Știri
Știri din categoria Apărare
China a testat o rachetă balistică lansată de pe submarin în Pacific, iar reacția dură a Noii Zeelande și Australiei ridică miza de securitate pentru regiune, potrivit CNN. Beijingul susține că a informat „națiunile relevante” în avans și că exercițiul a fost unul de rutină, însă Wellington și Canberra spun că astfel de acțiuni subminează stabilitatea și riscă să normalizeze testele în apele Pacificului de Sud.
Un purtător de cuvânt al Marinei Armatei Populare de Eliberare, căpitanul superior Wang Xuemeng, a declarat că un submarin a lansat „o rachetă strategică” cu un focos fictiv către „zone relevante de mare liberă” din Oceanul Pacific, iar aceasta „a aterizat cu precizie în apele desemnate”. Oficialul a afirmat că testul face parte din programul anual de instruire militară și că a fost „în conformitate cu dreptul și practica internațională”, fără a viza o țară anume. CNN precizează că a cerut un comentariu Ministerului chinez al Apărării.
Beijingul nu a indicat ce tip de rachetă a fost testat. CNN notează că marina chineză operează două tipuri de rachete balistice lansate de pe submarin, JL-2 și JL-3, iar experți în rachete apreciază că JL-3 ar avea rază suficientă pentru a atinge teritoriul continental al SUA din apele din apropierea coastelor Chinei, inclusiv din Marea Chinei de Sud.
Submarinul balistic principal al Chinei este Type 094 (clasa Jin), iar China operează șase astfel de nave, potrivit articolului. Publicația mai arată că Beijingul raportează rar testele cu rachete; conform Missile Defense Project din cadrul Center for Strategic and International Studies (CSIS), JL-3 ar fi fost testată prima dată în 2018 și încă o dată un an mai târziu.
Ministrul de externe al Noii Zeelande, Winston Peters, a spus că racheta a fost lansată în apele Zonei Denuclearizate a Pacificului de Sud, creată în 1986 prin Tratatul de la Rarotonga, ale cărui protocoale II și III au fost semnate de China în 1987. Protocolul II prevede ca semnatarii să nu folosească și să nu amenințe cu folosirea armelor nucleare împotriva statelor sau teritoriilor din zonă, iar protocolul III interzice testele nucleare în zonă.
Peters a afirmat că Noua Zeelandă a fost informată în aceeași zi despre planul Chinei de a lansa o rachetă balistică cu rază lungă în Pacificul de Sud și a calificat evoluția drept „nedorită și îngrijorătoare”.
„Noua Zeelandă consideră aceasta o evoluție nedorită și îngrijorătoare. Noi, la fel ca vecinii noștri din alte țări din Pacific, nu avem niciun interes ca China să folosească Pacificul de Sud ca loc de testare pentru capabilități de rachete”, a declarat Winston Peters.
În Australia, ministra de externe Penny Wong a numit testul „destabilizator pentru regiune” și a spus că trebuie privit în contextul unei „consolidări militare rapide” a Chinei, despre care a afirmat că nu oferă nivelul de transparență și reasigurare a intențiilor pe care regiunea îl așteaptă.
CNN amintește că testele cu rachete sunt, în general, activități obișnuite pentru puterile nucleare, oferind exemple recente: marina SUA a testat în septembrie anul trecut de patru ori racheta Trident lansată de pe submarin, India a testat o rachetă balistică lansată de pe submarin în decembrie, iar Rusia a testat o astfel de rachetă în octombrie.
În același timp, articolul plasează episodul în dinamica mai largă a modernizării forțelor nucleare chineze și amintește de testul din septembrie 2024, când China a lansat un ICBM (rachetă balistică intercontinentală) în Pacific: o rachetă DF-31B capabilă nuclear, trasă de pe insula Hainan către Pacificul deschis, în apropiere de Polinezia Franceză, primul astfel de test în ocean deschis în 44 de ani.
Publicația citează și un raport al Departamentului Apărării al SUA, potrivit căruia China își desfășoară de regulă testele în interiorul granițelor, menționând că în decembrie 2024 ar fi lansat mai multe ICBM-uri în succesiune rapidă dintr-o bază de antrenament din vestul țării, „indicând capacitatea de a lansa rapid mai multe ICBM-uri din silozuri”. Raportul din decembrie 2025 al Pentagonului despre puterea militară a Chinei este citat cu evaluarea că Armata Populară de Eliberare vede astfel de teste drept „o opțiune pentru operațiuni de descurajare nucleară de intensitate medie spre ridicată”.
Pentru statele din Pacific, miza imediată nu este doar testul în sine, ci riscul ca astfel de lansări să devină mai frecvente în regiune, în condițiile în care China nu a precizat tipul rachetei și menține un nivel limitat de detaliere publică a activităților sale de testare.
Recomandate
Iranul își întărește infrastructura critică și își pregătește populația pentru un nou conflict , într-un efort de descurajare a unor eventuale atacuri americane după alegerile din SUA, potrivit Digi24 , care citează o analiză The Wall Street Journal . Miza imediată ține de securitatea energetică și de transport în Golf: escaladarea ar crește riscul pentru instalații petroliere, rute maritime și infrastructură digitală regională. Iranul a transmis, public și în discuții private cu oficiali din regiune, că va răspunde printr-o escaladare mai amplă dacă SUA lansează noi atacuri. În paralel, imagini din satelit indică lucrări de fortificare în jurul unor locații sensibile, inclusiv instalații nucleare și zone de frontieră, pentru a le face mai rezistente la lovituri. Fortificare și mobilizare internă, pe fondul vulnerabilităților militare Materialul arată că Teheranul are „puține mijloace” de apărare împotriva aviației avansate a SUA, a bombardierelor de mare altitudine și a rachetelor de croazieră, ceea ce împinge regimul să mizeze pe descurajare prin amenințări și pe pregătiri defensive. În plan intern, guvernul ar pregăti populația pentru un nou război printr-o campanie de mobilizare și propagandă: de la mitinguri pro-regim până la promovarea unor instruiri civile pentru folosirea rachetelor antiaeriene portabile și a armelor de precizie. Sunt menționate și acțiuni ale forțelor paramilitare, inclusiv activități în grădinițe, precum și antrenamente prezentate public de Garda Revoluționară, inclusiv pentru unități feminine. Amenințări regionale: petrol, cabluri de internet și Strâmtoarea Ormuz Potrivit sursei, oficiali iranieni au lăsat să se înțeleagă că ar putea recurge la incursiuni terestre în state vecine. Mohsen Rezaei, cel mai înalt oficial iranian în domeniul securității naționale, a indicat că Teheranul ar putea viza Emiratele Arabe Unite, dar și „centrele de date și cablurile de internet” din regiune. Separat, Iranul ar fi avertizat oficiali arabi că ar putea lovi ținte regionale, inclusiv instalații petroliere saudite, într-un nou conflict. Contextul este deja tensionat: în weekend, militanții houthi din Yemen, susținuți de Iran, au atacat aeroportul din Riad, iar în zona Strâmtorii Ormuz au fost lovite cel puțin trei nave comerciale, potrivit organizației britanice Maritime Trade Operations, afiliată Marinei Regale. Tot duminică, un atac cu drone a provocat un incendiu la petrolierul „Petro Dolphin”, în apropiere de Oman, doi marinari indieni fiind dați dispăruți. SUA își întăresc prezența militară în regiune În oglindă, armata SUA își pregătește opțiuni pentru o eventuală reluare a conflictului: un al treilea grup de luptă format din portavioane și o unitate expediționară a Infanteriei Marine se îndreaptă spre Orientul Mijlociu, iar Pentagonul ia în calcul trimiterea de echipamente suplimentare de apărare aeriană și muniții către bazele din regiune, potrivit aceluiași articol citat. Deși președintele Donald Trump a exclus săptămâna trecută un atac înainte de alegerile intermediare din 3 noiembrie, publicația notează că acesta a discutat public posibilitatea unei lovituri asupra complexului nuclear de la Muntele Târnăcop/Pickaxe Mountain, iar oficiali americani spun că sunt pregătite mai multe opțiuni. De ce contează: riscul se mută pe ținte economice și infrastructură critică Analiza indică faptul că, după mai bine de șapte luni de la izbucnirea războiului, conflictul rămâne în mare parte într-un impas, iar ambele părți caută să-l rupă în favoarea lor. În acest cadru, amenințările privind instalațiile petroliere, rutele maritime din Strâmtoarea Ormuz și infrastructura digitală regională cresc riscul unor șocuri economice și operaționale în Golf, cu efecte potențiale asupra fluxurilor de energie și transport. În același timp, potrivit unei evaluări citate în material, „starea de război” ar servi și ca instrument politic intern pentru Teheran, inclusiv ca modalitate de a devia atenția de la presiunea economică generată de sancțiuni și de restricțiile asupra zborurilor către Iran. [...]
SUA transmit aliaților că Europa coboară pe lista de priorități, iar asta împinge NATO spre o redistribuire a forțelor și a costurilor de apărare , potrivit HotNews . Ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a cerut modernizarea infrastructurii militare a Alianței pentru a muta forțe și echipamente „de la vest la est”, în timp ce Washingtonul își reevaluează prezența militară pe continent. Declarațiile au fost făcute la o masă rotundă organizată în cadrul Forumului de Securitate de la Varșovia, în contextul în care SUA își revizuiesc poziționarea globală a forțelor. În același timp, Whitaker a indicat că Europa este abia a patra prioritate strategică a Washingtonului, după securitatea internă, emisfera vestică și Pacific, conform Politico . Ce înseamnă „mutarea de la vest la est” pentru NATO Whitaker a susținut că Alianța trebuie să-și actualizeze infrastructura pentru a putea reloca rapid trupe și tehnică spre flancul estic, „unde ne-am aștepta la orice conflict viitor”. În acest cadru, el a indicat mai multe puncte vulnerabile care ar intra în atenția procesului de reevaluare a prezenței americane în Europa: baze militare învechite; lanțuri de aprovizionare cu combustibil; acorduri care reglementează staționarea trupelor americane în Europa; mobilitatea militară (capacitatea de a deplasa rapid resurse și forțe). Oficialul american a invocat și discuțiile cu comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius , pe tema mobilității militare și a transferului de resurse către est. În paralel, oficiali europeni au avertizat că Rusia ar putea fi pregătită să atace o țară NATO până la finalul acestui deceniu. Mesajul către Europa: mai multă autonomie și cheltuieli mai mari Whitaker nu a anunțat o decizie concretă privind relocarea sau retragerea trupelor americane, dar a spus explicit că SUA își reevaluează angajamentele globale pentru a evita „dispersarea excesivă” a resurselor militare și pentru a împinge aliații spre o capacitate mai mare de autoapărare. „Statele Unite nu se retrag. Vă cerem doar să faceți un pas înainte.” În același registru, el a criticat statele care nu își respectă angajamentele privind cheltuielile de apărare, dând exemplul Cehiei, care ar aloca aproximativ 1,8% din PIB, sub pragul actual de 2% stabilit de NATO. Unde se leagă poziția UE și a aliaților din est Andrius Kubilius a pledat pentru reducerea dependenței militare a Europei de Washington, menționând eforturile UE de a-și dezvolta capacități proprii, inclusiv sisteme de apărare împotriva dronelor, comunicații prin satelit și supraveghere. La aceeași dezbatere, consilierul prezidențial polonez Marcin Przydacz a cerut accelerarea cheltuielilor de apărare în Europa de Vest și a insistat că NATO, nu UE, trebuie să rămână responsabilă pentru apărarea colectivă a Europei. În lipsa unor decizii anunțate, semnalul operațional rămâne însă unul direct: Washingtonul își reordonează prioritățile, iar europenii sunt așteptați să acopere mai mult din efortul de apărare, inclusiv prin investiții care să permită mutarea rapidă a forțelor către flancul estic. [...]
Ucraina își schimbă rapid apărarea aeriană pentru a opri dronele rusești cu reacție , care zboară mai repede și reduc fereastra de reacție a apărătorilor, potrivit Kyiv Post . Ministerul ucrainean al Apărării spune că Rusia trimite „grupuri mici” de astfel de drone în regiuni diferite, iar Kievul caută soluții de interceptare mai ieftine și mai ușor de extins, însă producția și instruirea rămân blocaje. Noile drone rusești au început deja să producă efecte operaționale. Pe 10 octombrie, muniții rătăcitoare cu turboreactor au avariat facilități de distribuție a energiei în regiunea Kiev, rănind patru persoane și provocând căderi de tensiune care au oprit toate cele trei linii de metrou și au scos din funcțiune stații municipale de pompare a apei. De ce contează: viteza comprimă timpul de detectare și interceptare Ministerul Apărării indică faptul că dronele cu reacție zboară cu aproximativ 400 km/h, ceea ce scurtează timpul disponibil pentru detectare și angajare. În paralel, rachetele balistice rămân o problemă separată, dar accentul imediat se mută pe această categorie de drone, mai greu de contracarat cu mijloacele folosite împotriva dronelor cu elice. Ministrul Apărării, Ievhen Hmara, descrie schimbarea ca pe o transformare a amenințării, pe fondul unei eficiențe ridicate împotriva dronelor „Shahed” standard: „Eficiența contracarării dronelor standard «Shahed» depășește deja 90%. Principala provocare acum sunt dronele cu reacție, care necesită viteze de interceptare diferite.” Cum răspunde Kievul: soluții „mai ieftine”, dar greu de scalat Deși ministerul spune că nu oferă detalii despre „inovațiile” folosite (menționând RBC-Ukraine ca sursă pentru formularea privind „interceptarea inovatoare”), materialul indică mai multe direcții de lucru: F-16 cu tunuri de 20 mm : piloții ar fi folosit deja tunurile împotriva dronelor cu reacție, iar Ucraina urmărește „zeci de mii” de cartușe, ca alternativă mai ieftină la rachetele aer-aer. Interceptori dedicați : ministerul testează și standardizează („codifică”) modele capabile să doboare drone cu reacție; producătorii lucrează cu armata la prototipuri, inclusiv o dronă cu reacție numită Griffen , despre care se afirmă că a interceptat cu succes o țintă în iulie. Program de „rachete mici” : președintele Volodîmîr Zelenski spune că sunt așteptate rezultate în a doua jumătate a lunii, iar producția ar urma să crească dacă testele reușesc. Turele cu tun controlate de inteligență artificială : ar fi fost desfășurate în jurul Kievului în octombrie, după ce Rusia a început să vizeze poduri peste Nipru; relatările citate indică 12 instalate și încă opt planificate, cu avertismentul unui consilier în apărare că reprezintă doar „ultima linie” și nu pot proteja întregul oraș. Problema majoră rămâne extinderea rapidă a acestor soluții . Associated Press este citată cu estimarea că accelerarea producției de interceptori și instruirea piloților ar putea dura trei până la șase luni , depășind o țintă de final de octombrie. RBC-Ukraine mai notează că complexitatea tehnică și costurile ridicate ale componentelor , în special ale motoarelor cumpărate în mare parte din străinătate, limitează ritmul de producție al interceptorilor cu reacție. De la „experiment” la utilizare în masă: creșterea volumelor în 2026 Dronele cu reacție nu sunt complet noi în conflict, însă utilizarea lor ar fi crescut puternic. Potrivit publicației de apărare Militarnyi, Rusia ar fi lansat aproximativ 1.400 de drone Geran cu reacție în primele luni din 2026, față de 180 în tot anul 2025. Totodată, Rusia ar fi început lansările Geran-4 în mai, iar Forțele Aeriene ucrainene au afirmat în august că, în unele atacuri, până la două treimi dintre drone erau cu reacție, cu circa 2.850 lansări documentate într-o singură lună și aproape 3.500 în septembrie. Pentru Ucraina, miza imediată este să transforme rapid testele și soluțiile punctuale în capacități repetabile, cu costuri sustenabile și producție suficientă, într-un context în care viteza și altitudinea acestor drone reduc eficiența mijloacelor clasice de apărare apropiată. [...]
NATO își întărește postura de descurajare pe flancul estic , pe fondul intensificării „atacurilor hibride” atribuite Rusiei și al incertitudinilor legate de viitoarea prezență militară americană în Europa, potrivit HotNews . Comandantul suprem al forțelor aliate în Europa, generalul american Alexus Grynkewich, a transmis la Varșovia că Alianța este „gata să lupte, chiar în această seară” dacă un stat membru ar fi atacat. Mesajul operațional: răspuns rapid și „ripostă masivă” În cadrul Forumului de Securitate de la Varșovia, Grynkewich a descris NATO drept o alianță defensivă, dar a insistat că orice atac asupra unui aliat va fi blocat, neutralizat și respins, astfel încât să devină „absolut inutil”. „Dacă cineva este suficient de nesăbuit încât să ne atace, vom riposta.” Generalul a susținut că un răspuns NATO nu s-ar limita la zona atacată, ci ar viza și infrastructura care „susține, menține și controlează” forța atacatoare. „Aceasta include nu doar forța atacatoare în sine, ci tot ceea ce susține, menține și controlează acea forță.” În același timp, el a spus că nu consideră un conflict „iminent sau inevitabil”. De ce contează: „zona gri” și presiunea asupra sprijinului pentru Ucraina Declarațiile vin într-un context de tensiuni crescânde între Europa și Rusia. Guverne europene acuză Moscova de o campanie de sabotaj, incursiuni cu drone și atacuri cibernetice, iar Rusia a avertizat luna trecută că ar folosi arme nucleare dacă NATO ar încerca să-i izoleze exclava Kaliningrad , notează articolul. Grynkewich a explicat că a ales să vorbească public despre planuri tocmai pentru a reduce neliniștea produsă de acte recente de sabotaj și incendiere și pentru a-i asigura pe „cei un miliard de cetățeni” ai Alianței că NATO „are totul sub control”. Separat, el a îndemnat statele europene să indice explicit când consideră Rusia responsabilă pentru astfel de acțiuni, argumentând că atribuirea publică ridică „costurile” pentru actorii implicați și are efect de descurajare. În viziunea sa, activitatea Rusiei în Europa urmărește să slăbească voința aliaților de a continua sprijinul pentru Kiev. Ce se schimbă pe teren: „Eastern Sentry” și efectul de descurajare Generalul a indicat că inițiative NATO precum misiunea „Eastern Sentry”, lansată pe 11 septembrie și care include resurse ale unor aliați precum Danemarca, Franța, Marea Britanie și Germania, ar fi produs deja efecte. „Rușii au fost mult mai atenți să evite trecerea frontierei cu drone în țările baltice sau în Polonia de când am implementat misiunea «Eastern Sentry».” Contextul politic: reevaluarea prezenței SUA în Europa În plan mai larg, articolul plasează aceste mesaje într-un moment de „vulnerabilitate” pentru Europa: Statele Unite reevaluează în prezent prezența militară pe continent, iar decizia ar urma să fie anunțată la sfârșitul anului și ar putea include reduceri de efective. În paralel, țările europene își accelerează consolidarea forțelor armate, pe fondul îndoielilor privind nivelul sprijinului american sub administrația președintelui Donald Trump. Grynkewich a încercat să reducă aceste îngrijorări, afirmând că Trump ar fi vorbit cu „dragoste” la summitul NATO de la Ankara din iulie. Ce urmează Pe termen scurt, miza este gestionarea incidentelor din „zona gri” — sabotaj, atacuri cibernetice, drone — care rămân sub pragul unui act de război, dar pot escalada. Pe termen mediu, atenția se mută și către decizia Washingtonului privind postura militară în Europa, care poate influența planificarea operațională și ritmul investițiilor europene în apărare. [...]
Rusia își ajustează racheta aerobalistică Kinzhal prin dezvoltarea unui nou focos exploziv-fragmentar , pe fondul unor probleme de precizie care ar fi redus comenzile interne și ar fi împins industria să redirecționeze capacități către Iskander-M, potrivit Kyiv Post , care citează evaluarea serviciului de informații militare al Ucrainei (HUR) . HUR a anunțat pe 12 octombrie că Rusia lucrează la o versiune a rachetei Kinzhal lansate din aer, echipată cu un focos exploziv-fragmentar (care produce efecte atât prin suflul exploziei, cât și prin schije). Agenția ucraineană sugerează că modificarea ar putea fi o reacție la probleme de ghidaj, întrucât precizia este critică pentru focosul penetrant folosit împotriva țintelor fortificate. Ce se schimbă la Kinzhal și de ce contează În forma actuală, Kinzhal (9-S-7760, cunoscută și ca Kh-47M2) are două configurații de focos: unul penetrant exploziv și unul nuclear, iar specificațiile publicate indică o greutate a focosului de 450 kg. Noua variantă ar adăuga o opțiune exploziv-fragmentară, ceea ce ar indica o adaptare a modului de utilizare, dacă problemele de precizie limitează eficiența loviturilor asupra țintelor „întărite”. Impact operațional: comenzi mai mici și pivot spre Iskander-M Potrivit HUR, Rusia a redus semnificativ comenzile de stat pentru rachete Kinzhal în 2026 și a redirecționat capacități de producție, componente și materii prime către racheta balistică Iskander-M (9M723), lansată de la sol. Serviciul ucrainean pune această schimbare pe seama: problemelor de precizie ale Kinzhal; limitărilor platformelor aeriene folosite la lansare. Kinzhal este transportată de interceptoare MiG-31I și MiG-31K modificate. HUR susține că aceste aeronave au o durată de viață rămasă limitată și nu mai sunt produse de industria aeronautică rusă, ceea ce ar restrânge, în timp, capacitatea de utilizare a rachetei în configurația actuală. Context tehnic: legătura strânsă cu Iskander-M HUR afirmă că aproximativ 90% dintre componentele Kinzhal sunt comune cu cele ale rachetei Iskander-M 9M723. Diferențele menționate includ o carenă de coadă care se separă după pornirea motorului, un cap radar (radar seeker) descris de Rusia ca funcțional în orice condiții meteo, precum și un sistem activ de bruiaj și echipamente pentru lansarea de ținte false (decoy-uri). HUR a publicat evaluarea împreună cu un model 3D interactiv al rachetei și informații despre componente și producători pe platforma sa War & Sanctions. [...]
Un atac cu un proiectil neidentificat asupra Aeroportului Internațional Regele Khalid din Riad a declanșat un incendiu , într-un incident care ridică din nou riscuri operaționale pentru traficul aerian și infrastructura critică din capitala Arabiei Saudite, potrivit Economica . Generalul Turki Al-Malki, purtătorul de cuvânt al coaliției, a spus într-un comunicat de presă că ținta a fost „terminalul de pasageri numărul 4”, iar atacul a provocat un incendiu. Într-o a doua comunicare, publicată pe rețeaua socială X, Al-Malki a afirmat că apărarea antiaeriană a „interceptat și distrus o rachetă de croazieră” în vecinătatea Aeroportului Internațional Regele Khalid. Articolul nu oferă detalii despre autorii atacului, amploarea pagubelor, eventuale victime sau impactul imediat asupra zborurilor, astfel că dimensiunea efectelor operaționale rămâne neclară pe baza informațiilor disponibile. [...]
