Știri
Știri din categoria Apărare
Un armistițiu poate opri temporar atacurile, dar nu și ritmul de reînarmare al Iranului, avertizează o analiză din The Jerusalem Post, care susține că procesele tehnologice și rețelele de aprovizionare din spatele programelor iraniene de rachete și drone vor continua să funcționeze chiar și în absența luptelor.
Iran tratează rachetele balistice și dronele ca proiecte strategice pe termen lung, dezvoltate de-a lungul a aproape o jumătate de secol, inclusiv în perioade de relativă acalmie. Potrivit analizei, această orientare este legată și de constrângeri structurale: forțele aeriene iraniene sunt îmbătrânite și limitate, iar sancțiunile au restricționat accesul la aeronave moderne și piese; în plus, o parte dintre aparatele existente ar fi fost lovite în primele zile ale războiului. În acest context, Teheranul a investit masiv în capabilități care îi permit să proiecteze forță și să descurajeze adversarii fără a se baza pe aviație.
Analiza argumentează că, odată ce presiunea operațională imediată scade, resursele pot fi redirecționate către testare, integrare și îmbunătățiri incrementale. În cazul Iranului, programele de rachete și drone ar fi continuat să avanseze „în precizie, supraviețuire și capacitate de reacție” în pofida sancțiunilor și a conflictelor intermitente, iar un armistițiu poate crea condiții care accelerează această dinamică.
Înaintea celui mai recent război, publicația notează că existau estimări potrivit cărora Teheranul ar fi putut produce 10.000 de drone pe lună, alături de „mii” de rachete balistice. În război, aceste platforme relativ ieftine au lovit mii de ținte, iar o parte au fost interceptate cu sisteme costisitoare (THAAD, Patriot, Arrow, David’s Sling, Iron Dome). Analiza mai susține că munițiile cu submuniții (cluster) montate pe rachete balistice iraniene au produs pagube pe o arie mai largă, iar sistemele israeliene – în special David’s Sling – „nu au putut gestiona” acest tip de amenințare.
În paralel cu intrarea în armistițiu, SUA și Israel au afirmat că au lovit „mii de ținte” în Iran, în special baza industrială de apărare. Șeful Statului Major al IDF, lt.-gen. Eyal Zamir, a descris rezultatele ca fiind „fără precedent și istorice”, susținând că Iranul este „mult mai slab” decât înainte de război.
La rândul său, președintele Statului Major Întrunit al SUA, gen. Dan Caine, a declarat:
„Atacurile SUA au distrus baza industrială de apărare a Iranului și capacitatea lor de a reconstitui aceste capabilități pentru anii care vin. Am atacat, împreună cu partenerii noștri, aproximativ 90% din fabricile lor de armament. Fiecare fabrică ce produce drone Shahed de atac unidirecțional a fost lovită. Fiecare fabrică ce produce sistemele de ghidaj care intră în aceste drone a fost lovită.”
Totuși, analiza pune sub semnul întrebării cât de definitiv este acest efect, amintind că declarații similare au fost făcute după „Războiul de 12 zile” din iunie anul trecut, iar nouă luni mai târziu ar fi existat încă „mii de ținte” în Iran pentru ambele armate. Concluzia este că, în lipsa unei evaluări complete și verificabile, rămân deschise întrebările despre cât a fost cu adevărat distrus, cât a rămas și cât de ușor se poate reînarma Iranul.
Un punct central al analizei este că armistițiile influențează direct lanțurile de aprovizionare și rețelele de achiziții. Programele iraniene ar combina producția internă cu componente importate (electronice și materiale) care pot fi obținute și prin canale comerciale. În acest cadru, publicația afirmă că state precum China continuă livrările către Iran și ar putea ajuta la refacerea industriei militare, inclusiv prin furnizarea de unelte de precizie și componente pentru ghidaj (de tip giroscoape și accelerometre), precum și substanțe chimice precursoare pentru rachete.
Analiza susține că armistițiul oferă timp și Israelului și SUA să își ajusteze postura tehnologică: investiții în apărare antidrone și antirachetă, actualizări software, integrare de date și adaptări doctrinare. După războiul din iunie, Israel ar fi făcut actualizări la Iron Dome și David’s Sling și „probabil” va repeta procesul, pentru a integra lecțiile recente. În același timp, textul notează că sistemele statice de apărare aeriană devin ținte importante și ar necesita măsuri suplimentare de protecție sau camuflare.
În final, mesajul analizei este unul de risc operațional: armistițiul reduce pericolul imediat pentru civili, dar deschide o etapă de adaptare tehnologică de ambele părți. Iar în cazul Iranului, „laboratoarele, atelierele, facilitățile de instruire și rețelele de achiziții” ar continua să funcționeze, cu efecte care s-ar vedea abia la reluarea ostilităților – „peste două săptămâni, două luni sau doi ani”.
Recomandate
SUA au aprobat o vânzare de armament de 1,96 miliarde de dolari (aprox. 9 miliarde de lei) către Arabia Saudită , într-o mișcare care întărește apărarea antiaeriană a regatului și, implicit, capacitatea sa de descurajare într-un context regional în care riscul de escaladare crește, potrivit Al Jazeera . Departamentul de Stat al SUA a anunțat miercuri aprobarea unei potențiale vânzări militare externe („foreign military sale”), estimată la aproape 2 miliarde de dolari, cu obiectivul declarat de a consolida apărarea aeriană saudită pe fondul intensificării războiului SUA–Israel cu Iranul. Ce cumpără Arabia Saudită și cine livrează Contractorul principal al tranzacției ar urma să fie BAE Systems . Printre echipamentele solicitate se află până la 20.000 de sisteme Advanced Precision Kill Weapon Systems (APKWS) și focoasele aferente. Marina SUA descrie APKWS drept o soluție „ieftină” pentru distrugerea țintelor, cu limitarea pagubelor colaterale în lupta de aproape. Miza: apărare antiaeriană și interoperabilitate cu forțele SUA În comunicatul citat de Al Jazeera, Departamentul de Stat susține că vânzarea sprijină obiectivele de politică externă și securitate națională ale SUA prin îmbunătățirea securității unui „aliat major non-NATO” și prin întărirea stabilității în regiunea Golfului. Totodată, Washingtonul afirmă că pachetul ar îmbunătăți capacitatea Arabiei Saudite de a descuraja amenințări actuale și viitoare, prin consolidarea apărării teritoriului și creșterea interoperabilității (capacitatea de a opera împreună) cu forțele SUA, precum și cu alte forțe regionale și NATO. Context operațional: tensiuni cu Houthis și riscuri pentru infrastructura energetică Aprobarea vine în momentul în care Arabia Saudită pare aproape de o reluare a conflictului cu Houthis din Yemen, sprijiniți de Iran, după ce aceștia au lansat luni rachete asupra unui aeroport din Abha, în sudul Arabiei Saudite. Atacul a urmat unor lovituri aeriene care au vizat aeroportul din Sanaa și au deviat un zbor ce transporta o delegație Houthi care se întorcea de la funeraliile liderului suprem iranian. Houthis au acuzat Riyadhul pentru atac. Liderul Houthi Abdul-Malik al-Houthi a avertizat joi că instalațiile petroliere saudite și alte obiective vitale ar putea deveni ținte pentru rachetele și dronele grupării dacă Arabia Saudită se implică într-o „agresiune cuprinzătoare” împotriva Yemenului și merge spre escaladare. Separat, materialul notează și deteriorarea armistițiului dintre SUA și Iran, în condițiile în care Washingtonul își intensifică atacurile după impunerea unei blocade navale. Efect asupra SUA: fără impact asupra pregătirii militare, susține Washingtonul Departamentul de Stat afirmă că tranzacția propusă nu ar avea „niciun impact negativ” asupra nivelului de pregătire al apărării SUA. [...]
Conflictul dintre conducerea civilă și cea militară din Ucraina riscă să blocheze reforme-cheie , după ce ministrul apărării Mykhailo Fedorov l-a acuzat public pe comandantul-șef al armatei, Oleksandr Syrsky, că obstrucționează schimbările și evită să discute deschis problemele din sistem, potrivit Kyiv Post . Declarațiile vin în contextul în care demiterea lui Fedorov, anunțată de președintele Volodîmîr Zelenski, mai are nevoie de aprobarea Parlamentului. Fedorov a spus, într-un briefing de presă de urgență la Kiev, pe 16 iulie, că nu i-a cerut lui Zelenski să aleagă între el și Syrsky, dar că „toate inițiativele” ministerului ar fi început să fie blocate, ceea ce ar fi făcut cooperarea imposibilă. În același timp, el a susținut că Syrsky nu ar fi dispus să recunoască public problemele din armată și că, în loc să se concentreze pe înfrângerea Rusiei, ar alimenta divizări interne. „Syrsky nu este pregătit să vorbească deschis despre probleme. În loc să se gândească la cum să învingă Rusia, s-a gândit cum să împartă țara.” Reformele invocate: drone, roboți și schimbări de personal Fedorov a cerut „decizii fundamentale de personal”, inclusiv înlocuirea comandantului-șef și a șefului Statului Major General, pentru a da mai multă influență comandanților tineri. El a acuzat Statul Major că a împiedicat reforme în interiorul ministerului, oferind două exemple operaționale: aprobarea unui program de dotare a brigăzilor cu drone ar fi durat patru luni, din cauza disputelor birocratice; în șase luni, structura Ministerului Apărării nu ar fi putut fi schimbată deoarece nu ar fi primit avizul Statului Major. În viziunea lui Fedorov, avantajul pe câmpul de luptă ar trebui să vină din tehnologie, nu din numărul de militari, iar dronele ar trebui să înlocuiască soldații „ori de câte ori este posibil”. „Mai întâi, dronele trebuie să lupte. Trebuie să protejăm oamenii. Să pierdem drone, nu soldați.” El a mai cerut înființarea unei școli dedicate „războiului modern”, pentru formarea unei noi generații de lideri militari pe baza lecțiilor din invazia la scară largă a Rusiei. Cifre și rezultate revendicate în mandatul de șase luni Fedorov a enumerat mai multe realizări din perioada în care a condus ministerul, inclusiv: drone interceptoare care ar doborî 70–80% dintre dronele rusești Shahed; creșterea achizițiilor de sisteme robotice terestre de la 12.000 anul trecut la 50.000 anul acesta; dezvoltarea unui concept de apărare antiaeriană „stratificată”, care ar urmări interceptarea a până la 95% din dronele Shahed și rachetele de croazieră, folosind tehnologii noi. Tot el a afirmat că Ucraina l-ar fi convins pe Elon Musk să restricționeze accesul Rusiei la terminalele Starlink , în urma unor discuții directe. Demiterea, încă în joc în Parlament, și reacțiile din armată și societate Zelenski a confirmat demiterea lui Fedorov cu o zi înainte, invocând, între altele, neînțelegeri cu Syrsky privind modul de ducere a războiului. Fedorov ar urma să rămână „în echipă” într-un alt rol, nespecificat, iar plecarea sa face parte dintr-o remaniere mai amplă, în care ministrul de interne Ihor Klymenko ar urma să îl înlocuiască la Apărare. Decizia a generat reacții în lanț: adjunctul comandantului Forțelor Aeriene, Pavlo Yelizarov, și-a anunțat demisia, spunând că nu poate rămâne în armată după îndepărtarea lui Fedorov. În paralel, mii de oameni s-au adunat lângă Teatrul „Ivan Franko” din Kiev, cerând președintelui să revină asupra deciziei. Pe plan politic, în timpul dezbaterilor parlamentare, unii deputați au cerut ca Fedorov să prezinte un raport despre rezultatele mandatului înainte de orice vot. Mai multe instituții media ucrainene, citând surse parlamentare, au relatat că în Rada nu ar exista suficiente voturi pentru aprobarea demiterii, însă această informație rămâne la nivel de raportare pe surse. [...]
Planificarea militară a SUA pentru Cuba rămâne, deocamdată, un exercițiu pe hârtie , dar discuțiile interne arată cum războiul din Iran consumă resurse și limitează opțiunile Washingtonului în alte dosare, potrivit HotNews , care citează o relatare CBS News preluată de Anadolu și Agerpres. Planificatorii militari americani au analizat mai multe scenarii pentru posibile acțiuni împotriva Cubei, inclusiv un asalt aerian la care ar participa mii de soldați. Conform unor oficiali americani citați de CBS News, misiunea ar fi asociată Diviziei 101 Aeropurtată, descrisă drept singura unitate pregătită pentru o astfel de operațiune. De ce e puțin probabil un pas rapid spre o operațiune Oficialii citați în relatare insistă că planificarea nu echivalează cu o decizie politică: nu ar însemna automat că președintele Donald Trump sau Pentagonul au hotărât lansarea unei operațiuni. În plus, o eventuală acțiune împotriva Cubei ar întâmpina „provocări majore” în acest moment, pentru că o parte importantă din resursele militare ale SUA rămâne angajată în operațiuni împotriva Iranului. În același context, se menționează că avioane, capabilități de informații și alte resurse au fost deja transferate în Orientul Mijlociu, ceea ce face improbabil un demers militar împotriva Cubei pe termen scurt. Ce a inclus briefingul de la Pentagon Potrivit CBS News, Pentagonul a organizat luna trecută un briefing pe un „concept de operațiuni” pentru a evalua opțiuni militare preliminare. În astfel de exerciții sunt analizate, în mod uzual: obiectivele misiunii; necesarul de trupe; logistica; termenele; riscurile. Presiune diplomatică și sancțiuni: linia oficială a Washingtonului Pe linie politică, secretarul de stat Marco Rubio ar fi susținut o tranziție diplomatică spre un guvern cubanez tehnocrat, dispus să aplice reforme economice, însă demersul ar fi intrat în impas, în pofida presiunii financiare crescute, inclusiv prin sancțiuni care vizează armata cubaneză și GAESA , conglomeratul militar. Departamentul de Stat a extins, de asemenea, sancțiunile împotriva entităților de stat cubaneze care „canalizează venituri către regim și forțele paramilitare” implicate în reprimarea populației, inclusiv brigăzile de intervenție rapidă. Context intern: tensiuni legate de războiul din Iran Relatarea CBS News mai notează, pe baza unor surse familiarizate cu situația, că războiul din Iran ar fi scos la iveală tensiuni între Donald Trump și Pete Hegseth, secretarul apărării. Doi oficiali au declarat că Hegseth ar fi favorizat o abordare militară mai dură, în pofida îngrijorărilor generalului Dan Caine, șeful Statului Major Interarme. Anna Kelly, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a respins informațiile privind nemulțumirea lui Trump față de subordonați, afirmând că președintele „a fost extrem de mândru” de conducerea lui Hegseth și a amiralului Brad Cooper pe durata Operațiunii „Epic Fury ”. În ansamblu, informațiile indică mai degrabă o evaluare de opțiuni și constrângeri operaționale, decât un semnal că SUA se pregătesc efectiv pentru o intervenție iminentă în Cuba. [...]
Aproape 100 de militari americani au fost răniți în două săptămâni , un salt care indică presiune operațională crescută asupra bazelor SUA din Orientul Mijlociu, potrivit news.ro . Pentagonul spune că rănirile au fost înregistrate după 7 iulie, pe fondul intensificării atacurilor iraniene asupra instalațiilor militare americane din regiune, după eșecul negocierilor de încetare a conflictului. Sean Parnell, purtător de cuvânt al Pentagonului, a transmis pe rețelele sociale că „aproape 100 de militari se consideră că au fost afectați fizic”, iar 96% dintre ei au revenit la datorie. El a precizat că „marea majoritate” a rănilor au fost contuzii ușoare. Bilanțul oficial, actualizat cu întârziere, rămâne sub semnul întrebării Parnell a mai spus că date suplimentare urmau să fie publicate într-o bază de date online a Pentagonului, care nu fusese actualizată „timp de câteva zile, dacă nu chiar săptămâni”. Aceasta indica anterior 14 militari morți și 427 răniți de la începutul războiului, pe 28 februarie. Luni seara, baza de date a fost actualizată la 18 militari morți și 447 răniți de la debutul conflictului, însă The Washington Post notează că nu este clar dacă aceste bilanțuri includ toate situațiile recente. Atacuri în Iordania, Irak, Kuweit și Bahrain Dezvăluirea privind numărul răniților a venit în contextul în care armata SUA i-a identificat pe doi militari uciși într-un atac de vineri seara în Iordania: soldatul Isabella Gonzales (19 ani) și locotenentul Tyler James Feehan (25 de ani). În noaptea de vineri spre sâmbătă, un atac asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti din Iordania a dus la moartea a trei soldați americani (unul neidentificat) și la rănirea altora. Un alt militar american a murit sâmbătă în Irak, ceea ce ar ridica totalul la 18. În paralel, Garda Revoluției Islamice din Iran (IRGC) a revendicat lovituri asupra unor obiective militare americane din Kuweit și Bahrain, informație preluată de mass-media de stat iraniană. Agenția semioficială Tasnim, asociată cu IRGC, a relatat că au fost vizate inclusiv baza aeriană Ali Al-Salem și Camp Arifjan din Kuweit, respectiv instalații ale dronelor americane din portul Salman și baza aeriană Sakhir din Bahrain. Forțele de apărare din Bahrain au confirmat că au interceptat luni mai multe valuri de atacuri aeriene. Ce spune un oficial militar despre volumul atacurilor și eficiența apărării Un oficial militar familiarizat cu situația a declarat că, de la începutul operațiunilor din 28 februarie, Iranul ar fi lansat aproximativ 8.500 de drone și rachete către ținte din regiune, iar circa 100 ar fi trecut de sistemele de apărare aeriană ale SUA și ale partenerilor regionali. În acest context, unii oficiali și experți au exprimat îngrijorări privind nivelul de protecție al instalațiilor americane din Orientul Mijlociu. Represalii americane și riscuri de extindere a conflictului Armata SUA a lansat luni seara un nou val de atacuri de represalii împotriva Iranului, a zecea zi consecutivă de astfel de acțiuni, la ordinul președintelui Donald Trump. Potrivit unui comunicat al Comandamentului Central al SUA , loviturile sunt menite să slăbească capacitățile militare iraniene folosite pentru atacarea navelor comerciale în Strâmtoarea Ormuz. Separat, rebelii houthi din Yemen , susținuți de Iran, au anunțat blocarea transporturilor de petrol ale Arabiei Saudite prin Strâmtoarea Bab el-Mandeb din Marea Roșie, închizând una dintre puținele alternative viabile din Golf la Strâmtoarea Ormuz pentru exporturile de petrol. Pentru context suplimentar, news.ro a publicat și un material despre a zecea noapte consecutivă de atacuri ale SUA asupra Iranului , respectiv despre anunțul houthi privind un blocaj naval asupra Arabiei Saudite . [...]
Trimiterea la sol a noului Air Force One primit din Qatar arată limitele operaționale ale unei soluții „de avarie” : experții citați de HotNews spun că aeronava a intrat în serviciu cu un nivel de protecție mai redus decât flota standard, iar o lună de modernizări ar putea să nu fie suficientă pentru îmbunătățiri semnificative ale apărării. Donald Trump a declarat duminică faptul că Boeing-ul 747, care a început să-l transporte de la 1 iulie, va fi trimis în curând pentru a fi „echipat la maximum” cu noi capacități, un proces care ar urma să dureze aproximativ o lună. Nivelul de pregătire al avionului a fost pus sub semnul întrebării după ce Trump a trecut brusc la modelul mai vechi de Air Force One pentru etapa vizitei din Turcia către Regatul Unit, pe 8 iulie, pe fondul escaladării tensiunilor cu Iranul. Aeronava este un Boeing 747 oferit Statelor Unite de Qatar anul trecut și modernizat de contractorul din apărare L3Harris Technologies , fiind gândită ca înlocuitor temporar în condițiile întârzierilor mari ale programului Boeing pentru noile avioane Air Force One. Ce lipsește față de „standardul” Air Force One și ce se poate face într-o lună Douglas Birkey, director executiv al Institutului Mitchell pentru Studii Aerospațiale, afirmă că flota standard Air Force One are sisteme sofisticate de protecție, inclusiv sisteme antirachetă, însă Casa Albă ar fi acceptat un nivel mai redus de protecție pentru avionul din Qatar, pentru a-l pune în zbor cât mai repede. În evaluarea lui, aeronava ar fi fost configurată pentru medii cu amenințări „neutre sau de nivel redus”, iar acum se lucrează la adăugarea unor sisteme suplimentare. Birkey spune că, dacă termenul este într-adevăr de o lună, modernizările ar fi probabil limitate la sisteme „non-cinetice” (adică fără interceptare fizică), precum: bruiaj electronic; dispozitive „de orbire” cu infraroșu, menite să deruteze rachetele cu senzori termici; posibil „chaff” (benzi metalice minuscule eliberate pentru a dispersa semnalele radar și a devia munițiile ghidate prin radar). În același timp, Birkey avertizează că rachetele ghidate prin infraroșu au devenit o preocupare tot mai mare, fiind mai greu de detectat decât amenințările ghidate prin radar și „pot apărea, într-un fel, de nicăieri”. Mark Cancian, consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale , susține la rândul său că „nu prea multe se pot face într-o lună”, iar lucrările s-ar putea limita la actualizări de software sau la adăugiri precum rachete de semnalizare ori „chaff”. Reacția oficială și miza politică Forțele Aeriene americane nu au comentat. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat luni: „Noul Air Force One este perfect sigur pentru deplasările președintelui, dar va beneficia de modernizări și îmbunătățiri suplimentare în toamnă, care vor dura aproximativ o lună. În acest interval, președintele va zbura cu vechiul Air Force One.” Cancian leagă schimbarea aeronavei în Turcia de informații actualizate despre amenințările din partea Iranului, care ar fi ridicat nivelul de risc peste ceea ce avionul oferit de Qatar putea gestiona în acel moment. Pe plan intern, democrații au criticat viteza cu care aeronava a fost introdusă în serviciu și cer verificări. Senatoarea Jeanne Shaheen a spus, la Salonul Aeronautic de la Farnborough, că legislativul trebuie să examineze siguranța avionului, afirmând că „știa” despre existența unor probleme de securitate „încă de la început”. [...]
Lockheed Martin încearcă să reducă semnificativ costul interceptării dronelor cu o nouă rachetă pentru Patriot , într-un context în care armatele își epuizează stocurile și caută muniție mai ieftină pentru amenințări aeriene cu cost redus, potrivit Economedia . Compania americană dezvoltă racheta PAC-3 Adapted Capability Effector (ACE), care ar urma să coste „mai puțin de jumătate” din prețul interceptorului PAC-3 MSE folosit în prezent de sistemul Patriot , relatează Financial Times, citat de Economedia. În prezent, o rachetă PAC-3 MSE costă aproximativ 4 milioane de dolari (aprox. 18 milioane lei), ceea ce face ca orice reducere de preț să aibă impact direct asupra bugetelor de apărare și asupra ritmului de refacere a stocurilor. De ce contează: presiune pe bugete și pe stocuri, pe fondul cererii în creștere Cererea pentru sistemele Patriot a crescut semnificativ după invazia Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, iar stocurile de rachete s-au redus. În paralel, armatele caută interceptoare mai ieftine pentru a contracara dronele și rachetele cu cost redus, unde folosirea unor interceptoare scumpe poate deveni dificil de susținut financiar și operațional. Producție cu parteneri din SUA și Europa Lockheed Martin spune că intenționează să dezvolte și să producă noua rachetă împreună cu parteneri industriali din Statele Unite și Europa. Anunțul a fost făcut în prima zi a Salonului Aeronautic de la Farnborough, eveniment organizat o dată la doi ani pentru industria aerospațială și de apărare. Tim Cahill, președintele diviziei de rachete a companiei, a argumentat nevoia de soluții eficiente din punct de vedere al costurilor: „Militarii americani și aliați au nevoie de o soluție testată în luptă și eficientă din punct de vedere al costurilor.” Context: competiție mai dură pe segmentul „cost per interceptare” Potrivit Financial Times, decizia reflectă eforturile marilor producători de a răspunde cererii pentru sisteme mai accesibile și concurenței venite din partea unor companii tehnologice mai mici și mai agile. În acest cadru, o rachetă Patriot mai ieftină ar putea deveni un element-cheie în strategia de apărare antidronă, prin reducerea costului per interceptare și prin posibilitatea de a achiziționa volume mai mari. [...]
