Știri
Știri din categoria Apărare
Armata SUA semnează un contract de până la 20 miliarde dolari cu Anduril – accelerare majoră a digitalizării militare continuă modernizarea rapidă a capabilităților operaționale, potrivit Finance Yahoo, care relatează că acordul vizează software, hardware și servicii integrate pe o perioadă de până la 10 ani. Contractul, anunțat oficial în 13–14 martie 2026, începe cu o perioadă de bază de 5 ani și poate fi extins până în martie 2036, conform CNBC TV18. În esență, acordul consolidează peste 120 de achiziții separate într-un singur cadru, reducând birocrația și costurile generate de intermediari, dar și accelerând livrările către unitățile din teren.
Programul include platforma de inteligență artificială Lattice, infrastructură de date, hardware integrat și suport tehnic, toate adaptate cerințelor operaționale moderne, unde viteza de procesare și integrarea sistemelor devin decisive. Pentagonul consideră că această abordare unificată permite reacții mai rapide pe câmpul de luptă, dominat tot mai mult de software și automatizare.
Principalele elemente ale contractului:
Primele rezultate sunt deja vizibile: un contract subsidiar de 87 milioane dolari vizează sisteme anti-dronă bazate pe aceeași platformă Lattice, potrivit TechCrunch. Acest tip de aplicație reflectă presiunea tot mai mare asupra armatei americane de a răspunde rapid amenințărilor emergente, în special celor generate de drone și sisteme autonome.
Fondată de antreprenorul Palmer Luckey, Anduril Industries s-a impus ca un jucător important în domeniul tehnologiilor autonome de apărare, dezvoltând inclusiv drone de recunoaștere precum Ghost-X, notează The Jerusalem Post. Contractul actual marchează o schimbare de strategie pentru armata SUA, care se orientează către soluții comerciale scalabile și implementate rapid, în detrimentul programelor tradiționale, mai lente și mai costisitoare.
Această mutare indică o transformare structurală a modului în care sunt achiziționate și integrate tehnologiile militare, cu accent pe flexibilitate, viteză și eficiență economică.
Recomandate
Un incendiu grav pe portavionul Gerald R. Ford a lăsat 600 de marinari fără paturi și a scos la iveală probleme mai serioase decât cele comunicate inițial de Marina SUA, potrivit Biziday , care citează informații publicate de The New York Times . Focul a izbucnit joia trecută în zona spălătoriei și s-a extins rapid prin sistemul de ventilație către dormitoare, fiind stins abia după aproximativ 30 de ore de intervenție continuă a echipajului. Relatările militarilor aflați la bord indică pagube semnificative în zonele de cazare, unde mobilierul și spațiile de dormit au fost afectate. În consecință, aproximativ 600 de membri ai echipajului au rămas fără paturi și sunt nevoiți să doarmă pe podele sau pe mese. Situația este complicată suplimentar de distrugerea completă a spălătoriei, în condițiile în care echipajul se află pe mare de peste zece luni, fără posibilitatea de a-și spăla hainele și lenjeria. Portavionul USS Gerald R. Ford , cel mai mare și mai nou din flota americană, se află în prezent în Marea Roșie, implicat în operațiuni militare din regiunea Golfului. Nava, cu o lungime de 337 de metri și un echipaj de circa 4.500 de militari, transportă peste 75 de aeronave, inclusiv avioane F-35C. Deși incendiul a fost extins și dificil de controlat, sursele citate susțin că acesta nu a afectat capacitatea operațională a navei, misiunile continuând inclusiv pe durata intervenției. Contextul este unul tensionat: portavionul fusese desfășurat anterior în Mediterana, în apropierea Israelului, după escaladarea conflictului cu Iranul, iar ulterior a fost redirecționat în Marea Roșie. În paralel, alte unități navale americane, precum USS Abraham Lincoln, sunt deja active în regiune, iar Washingtonul ia în calcul trimiterea unui al treilea portavion pentru rotație și mentenanță. Aspecte esențiale ale incidentului: incendiu izbucnit în zona spălătoriei și extins prin ventilație intervenție de aproximativ 30 de ore pentru stingere circa 600 de militari rămași fără spații de dormit distrugerea facilităților de spălare la bord operațiunile militare nu au fost întrerupte Incidentul ridică semne de întrebare privind transparența comunicării oficiale și condițiile de trai ale echipajului în misiuni prelungite, în contextul unei prezențe militare americane intensificate în Orientul Mijlociu. [...]
Traian Băsescu avertizează că echipamentele SUA din bazele românești pot deveni ținte , pe fondul amenințărilor Iranului, potrivit Click . Fostul președinte spune că decizia de a permite armatei americane să utilizeze bazele de la Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii este corectă și servește intereselor strategice ale României, dar atrage atenția că riscurile nu pot fi eliminate complet într-un context internațional imprevizibil. Ce spune Băsescu despre bazele de la Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii Într-o postare pe Facebook, Traian Băsescu precizează că intervenția sa este „doar o părere personală” și că nu urmărește să contrazică pozițiile oficiale ale autorităților române. Reacția vine după ce Iranul a transmis amenințări la adresa României, în legătură cu punerea la dispoziție a celor două baze pentru armata SUA. Băsescu susține că România a acceptat solicitarea Washingtonului, iar decizia ar consolida securitatea națională pe termen lung și relația strategică bilaterală. În același timp, el subliniază că tipul de capabilități ce ar urma să fie dislocate în cele două baze depășește, în opinia sa, sfera strict defensivă. Tipurile de capabilități menționate și riscurile invocate Fostul șef al statului enumeră echipamente precum avioane cisternă (pentru alimentarea în aer a avioanelor de vânătoare și bombardament), drone de cercetare și bombardament, precum și radare pentru dirijarea sistemelor antirachetă și a avioanelor de luptă. Din această perspectivă, el avertizează că Iranul ar putea încerca să lovească echipamentele americane amplasate în România. „Deşi avem o relaţie veche şi bună, este posibil ca Iranul să încerce să lovească echipamentele americane dislocate în bazele de la Kogălniceanu şi Turda.” Băsescu adaugă că, deși România ar dispune de mijloace militare pentru a îndepărta pericolul, „nimeni nu poate garanta eliminarea tuturor riscurilor”. În aceeași logică, el include între amenințări și atacurile teroriste ale islamiștilor radicalizați, respectiv atacurile cibernetice. Reacția MAE și poziția oficială a României În replică, Ministerul Afacerilor Externe afirmă că România nu este parte a conflictului, iar prioritatea sa este efortul diplomatic de de-escaladare, susținut „încă din prima zi” a conflictului. MAE mai arată că acordul bilateral de acces din 2006 oferă Statelor Unite cadrul legal pentru utilizarea continuă a bazelor militare din România. Totodată, ministerul amintește că România găzduiește de peste 10 ani capabilități de apărare antirachetă. În mesajul citat, MAE solicită Iranului „să înceteze aceste atacuri”, pe motiv că pun în pericol vieți omenești și afectează securitatea și economia globală. [...]
România a fost notificată că militari și echipamente americane vor ajunge „de îndată” la baza aeriană Mihail Kogălniceanu , iar primele aeronave ar putea sosi în doar câteva ore sau zile, în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu. Potrivit Digi24 , anunțul a fost făcut de ministrul Apărării, Radu Miruță, care a precizat că desfășurarea de forțe este parte a eforturilor de consolidare a flancului estic al NATO și de creștere a capacității de apărare a României. Oficialul român a declarat că este vorba despre aproximativ 400–500 de militari americani , care vor opera echipamentele și aeronavele dislocate pe teritoriul României. Potrivit acestuia, decizia vine după aprobarea Parlamentului, la propunerea președintelui Nicușor Dan, pentru dislocarea unor capabilități militare suplimentare solicitate de Statele Unite. Ce echipamente militare vor fi trimise Conform informațiilor prezentate după ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării, SUA intenționează să trimită la baza din județul Constanța mai multe capabilități cu rol defensiv, printre care: avioane-cisternă pentru realimentare în aer echipamente de comunicații prin satelit personal militar specializat pentru operarea și mentenanța acestor sisteme Aceste resurse ar urma să fie integrate în infrastructura militară existentă la baza Mihail Kogălniceanu , unul dintre cele mai importante puncte strategice ale NATO din regiunea Mării Negre. Contextul regional al deciziei Decizia vine într-un moment de tensiune majoră în Orientul Mijlociu, pe fondul conflictului dintre Statele Unite și Iran. În acest context, Washingtonul a solicitat dislocarea de capabilități suplimentare în mai multe locații strategice, iar România, membru NATO și partener strategic al SUA, este una dintre aceste poziții cheie. Autoritățile române susțin că prezența militară americană suplimentară reprezintă o garanție de securitate pentru România și pentru flancul estic al Alianței Nord-Atlantice . Controverse politice în Parlament Decizia a provocat însă reacții în Parlament. În timpul dezbaterilor, opoziția a întrerupt discursurile cu fluierături și vuvuzele, iar unele partide au refuzat să voteze solicitarea. Liderul AUR, George Simion , a declarat că formațiunea sa nu a susținut aprobarea deoarece consideră că România riscă să fie implicată într-un conflict militar. De asemenea, parlamentarii POT nu au votat propunerea. În ciuda acestor controverse, majoritatea parlamentară a aprobat dislocarea capabilităților americane, iar potrivit ministrului Apărării, sosirea primelor echipamente este iminentă , fiind doar o chestiune de ore sau zile. [...]
Cinci avioane militare americane de realimentare au fost avariate într-un atac cu rachete lansat de Iran asupra bazei aeriene Prince Sultan din Arabia Saudită, într-un nou episod al conflictului care se extinde în regiunea Golfului. Informația a fost relatată de The Wall Street Journal , citând oficiali americani, și confirmă intensificarea atacurilor iraniene asupra infrastructurii militare a SUA din Orientul Mijlociu. Atacul a vizat Prince Sultan Air Base , situată în apropierea orașului Al Kharj, la aproximativ 60 de kilometri sud de Riyadh. Deși cele cinci aeronave de realimentare ale Forțelor Aeriene americane au suferit avarii, acestea nu au fost distruse, iar lucrările de reparație sunt deja în curs. Potrivit oficialilor citați, nu au existat victime în urma loviturilor . Rolul bazei aeriene în conflict Baza Prince Sultan este un punct strategic pentru operațiunile aeriene ale Statelor Unite în regiune. De aici sunt coordonate misiuni de realimentare în aer pentru avioanele de luptă implicate în bombardamente asupra Iranului, operațiuni care au început după declanșarea conflictului la 28 februarie 2026 . La apogeul desfășurării forțelor, baza găzduia: 16 avioane KC-135 Stratotanker 6 avioane KC-46A Pegasus Aceste aeronave sunt esențiale pentru extinderea razei de acțiune a avioanelor de luptă care participă la atacuri asupra țintelor din interiorul Iranului. Atacuri repetate asupra bazei Conform Long War Journal , apărarea aeriană saudită a interceptat în repetate rânduri rachete balistice și drone lansate spre bază. Totuși, unele proiectile au reușit să treacă de sistemele defensive, provocând pagube infrastructurii și echipamentelor militare. Atacul asupra avioanelor de realimentare vine într-un moment dificil pentru armata americană din regiune. În ultimele zile au fost raportate și alte incidente: trei avioane F-15E Strike Eagle pierdute în urma unui incident de foc prietenesc cu un avion kuweitian un avion KC-135 prăbușit în vestul Irakului , accident soldat cu moartea celor șase membri ai echipajului relocarea unei părți din flota de avioane de realimentare din Arabia Saudită către baze din Europa Conflictul se extinde în regiunea Golfului Loviturile asupra bazei Prince Sultan fac parte dintr-o campanie mai amplă de represalii iraniene care a vizat baze americane, infrastructură energetică și obiective civile din mai multe state arabe, inclusiv Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Bahrain, Qatar, Iordania și Irak. De la începutul războiului, Iranul a lansat mii de rachete și drone , atacurile perturbând transportul aerian și contribuind la blocarea Strâmtorii Hormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru petrolul global. Oficialii americani susțin că forțele SUA și Israel au lovit deja peste 15.000 de ținte iraniene , iar operațiunile militare continuă pe măsură ce conflictul intră în a treia săptămână. [...]
Forțele ucrainene susțin că au scos din funcțiune un feribot militar rusesc în strâmtoarea Kerci , după un atac desfășurat în noaptea de 13 spre 14 martie 2026, care ar fi vizat nave utilizate pentru transportul armamentului către Crimeea ocupată. Potrivit The Kyiv Independent , operațiunea a fost revendicată de Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina (HUR), care afirmă că unități speciale au lovit două nave rusești implicate în logistica militară din zonă. Conform autorităților ucrainene, feribotul feroviar Slavyanin a fost scos din funcțiune în urma atacului, iar nava Avangard a suferit avarii. Ambele făceau parte din sistemul de transport maritim folosit de Rusia pentru a muta armament, muniție și echipamente militare prin strâmtoarea Kerci, una dintre principalele rute logistice către peninsula Crimeea. Operațiunea ar fi inclus și lovituri asupra infrastructurii din Port Kavkaz , situat în regiunea Krasnodar din Rusia, pe istmul Ciushka. Potrivit armatei ucrainene, instalațiile portuare care susțin legătura de feribot cu Crimeea ocupată au fost avariate în același raid. Rolul strategic al strâmtorii Kerci Strâmtoarea Kerci, lungă de aproximativ 35 de kilometri , leagă Marea Neagră de Marea Azov și separă Crimeea de peninsula Taman. În contextul războiului, zona a devenit esențială pentru aprovizionarea trupelor ruse. Principalele rute logistice folosite de Rusia sunt: Podul Kerci (Podul Crimeii) – frecvent atacat de Ucraina și uneori restricționat pentru transport militar; traseul de feribot Kerci–Port Kavkaz – utilizat pentru transporturi grele și materiale periculoase; transportul maritim auxiliar din porturile rusești din Marea Neagră. Din acest motiv, infrastructura feriboturilor a devenit o țintă repetată pentru armata ucraineană. Navele vizate au mai fost atacate Cele două nave implicate în incidentul din martie 2026 au fost deja lovite anterior: Navă Incident anterior Slavyanin atacată cu drone în vara anului 2024 la Port Kavkaz Avangard avariată într-un atac separat care a rupt bordajul tribord Conro Trader un alt feribot din aceeași flotă s-a scufundat după un atac ucrainean în august 2024 Aceste lovituri anterioare au afectat temporar funcționarea traversării cu feribotul din strâmtoarea Kerci . Reacția Rusiei Ministerul rus al Apărării nu a confirmat avarierea navelor. Moscova a anunțat însă că apărarea antiaeriană a interceptat și distrus 87 de drone ucrainene în mai multe regiuni în cursul aceleiași nopți. O campanie mai largă de atacuri Atacul asupra feriboturilor face parte dintr-o serie mai amplă de operațiuni ucrainene menite să afecteze infrastructura militară rusă. În același interval au fost raportate și: o lovitură asupra fabricii de microelectronică Kremniy El din Briansk, care produce componente pentru sistemele de rachete S-300 și S-400; un atac cu drone asupra unei rafinării din sudul Rusiei. Kievul încearcă astfel să reducă capacitatea Moscovei de a transporta echipamente militare către Crimeea , anexată de Rusia în 2014 și folosită ca bază pentru operațiuni militare în sudul Ucrainei. [...]
Statele Unite analizează trimiterea forțelor speciale în Iran pentru a prelua stocul de uraniu îmbogățit , într-o operațiune care ar putea implica trupe americane sau israeliene pe teritoriul iranian, în funcție de evoluția războiului, potrivit Axios . Planul este discutat în cercurile militare și politice de la Washington și Tel Aviv și vizează securizarea celor aproximativ 450 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60% deținute de Iran. Specialiștii avertizează că acest material ar putea fi transformat în uraniu de calitate militară în doar câteva săptămâni , suficient pentru producerea a până la 11 arme nucleare . Operațiune militară extrem de riscantă Potrivit surselor citate de Axios, o astfel de misiune ar presupune trimiterea unor unități speciale pe teritoriul Iranului , pentru a ajunge la instalații nucleare fortificate, multe dintre ele situate în tuneluri subterane . În discuțiile interne au fost analizate două scenarii principale: extracția uraniului din Iran , transportat ulterior într-o altă țară; diluarea materialului nuclear la fața locului , cu ajutorul experților nucleari. Operațiunea ar putea implica atât forțe speciale militare , cât și experți nucleari , inclusiv specialiști ai Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Ce spun oficialii americani În cadrul unei audieri în Congres, secretarul de stat Marco Rubio a fost întrebat dacă stocul de uraniu al Iranului va fi securizat. Răspunsul său a fost direct: „Cineva va trebui să meargă să-l ia”. Președintele Donald Trump nu a exclus posibilitatea unei astfel de operațiuni. Întrebat dacă trupe americane ar putea fi trimise în Iran pentru a securiza materialul nuclear, el a spus că acest lucru ar putea fi luat în calcul „pentru un motiv foarte serios”. Totuși, oficialii subliniază că nu este vorba despre o invazie clasică, ci despre raiduri limitate ale forțelor speciale , cu obiective precise. Unde se află uraniul iranian Conform informațiilor furnizate de oficiali americani și israelieni, cea mai mare parte a uraniului ar fi depozitată în: complexul nuclear Isfahan , în tuneluri subterane; instalațiile Fordow ; situl nuclear Natanz . Loviturile aeriene ale SUA și Israelului asupra acestor obiective au distrus majoritatea centrifugelor iraniene și au blocat accesul la unele depozite, ceea ce ar fi împiedicat mutarea materialului nuclear. Alte obiective strategice analizate În paralel, administrația americană ar analiza și alte operațiuni strategice. Una dintre ele ar viza insula Kharg , punctul prin care trece aproximativ 90% din exporturile de petrol ale Iranului . Un oficial american citat de Axios a explicat că termenul „trupe la sol” nu înseamnă neapărat o operațiune militară de amploare. În realitate, discuțiile vizează raiduri rapide ale forțelor speciale , nu o campanie militară similară cu intervențiile din Irak. [...]
