Știri
Știri din categoria Apărare
Submarinul nuclear USS Colorado a reintrat în flotă cu 29 de zile mai devreme, după ce a încheiat mentenanța programată la Pearl Harbor, un rezultat care contează direct în ritmul de disponibilitate operațională al Marinei SUA în Pacific, potrivit Interesting Engineering.
USS Colorado (SSN 788), un submarin de atac rapid din clasa Virginia, a finalizat lucrările pe 10 iunie și a revenit în serviciu în cadrul Submarine Squadron 7, unde va susține obiectivul de „dominare” în Pacific. Nava se afla în mentenanță la Pearl Harbor Naval Shipyard (PHNSY) și la Intermediate Maintenance Facility (IMF).
PHNSY și IMF sunt prezentate ca un nod de reparații și mentenanță în Pacific, cu rolul de a menține submarinele de atac rapid și navele de suprafață „apte de luptă”. În acest context, finalizarea înainte de termen înseamnă, practic, o fereastră mai mare de utilizare a platformei în misiuni, fără a aștepta încheierea calendarului de șantier.
Comandantul PHNSY & IMF, căpitanul Ryan McCrillis, a pus accentul pe calitatea execuției și pe eliminarea blocajelor, nu pe comprimarea artificială a lucrărilor:
„Finalizarea înainte de termen nu înseamnă să te grăbești; înseamnă muncă grea și perseverență. Înseamnă să livrezi din prima lucrări de calitate și să ataci fiecare obstacol cu urgență.”
Acesta a atribuit rezultatul unei munci de echipă, de la ucenici până la conducerea șantierului, echipaj, echipa de proiect și sprijin din partea flotei și a structurilor centrale.
Submarinul cu propulsie nucleară este descris ca fiind capabil să execute o gamă largă de misiuni, între care:
USS Colorado a fost pus în serviciu la 17 martie 2018 și este al 15-lea submarin de atac rapid din clasa Virginia, respectiv al cincilea din sub-varianta Block III. Articolul menționează că Block III a inclus o reproiectare de aproximativ 20% pentru reducerea costurilor de achiziție.
Din punct de vedere al arhitecturii de armament, sursa notează un prova reproiectat, care înlocuiește 12 tuburi individuale ale sistemului vertical de lansare (VLS) cu două tuburi de încărcătură Virginia (VPT) de diametru mare, fiecare capabil să lanseze șase rachete de croazieră Tomahawk.
La nivel de dimensiuni și performanțe, sunt menționate: deplasament de aproximativ 7.800 de tone, lungime de 370 de picioare (aprox. 113 metri), viteză de peste 28,7 mile pe oră (aprox. 46 km/h) și adâncime maximă de operare de peste 800 de picioare (aprox. 244 metri). Propulsia este asigurată de un reactor S9G, cu peste 40.000 SHP (cai-putere la arbore).
Odată revenit în flotă, USS Colorado este indicat ca fiind „gata să servească” în Submarine Squadron 7. Materialul nu oferă detalii despre misiuni specifice sau despre următoarea desfășurare, dar subliniază că finalizarea mentenanței înainte de termen crește disponibilitatea platformei într-un teatru – Pacificul – unde ritmul de operare și capacitatea de a menține navele în serviciu sunt esențiale.
Recomandate
Un studiu al Armatei Chineze propune o „lanț de lovire” care ar putea amenința grupările de portavioane americane la circa 3.000 km de China , mizând pe coordonarea dintre senzori (sateliți, drone și alte platforme) și salve de rachete care „colaborează” în zbor, potrivit Interesting Engineering . Miza operațională: dacă un astfel de concept ar funcționa în practică, ar reduce spațiul de manevră al SUA în Pacific, inclusiv în jurul unor puncte precum Guam . Planul, publicat în revista chineză „Tactical Missile Technology”, descrie o abordare de tip „kill-chain” (lanț de identificare–urmărire–țintire–lovire), nu o armă nouă, și susține că grupările navale ar putea deveni vulnerabile chiar și la distanțe de peste 1.620 mile marine (aprox. 3.000 km). Ce presupune strategia: detectare, urmărire continuă, apoi „roi” de rachete Studiul descrie, pe scurt, o secvență în trei pași: Găsirea țintei printr-o combinație de mijloace: sateliți, drone, avioane radar, nave, submarine și culegere de semnale (informații din comunicații și emisii electronice). Urmărire aproape constantă , astfel încât rachetele cu rază lungă să poată primi date de țintire actualizate. Atac în masă , cu „multe rachete” (inclusiv hipersonice și pachete de lovire „pre-strike”), nu una sau două. Odată lansate, rachetele ar urma să coopereze : să-și partajeze datele despre țintă, să distingă navele reale de momeli, să-și aloce ținte diferite și să atace din unghiuri variate. Autorii susțin că o astfel de salbă coordonată ar putea suprasolicita apărarea navală americană, inclusiv distrugătoare cu sistem Aegis, rachete interceptoare, război electronic, momeli și sisteme de apărare de proximitate. De ce contează: pune sub semnul întrebării „dispersarea” ca soluție de protecție Materialul notează că SUA au încercat să reducă riscul prin poziționarea activelor mai departe de coasta Chinei și prin operațiuni mai dispersate în Pacific, inclusiv prin sprijin pe baze precum Guam. Ideea studiului este că, dacă lanțul de detectare și urmărire rămâne funcțional, dispersarea nu garantează protecția. Limitarea-cheie: este un concept, nu o demonstrație de capabilitate Chiar și în prezentarea din sursă apare o rezervă majoră: planul nu este o dovadă că Beijingul poate executa imediat o lovire la 1.620 mile marine . Dificultatea principală nu ar fi neapărat raza rachetelor, ci menținerea datelor de țintire precise pe tot lanțul , în condițiile în care o grupare de portavion se deplasează, se ascunde, bruiază, folosește momeli și ripostează. În interpretarea autorului, publicarea unor astfel de detalii ar putea avea și un rol de semnal strategic către SUA: mesajul că îndepărtarea și dispersarea navelor nu le face automat „intangibile”. [...]
Rusia își mărește din nou schema Armatei cu aproape 10.000 de posturi, într-o mișcare văzută de analiști ca „mobilizare pe tăcute” pentru a compensa pierderile de pe front și presiunea tot mai mare a dronelor ucrainene , potrivit Kyiv Post . Decretul semnat de Vladimir Putin pe 12 iunie ridică efectivele autorizate ale Forțelor Armate ale Federației Ruse la 2.399.130 de persoane, de la plafonul anterior de 2.391.770. În interiorul acestei structuri, numărul militarilor în serviciu activ crește la 1.510.000, adică un plus de peste 7.300 de soldați în „bazinul” de luptă. A doua creștere în patru luni, pe fondul uzurii din teren Este a doua extindere a schemei în doar patru luni. În martie, Kremlinul adăugase aproximativ 2.000 de persoane în cadrul militar, iar acum revine cu o majorare mai consistentă. Analiștii de securitate citați de publicație interpretează aceste ajustări succesive drept o formă de „mobilizare graduală”, menită să refacă discret efectivele, în condițiile în care pierderile din prima linie ar fi ajuns la un nivel estimat de circa 30.000 de militari pe lună. Drona, recunoscută public ca vulnerabilitate operațională Extinderea efectivelor a coincis cu evenimentele de Ziua Rusiei. Într-o abatere de la tradiție, Kremlinul a anulat concertul public anual din Piața Roșie și a mutat festivitățile în interior, într-o întâlnire cu ușile închise între Putin și militari în termen. În discuția transmisă, Putin a admis explicit impactul operațional al tehnologiei ucrainene, în special al dronelor cu rază lungă, despre care a spus că provoacă „crize zilnice” armatei ruse. „Înțelegem pe deplin problemele pe care ni le creează dronele. Comandanții dumneavoastră ne spun asta tot timpul – în fiecare zi. Îmi repetă asta în fiecare zi. Știu ce înseamnă în unele cazuri să ridici capul când aceste drone stau acolo ca muștele.” Militarii i-ar fi spus lui Putin că roiurile de drone ucrainene folosesc semnale la frecvențe între 8 și 12 gigahertzi, ceea ce ar face ca sistemele rusești standard de război electronic și detecție de la sol să „nu le mai vadă”. Ce mai indică relatarea: adaptare tehnologică și schimbare de limbaj Potrivit materialului, militarii au invocat și integrarea de către Ucraina a software-ului ghidat de inteligență artificială și a rețelei de sateliți Starlink , care ar permite ajustarea rapidă a focului de precizie în zone de frontieră precum Sumî. În oglindă, utilizarea „ilicită” a terminalelor Starlink de către Rusia ar fi fost restricționată puternic din februarie, ceea ce ar fi contribuit la creșterea pierderilor și la recucerirea de teritorii de către Ucraina. Putin a susținut că Rusia dezvoltă tehnologii alternative pentru a rămâne „cu un pas înainte”, fără să ofere însă nume, termene sau specificații. Observatorii citați au notat și un detaliu de comunicare: atât Putin, cât și militarii au renunțat repetat la eufemismul oficial „operațiune militară specială” și au folosit direct termenul „război”. [...]
Aliații NATO pregătesc o schimbare de reguli care ar putea accelera reacția la dronele intrate în spațiul aerian al statelor membre , prin extinderea libertății de acțiune a comandantului suprem al alianței în Europa, potrivit news.ro , care citează informații publicate de POLITICO. Miza este una operațională: reducerea întârzierilor generate de „mozaicul” de reguli naționale privind folosirea armelor și a resurselor militare, într-un context în care amenințările aeriene s-au înmulțit pe flancul estic. Ce s-ar schimba: mai multă flexibilitate pentru comandantul suprem în Europa După luni de negocieri, aliații ar urma să aprobe până la summitul NATO din 7-8 iulie o propunere care i-ar oferi generalului american Alexus Grynkewich , comandantul suprem al NATO în Europa, mai multă putere pentru a răspunde amenințărilor aeriene, potrivit surselor citate de POLITICO. În prezent, statele membre stabilesc reguli proprii despre cum și unde pot fi folosite anumite arme naționale. Noua propunere ar urmări să îi permită comandantului suprem: să transfere mai flexibil resurse în interiorul alianței; să stabilească nivelurile de alertă ale echipamentelor militare fără a mai cere aprobări formale, potrivit oficialilor citați. De ce contează: incidente repetate pe flancul estic și reguli neuniforme Țările NATO s-au confruntat cu un număr tot mai mare de incidente, inclusiv roiuri de drone care au pătruns în Polonia și România, încălcări ale spațiului aerian în Estonia și drone suspecte deasupra Letoniei, notează materialul citat. Aceste episoade au provocat pagube și răniți și au alimentat tensiuni politice în statele de pe flancul estic. Unii aliați reclamă de mai mult timp că „rezervele” naționale – adică restricțiile impuse de fiecare stat asupra utilizării propriilor capabilități – creează reguli diferite în interiorul NATO și reduc capacitatea de reacție rapidă. Integrarea apărării antiaeriene cu poliția aeriană Propunerea ar integra oficial sistemele NATO de apărare antirachetă și antiaeriană cu misiunile de poliție aeriană desfășurate de avioanele alianței pe flancul estic și în alte zone, reconfigurându-le ca misiuni de apărare aeriană, potrivit aceleiași surse. Discuțiile privind ridicarea constrângerilor au loc pe fondul incursiunilor tot mai frecvente ale dronelor, cel puțin din octombrie, iar lansarea de rachete balistice iraniene către Turcia, la începutul acestui an, a adăugat un argument de urgență pentru o abordare la nivel de alianță, potrivit unui oficial NATO citat. „Țările se îndreaptă întotdeauna către NATO atunci când o dronă intră în spațiul lor aerian”, a spus oficialul, adăugând că NATO „are nevoie ca națiunile să se achite de partea lor” prin eliminarea restricțiilor. Grynkewich și-ar fi prezentat propunerile de creștere a flexibilității celor 32 de ambasadori ai țărilor NATO la începutul acestui an, potrivit oficialului citat. [...]
Germania își accelerează planurile de capabilități militare în spațiu pe fondul riscului ca Rusia să urmărească plasarea unui dispozitiv nuclear pe orbită, scenariu care ar putea paraliza servicii satelitare esențiale pentru economie și apărare, potrivit Politico . Avertismentul vine de la generalul-maior Michael Traut , comandantul Comandamentului Spațial al Bundeswehr, care a spus că „nu poate exclude” posibilitatea ca Rusia să lucreze la tehnologie pentru a plasa un dispozitiv nuclear în spațiu. Într-un astfel de caz, efectele ar putea face „anumite altitudini orbitale” inutilizabile timp de decenii, prin creșterea resturilor spațiale și riscul de coliziuni în lanț (așa-numitul „ efect Kessler ”). De ce contează: sateliții susțin infrastructura economică Traut a indicat că o detonare nucleară în spațiu nu ar semăna cu un atac convențional pe Pământ, însă ar lovi direct dependența societăților moderne de sateliți, inclusiv pentru comunicații, navigație și servicii critice. El a menționat explicit și domenii cu impact economic, precum bankingul, transporturile și prognoza meteo, pe lângă utilizările militare (țintire și comunicații). Ca reper, comandantul german a invocat testul nuclear american „Starfish Prime” din 1962 și a spus că, dacă „s-ar întâmpla ceva similar astăzi”, „până la o treime” dintre sateliții aflați pe orbita joasă ar putea înceta să funcționeze în săptămânile și lunile următoare. Răspunsul Berlinului: capabilități „non-cinetice” și comunicații satelitare suverane În acest context, Germania își repoziționează spațiul ca pilon central al politicii de apărare. Strategia germană de securitate spațială prevede că Bundeswehr trebuie nu doar să protejeze accesul Germaniei și al aliaților la spațiu, ci și să poată limita capacitatea unui adversar de a-l folosi. Traut a descris o paletă de amenințări care „s-au dezvoltat masiv” în ultimii ani, de la bruiaj GPS și lasere până la atacuri fizice asupra sateliților. La nivelul de jos al escaladării, el a spus că perturbările electromagnetice și interferențele cu laser sunt deja o realitate zilnică, oferind ca exemplu bruiajul GPS în regiunea baltică, cu efecte asupra aviației civile și traficului maritim. În replică, Germania vizează achiziția și dezvoltarea unor sisteme „non-cinetice” (adică fără lovire fizică directă), inclusiv: bruiaje (jammers) și lasere; sateliți de inspecție; pe termen mai lung, „avioane spațiale” (spaceplanes). Traut a argumentat că descurajarea nu poate fi doar defensivă: „Nu intri în arenă doar cu un scut. O descurajare funcțională are întotdeauna o componentă activă, ofensivă.” El a adăugat că „ofensiv” nu înseamnă „agresiv”, dar că Germania trebuie să poată prelua inițiativa într-un conflict, inclusiv prin acțiuni împotriva sistemelor spațiale ale adversarului, nu neapărat pe orbită, ci și în infrastructura mai largă care face sateliții să funcționeze (de la stații la sol la bruiaje). Separat, Berlinul planifică o constelație militară suverană de comunicații satelitare, prin programul SATCOMBw 4, pentru a acoperi cererea în creștere a Bundeswehr pentru conectivitate securizată. Traut a spus că proiectul nu este văzut ca rival pentru constelația europeană IRIS², ci ca o completare, care ar reduce presiunea pe sistemul UE și ar lăsa mai multă lățime de bandă pentru alți utilizatori. Germania vrea, de asemenea, ca viitoarea rețea să poată fi folosită de parteneri europeni, în special de state care nu pot sau nu doresc să-și construiască propriile constelații de sateliți. [...]
SUA pregătesc o reducere semnificativă a aviației și capabilităților navale alocate NATO în Europa , o mișcare care obligă alianța să-și recalibreze planurile de apărare și să accelereze investițiile europene în capacități critice, potrivit Al Jazeera . Planul, relatat inițial de The New York Times și confirmat de oficiali europeni, ar include reducerea desfășurărilor de avioane de vânătoare și de aeronave de supraveghere maritimă, precum și repoziționarea unor platforme navale majore. În paralel, Washingtonul își justifică reorientarea printr-o strategie mai amplă de diminuare a prezenței militare în Europa, pentru a concentra resurse în Orientul Mijlociu, Asia și cele două Americi. Ce se taie și ce se mută: impact direct asupra capacităților NATO Concret, potrivit informațiilor citate, SUA ar urma să reducă numărul de avioane de luptă alocate NATO și să retragă complet o parte din sprijinul de realimentare în aer – element esențial pentru operațiuni susținute pe distanțe mari. Modificările menționate includ: reducerea avioanelor de vânătoare F-16 și F-15E alocate NATO de la aproximativ 150 la 100 (o scădere de circa 50 de aparate); diminuarea aeronavelor de supraveghere maritimă de la 26 la 15; retragerea completă a opt aeronave de realimentare în aer; redislocarea unuia dintre cele două grupuri de bombardiere („bomber task force”) anterior alocate apărării Europei; repoziționarea în altă regiune a unui submarin capabil să lanseze rachete și a unui portavion, alături de mai multe nave de război. În ansamblu, tăierile ar afecta capacități-cheie pentru NATO: recunoaștere (informații și supraveghere), precum și lovituri la distanță mare. NATO încearcă să „încadreze” retragerea ca pe o schimbare de sustenabilitate Oficiali NATO au transmis că alianța este la curent cu o parte dintre reducerile planificate și au încercat să le prezinte drept un pas care reduce dependența de un singur aliat. Purtătoarea de cuvânt a NATO, Allison Hart, a declarat pentru agenția Anadolu: „Această schimbare întărește planurile de apărare ale NATO prin reducerea dependenței excesive de un singur aliat și reflectă o schimbare mai amplă care are loc în cadrul alianței.” „Este vorba despre a pune NATO pe o bază mai sustenabilă pentru deceniile următoare.” De ce contează: Europa e împinsă spre „planuri alternative” și achiziții rapide Pe fondul accentului tot mai puternic pus în Europa pe amenințările militare potențiale din partea Rusiei, reducerea unor active americane cu rol de descurajare și reacție rapidă forțează NATO să ia în calcul „planuri alternative” pentru apărarea continentului în cazul unui atac rusesc. În același timp, incertitudinea legată de calendarul și amploarea retragerilor complică stabilirea priorităților pentru statele europene. Comandantul suprem aliat al NATO, generalul american Alex Grynkewich , a indicat la un show aerian la Berlin că accentul trebuie pus pe capabilități care pot fi cumpărate și puse în teren rapid, inclusiv muniții cu bătaie lungă și drone: „Trebuie să ne concentrăm pe lucruri pe care le putem achiziționa rapid, pe care le putem pune în teren rapid, pe care le putem scala rapid și susține în timp, iar asta se aplică munițiilor cu bătaie lungă”, precum și dronelor. Context politic: presiune pe bugetele europene înaintea summitului NATO Al Jazeera notează că președintele Donald Trump a criticat în repetate rânduri NATO, inclusiv pe tema sprijinului pe care îl consideră insuficient pentru războiul SUA-Israel cu Iranul, și a acuzat guvernele europene că investesc prea puțin în apărare și se bazează prea mult pe protecția americană. Trump le-a cerut aliaților din Europa și Asia să crească cheltuielile de apărare la 3,5% din PIB. Trump este așteptat la summitul NATO din Turcia , pe 7-8 iulie. Secretarul de stat Marco Rubio a descris reuniunea drept „probabil cea mai importantă întâlnire din istoria NATO”, pe fondul unor chestiuni care „trebuie lămurite și reparate”, conform aceleiași surse. [...]
Un studiu chinez descrie un scenariu de atac la 3.000 km care ar putea forța SUA să-și regândească apărarea antirachetă și logistica navală , potrivit Știrile Pro TV , care citează South China Morning Post . Miza, dincolo de retorică, este una operațională: dacă astfel de tactici devin credibile, costurile și modul de desfășurare a grupurilor de portavioane ar putea crește semnificativ. Analiza pornește de la un articol publicat deschis într-o revistă științifică de apărare din China, care propune un „ghid pas cu pas” pentru lovirea unui grup de portavioane american de la 3.000 km (distanță comparată în material cu ruta Shanghai–Guam). Lucrarea aparține unei echipe de la Colegiul de Studii Internaționale al Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din Nanjing și a fost publicată pe 25 mai în „Tactical Missile Technology”, fiind coordonată de profesorul asociat Gao Tianyun. De ce contează: răspuns la „dispersarea” flotei americane Textul descrie cum Pentagonul a adoptat conceptul de Operațiuni Maritime Distribuite (DMO), care presupune împrăștierea navelor pe sute de kilometri și împingerea portavioanelor mai în spate, în timp ce nave mai mici sunt trimise în față ca „scuturi” și platforme de senzori. Lucrarea chineză argumentează că această dispersie face țintele mai greu de găsit și lovit simultan, dar propune o metodă de „decojire” a apărării pe straturi. În scenariul descris, stratul exterior ar include distrugătoare Aegis poziționate la 600–800 km în fața portavionului, înarmate cu interceptoare SM‑3, iar mai aproape ar opera inclusiv nave de suprafață fără pilot cu rachete SM‑6 și ESSM, pentru a adăuga un „burete” suplimentar de interceptare. Cum ar arăta atacul, în scenariul descris Planul începe neobișnuit: nu cu un val masiv de pe uscat sau din aer, ci cu folosirea unui submarin pentru a lansa rachete hipersonice antinavă asupra distrugătoarelor Aegis din față, pentru a „sparge” primul strat al apărării. Apoi ar urma un „pachet de foc” care combină mai multe tipuri de muniții, cu scopul de a satura senzorii și de a consuma interceptoarele: drone-momeală ieftine și rachete de croazieră cu cost redus, pentru a „inunda” sistemele de detecție și a epuiza muniția de apărare; rachete de croazieră subsonice cu caracteristici de reducere a detectabilității, care zboară jos, „peste valuri”, pentru a exploata golurile radarului; rachete hipersonice suplimentare, direcționate către țintele rămase de mare valoare. Materialul susține că această combinație ar pune apărarea într-o dilemă: dacă prioritizează amenințările hipersonice, pot trece rachetele care zboară jos; dacă trage în momeli și muniții ieftine, consumă rapid stocurile limitate. „Roiul” fără comandă centrală și ipoteza unei apărări americane „ideale” Un element distinct este tactica „lider‑secundă”: într-un roi, o rachetă urcă și acționează ca cercetaș, transmite date de țintire către rachetele care zboară jos, iar dacă este doborâtă, alta îi preia rolul. În această logică, roiul ar putea continua atacul și sub bruiaj electronic, adaptându-se și redistribuind ținte „din mers”. În același timp, scenariul presupune că marina americană ar avea inclusiv arme care „încă nu există”, precum un interceptor pentru faza de planare a rachetelor hipersonice și SM‑6 IB pentru apărarea terminală. Autorii numesc această abordare „liao di cong kuan”, explicată în material ca ideea de a presupune un adversar puternic și bine echipat. Context industrial: producție și capacitate de susținere Lucrarea leagă conceptul DMO de „dezindustrializarea” SUA și de o capacitate mai mică de a controla baze îndepărtate, argumentând că lipsa șantierelor navale, a pieselor de schimb și a aliaților dispuși să găzduiască baze mari ar limita opțiunile americane. În contrapondere, autorii susțin că China, cu o capacitate de construcții navale superioară și linii de producție de rachete capabile de ritm ridicat, ar putea face fezabile tacticile cu „roiuri” masive. Știrile Pro TV notează că este rar ca Armata Populară de Eliberare să permită publicarea unui plan atât de detaliat într-o revistă accesibilă publicului și că autorii nu au putut fi contactați pentru comentarii. În final, materialul amintește o declarație atribuită secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, potrivit căreia China ar putea distruge toate portavioanele americane „în 20 de minute” — afirmație prezentată ca atare, fără elemente de verificare în text. [...]
