balistice și dronele ca proiecte strategice pe termen lung, dezvoltate de-a lungul a aproape o jumătate de secol, inclusiv în perioade de relativă acalmie. Potrivit analizei, această orientare este legată și de constrângeri structurale: forțele aeriene iraniene sunt îmbătrânite și limitate, iar sancțiunile au restricționat accesul la aeronave moderne și piese; în plus, o parte dintre aparatele existente ar fi fost lovite în primele zile ale războiului. În acest context, Teheranul a investit masiv în capabilități care îi permit să proiecteze forță și să descurajeze adversarii fără a se baza pe aviație.
Analiza argumentează că, odată ce presiunea operațională imediată scade, resursele pot fi redirecționate către testare, integrare și îmbunătățiri incrementale. În cazul Iranului, programele de rachete și drone ar fi continuat să avanseze „în precizie, supraviețuire și capacitate de reacție” în pofida sancțiunilor și a conflictelor intermitente, iar un armistițiu poate crea condiții care accelerează această dinamică.
Înaintea celui mai recent război, publicația notează că existau estimări potrivit cărora Teheranul ar fi putut produce 10.000 de drone pe lună, alături de „mii” de rachete balistice. În război, aceste platforme relativ ieftine au lovit mii de ținte, iar o parte au fost interceptate cu sisteme costisitoare (THAAD, Patriot, Arrow, David’s Sling, Iron Dome). Analiza mai susține că munițiile cu submuniții (cluster) montate pe rachete balistice iraniene au produs pagube pe o arie mai largă, iar sistemele israeliene – în special David’s Sling – „nu au putut gestiona” acest tip de amenințare.
În paralel cu intrarea în armistițiu, SUA și Israel au afirmat că au lovit „mii de ținte” în Iran, în special baza industrială de apărare. Șeful Statului Major al IDF, lt.-gen. Eyal Zamir, a descris rezultatele ca fiind „fără precedent și istorice”, susținând că Iranul este „mult mai slab” decât înainte de război.
La rândul său, președintele Statului Major Întrunit al SUA, gen. Dan Caine, a declarat:
„Atacurile SUA au distrus baza industrială de apărare a Iranului și capacitatea lor de a reconstitui aceste capabilități pentru anii care vin. Am atacat, împreună cu partenerii noștri, aproximativ 90% din fabricile lor de armament. Fiecare fabrică ce produce drone Shahed de atac unidirecțional a fost lovită. Fiecare fabrică ce produce sistemele de ghidaj care intră în aceste drone a fost lovită.”
Totuși, analiza pune sub semnul întrebării cât de definitiv este acest efect, amintind că declarații similare au fost făcute după „Războiul de 12 zile” din iunie anul trecut, iar nouă luni mai târziu ar fi existat încă „mii de ținte” în Iran pentru ambele armate. Concluzia este că, în lipsa unei evaluări complete și verificabile, rămân deschise întrebările despre cât a fost cu adevărat distrus, cât a rămas și cât de ușor se poate reînarma Iranul.
Un punct central al analizei este că armistițiile influențează direct lanțurile de aprovizionare și rețelele de achiziții. Programele iraniene ar combina producția internă cu componente importate (electronice și materiale) care pot fi obținute și prin canale comerciale. În acest cadru, publicația afirmă că state precum China continuă livrările către Iran și ar putea ajuta la refacerea industriei militare, inclusiv prin furnizarea de unelte de precizie și componente pentru ghidaj (de tip giroscoape și accelerometre), precum și substanțe chimice precursoare pentru rachete.
Analiza susține că armistițiul oferă timp și Israelului și SUA să își ajusteze postura tehnologică: investiții în apărare antidrone și antirachetă, actualizări software, integrare de date și adaptări doctrinare. După războiul din iunie, Israel ar fi făcut actualizări la Iron Dome și David’s Sling și „probabil” va repeta procesul, pentru a integra lecțiile recente. În același timp, textul notează că sistemele statice de apărare aeriană devin ținte importante și ar necesita măsuri suplimentare de protecție sau camuflare.
În final, mesajul analizei este unul de risc operațional: armistițiul reduce pericolul imediat pentru civili, dar deschide o etapă de adaptare tehnologică de ambele părți. Iar în cazul Iranului, „laboratoarele, atelierele, facilitățile de instruire și rețelele de achiziții” ar continua să funcționeze, cu efecte care s-ar vedea abia la reluarea ostilităților – „peste două săptămâni, două luni sau doi ani”.
Recomandate
O dronă-interceptor ucraineană de 1.000–2.500 de dolari (aprox. 4.600–11.500 lei) schimbă ecuația costurilor în apărarea aeriană , într-un moment în care folosirea rachetelor antiaeriene scumpe împotriva dronelor ieftine a devenit tot mai greu de susținut, potrivit Mediafax , care citează publicația italiană Il Post. Sistemul, numit Sting, este realizat în mare parte din componente imprimate 3D și are dimensiunea unui ananas. Drona Sting este produsă de Wild Hornets („Viespile Sălbatice”), o organizație ucraineană care a pornit ca grup de voluntari ce livra drone comerciale unităților de pe front și care s-a transformat ulterior într-un producător de tehnologie militară, conform aceleiași surse. De ce contează: apărare mai ieftină împotriva unui atac „ieftin” și masiv În războiul din Ucraina, Rusia a folosit pe scară largă drone Shahed de origine iraniană pentru atacuri asupra orașelor. Costurile relativ reduse și posibilitatea producerii în masă au făcut din aceste aparate o armă importantă pentru Moscova. Pentru Ucraina, problema a fost una de eficiență economică și operațională: interceptarea dronelor care „costă doar câteva zeci de mii de dolari” cu rachete antiaeriene scumpe a devenit din ce în ce mai dificilă, notează Il Post, citat de Mediafax. Cost, producție și eficiență declarată Potrivit producătorilor, un Sting costă între 1.000 și 2.500 de dolari (aprox. 4.600–11.500 lei), în funcție de echipamente și configurație. În comparație, o dronă Shahed ar costa în jur de 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei). Wild Hornets susțin că: rata de succes împotriva dronelor Shahed ajunge la aproximativ 80%; producția depășește deja 10.000 de unități pe lună. Sting este proiectată să urmărească ținta din spate și să explodeze înainte de impact, astfel încât drona inamică să fie distrusă în aer și să nu se prăbușească peste zone locuite. Impact operațional: apărarea orașelor și control de la distanță Conform datelor citate de Il Post, Rusia a lansat „zeci de mii” de drone Shahed, iar unele atacuri au implicat „sute” de aparate într-o singură noapte. În anumite cazuri, Ucraina ar fi reușit să intercepteze peste 95% dintre dronele lansate spre Kiev, folosind o combinație de sisteme clasice și noile drone-interceptor. Acest rezultat este prezentat ca unul dintre motivele pentru care marile orașe ucrainene continuă să funcționeze relativ normal, în pofida intensității bombardamentelor. Un element tehnologic important menționat este controlul de la mare distanță: producătorii afirmă că operatorii pot pilota dronele Sting de la sute sau chiar mii de kilometri, ceea ce ar reduce riscul pentru echipele aflate în apropierea frontului și ar permite amplasarea dronelor în jurul orașelor vulnerabile, cu activare rapidă la detectarea unui atac. Interes extern și ce urmează Mediafax mai arată că state din Golf – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar – urmăresc evoluția tehnologiei ucrainene, pe fondul propriilor vulnerabilități la atacuri cu drone, în special asupra infrastructurii energetice și aeroportuare. În paralel, inginerii ucraineni lucrează la o versiune îmbunătățită a Sting pentru interceptarea noilor generații de Shahed, care ar folosi motoare cu reacție și pot depăși 400 km/h, iar Ucraina testează și sisteme de apărare bazate pe lasere, potrivit sursei citate. [...]
Finanțarea NATO pentru achiziții de armament destinate Ucrainei rămâne mult sub țintă , iar Kievul avertizează că problema nu mai este doar de bani, ci de scăderea rapidă a livrărilor, pe fondul presiunii asupra stocurilor globale. Potrivit Politico , președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a cerut aliaților europeni să accelereze livrările de apărare antiaeriană, cu accent pe interceptarea rachetelor balistice. Zelenski a spus, la Kiev, că „rachetele balistice sunt ultimul argument al Rusiei” și a cerut partenerilor să se concentreze pe protecția împotriva acestui tip de atac, în contextul în care Ucraina solicită de mai mult timp interceptoare Patriot fabricate în SUA. Cererea vine după ce un val de drone și rachete rusești a ucis 12 persoane în capitala Ucrainei, menționează publicația. Blocajul: bani promiși, dar puțin „finalizat” în 2026 În centrul discuției este programul NATO de achiziții de armament din SUA pentru Ucraina, Prioritized Ukraine Requirements List (PURL). Secretarul general al NATO, Mark Rutte , aflat într-o vizită neanunțată la Kiev, a indicat că partenerii au promis aproape 6 miliarde de dolari (aprox. 27,6 miliarde lei) prin această schemă. Totuși, comparația cu anul trecut arată un ritm lent în 2026: aliații au promis 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei) în 2025, ceea ce sugerează că în primele cinci luni din 2026 s-ar fi „finalizat” doar circa 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) în bani suplimentari — mult sub obiectivul de 12 miliarde de dolari (aprox. 55,2 miliarde lei) pe care Rutte îl setase pentru acest an. În interiorul NATO, oficiali susțin că unele state au convenit deja contribuții suplimentare, dar acestea așteaptă aprobări finale pentru a fi anunțate ca pachete formale. Un oficial al alianței, citat de Politico, a transmis că sprijinul prin PURL va continua și că ar trebui așteptate noi angajamente „în viitorul apropiat”. De ce spune Zelenski că nu mai e doar o problemă de finanțare Zelenski a avertizat că, dincolo de finanțare, „cantitatea livrărilor a scăzut rapid” după războiul SUA cu Iranul, care a pus presiune pe stocurile globale de arme critice. În acest context, liderul ucrainean a afirmat că a ajuns la o înțelegere cu „mai multe țări” pentru a le lua locul la coadă pentru rachete Patriot din SUA, dar a subliniat că acest lucru este posibil doar dacă Ucraina plătește contractul. Rutte a declarat că SUA „fac ce pot” pentru a livra Ucrainei rachete Patriot PAC-3 și PAC-2, interceptoarele folosite de sistemul Patriot. Miza pentru summitul NATO din iulie Disputa privind finanțarea și livrările are loc în timp ce NATO încearcă să vină cu un angajament financiar concret înaintea summitului liderilor alianței din iulie, unde Zelenski urmează să participe „în marja” reuniunii. Anterior, aliații au respins o propunere a lui Rutte de a aloca 0,25% din PIB pentru Ucraina. Acum, potrivit a trei diplomați NATO citați de Politico, este analizată o propunere germană care ar crește transparența contribuțiilor și ar fi asociată cu o țintă absolută de finanțare, încă nedefinită. [...]
Ucraina își mută apărarea antidrone spre soluții ieftine, produse în masă , într-o strategie care reduce presiunea pe rachetele sol-aer scumpe și schimbă modul în care se poartă războiul cu Rusia, potrivit unei analize publicate de Digi24 , care citează Euronews . În timp ce Rusia lovește cu zeci de rachete balistice – un tip de armă la care Ucraina rămâne vulnerabilă – Kievul a ajuns să compenseze dezavantajul numeric al Moscovei prin tehnologie, în special prin drone, atât în apărare, cât și în atac. În aprilie, președintele Volodimir Zelenski a spus că, în primele trei luni din 2026, sistemele robotice terestre au executat peste 22.000 de misiuni pe linia frontului. Interceptori antidrone: cost mic, volum mare, economie de rachete Pe măsură ce Rusia s-a bazat tot mai mult pe drone de tip Shahed (proiectate de Iran și fabricate acum în Rusia), Ucraina a construit o apărare aeriană „multistratificată” împotriva dronelor, care combină echipe mobile de foc (inclusiv camionete cu mitraliere grele), mijloace de război electronic și interceptori dezvoltați intern. Potrivit Kievului, rata de interceptare a dronelor rusești este de aproximativ 90%. Ministerul Apărării din Ucraina afirmă că, din 7 ianuarie, unitățile armatei primesc peste 1.500 de drone specializate de interceptare anti-Shahed pe zi. Miza operațională este și economică: folosirea interceptorilor „conservă” rachetele sol-aer, considerate scumpe și disponibile în cantități limitate. În analiza citată sunt indicate și repere de cost: interceptori: 1.000–4.000 de euro; drone Shahed: 25.000–50.000 de euro; o rachetă Patriot: aproximativ 3,5 milioane de euro. Lovituri la distanță medie și presiune pe logistica Rusiei În paralel, Ucraina își extinde campania de lovituri la distanță medie (20–200 km de linia frontului), vizând depozite de muniție și combustibil și posturi de comandă, pentru a împinge forțele ruse mai departe de front și a complica logistica și comanda. Ministrul ucrainean al Apărării, Mykhailo Fedorov, descrie această abordare drept o „blocare logistică”, menită să împiedice operațiuni ofensive susținute. Zelenski a afirmat că numărul loviturilor la distanțe de peste 20 km a crescut „de două ori” față de martie și „de patru ori” față de februarie și că „vor fi și mai multe”, numind domeniul o prioritate. Atacuri adânci pe teritoriul Rusiei și efecte asupra infrastructurii petroliere Kievul a intensificat și loviturile de lungă distanță asupra infrastructurii petroliere rusești. Zelenski a declarat că forțele ucrainene au lovit 15 rafinării între ianuarie și mai și că „aproape 40% din capacitatea primară de rafinare” a Rusiei era scoasă din funcțiune până în mai. În același context, el a spus că ținte aflate la peste 500 km de granița Ucrainei au fost lovite, în pofida apărării aeriene dense din jurul Moscovei. Vulnerabilitatea rămasă: apărarea antibalistică Deși Ucraina raportează o rată de interceptare a dronelor de circa 90% și a rachetelor de croazieră de până la 80%, analiza indică o „lacună evidentă”: lipsa unui sistem antibalistic suficient. Zelenski a spus că Patriot rămâne singura armă eficientă împotriva rachetelor balistice rusești, dar că stocurile sunt insuficiente, invocând și contextul politicii Washingtonului. Într-un atac nocturn menționat în material, Rusia ar fi lansat 33 de rachete balistice asupra Ucrainei. Zelenski a cerut președintelui american Donald Trump o licență pentru a produce rachete de interceptare Patriot și a precizat că așteaptă un răspuns. [...]
Autodetonarea unei drone maritime în Portul Constanța ridică miza de securitate pentru infrastructura critică din zona Mării Negre , după ce dispozitivul descoperit vineri dimineață în Portul Civil Constanța a explodat în jurul orei 10.30, fără victime, potrivit Mediafax , care citează Ministerul Apărării Naționale (MApN) . Incidentul a avut loc în apropiere de sediul Agenției Române de Salvare a Vieții Omenești pe Mare, într-o zonă care fusese deja securizată și izolată de forțe ale Serviciului Român de Informații, Gărzii de Coastă și MApN, în timp ce obiectul era evaluat și se încerca punerea lui în siguranță. MApN precizează că drona maritimă este de tipul celor folosite în războiul din Ucraina . Ministerul mai spune că obiectul nu face parte din dotarea Armatei României și nu a fost implicat în exercițiile recente organizate de MApN în zona Mării Negre. Ce urmează în anchetă Cazul este cercetat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. În acest stadiu, informațiile publice din comunicarea MApN nu indică originea dispozitivului sau modul în care a ajuns în port. [...]
România își extinde infrastructura de testare pentru tehnologii „dual use” în rețeaua NATO DIANA , după ce propunerea de includere în bugetul de anul viitor a cinci noi Centre de Testare DIANA a fost aprobată la reuniunea Consiliului Director NATO DIANA de la Madrid, potrivit Economedia , care citează un comunicat al ICI București preluat de Agerpres. Decizia contează în primul rând operațional: includerea în buget este prezentată ca o etapă necesară pentru continuarea procesului administrativ și operațional, astfel încât noile centre să poată contribui efectiv la capacitatea DIANA de a evalua, valida și accelera tehnologii cu aplicabilitate atât civilă, cât și de apărare (tehnologii „dual use”). Ce presupune aprobarea și ce urmează Cele cinci Centre de Testare propuse pentru România „ar urma” să extindă capacitatea DIANA de testare și validare a tehnologiilor, însă materialul nu precizează unde vor fi localizate sau ce domenii tehnice vor acoperi. În aceeași reuniune a fost avansată și inițiativa unui Accelerator DIANA afiliat la nivel național, care ar urma să fie găzduit de Universitatea Politehnica din București . Potrivit sursei, procesul oficial de „onboarding” (integrare formală în rețea) pentru Acceleratorul DIANA din România urmează să înceapă în perioada următoare, în baza noului cadru de afiliere al DIANA. Context: rolul DIANA și miza pentru România DIANA (Defence Innovation Accelerator for the North Atlantic) este acceleratorul de inovare al NATO pentru zona Atlanticului de Nord, creat pentru a identifica și stimula inovarea cu beneficii de apărare și securitate. Programul conectează startup-uri, inovatori și cercetători la o rețea de centre de testare și acceleratoare din statele membre, cu accent pe tehnologii civile cu potențial de utilizare în apărare. ICI București, care a susținut demersul, afirmă că obiectivul este conectarea mai bună a infrastructurilor de cercetare și testare din România la inițiativele NATO dedicate tehnologiilor emergente și „dual use”. „Aprobarea propunerii privind includerea a cinci noi Centre de Testare DIANA în România în bugetul de anul viitor este un rezultat important pentru ţara noastră. Pentru ICI Bucureşti, este esenţial ca expertiza în cercetare, tehnologie şi securitate cibernetică să poată fi conectată la iniţiativele NATO dedicate inovării şi tehnologiilor de tip dual use”, a declarat Adrian-Victor Vevera, director general al ICI Bucureşti, citat în comunicat. [...]
Aliații europeni din NATO cer clarificări urgente de la Washington după notificarea SUA privind reducerea semnificativă a contribuției la forța de reacție rapidă a alianței, pe fondul temerilor că măsura poate slăbi capacitatea de descurajare în fața Rusiei, potrivit Biziday . Incertitudinea este alimentată de lipsa unei imagini clare asupra amplorii și calendarului schimbărilor, arată Financial Times (FT) . În paralel, informații apărute în presa germană indică posibile retrageri de resurse considerate critice pentru apărarea aeriană și navală a alianței. Ce capabilități ar putea fi reduse Potrivit informațiilor citate, ar fi vizate inclusiv: retragerea uneia dintre cele două grupuri navale americane de tip portavion alocate NATO; retragerea tuturor submarinelor capabile să lanseze rachete de croazieră; reducerea numărului de aeronave de patrulare maritimă ; reducerea avioanelor de realimentare în aer , de la 79 la 63; reducerea unor avioane de luptă , de la 153 la 99. Aceste ajustări ar afecta în special capacitatea NATO de protecție navală și aeriană, într-un moment în care statele de pe flancul estic cer predictibilitate operațională. De ce contează pentru securitatea regională În discuțiile cu FT, aliații europeni spun că lipsa detaliilor creează îngrijorări privind echilibrul de forțe în Europa. Unii oficiali, inclusiv comandantul forțelor armate letone, avertizează că Rusia ar putea încerca să profite de o posibilă „fereastră de oportunitate” pentru a ataca statele baltice în următorii ani, în timp ce evaluările serviciilor de informații indică un posibil orizont de risc între 2028 și 2029. Poziția SUA și mesajul NATO Comandantul Comandamentului European al SUA, generalul Alexus Grynkewich, a susținut că există o dependență excesivă de forțele americane în modelul de forțe al NATO și că aliații non-americani devin tot mai capabili să asigure preponderența forțelor necesare apărării alianței. NATO a transmis că schimbarea reflectă o realiniere treptată a contribuțiilor, pe fondul creșterii investițiilor europene în apărare, și că reducerea dependenței de contribuția americană ar face alianța mai sustenabilă pe termen lung. Totuși, pentru multe capitale europene rămâne neclar cât de rapid și în ce măsură se va produce această reechilibrare. [...]
