Știri
Știri din categoria Apărare
China și Rusia își extind cooperarea navală în Pacific prin exerciții lângă Qingdao și patrule comune potrivit news.ro, care citează AFP. Manevrele din iulie, desfășurate în apropierea coastelor chineze și urmate de o patrulare comună într-o zonă nespecificată din Pacific, semnalează o coordonare militară mai vizibilă într-un spațiu strategic, urmărit îndeaproape de statele occidentale.
Ministerul Apărării de la Beijing a anunțat că exercițiile anuale „Joint Sea-2026” vor avea loc în „spațiile aeriene și maritime din largul orașului Qingdao”, port militar important din estul Chinei. La final, „o parte din forțele celor două țări” urmează să participe la o patrulă maritimă comună în Pacific, fără detalii despre aria exactă sau despre amploarea forțelor mobilizate.
China și Rusia își prezintă relația drept o alternativă la ceea ce percep ca dominația Statelor Unite asupra ordinii mondiale, iar exercițiile comune sunt privite cu suspiciune de mai multe țări, în special occidentale, pe fondul războiului din Ucraina. Beijingul nu a condamnat invazia rusă începută în februarie 2022, dar cere negocieri de pace, în timp ce capitalele occidentale acuză China că oferă Moscovei sprijin economic esențial pentru continuarea războiului.
Exercițiile „Joint Sea” sunt organizate din 2012. Ediția din 2025 a avut loc lângă Vladivostok, în estul Rusiei, și a fost urmată, de asemenea, de patrule comune în Pacific.
Manevrele din 2026 sunt programate la aproximativ două luni după vizita președintelui rus Vladimir Putin în China, când Putin a descris relațiile bilaterale drept „fără precedent”, iar Xi Jinping le-a prezentat ca fiind „de neclintit”. În lipsa unor detalii despre forțele implicate și despre zona patrulei, impactul operațional exact rămâne deocamdată neprecizat, însă mesajul de coordonare navală în Pacific este explicit.
Recomandate
SRI și DIICOT acuză Rusia de sabotaj la fabrica de armament Carfil din Brașov, după ce anchetatorii au stabilit că incendiul produs pe 14 septembrie 2026 ar fi fost provocat de o rețea coordonată din Federația Rusă. Potrivit Biziday , autoritățile române au identificat trei suspecți, doi cetățeni bieloruși și un cetățean ucrainean, care ar fi acționat la indicațiile unor coordonatori ruși. Cei doi bieloruși au fost deja arestați preventiv în Germania, iar pentru cetățeanul ucrainean, localizat în Polonia, a fost emis un mandat european de arestare. Anunțul făcut luni, 26 octombrie 2026, de Serviciul Român de Informații (SRI) și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) indică faptul că incendiul de la Brașov nu ar fi fost un incident izolat, ci parte a unei operațiuni mai ample de sabotaj. Potrivit informațiilor obținute de serviciile de informații, rețeaua avea în vedere și alte obiective industriale și militare din România și din state ale Uniunii Europene. Doi suspecți, arestați în Germania. Al treilea este căutat în Polonia DIICOT a anunțat că a obținut mandate de arestare internațională pentru cei trei cetățeni străini, care aveau reședința în state membre ale Uniunii Europene. Anchetatorii îi consideră implicați în provocarea incendiului de pe platforma industrială Carfil din Brașov. Cei doi cetățeni bieloruși au fost identificați și arestați preventiv în Germania, în timp ce, potrivit autorităților române, pregăteau comiterea unor fapte similare. Acest detaliu indică faptul că activitatea presupusei rețele ar fi continuat și după atacul din România. În cazul celui de-al treilea suspect, cetățean ucrainean, autoritățile române au emis luni, 26 octombrie, un mandat european de arestare. Bărbatul a fost localizat pe teritoriul Poloniei, însă informațiile comunicate nu precizează că acesta ar fi fost deja reținut. Ancheta vizează atât împrejurările în care a fost provocat incendiul din septembrie, cât și legăturile dintre cei trei suspecți și persoanele care le-ar fi coordonat activitatea din Rusia. SRI susține că rețeaua pregătea atacuri și asupra altor obiective militare Una dintre cele mai importante informații comunicate de SRI privește amploarea operațiunii. Serviciul de informații susține că incendiul de la Carfil reprezenta doar una dintre acțiunile atribuite rețelei, care avea o listă extinsă de potențiale ținte. Coordonatorii aflați în Federația Rusă ar fi indicat obiective din mai multe țări europene, inclusiv fabrici de armament de stat și private, instalații industriale și alte obiective de interes militar. SRI încadrează cazul într-o campanie mai amplă de operațiuni de sabotaj atribuite Rusiei pe teritoriul Europei. Instituția afirmă că investigațiile desfășurate în cursul anului 2026 au identificat și alte tentative îndreptate împotriva unor obiective din România. Printre acestea s-ar fi aflat facilități militare internaționale și obiective utilizate pentru instruirea forțelor armate ucrainene. Autoritățile nu au prezentat, în informațiile citate, o listă completă a acestor ținte și nici detalii despre fiecare tentativă identificată. La rândul său, DIICOT confirmă că cercetările au scos la iveală intenția celor trei inculpați de a viza și alte obiective din România și din Uniunea Europeană. Cum sunt recrutați și controlați membrii rețelelor de sabotaj SRI a prezentat și metodele prin care serviciile ruse ar recruta persoane pentru asemenea operațiuni. Potrivit instituției, recrutarea se realizează frecvent prin intermediul rețelelor sociale, iar persoanelor contactate li se propun inițial activități aparent simple, în schimbul unor sume de bani. Primele sarcini pot consta în supravegherea unor clădiri, fotografierea unor obiective sau colectarea de informații despre anumite locații. Ulterior, coordonatorii ar solicita acțiuni din ce în ce mai grave, care pot ajunge la distrugeri, incendieri și chiar asasinate. Un alt aspect semnalat de SRI este modul în care persoanele recrutate pot ajunge sub controlul coordonatorilor. Dacă încearcă să refuze continuarea activităților, acestea pot fi supuse presiunilor sau șantajului. Instituția arată că asemenea rețele urmăresc în special persoane cu vulnerabilități financiare, dependențe sau antecedente infracționale, pentru care promisiunea unor câștiguri rapide poate constitui un mijloc de atragere. Pentru a evita identificarea, membrii rețelelor pot utiliza transport, cazare și mijloace de plată înregistrate pe numele altor persoane. De asemenea, sunt folosite cartele telefonice din alte state și aplicații de comunicare criptată, pentru a îngreuna depistarea legăturilor dintre executanți și coordonatori. SRI precizează însă că niciunul dintre aceste comportamente, analizat separat, nu reprezintă o dovadă a implicării în activități de sabotaj. Identificarea unor asemenea operațiuni presupune evaluarea mai multor indicii și a contextului în care acestea apar. Ancheta continuă în cooperare cu autoritățile europene Cazul Carfil readuce în atenție riscurile la care sunt expuse obiectivele industriale și infrastructurile considerate strategice pentru securitatea României. SRI și DIICOT tratează incidentul în contextul amenințărilor de război hibrid, care pot include sabotaje și alte acțiuni de destabilizare, fără implicarea directă a unor forțe militare convenționale. Cercetările sunt continuate de DIICOT, SRI, Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Informații a Apărării din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Autoritățile române colaborează și cu partenerii europeni și transatlantici pentru identificarea persoanelor implicate și prevenirea altor atacuri. Arestarea celor doi suspecți în Germania și identificarea celui de-al treilea în Polonia arată dimensiunea internațională a anchetei, în timp ce informațiile privind alte ținte indică posibilitatea ca incendiul de la Brașov să fi făcut parte dintr-un plan cu obiective multiple. Deocamdată, cercetările continuă, iar răspunderea penală a celor trei suspecți urmează să fie stabilită prin procedurile judiciare. Autoritățile române consideră însă că informațiile obținute justifică atribuirea operațiunii unor coordonatori din Federația Rusă și intensificarea măsurilor de protecție a obiectivelor strategice. [...]
Rusia pare să-și extindă resursele de apărare aeriană până la a folosi și cele mai rare platforme din inventar , după ce ar fi ridicat de la sol inclusiv avioane MiG-35 pentru a intercepta drone ucrainene cu rază lungă de acțiune, potrivit Focus . Informația sugerează o presiune operațională asupra apărării aeriene ruse, în condițiile în care MiG-35 există în doar câteva exemplare. Semnalul privind aceste misiuni vine, conform publicației, dintr-o combinație de surse: portalul ucrainean Defense Express și o comunitate specializată care a distribuit pe Telegram indicii despre un presupus zbor de interceptare. Totuși, amploarea reală a utilizării MiG-35 rămâne neclară. Ce se știe despre presupusele interceptări cu MiG-35 Focus relatează că Defense Express susține că Rusia ar fi început să folosească MiG-35 pentru a contracara atacurile cu drone ucrainene cu rază lungă. Indiciile ar fi fost distribuite de comunitatea „Soniashnyk” pe Telegram, unde ar fi apărut inclusiv o fotografie cu un pilot rus în cockpitul unei MiG-35, asociată unui zbor de interceptare. Publicația notează explicit limitele informației: nu este confirmat câte astfel de misiuni au avut loc și nici cât de frecvent sunt folosite aceste avioane în rol de apărare aeriană. De ce contează: MiG-35 este o resursă rară, nu un „cal de povară” al flotei Potrivit articolului, Rusia ar avea doar șase MiG-35 în dotare. Nu ar fi vorba despre o producție de serie, ci despre o mică serie de test, realizată între 2018 și 2023, formată din patru aparate cu un singur loc și două cu două locuri. În paralel, Focus menționează că forțele ruse ar avea 86 de avioane MiG-29 în diverse versiuni, însă nu este clar câte mai sunt operaționale. În acest context, recurgerea la MiG-35 pentru interceptări ar putea indica fie o nevoie de a acoperi rapid anumite zone/ferestre de timp, fie o presiune pe disponibilitatea altor platforme — fără ca articolul să ofere o confirmare fermă pentru una dintre explicații. Capabilități și necunoscute operaționale MiG-35 este prezentat de Rusia drept o versiune modernizată a MiG-29, cu o rază de acțiune mai mare (conform afirmațiilor ruse, cu 50%) și o sarcină maximă de luptă de 6.500 kg, distribuită pe nouă puncte de acroșaj. Lista de armament „posibil” menționată în articol include: rachete aer-aer R-73, R-27 și R-77; rachete aer-sol Ch-29, Ch-31 și Ch-38. În același timp, Focus subliniază că rămân deschise întrebările esențiale: cât de des decolează MiG-35, cu ce configurație de armament zboară și ce contribuție reală are în apărarea împotriva dronelor ucrainene. Context: un program fără succes comercial Articolul amintește că Rusia ar fi declarat încă din 2023 că a folosit MiG-35 în lupte împotriva Ucrainei, iar producătorul ar fi sperat atunci la comenzi noi din partea Ministerului rus al Apărării. Focus notează însă că MiG-35 „nu a fost un model de succes”, iar încercările de a obține comenzi suplimentare interne sau clienți externi nu ar fi dat rezultate. În lipsa unor date verificabile despre ritmul misiunilor și eficiența lor, utilizarea MiG-35 rămâne, deocamdată, un indiciu — dar unul relevant — că Rusia ar putea apela la mijloace tot mai puțin obișnuite pentru a răspunde atacurilor cu drone la distanță. [...]
Rusia își întărește rezistența la bruiaj a dronelor și rachetelor cu componente occidentale , iar o listă a serviciului ucrainean de informații militare indică faptul că peste 75% dintre piesele străine identificate provin din SUA, potrivit Focus . Informația ridică o problemă de control al exporturilor și de ocolire a sancțiunilor, în condițiile în care aceste componente ajung în echipamente folosite pe câmpul de luptă. Datele sunt prezentate de Business Insider, care citează o listă publicată de Direcția Principală de Informații a Ucrainei (GUR) pe platforma „War and Sanctions”. Lista include 37 de componente străine despre care GUR spune că sunt integrate în sistemele „Kometa”, folosite de Rusia pentru protejarea navigației împotriva interferențelor electronice. Ce este „Kometa” și de ce contează Potrivit materialului, „Kometa” este un sistem de antene care recepționează semnale satelitare și ar trebui să împiedice ca sistemele adverse să întrerupă navigația prin bruiaj sau să introducă semnale false. Cea mai nouă versiune menționată are 16 antene și este descrisă ca fiind produsă deja în „cantități mari”. Ce arată lista GUR: pondere majoritară a componentelor din SUA Conform listei citate: 37 de componente străine ar fi folosite în sistemele Kometa; 28 dintre acestea ar proveni de la companii cu sediul în SUA, adică „puțin peste 75%” din totalul pieselor enumerate; sunt menționate zece mărci americane, inclusiv Texas Instruments (TI); trei componente ar proveni de la firme chineze; restul de șase ar fi de la producători din Japonia, Taiwan și Elveția. Reacția Texas Instruments și lipsa răspunsurilor din partea altor companii Un purtător de cuvânt al Texas Instruments a declarat pentru Business Insider că firma respinge „ferm” utilizarea cipurilor sale în echipamente militare rusești, iar livrările către Rusia sunt „ilegale și nepermise”. Compania susține că investește „timp și resurse considerabile” pentru a combate redirecționările neautorizate și pentru a-și ține produsele departe de „actori rău intenționați”. Pentru alte companii americane menționate, Business Insider notează că nu existau inițial răspunsuri. Unde ar fi folosite antenele Kometa și ce efect operațional au Focus arată că antenele Kometa se numără printre cele mai răspândite soluții prin care Rusia își protejează armele cu rază lungă împotriva bruiajului și ar fi utilizate inclusiv în: drone Shahed / Geran, rachete Iskander-M, bombe planate. În paralel, Ucraina încearcă să oprească atacurile aeriene rusești cu sisteme de bruiaj și mijloace de interceptare, însă sarcina devine mai dificilă pe măsură ce Rusia lansează tot mai multe drone cu propulsie cu reacție. Conform Business Insider, chiar și cele mai lente dintre aceste aparate ar ajunge la 298 km/h. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre traseele comerciale ale componentelor, rămâne neclar prin ce lanțuri de aprovizionare ajung piesele în Rusia, însă lista GUR și reacția TI indică o presiune în creștere pentru întărirea controalelor și a urmăririi reexporturilor către utilizări militare. [...]
Danemarca își extinde capacitatea de lovire la distanță prin achiziția primelor rachete de precizie cu rază lungă de acțiune, o decizie care ridică miza operațională pe flancul nordic al NATO și a atras o reacție dură din partea Moscovei, potrivit Agerpres . Ministrul danez al apărării, Jeppe Bruus , a spus că noile sisteme vor crește capacitățile armatei și vor permite lovituri „în spatele liniilor inamice” în cazul unui atac. Oficialul a invocat deteriorarea mediului de securitate și nevoia de consolidare a puterii de luptă. Ce cumpără Danemarca și la ce vor fi folosite Danemarca a convenit achiziționarea a două tipuri de rachete: rachete „Anthem”, produse în Germania de compania americană de apărare Covenant; rachete JSM (Joint Strike Missile) pentru avioanele de luptă F-35, fabricate de compania norvegiană Kongsberg. Bruus a refuzat să precizeze numărul de rachete comandate și valoarea contractului. Reacția Rusiei: avertisment privind „consecințe dezastruoase” Ambasada Rusiei la Copenhaga a transmis, într-o declarație scrisă, că politica Danemarcei în domeniul rachetelor urmărește o confruntare cu Moscova și a avertizat asupra unor „consecințe dezastruoase inevitabile”. „Copenhaga este captivată de iluzii periculoase, crezând că achiziționarea de armament ofensiv de înaltă precizie și cu rază lungă de acțiune, menit să constituie o amenințare militară la adresa unei puteri nucleare, va contribui la consolidarea securității și apărării Danemarcei”, a precizat ambasada. Context: schimbare de direcție după ani de reduceri bugetare Danemarca anunțase încă de anul trecut intenția de a cumpăra armament ofensiv cu rază lungă de acțiune, pentru a contracara amenințarea militară rusă la adresa Europei, demers care a generat atunci o reacție dură din partea Moscovei. În același context, premierul Mette Frederiksen a cerut armatei „să cumpere, cumpere, cumpere” armament nou, după ani de reduceri bugetare, pe fondul războiului Rusiei în Ucraina. [...]
Germania își extinde capacitățile de avertizare timpurie și culegere de informații electronice la granița Rusiei, prin brigada permanentă din Lituania , care va folosi mijloace de război electronic pentru a monitoriza activitățile militare din Kaliningrad și Belarus, potrivit HotNews . Miza operațională este creșterea capacității de reacție a forțelor germane și aliate într-un mediu în care acțiunile ostile rămân „sub pragul” unui conflict armat, dar se intensifică în zona cibernetică și informațională. Brigada, care ar urma să fie complet desfășurată anul viitor, va colecta date despre emițătorii și sistemele radar militare rusești și belaruse, pentru actualizarea bazelor de date de război electronic utilizate de Germania și aliați, a declarat viceamiralul Thomas Daum, șeful structurii cibernetice a armatei germane. „Dacă se întâmplă ceva, aceste unităţi vor identifica aceasta. Vom introduce (informaţiile) în bazele de date de război electronic, care vor informa apoi toate sistemele noastre dacă există un nou radar de partea belarusă.” Ce testează Bundeswehr în Lituania Armata germană testează deja în Lituania sisteme de război electronic, inclusiv: instrumente de detectare a dronelor; interceptoare de semnale; sisteme de bruiaj; senzori proiectați să transmită date de pe câmpul de luptă către analiști aflați la distanță. Aceste capabilități sunt folosite pentru a îmbunătăți supravegherea și înțelegerea mediului electromagnetic (radare, comunicații, semnale), cu efect direct asupra avertizării timpurii și a protecției forțelor. „Nu mai este nici pace”: cum descrie Germania noua fază a amenințărilor Viceamiralul Daum a spus că activitățile Rusiei în anumite părți ale Europei au ajuns într-o „fază a doua”, în care intenția este de a produce pagube, dar fără a trece pragul unui război deschis. „Domeniul cibernetic-informaţional nu este încă în război, dar nu mai este nici pace.” El a descris și o etapă anterioară, axată pe penetrarea discretă a rețelelor occidentale prin atacuri cibernetice și pe stabilirea unor poziții în interiorul sistemelor. Context: mai multă putere pentru servicii și o piață care s-a schimbat În plan intern, cabinetul german a aprobat în august un pachet de măsuri (care urmează să fie votate în parlament) pentru a acorda serviciilor de informații atribuții noi, inclusiv spargerea comunicațiilor și perturbarea operațiunilor adversarilor străini, pe fondul creșterii amenințărilor cibernetice și hibride. Pe partea de achiziții și inovare, Patrick Jeschke, care conduce centrul de inovație cibernetică al Bundeswehr, a spus că înainte de războiul din Ucraina armata germană avea dificultăți în a convinge companiile comerciale să furnizeze astfel de sisteme. Între timp, problema s-a mutat de la găsirea furnizorilor la selecția celor mai promițătoare tehnologii dintr-un volum mare de propuneri. Daum a adăugat că, în ultimele decenii, Germania nu a investit suficient în capacități noi, fiind concentrată pe misiuni externe precum Afganistan, iar acum „este nevoie” de îmbunătățirea capabilităților. [...]
Forța Spațială a SUA vrea să-și dubleze personalul integrat în comenzi de luptă , pentru a aduce expertiza spațială mai aproape de operațiunile militare și pentru a accelera adaptarea la amenințări, potrivit Focus . Miza este una operațională: mai mulți „Guardians” (militarii Space Force) ar urma să lucreze direct în structurile comune ale forțelor armate, ca să consilieze și să integreze tehnologia spațială în misiuni. Generalul Douglas Schiess , noul șef al Space Force, a prezentat planul într-un mesaj către personalul forței, susținând că o prezență mai mare în poziții-cheie din comenzi comune este necesară pentru a obține „superioritate în spațiu” și pentru a sprijini succesul în luptă. Ce se schimbă: mai mulți specialiști spațiali „în linia întâi” a planificării militare Space Force urmărește să plaseze mai mulți militari direct la comenzi de operații ale armatei SUA, cu rol de: consiliere a structurilor de comandă în privința capabilităților spațiale; integrare a tehnicii și serviciilor spațiale în desfășurarea operațiunilor; adaptare a instruirii și dotărilor pentru misiuni comune cu celelalte categorii de forțe. Potrivit publicației, portalul de specialitate Task & Purpose relatează că Space Force intenționează să-și dubleze personalul, iar Schiess cere inclusiv instruire și echipare mai orientate către operații întrunite (împreună cu alte forțe). De ce contează: presiune pe achiziții rapide și pe capabilități pentru război electronic în spațiu În mesajul său, Schiess leagă direct obiectivul de „a aduce specialiștii în luptă, oriunde are loc” de nevoia de a ține pasul cu amenințările prin achiziții rapide. În același timp, el cere dezvoltarea de arme pentru utilizare în spațiu, inclusiv: sisteme care distrug ținte prin impact direct; bruiaje și alte arme electronice. Secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy Meink, a declarat în septembrie că astfel de arme spațiale se află deja pe orbită, însă nu este cunoscut ce sisteme sunt staționate acolo. Context: o forță tânără, dar cu rol în operații recente Space Force este cea mai mică ramură a forțelor armate americane, înființată în 2019, în timpul președintelui Donald Trump, ca prima nouă categorie de forțe din 1947. Obiectivul declarat al Washingtonului a fost protejarea sistemelor de sateliți în fața Chinei și Rusiei și menținerea supremației militare americane în spațiu. În acest an, „Guardians” au lucrat deja alături de alte trupe în mai multe operații, iar în luna curentă Space Force a creat și un element de conducere la Comandamentul pentru Operații Speciale al SUA , pentru a stabili cum își organizează, instruiește și echipează forțele pentru astfel de misiuni. Ce urmează Direcția indicată de conducerea Space Force este consolidarea unei „pipeline” permanente de recrutare și formare, astfel încât întreaga armată americană să poată apela mai ușor la expertiză spațială. În paralel, accentul pe integrarea în comenzi de luptă sugerează o trecere de la roluri predominant tehnice către o prezență mai directă în planificarea și executarea operațiilor militare. [...]
