Știri
Știri din categoria Apărare
Franța și Grecia își extind pactul de apărare reciprocă la nivel global, într-un semnal de consolidare a cooperării militare europene și de clarificare a modului în care ar funcționa în practică clauza de apărare mutuală din tratatele UE, potrivit Mediafax.
În timpul vizitei președintelui Emmanuel Macron la Atena, Parisul și Atena au semnat sâmbătă nouă acorduri bilaterale, inclusiv prelungirea unui pact-cadru de apărare, care va fi reînnoit automat peste cinci ani, după expirare. În cadrul conferinței comune de presă cu premierul grec Kyriakos Mitsotakis, Macron a spus că parteneriatul include o clauză de sprijin și asistență reciprocă în caz de agresiune armată.
„În cadrul acestui parteneriat, există o clauză de sprijin și asistență reciprocă în caz de agresiune armată.”
Macron a adăugat că Franța va rămâne alături de Grecia „orice s-ar întâmpla”, în timp ce Mitsotakis a descris Franța drept „adevăratul aliat” al Greciei și a indicat că angajamentele de asistență reciprocă sunt „punctul forte” al acordurilor dintre cele două țări.
Cei doi lideri au insistat asupra necesității de a clarifica modul în care clauza de apărare reciprocă a UE – Articolul 42 alineatul 7 din Tratatul UE – ar funcționa în practică. În același timp, au subliniat că aceasta nu ar trebui tratată ca un substitut pentru Articolul 5 din Tratatul NATO, care stabilește principiul apărării colective.
În acest context, Macron a afirmat că clauza de apărare a UE este „mai puternică” decât Articolul 5 din Tratatul NATO, pe fondul discuțiilor despre o asumare mai mare a rolului european în cadrul alianței nord-atlantice.
Pe lângă parteneriatul strategic, cele două guverne au semnat acorduri și în alte domenii, inclusiv educație, cercetare și energie nucleară.
În plan strict militar-industrial, compania franceză MBDA a semnat un contract pentru continuarea sprijinului acordat rachetelor Mica ale Armatei Greciei. Tot sâmbătă dimineață, Macron și Mitsotakis au vizitat în portul Pireu o fregată grecească construită de compania franceză Naval Group, în prezența ministrului francez al Apărării și Forțelor Armate, Catherine Vautrin, și a directorului general al Naval Group, Pierre-Eric Pommelet.
Recomandate
Grecia încearcă să mute o parte din bugetul de înzestrare către producția internă , într-un efort de a construi o bază industrială de apărare orientată și spre export, potrivit G4Media . Pivotul vine pe fondul unui plan de modernizare a armatei elene, lansat anul trecut, care prevede investiții de aproximativ 25 de miliarde de euro până în 2036 (aprox. 125 miliarde lei). În centrul acestei strategii este exemplul Theon , companie din Koropi (suburbie a Atenei) care produce echipamente de teleoptică și revendică 65% din piața mondială a echipamentelor de vedere nocturnă pentru forțele armate. Firma livrează pentru 72 de forțe armate și are în portofoliu atât Marina SUA, cât și armata germană, pe fondul unei extinderi accelerate și al unui volum mare de comenzi. De ce contează: o schimbare de politică industrială, nu doar de achiziții Grecia a mizat tradițional pe cumpărarea de sisteme de armament scumpe din străinătate (în special din Franța), însă Statul Major elen promovează acum fabricarea de echipamente „made in Greece”, cu obiectivul de a păstra o parte mai mare din cheltuielile de apărare în economia locală și de a crea capacități exportabile. În acest context, premierul Kyriakos Mitsotakis a explicat că ținta nu este doar cheltuirea bugetului de înzestrare, ci direcționarea unei părți importante a fondurilor către dezvoltarea unui ecosistem industrial de apărare dinamic, capabil și de export. Actorii și infrastructura: HCDI, exporturi și clauze „offset” Piatra de temelie a transformării este Centrul elen pentru apărare și inovare (HCDI), creat acum doi ani, cu rolul de a conecta sectoarele civil și militar. Armata formulează cerințe către HCDI, iar centrul lansează apeluri de proiecte, inclusiv pentru dezvoltarea unei drone tactice de luptă. Pe lângă Theon, materialul menționează mai mulți actori care susțin această orientare: compania publică aerospațială EAB, care a dezvoltat un sistem anti-dronă „deja testat în luptă”; EFA, societate care dezvoltă, între altele, sisteme de inteligență software; șantierele navale din Skaramangas; Metka, filială a multinaționalei Metlen și subcontractor al KNDS France și Naval Group. În lipsa unor comenzi publice semnificative, o parte importantă a industriei s-a sprijinit pe exporturi, ajutată de clauze „offset” (obligații contractuale prin care o parte din producție este încredințată furnizorilor locali). Aceste clauze sunt descrise ca fiind acum „sistematice” în contractele încheiate de Grecia. Dimensiunea economică: concentrarea veniturilor în câțiva jucători Christian Hadjiminas, fondatorul Theon (și inițiator al EFA), afirmă că cele două companii reprezintă „peste 75% din cifra de afaceri totală a industriei grecești de apărare”, cu venituri estimate la 700 de milioane de euro pentru acest an (aprox. 3,5 miliarde lei). În același timp, Hadjiminas susține că Grecia „nu mai este doar un client, ci un partener” și cere companiilor franceze „să facă mai mult” pentru a investi în țară — un semnal că Atena urmărește să-și crească ponderea locală în lanțurile de producție, nu doar să cumpere echipamente finite. [...]
Refacerea stocurilor de muniții esențiale ale SUA ar putea dura între unu și patru ani , după consumul accelerat din războiul cu Iranul, potrivit unei analize citate de Digi24 . Miza operațională este că ritmul de utilizare din primele săptămâni ar fi redus „spațiul de manevră” al SUA pentru un conflict viitor cu o putere majoră, precum China, chiar dacă, în scenariul actual, aprovizionarea generală este descrisă ca fiind încă suficientă. Un studiu al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) , preluat de TVP World , arată că în faza inițială a războiului forțele americane au folosit cantități mari de muniție de ultimă generație într-o campanie aeriană și de rachete de 39 de zile, în care au fost lovite peste 13.000 de ținte. Oficialii americani au caracterizat ratele de utilizare din prima fază drept „enorme” și „îngrijorător de ridicate”. Efect imediat: întârzieri la livrări către aliați Pe fondul presiunii pe stocuri, SUA au avertizat aliații europeni și alți parteneri, inclusiv Japonia, că unele livrări de arme vor fi întârziate. În paralel, aliați din Europa și Asia și-au exprimat îngrijorarea că aprovizionările americane sunt redirecționate către Orientul Mijlociu, în timp ce alte țări, inclusiv Ucraina , riscă să fie „lăsate pe margine”, potrivit raportului citat. Cât durează refacerea și unde e riscul CSIS estimează că reconstituirea stocurilor de muniții esențiale ar putea dura între unu și patru ani, iar în unele cazuri termenele de producție și livrare se pot întinde pe mai mult de patru ani. Analiștii notează că stocurile erau deja considerate insuficiente pentru un potențial conflict cu o putere majoră precum China, iar războiul cu Iranul ar fi amplificat această vulnerabilitate pe termen lung. „Riscul — care va persista mulți ani — rezidă în războaiele viitoare”, au scris analiștii CSIS în studiu. Totuși, aceeași analiză susține că, deși unele stocuri-cheie de rachete au fost utilizate semnificativ (în unele cazuri cu mai mult de jumătate), aprovizionarea generală rămâne suficientă „în orice scenariu plauzibil” pentru conflictul actual. Ajustări tactice pentru a conserva muniția Raportul indică și o reducere puternică a intensității atacurilor iraniene după prima săptămână: lansările de drone au scăzut cu 83%, iar cele de rachete balistice cu 90%, ceea ce a diminuat presiunea asupra apărării aeriene americane. În plus, forțele SUA au început să înlocuiască rachetele scumpe cu rază lungă cu alternative mai ieftine și mai abundente, contribuind la conservarea stocurilor rămase. Oficialii americani afirmă că prioritatea este lupta în desfășurare și că se așteaptă o creștere a producției, însă analiza sugerează că refacerea completă a unor categorii de muniții va rămâne un proces de durată. [...]
Testul cu laserul LOCUST pe portavionul USS George H.W. Bush indică o schimbare operațională în apărarea anti-dronă , printr-un sistem containerizat, transportabil și rapid de instalat, care ar putea reduce dependența de muniție clasică în scenarii cu ținte numeroase, potrivit Focus . În cadrul unui exercițiu, US Navy a testat pe puntea de zbor a portavionului USS George H.W. Bush un nou sistem de armă cu energie dirijată (laser), care a detectat și a angajat mai multe vehicule aeriene fără pilot. Publicația notează că testele au folosit un sistem „containerizat”, adică o soluție montată într-un modul transportabil. Exercițiul a fost realizat în colaborare cu US Navy și cu Rapid Capabilities and Critical Technologies Office (RCCTO) din cadrul US Army, conform informațiilor citate de Focus din Naval News . Sistemul testat poartă numele LOCUST Laser Weapon System, iar echipajul l-a folosit pentru a „recunoaște, urmări și ataca” dronele în scenariul de instruire. De ce contează: apărare anti-dronă „la pachet”, ușor de mutat între platforme Elementul central al testului este caracterul modular al soluției. LOCUST este descris ca un sistem de sine stătător și transportabil, proiectat pentru protecție împotriva dronelor, sprijin în misiuni de supraveghere și apărare aeriană pe distanțe scurte. Potrivit ukdefencejournal, citat de Focus, sistemul combină senzori electro-optici și termici cu o interfață de tip rețea și funcții de urmărire automată a țintelor și de angajare. Containerizarea ar permite, în principiu, mutarea mai rapidă a capabilității între nave sau alte platforme, fără integrare structurală complexă, ceea ce sugerează un model de „capabilitate la cerere” pentru contracararea amenințărilor cu drone. Context: platforma pe care a fost testat sistemul Focus reamintește câteva date despre USS George H.W. Bush, portavion din clasa Nimitz: deplasament de aproximativ 102.000 de tone și lungime de circa 332 metri; propulsie asigurată de două reactoare care antrenează patru arbori, cu viteză de peste 30 de noduri; la bord: aproximativ 90 de aeronave și peste 3.500 de membri ai echipajului. Publicația prezintă testul ca o demonstrație a capacităților împotriva amenințărilor cu drone, într-un moment în care apărarea apropiată (pe distanțe scurte) devine tot mai relevantă pentru navele militare în teatre unde apar frecvent ținte fără pilot. [...]
Deși Washingtonul vorbește despre „victorie”, SUA își consolidează prezența militară în Golf și mențin blocada navală a porturilor iraniene , o combinație care prelungește riscurile pentru transportul maritim și ține presiune pe prețul petrolului, potrivit Politico . Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth , a alternat la o conferință de presă la Pentagon între mesajul că operațiunea nu va deveni un „război fără sfârșit” și amenințări cu „violență maximă” împotriva Iranului. În același timp, administrația Trump continuă să trimită forțe suplimentare în regiune și cere sprijinul aliaților, pe fondul unei strategii finale neclare, în condițiile în care discuțiile de pace din Pakistan au eșuat, iar Iranul continuă să blocheze Strâmtoarea Hormuz . Consolidare militară, în loc de dezescaladare În pofida declarațiilor publice despre încheierea conflictului, SUA își întăresc dispozitivul din zonă: un al treilea portavion american a ajuns în regiune; mai multe nave transportă 2.200 de pușcași marini pentru a întări cei 2.200 deja desfășurați în Golful Persic. Președintele Donald Trump a refuzat recent să estimeze cât timp va menține ritmul acestor desfășurări, spunând reporterilor „nu mă grăbiți” în privința încheierii războiului. Blocada și Hormuz: miza care apasă pe piața petrolului Un punct central al conflictului a devenit blocada navală a porturilor iraniene, pe care Hegseth a spus că SUA o vor menține „atât timp cât va fi nevoie” și că Washingtonul nu este „nerăbdător pentru un acord”. Potrivit materialului, Teheranul insistă că blocada trebuie ridicată pentru reluarea discuțiilor. Politico notează și o schimbare importantă de context: traficul comercial prin Strâmtoarea Hormuz a funcționat „fără probleme” până la începutul campaniei de bombardamente SUA–Israel, la 28 februarie. Deși Trump a declarat în repetate rânduri că strâmtoarea este deschisă, transportul comercial rămâne blocat, iar prețurile petrolului sunt „puternic” ridicate. Planificatorii militari americani susțin că Iranul instalează mine marine în strâmtoare, iar Marina SUA a început operațiuni de căutare și posibilă neutralizare a acestora, concomitent cu abordarea navelor care încearcă să intre sau să iasă din porturile iraniene. Hegseth a recunoscut că transportul comercial este „mult mai limitat decât și-ar dori oricine”, invocând parțial minele iraniene. Presiune pe aliați și posibile „pedepse” politice Pe fondul reticenței unor aliați NATO de a se implica, Hegseth a criticat „free riding”-ul (dependența de protecția altora fără contribuție proporțională) și a transmis că „timpul” acestuia „a trecut”. „Europa și Asia au beneficiat de protecția noastră timp de decenii, dar timpul pentru free riding s-a terminat.” Casa Albă ia în calcul modalități de a sancționa statele considerate necooperante în Golf și, în paralel, de a recompensa țările care oferă sprijin, potrivit articolului. De ce contează Menținerea blocadei și a tensiunilor din jurul Strâmtorii Hormuz – rută prin care trece aproximativ 20% din petrolul lumii, conform Politico – amplifică riscul de perturbări prelungite în transportul maritim și alimentează presiunea asupra prețurilor la energie, chiar în timp ce mesajul politic de la Washington rămâne că războiul ar fi „câștigat”. [...]
Loviturile ucrainene cu drone au ajuns pentru prima dată dincolo de Munții Ural, semnalând o extindere operațională a razei de acțiune și obligând autoritățile ruse să activeze măsuri de alertă în regiuni considerate până acum relativ ferite de atacuri, potrivit Adevărul . În Ekaterinburg (regiunea Sverdlovsk), consilierul ministrului Apărării din Ucraina, Serhii Sternenko , a afirmat că dronele au stabilit „un nou record de distanță”. În același oraș, sistemele rusești de război electronic ar fi deviat o dronă care a lovit o clădire rezidențială, rănind șase persoane. Presa rusă a relatat că între 25 și 30 de etaje ale complexului rezidențial Trinity, din centrul orașului, au fost afectate, informație preluată de focus.ua. Efecte imediate: restricții pe aeroport și alertă aeriană în regiuni noi Explozii au fost semnalate și în Celiabinsk, unde autoritățile au impus temporar restricții pentru sosirile și plecările de pe aeroport. Canale locale au publicat imagini cu fum deasupra orașului, conform relatărilor citate. Separat, autoritățile ruse au anunțat introducerea, pentru prima dată, a regimului de pericol aerian și a planului „Carpet ” în regiunea Kurgan, la granița dintre Urali și Siberia. Ce indică datele vehiculate despre capacitatea de penetrare Potrivit unor surse din presa rusă, dronele ar fi zburat aproximativ 10 ore fără să întâmpine rezistență din partea apărării antiaeriene, parcurgând peste 1.800 de kilometri și ajungând în zone descrise ca fiind până acum sigure, în „adâncimea teritoriului” rus. Aceste detalii rămân, însă, la nivelul relatărilor din presa rusă citate de sursă. În același timp, Ministerul rus al Apărării susține că 127 de drone ucrainene ar fi fost interceptate și distruse în cursul nopții deasupra mai multor regiuni. Publicația notează că atacurile cu drone asupra teritoriului rus s-au intensificat în ultima perioadă, inclusiv în zone precum Daghestan sau regiunea Krasnodar. [...]
Armata Română intră din toamnă în operare cu obuziere K9 Thunder , într-un program de aproape un miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei), care include 54 de sisteme pentru trei batalioane de artilerie și trecerea unei părți din producție în România, potrivit Știrile Pro TV . Forțele Terestre au prezentat în premieră obuzierul autopropulsat K9 Thunder, care, conform materialului, va fi folosit de batalioanele de artilerie din această toamnă. Sistemul este descris ca fiind mai rapid și mai precis și va utiliza muniție NATO. Ce cumpără Armata și cât include programul Programul de înzestrare menționat presupune achiziția, pentru trei batalioane de artilerie, a următoarelor echipamente și muniții: 54 de obuziere K9 Thunder; 36 de vehicule de alimentare cu muniție; 18.000 de obuze. Primii militari care vor opera K9 Thunder au urmat deja un program de instruire la producător, mai arată sursa. Impact operațional: mobilitate, rază și interoperabilitate NATO Militarii citați de Știrile Pro TV indică drept avantaje mobilitatea și puterea de foc, cu o rază de acțiune „până la 40 de kilometri”, precum și protecția oferită de blindaj. Obuzierele pot atinge „până la 70 de kilometri pe oră” și mai puțin pe teren accidentat, iar echipajul este format din cinci militari. Un alt element cu impact practic este standardizarea pe calibru NATO, ceea ce permite folosirea muniției compatibile de la aliați, în cazul unor constrângeri logistice pe teren. Producție: primele livrări vin din Coreea de Sud, restul se asamblează în Dâmbovița Primele 18 obuziere autopropulsate K9 Thunder fabricate în Coreea de Sud și 12 stații de încărcare cu muniție urmează să ajungă la Forțele Terestre în toamnă, potrivit aceleiași surse. Restul până la 54, împreună cu „multe alte echipamente”, ar urma să fie asamblate la fabrica deschisă de compania coreeană în județul Dâmbovița. Context: expunere publică în București Tehnica Forțelor Terestre este expusă în Parcul Carol I din București până duminică, 26 aprilie, când, potrivit materialului, forțele speciale de la Buzău vor face salturi cu parașuta. [...]
