Știri
Știri din categoria Apărare
Un atac iranian asupra bazei aeriene americane Prince Sultan a rănit cel puțin 12 soldați, potrivit HotNews.ro, care citează presa americană și AFP. Doi dintre militarii răniți sunt în stare gravă, iar atacul ar fi produs și avarii la aeronave.
Atacul a vizat baza aeriană Prince Sultan din Al-Kharj, la sud-est de Riad, și a fost executat cu cel puțin o rachetă și mai multe drone, notează The New York Times și The Wall Street Journal, citând surse anonime. Conform WSJ, militarii se aflau într-o clădire a bazei în momentul loviturii, iar incidentul a avut loc vineri, 27 martie.
Aceleași informații indică faptul că mai multe avioane de realimentare în zbor ar fi fost avariate. Potrivit contului OSINTdefender de pe X, imagini din satelit ar sugera că o aeronavă KC-135 Stratotanker (avion-cisternă pentru realimentare în aer) ar fi fost distrusă și că alte aparate ar fi putut fi avariate, însă aceste detalii nu sunt confirmate oficial.
Pentagonul și Comandamentul Central al SUA nu au răspuns imediat solicitărilor de comentarii ale AFP, mai scrie HotNews.ro. În contextul conflictului cu Iranul început pe 28 februarie, 13 militari americani au fost uciși până acum, iar peste 300 au fost răniți; armata americană a transmis vineri că 273 dintre răniți s-au întors deja la datorie.
Recomandate
Pentagonul pregătește opțiuni pentru o „lovitură finală” în războiul cu Iranul , inclusiv folosirea forțelor terestre și o campanie masivă de bombardamente, potrivit Axios , care citează doi oficiali americani și două surse la curent cu discuțiile interne. Miza, notează publicația, este că o escaladare majoră devine mai probabilă dacă negocierile diplomatice nu avansează și mai ales dacă Strâmtoarea Hormuz rămâne închisă. În evaluarea unor oficiali americani, o demonstrație de forță care să încheie luptele ar putea crește pârghiile în eventuale discuții de pace sau i-ar oferi președintelui Donald Trump un rezultat pe care să-l prezinte drept victorie. În același timp, sursele Axios atrag atenția că Iranul influențează decisiv felul în care se poate termina conflictul, iar multe dintre scenariile discutate ar putea, de fapt, să prelungească și să intensifice confruntarea, în loc să o încheie rapid. În interviuri acordate Axios, oficiali și surse familiarizate cu discuțiile descriu patru variante principale de „lovitură finală” pe care Trump le-ar putea alege: invadarea sau blocada insulei Kharg (principalul nod al exporturilor petroliere iraniene), invadarea insulei Larak (un punct care sprijină controlul Iranului asupra Strâmtorii Hormuz), preluarea insulei Abu Musa și a altor două insule mai mici (controlate de Iran, dar revendicate și de Emiratele Arabe Unite) și blocarea ori capturarea navelor care exportă petrol iranian pe partea estică a Strâmtorii Hormuz. Separat, armata americană ar fi pregătit și planuri pentru operațiuni terestre în interiorul Iranului, cu obiectivul de a securiza uraniu îmbogățit la nivel înalt, depozitat în instalații nucleare. Alternativa discutată, potrivit Axios, ar fi lovituri aeriene la scară largă asupra acestor facilități, pentru a împiedica accesul Iranului la material. Axios arată că Trump nu a luat încă o decizie privind aceste scenarii, iar oficiali ai Casei Albe descriu orice potențiale operațiuni terestre drept „ipotetice”. Totuși, sursele publicației susțin că președintele este pregătit să escaladeze dacă discuțiile cu Iranul nu produc rezultate concrete în curând, inclusiv prin punerea în aplicare a amenințării de a bombarda centrale electrice și infrastructură energetică, pentru care Teheranul a avertizat că va riposta masiv în zona Golfului. Pe fondul acestor semnale, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a avertizat miercuri că Trump este gata să lovească „mai dur ca niciodată” dacă nu se ajunge la un acord. În paralel, sunt așteptate întăriri americane în Orientul Mijlociu, inclusiv mai multe escadrile de avioane de luptă și mii de militari; o unitate expediționară de pușcași marini ar urma să ajungă în această săptămână, iar o alta este în curs de dislocare, în timp ce elementul de comandă al Diviziei 82 Aeropurtate a primit ordin să se deplaseze în regiune împreună cu o brigadă de infanterie de câteva mii de militari. De cealaltă parte, oficiali iranieni spun că nu au încredere în demersul de negociere al lui Trump și îl văd ca pe o acoperire pentru atacuri surpriză. Președintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf, a scris pe X că informațiile iraniene indică pregătirea unei operațiuni de ocupare a uneia dintre insulele Iranului, cu sprijinul unei țări din regiune, și a avertizat că, în cazul unei acțiuni, „toată infrastructura vitală” a acelei țări ar urma să fie lovită fără limită. În același timp, o sursă implicată în eforturile de organizare a negocierilor a declarat pentru Axios că Pakistan, Egipt și Turcia încearcă în continuare să aranjeze o întâlnire între părți, iar deși Iranul a respins lista inițială de cerințe a SUA, nu a exclus complet negocierile, însă neîncrederea rămâne obstacolul principal. [...]
Potrivit Reuters , care citează cinci surse familiarizate cu evaluările serviciilor de informații americane, Statele Unite pot confirma cu certitudine distrugerea a doar aproximativ o treime din arsenalul de rachete al Iranului , în contextul conflictului care se apropie de o lună de la debut. Situația restului arsenalului rămâne incertă. Alte aproximativ o treime dintre rachete ar fi fost avariate, distruse sau îngropate în tuneluri și buncăre subterane , însă fără confirmări clare. Evaluarea sugerează că, deși o parte semnificativă a capacității Iranului a fost afectată, Teheranul păstrează încă un stoc important și ar putea recupera o parte din armament după încheierea ostilităților. Aceste date intră în contrast cu declarațiile publice ale fostului președinte Donald Trump , care a susținut recent că Iranul mai are „foarte puține rachete”. În același timp, oficiali americani recunosc că amenințarea nu a fost eliminată complet, în special în contextul protejării unor rute strategice precum Strâmtoarea Hormuz. Pe teren, Iranul continuă să demonstreze că dispune de capacități operaționale. Conform autorităților din Emiratele Arabe Unite, doar într-o singură zi au fost lansate 15 rachete balistice și 11 drone . De asemenea, Iranul a utilizat recent rachete cu rază lungă de acțiune, inclusiv într-un atac asupra bazei Diego Garcia din Oceanul Indian. Datele militare indică o campanie amplă a SUA și Israelului. Comandamentul Central american susține că au fost lovite peste 10.000 de ținte militare , iar aproximativ 66% din infrastructura de producție de rachete, drone și nave a fost distrusă. În paralel, Israelul afirmă că a neutralizat circa 70% din capacitatea de lansare a rachetelor Iranului. Cu toate acestea, evaluarea exactă a arsenalului rămâne dificilă. Sursele citate de Reuters subliniază că una dintre principalele probleme este lipsa unor date precise privind numărul de rachete stocate inițial în facilități subterane. Iranul ar dispune de mai multe astfel de complexe, ceea ce complică estimările și eficiența loviturilor aeriene. Experții atrag atenția că Iranul ar putea păstra deliberat o parte din arsenal pentru etape ulterioare ale conflictului. În acest context, capacitatea reală a Teheranului de a continua atacurile rămâne o necunoscută majoră pentru planificarea militară a SUA și a aliaților săi. [...]
Pentagonul analizează redirecționarea unor arme destinate Ucrainei către Orientul Mijlociu , pe fondul epuizării unor muniții esențiale ale armatei americane în urma războiului din Iran, potrivit Euronews România , care citează informații obținute de The Washington Post. Deși nu a fost luată o decizie finală, o astfel de mutare ar evidenția compromisurile tot mai mari pe care SUA ar trebui să le facă pentru a susține operațiunile militare împotriva Iranului. În acest context, Comandamentul Central al SUA ar fi lovit peste 9.000 de ținte în puțin mai puțin de patru săptămâni de lupte, conform relatării. Armamentul care ar putea fi redirecționat include rachete de interceptare pentru apărarea aeriană. Acestea au fost comandate printr-un program NATO lansat anul trecut, în cadrul căruia țările partenere cumpără armament american pentru Kiev. Olga Stefanishina, ambasadoarea Ucrainei în Statele Unite, a spus că Ucraina își ține partenerii la curent cu nevoile sale, inclusiv pe segmentul apărării aeriene, dar că înțelege „perioada de incertitudine considerabilă” din timpul războiului. În lipsa unei decizii oficiale, rămâne de văzut dacă Pentagonul va modifica efectiv destinația acestor livrări și în ce măsură ar afecta sprijinul pentru Ucraina. [...]
Israelul susține că a depășit 15.000 de muniții lansate asupra Iranului , potrivit TVR Info . Declarația îi aparține ministrului israelian al Apărării, Israel Katz, și se referă la perioada de la începutul războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, conflict despre care oficialul spune că a fost declanșat pe 28 februarie. Katz a comparat intensitatea actualelor lovituri cu un episod anterior de escaladare, afirmând că volumul de muniții folosit acum este „de patru ori mai mare decât cele 12 zile de ostilități din iunie anul trecut”, conform aceleiași surse. „Armata israeliană a depășit pragul de 15.000 de muniții” în Iran de la începutul războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, declanşat pe 28 februarie. Într-o conferință de presă comună cu Eyal Zamir, șeful statului major al armatei israeliene, ministrul Apărării a mai declarat că Tel Aviv a aprobat o nouă serie de ținte pentru atacuri în Iran și Liban. Informația indică o extindere a planificării operaționale către două teatre, însă articolul nu oferă detalii despre natura țintelor sau calendarul loviturilor. [...]
China a amplasat avioane J-6 convertite în drone de atac la șase baze din apropierea Strâmtorii Taiwan, potrivit Reuters , care citează un raport al Mitchell Institute for Aerospace Studies. Raportul, bazat pe imagini satelitare comerciale și informații din surse deschise, indică prezența acestor aparate la cinci baze din provincia Fujian și una din Guangdong. În imaginile analizate apar aeronave cu aripi în săgeată, descrise ca fiind compatibile ca formă cu vânătoarele J-6, intrate în serviciu în anii 1960 și ulterior convertite în drone. Ce sunt „avioanele transformate în drone” și unde ar fi fost desfășurate Mitchell Institute estimează că Armata Populară de Eliberare (PLA) a desfășurat „200 sau mai multe” astfel de aparate la aerodromuri din apropierea Strâmtorii Taiwan, a declarat pentru Reuters J. Michael Dahm, cercetător principal al institutului și fost ofițer de informații al marinei SUA. Dahm susține că aceste platforme ar urma să fie folosite în primele faze ale unui atac, mai degrabă „ca rachete de croaziera” decât ca vehicule aeriene fără pilot (UAV) operate de la distanță sau autonome. „Vor ataca Taiwanul, tinte americane sau aliate în număr mare, depășind efectiv apărarea antiaeriană”, a spus Dahm. Rolul tactic: saturarea apărării aeriene și costul interceptării Un oficial taiwanez din domeniul securității, citat de Reuters, afirmă că scopul principal al acestor drone este „să epuizeze sistemele de apărare aeriană ale Taiwanului în primul val al unui atac”, ceea ce ridică o problemă de eficiență a costurilor: folosirea unor rachete scumpe pentru a intercepta ținte relativ ieftine. Într-un raport transmis parlamentului în această săptămână, Ministerul Apărării din Taiwan a prezentat planuri pentru achiziția accelerată a unei noi generații de sisteme anti-dronă. Ministerul a indicat și un raport din 2022 al think tank-ului său, Institute for National Defense and Security Research, care descria aceste drone drept „o formă de război asimetric ce nu poate fi ignorată”. Context: scenarii de conflict și modernizarea arsenalului cu drone Beijingul consideră Taiwanul parte a teritoriului său și nu a renunțat la opțiunea folosirii forței, în timp ce Taiwanul respinge revendicările de suveranitate ale Chinei. Reuters notează și diferențe de evaluare între instituții americane: comunitatea de informații a SUA a apreciat în martie că China nu plănuiește în prezent o invazie în 2027, în timp ce un raport anual al Pentagonului de la finalul lui 2025 susținea că Beijingul „se așteaptă să poată lupta și câștiga un război asupra Taiwanului până la finalul lui 2027”. Potrivit experților citați, dronele rezultate din conversia J-6 fac parte dintr-un mix mai larg de capabilități aeriene, alături de bombardiere cu muniții lansate de la distanță, avioane de luptă moderne, rachete balistice, rachete de croazieră și roiuri de UAV-uri moderne. Peter Layton, visiting fellow la Griffith University și fost ofițer superior al forțelor aeriene australiene, a descris un posibil „val mare de atac” care ar combina aeronave de lovire, rachete pe traiectorii diferite și drone rapide și lente, simultan. Detalii tehnice despre J-6W și ce urmează J-6 este un avion cu două motoare derivat din Mig-19, iar astfel de aparate au reprezentat nucleul flotei de vânătoare a Chinei până la mijlocul anilor 1990, potrivit U.S. Air Force Air University, menționată de Reuters. Dahm estimează că peste 500 de aeronave ar fi fost convertite în drone, varianta fiind desemnată J-6W. Conform Reuters, China a expus în septembrie un astfel de aparat la Changchun Air Show, iar un panou informativ publicat de Ministerul chinez al Apărării preciza că aeronava este o versiune modificată a vânătorului J-6, cu armamentul și alte echipamente îndepărtate și cu instalarea unui sistem automat de control al zborului și a unei tehnologii de navigație prin potrivirea reliefului. Dahm a mai spus că bazele cele mai apropiate de strâmtoare ar fi vulnerabile la contraatac într-un conflict și că ideea ar fi lansarea dronelor „în primele ore” ale unei operațiuni a PLA. Raportul Mitchell Institute identifică drone J-6 la șase baze aeriene (cinci în Fujian, una în Guangdong). Estimarea lui Dahm: „200 sau mai multe” aparate desfășurate în apropierea Strâmtorii Taiwan. Scopul tactic invocat: saturarea apărării aeriene și forțarea Taiwanului să consume interceptori scumpi. Taiwanul anunță achiziții accelerate pentru o nouă generație de sisteme anti-dronă. [...]
România și Slovacia pornesc demersuri pentru producția comună de armament , după o întâlnire la București între miniștrii apărării, potrivit AGERPRES. Ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, a spus că discuțiile cu omologul slovac Robert Kalinak s-au purtat în contextul vizitei oficiale în România a premierului slovac Robert Fico. Miruță afirmă că cele două părți au convenit să treacă „de la discuții la acțiune”, prin formarea a două echipe care să înceapă imediat evaluări reciproce ale capacităților industriale. România ar urma să trimită o echipă în Slovacia pentru a vedea ce poate fi produs acolo, iar partea slovacă ar urma să vină în România pentru a identifica locurile unde se poate produce în comun. „Am decis un lucru foarte clar: trecem de la discuții la acțiune. Două echipe se apucă de lucru imediat.” Conform ministrului român, discuțiile au vizat accelerarea cooperării în domenii considerate esențiale „la nivel aliat și european”, inclusiv dezvoltarea de capabilități (adică aptitudini și mijloace militare), reducerea dependențelor strategice și întărirea securității euroatlantice. Un punct separat a fost legat de finanțarea industriei europene de apărare. Miruță susține că Slovacia sprijină propunerea României ca un nou mecanism european de finanțare (menționat ca „un posibil SAFE 2”) să țină cont cu prioritate de platformele industriale deja existente, în locul construirii de capacități complet noi. În mesajul său, ministrul a indicat și argumentul economic-industrial: România ar avea infrastructură, platforme industriale și capabilități logistice care ar putea reprezenta „până la 35% din activele necesare unei fabrici noi”, ceea ce ar însemna timp câștigat, costuri mai mici și producție accelerată, pe fondul creșterii cererii de echipamente de apărare, inclusiv din partea Ucrainei. Principalele elemente anunțate de Miruță după întâlnire sunt: trimiterea unei echipe românești în Slovacia pentru evaluarea capacităților de producție; vizita unei echipe slovace în România pentru identificarea locurilor unde se poate produce în comun; susținerea Slovaciei pentru abordarea României privind finanțarea europeană orientată spre platforme industriale existente; propunerea unei „cartografieri” la nivel european a capacităților și a unei coordonări „de sus în jos” între statele membre și în relația cu Ucraina. [...]
