Știri
Știri din categoria Apărare
Drone relativ ieftine au generat pagube economice semnificative în Europa, blocând temporar aeroporturi și expunând o vulnerabilitate a apărării aeriene la joasă altitudine, potrivit unei analize citate de Focus. Un raport al International Institute for Strategic Studies (IISS) leagă o serie de incidente din 2025 de o operațiune atribuită cu probabilitate ridicată Kremlinului, cu efecte operaționale și economice disproporționate față de costul echipamentelor.
Raportul IISS susține că dronele nu au produs pagube directe, însă au provocat „daune economice considerabile” prin plasarea zborurilor în proximitatea unor aeroporturi mari, unde traficul civil a fost oprit temporar. Sunt menționate, între altele, aeroporturi din Bruxelles, Copenhaga, München, Oslo și Vilnius.
Potrivit estimărilor experților citați în raport, fiecare dronă ar fi costat între 80.000 și 120.000 de euro (aprox. 400.000–600.000 lei), ceea ce indică un raport cost–impact favorabil pentru autorii acțiunilor, dacă scopul a fost perturbarea și testarea reacțiilor.
Unul dintre episoadele centrale descrise în raport a avut loc pe 21 noiembrie 2025, când zece drone ar fi survolat la joasă altitudine baza militară Volkel din Olanda și ar fi dispărut fără a fi oprite. Baza este considerată deosebit de sensibilă deoarece, potrivit raportului, acolo sunt stocate bombe nucleare americane B61-12.
Între orele 19:00 și 21:00, dronele ar fi intrat în spațiul aerian olandez; ar fi fost aparate cu aripă fixă, cu anvergura între trei și șase metri. Militarii de la sol le-ar fi văzut cu ochiul liber și ar fi tras cu arme ușoare, iar tehnici de bruiaj (perturbare electronică) ar fi fost folosite, fără rezultat.
Pe 7 decembrie a urmat un nou incident deasupra aceleiași baze: Ministerul Apărării ar fi ridicat două avioane F-35, însă drona ar fi dispărut înainte ca aeronavele să poată interveni.
Concluzia raportului, citată de Focus, este dură: episodul este descris drept „un eșec strategic al apărării aeriene aliate”. Problema-cheie ar fi detectarea la joasă altitudine: dronele ar fi zburat atât de jos încât radarele clasice occidentale de apărare aeriană nu le-ar fi surprins, iar bruiajul nu ar fi funcționat.
Autorii consideră că zborurile au urmărit să testeze reacția NATO: timpii de răspuns, posibilitatea doborârii, procedurile din lanțul de comandă și punctele slabe ale supravegherii radar.
Raportul IISS documentează 144 de incidente în 13 țări europene (cu posibilitatea unor alarme false, potrivit autorilor). În Germania ar fi fost înregistrate 58 de cazuri, în Belgia 25, iar în Danemarca 16.
În Germania, dronele ar fi apărut, între altele, deasupra bazei aeriene americane Ramstein, a unor instalații ale BASF și a unui terminal de gaze naturale lichefiate (LNG) din zona Hamburg.
Raportul indică drept probabilă o operațiune amplă coordonată de Kremlin. În plus, autorii susțin că incidentele s-ar fi oprit abia după ce autorități și marine europene au intensificat controalele asupra unor nave suspecte ale „flotei din umbră” rusești din Marea Nordului, pe care le consideră posibile platforme mobile de lansare și comunicații (vapoare de marfă sau petroliere).
Ministerul Apărării din Olanda nu a comentat raportul, iar un purtător de cuvânt a invocat, potrivit Het Parool, motive operaționale și de securitate pentru a nu face declarații despre origine, motive sau posibili participanți.
Recomandate
Suedia își accelerează „apărarea totală” pe insula Gotland , mizând pe combinația dintre remilitarizare și reziliență civilă, într-un context în care autoritățile văd insula drept un punct-cheie pentru controlul Mării Baltice, potrivit Adevărul . Gotland, o insulă suedeză din Marea Baltică, este descrisă ca având o importanță strategică majoră: „cine controlează Gotland, controlează Marea Baltică”, iar în planurile de apărare ale Suediei pentru 2025–2030 un atac surpriză asupra insulei (aerian sau maritim) este inclus între cele șapte scenarii critice care cer planificare prioritară. Remilitarizare rapidă, după un deceniu de retragere Articolul descrie revenirea accelerată a prezenței militare pe insulă, după ce în 2005 Suedia a desființat ultimul regiment din Gotland și a lăsat apărarea în sarcina unui batalion redus al Gărzii Naționale. În perioada de vârf a Războiului Rece, insula găzduia patru regimente și putea mobiliza până la 25.000 de soldați. Un exemplu al acestui efort este cazul unei tinere de 19 ani, aflată în serviciul militar obligatoriu, care participă la exerciții la o bază din Gotland și urmează să plece în prima misiune oficială la Stockholm, pentru paza familiei regale. Ea este prezentată ca parte a „sutelor de recruți” trimiși la baza de lângă orașul fortificat Visby. „Marea NATO” și presiunea pe echipamente în Europa Gotland este poziționată la aproximativ 275 de kilometri de Kaliningrad, exclava rusă puternic militarizată dintre Lituania și Polonia. În acest context, colonelul Andreas Gustafsson , comandantul forțelor armate suedeze din Gotland, leagă direct controlul insulei de securitatea regională și de NATO: „Dacă poți controla insula Gotland, poți controla întreaga Mare Baltică. Prin urmare, trebuie să menținem controlul aici – pentru Suedia, dar și pentru NATO.” După aderarea Suediei la NATO, insula a devenit un teren constant pentru exerciții militare comune. Totuși, extinderea capabilităților este încetinită de lipsa de echipamente la nivel european, pe fondul cererii ridicate, în special pentru sisteme de artilerie, ceea ce prelungește timpii de livrare, potrivit aceluiași comandant. Componenta civilă: autosuficiență și pregătire pentru crize Pe lângă dimensiunea militară, autoritățile pun accent pe „apărarea totală” – un model care include pregătirea civilă pentru scenarii de criză, inspirată din lecțiile războiului din Ucraina. Mikael Frisell, directorul general al Agenției Suedeze pentru Apărare Civilă și Reziliență (MSB), argumentează că izolarea geografică poate face insula vulnerabilă, inclusiv prin riscul de a fi blocată în caz de conflict, motiv pentru care se urmărește transformarea Gotland într-o zonă cât mai autosuficientă. Serviciile de urgență sunt instruite pentru: gestionarea unui număr mare de victime; neutralizarea muniției neexplodate; căutare și salvare în clădiri dărâmate. La nivel comunitar, inițiative precum Stark socken („Comunitatea Puternică”) implică locuitorii din mediul rural în cartografierea surselor de apă, verificarea stocurilor de alimente și a generatoarelor și organizarea unor centre comunitare unde oamenii se pot adăposti, găti și primi informații în caz de criză. În același timp, articolul notează că, deși un atac convențional pe termen scurt este considerat puțin probabil, riscurile de spionaj și sabotaj rămân ridicate, iar oficialii suedezi avertizează că un eventual acord de încetare a focului în Ucraina ar putea permite Rusiei să își redirecționeze rapid forțele către Finlanda și statele baltice. Modelul de „apărare totală” din Gotland este prezentat ca reper pentru reziliența în fața amenințărilor hibride și ar fi atras atenția altor state NATO, inclusiv a Marii Britanii. [...]
NATO a făcut pentru prima dată poliție aeriană de pe un portavion european , după ce două avioane britanice F-35 au decolat de pe HMS Prince of Wales pentru a escorta un avion rusesc de patrulare maritimă care s-a apropiat de grupul de luptă aflat sub comanda Alianței, relatează HotNews , citând BBC. Incidentul a avut loc joi în Marea Norvegiei, dar a fost făcut public luni. Potrivit Ministerului britanic al Apărării, avionul rus Tu-142 „Bear-F” a zburat la altitudine joasă și „la o distanță inutil de mică” de portavion, iar în zonă „se crede” că a aruncat în apă 10 sonobuoy-uri – dispozitive care folosesc sonar pentru detectarea submarinelor. Forțele britanice au încercat să contacteze aeronava pe frecvențele internaționale, însă aceasta nu a răspuns. În aceste condiții, cele două F-35 au fost lansate de pe portavion pentru a escorta avionul rus departe de grupul de luptă. Oficialii britanici au descris activitatea Rusiei în Marea Norvegiei drept „periculoasă și neprofesionistă”. Ce înseamnă „premiera” pentru operațiunile NATO Evenimentul este prezentat ca o premieră deoarece ar fi prima dată când NATO desfășoară operațiuni de poliție aeriană de pe un portavion european, un detaliu cu relevanță operațională: extinde practic modul în care Alianța poate reacționa rapid în zone maritime sensibile, fără a depinde exclusiv de baze terestre. Contextul: grupul de luptă și mesajul de descurajare Grupul de luptă condus de HMS Prince of Wales este dislocat în largul Islandei și are la bord 1.500 de militari. Din componență fac parte portavionul, distrugătorul HMS Duncan (tip 45), avioane F-35, elicoptere Merlin și Wildcat, cu sprijin logistic de la nava-cisternă RFA Tidespring. Secretarul britanic al Apărării, Dan Jarvis, a declarat pentru Channel 4 News că amenințarea Rusiei există „în toate domeniile” – de la sub apă până la spațiul cibernetic – și a susținut că astfel de desfășurări îmbunătățesc descurajarea și apărarea în cadrul NATO. Presiune pe bugetele de apărare În același context, guvernul britanic a publicat recent planul privind investițiile în apărare, iar premierul în exercițiu Keir Starmer a anunțat o creștere de 15 miliarde de lire sterline (aprox. 88 miliarde lei) a cheltuielilor militare, parțial finanțată prin reducerea bugetelor altor ministere. Nivelul investițiilor este contestat de opoziție și de voci din armată, care îl consideră insuficient raportat la riscurile atribuite Rusiei. NATO a estimat, totodată, că Rusia ar putea fi pregătită să recurgă la forța militară până în 2030, ceea ce pune aceste episoade de „testare” a apărării într-un cadru mai larg de planificare și reacție operațională. [...]
NATO pregătește contracte de „câteva zeci de miliarde de dolari” pentru achiziții militare , într-un semnal că țintele mai ambițioase de cheltuieli se traduc în comenzi concrete pentru industria de apărare, potrivit Agerpres . Anunțul a fost făcut de secretarul general al NATO, Mark Rutte , la Ankara, în ajunul summitului Alianței care începe marți. Rutte a spus că noile contracte, estimate la „câteva zeci de miliarde de dolari”, ar urma să permită dotarea cu „echipamente esențiale” pentru descurajare și apărare. În termeni simpli, este vorba despre achiziții care cresc capacitatea militară a NATO și care, implicit, pot accelera producția și livrările în lanțurile industriale de apărare. Cheltuieli mai mari, presiune pentru planuri credibile până în 2035 Șeful NATO a indicat că aliații europeni și Canada și-au ridicat deja cheltuielile totale de apărare la circa 4% din PIB. El a mai afirmat că, anul trecut, aceștia au cheltuit cu aproape 20% mai mult pentru „apărarea propriu-zisă” față de anul anterior. Pentru 2025 și 2026 cumulat, Rutte a avansat cifra de 258 de miliarde de dolari (aprox. 1.186 miliarde de lei) în „investiții suplimentare”, adăugând că „tendința continuă”. La summitul de anul trecut de la Haga, statele NATO au convenit ca până în 2035 cheltuielile de apărare să ajungă la 5% din PIB, împărțite astfel: 3,5% din PIB pentru investiții în apărarea propriu-zisă; 1,5% din PIB pentru cheltuieli conexe apărării. Rutte a spus că la Ankara se așteaptă ca țările să prezinte „planuri clare, concrete și credibile” pentru atingerea țintei de 5%. Context: presiunea SUA și agenda Ucraina În declarațiile citate de Agerpres , Rutte a amintit criticile repetate ale președintelui american Donald Trump privind nivelul insuficient al investițiilor europene în apărare și amenințările legate de o posibilă retragere a SUA din Alianță dacă unele state nu își asumă mai mult din povara securității. În paralel, secretarul general a insistat că NATO trebuie să se asigure că Ucraina primește sprijinul necesar pentru a se apăra de Rusia, făcând apel ca aliații „să își asume deplin responsabilitățile” în acest sens. Mesaj către NATO și dinspre China Rutte a mai afirmat că testul cu rachetă efectuat luni de China de pe un submarin cu propulsie nucleară în Pacific „trimite un mesaj către NATO” și a invocat sprijinul Chinei pentru Moscova, pe care l-a descris drept „furnizor esențial” în războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Summitul NATO de la Ankara începe marți, iar anunțurile privind contractele sunt așteptate să fie parte a pachetului de măsuri legate de consolidarea capacităților de apărare ale Alianței. [...]
Țările de pe flancul estic al NATO își întăresc apărarea pe cont propriu, pe fondul incertitudinii privind sprijinul SUA , iar Finlanda și Polonia accelerează investițiile în fortificații, rezerve și capabilități militare pentru scenariul în care primele zile ale unui conflict cu Rusia ar putea fi gestionate local, potrivit Politico . Reportajul descrie o Europă care „aleargă” să-și întărească frontiera estică, pe măsură ce președintele american Donald Trump pune sub semnul întrebării garanțiile tradiționale de securitate și semnalează reducerea amprentei militare a SUA în Europa. În paralel, imagini din satelit indică o consolidare a prezenței militare ruse la granița cu Finlanda și alte state UE, inclusiv prin construirea de barăci și dislocarea de vehicule militare, în ceea ce șeful informațiilor militare suedeze a descris drept pregătire pentru o posibilă confruntare cu NATO. Finlanda: „apărare totală”, rezerve mari și revenirea la mine antipersonal Finlanda, care are cea mai lungă frontieră a alianței cu Rusia (1.343 km), își bazează pregătirea pe conceptul de „apărare totală” – populație mobilizabilă, reziliență civilă, adăposturi și o armată proiectată să lupte și fără sprijin imediat din partea aliaților. Un oficial finlandez citat în material spune că țara pornește de la premisa că „va lua primul șoc” înainte ca Articolul 5 să fie activat. Câteva repere operaționale menționate: Finlanda poate mobiliza aproape 870.000 de rezerviști dintr-o populație de 5,6 milioane, cu o țintă de 1 milion până în 2031. Cheltuie „aproape 3%” din PIB pentru apărare și intenționează să urce la 5% până în 2035. Forțele aeriene se așteaptă să primească în lunile următoare avioane F-35 fabricate în SUA. Pe componenta terestră, Finlanda are unul dintre cele mai mari arsenale de artilerie din Europa, în timp ce adaptarea la războiul cu drone este încă în curs, ca în multe armate europene. Un element cu impact direct asupra industriei și achizițiilor militare este schimbarea de politică privind minele antipersonal. Finlanda, alături de Polonia și statele baltice, s-a retras anul trecut din Convenția de la Ottawa, argumentând că Rusia nu a aderat la tratat și folosește deja astfel de arme în Ucraina. Ofițeri finlandezi citați confirmă planuri de achiziție de mine antipersonal „în lunile următoare”, cu precizarea că nu ar urma să fie desfășurate în timp de pace, ci păstrate pentru un scenariu de amenințare iminentă. Exerciții și lecții tactice: terenul finlandez limitează blindatele și dronele În mai, două exerciții multinaționale în sud-estul Finlandei – Northern Star 26 și Karelian Sword 26 – au fost concepute și ca „școală de teren” pentru aliați (inclusiv Franța și Regatul Unit) în mediul specific nordic: păduri, lacuri, mlaștini. Karelian Sword 26 a inclus circa 10.000 de militari într-un scenariu de invazie simulată. Una dintre concluziile operaționale relatate: vehiculele blindate și dronele sunt mai puțin potrivite pentru pădurile Finlandei, iar dronele comerciale au dificultăți în a detecta trupele în vegetație fără camere termice. „IQ nuclear” și limitele autonomiei europene Materialul punctează și o zonă unde pregătirea națională nu poate substitui sprijinul american: descurajarea nucleară. De la aderarea la NATO, Finlanda a intrat în Grupul de Planificare Nucleară , a participat la exerciții și a început să-și ajusteze cadrul legislativ. În iunie, parlamentarii finlandezi au ridicat restricții privind transportul și stocarea armelor nucleare pe teritoriul țării, o schimbare descrisă ca mai controversată decât dezbaterea despre aderarea la NATO. În acest context, ministrul apărării Antti Häkkänen a recunoscut discuții cu Franța despre propunerea președintelui Emmanuel Macron de a extinde descurajarea nucleară franceză către alte state europene, deși rămâne neclar ce ar însemna concret o astfel de participare pentru Helsinki. Polonia: „Scutul Estic” și riscul de decalaj între plan și execuție Pe segmentul polonez al flancului estic, reportajul descrie proiectul de fortificații „ Eastern Shield ” (Scutul Estic), inspectat în noiembrie 2024 de premierul Donald Tusk la granița cu enclava rusă Kaliningrad. La circa un an și jumătate distanță, proiectul este descris ca fiind aproximativ la jumătatea drumului către termenul-limită din 2028, însă pe teren apar întreruperi vizibile ale lucrărilor: după o porțiune cu bariere antitanc din beton, fortificațiile „se termină brusc”, iar un localnic spune că activitatea intensă dinaintea vizitei premierului a fost urmată de oprirea operațiunilor. În ansamblu, Polonia își completează mesajul de descurajare cu bariere, senzori, drone și extinderea rapidă a armatei, pe fondul unei campanii accelerate de achiziții de armament după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. De ce contează Dincolo de dimensiunea militară, miza imediată este una operațională și bugetară: statele de pe linia întâi își proiectează apărarea plecând de la ipoteza unei întârzieri sau reduceri a sprijinului american, ceea ce împinge în sus cheltuielile, achizițiile și ritmul de construire a infrastructurii defensive. În același timp, reportajul indică o vulnerabilitate practică: între planurile ambițioase și implementarea efectivă pe teren pot apărea sincope care slăbesc credibilitatea descurajării. [...]
Un plan de reducere masivă a trupelor SUA din Europa a fost oprit în ultimul moment , după intervenția Casei Albe, iar măsura ar fi vizat inclusiv România, potrivit Adevărul . Informația, relatată inițial de Wall Street Journal , indică tensiuni interne la Washington și un risc de instabilitate operațională pentru flancul estic al NATO, într-un moment în care Alianța discută atât nivelul forțelor americane, cât și bugetele de apărare ale statelor membre. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, ar fi intenționat să anunțe la Bruxelles, luna trecută, „tăieri masive” ale efectivelor americane dislocate în Europa, potrivit The Wall Street Journal . Conform sursei, reducerile ar fi depășit ca amploare atât anularea trimiterii unei brigăzi blindate în Polonia, cât și retragerea anterioară a brigăzii de infanterie din România . Casa Albă a blocat planul, dar reevaluarea rămâne pe masă Planul ar fi fost blocat după ce a ajuns la Marco Rubio, consilier pe securitate națională al lui Donald Trump, și la alți oficiali-cheie de la Casa Albă. În locul anunțului privind tăieri, Hegseth s-a limitat la a comunica lansarea unei „reevaluări” a prezenței militare americane în Europa, proces care ar putea dura până la jumătate de an. Casa Albă a refuzat să comenteze subiectul și a redirecționat întrebările către Pentagon. Purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării, Sean Parnell, a declarat: „Secretarul Hegseth s-a asigurat doar că mesajul său respectă linia și agenda președintelui, fără a-i îngrădi acestuia opțiunile strategice.” Efecte în NATO: presiune pe aliați și fricțiuni diplomatice Nivelul trupelor americane din Europa și bugetele de apărare ale aliaților sunt prezentate drept teme centrale pentru discuțiile de săptămâna viitoare, când Trump urmează să se întâlnească cu liderii NATO la Ankara, în Turcia. În același timp, în interiorul Alianței există temeri că tensiunile cu Trump vor domina agenda, iar pe fondul acestor neînțelegeri aliații „ar urma” să anuleze summitul NATO din 2027, programat inițial în Albania, potrivit materialului citat. Trump a reacționat într-o postare pe rețelele sociale, susținând că SUA suportă disproporționat costurile apărării colective: „Statele Unite cheltuiesc de departe cei mai mulți bani din NATO ca să îi protejeze pe ceilalți, fără să aleagă cu niciun beneficiu din treaba asta”. Contextul strategic: pivot spre Pacific și incertitudine pentru flancul estic Potrivit articolului, strategia de apărare a Pentagonului indică o schimbare de direcție: Washingtonul ar urmări să își reducă prezența militară din Europa pentru a-și concentra resursele în Pacificul de Vest și în Emisfera Vestică, în ideea ca statele europene să își asume „direct și integral” apărarea convențională a continentului. Materialul notează și primele „fracturi diplomatice” generate de decizii recente: anularea rotației unei brigăzi blindate în Polonia a atras critici în Congresul SUA și a nemulțumit Varșovia, inclusiv pentru că oficialii polonezi ar fi aflat din presă. Decizia l-ar fi surprins și pe Trump, care l-a sunat pe șeful Pentagonului pentru explicații. Ulterior, Trump a promis trimiterea a 5.000 de soldați în Polonia, însă, potrivit oficialilor americani citați, până în prezent nu a fost dislocată nicio trupă suplimentară. [...]
Summitul NATO de la Ankara ar putea redesena rolul SUA în apărarea Europei , iar o eventuală „plecare” a trupelor americane de pe continent este puțin probabilă, susține fostul președinte Traian Băsescu , potrivit news.ro . În opinia sa, miza centrală a reuniunii este stabilirea „cât și cum” se vor implica Statele Unite în cadrul Alianței, inclusiv în situații de criză. Băsescu a declarat la Digi 24 că summitul este „cel mai important” de la înființarea NATO, chiar dacă au existat și alte reuniuni relevante, precum cele de extindere. El a indicat că discuțiile vor urmări, între altele, dimensiunea și regulile intervenției SUA în cadrul organizației. Ce teme ar urma să fie pe agenda summitului Fostul președinte a enumerat câteva dosare care ar urma să fie abordate la Ankara: Ucraina și flancul estic , inclusiv susținerea financiară pentru Kiev; Băsescu spune că se prefigurează aprobarea unui sprijin de 70 de miliarde din partea NATO în acest an și încă 70 de miliarde anul viitor; respectarea condițiilor de finanțare a apărării , menționând ținta de 5% , din care 3,5% pentru armată și 1,5% pentru investiții în infrastructură militară și cercetare; dimensiunea prezenței trupelor americane în Europa . De ce nu vede realistă retragerea trupelor americane din Europa Băsescu afirmă că retragerea militarilor americani din Europa „nu este fezabilă”, argumentând că securitatea SUA depinde de prezența armatei americane pe continent. În schimb, el anticipează mai degrabă o redimensionare și o repoziționare a forțelor, pe fondul așteptării ca Europa să-și crească în anii următori capacitatea de apărare și reacție. În această logică, accentul s-ar putea muta treptat de la capacitatea americană către capacitatea europeană de apărare , fără ca SUA să iasă din ecuația de securitate a Europei. [...]
