Știri
Știri din categoria Apărare
Planul Canadei de a strânge până la 100 de miliarde de lire pentru apărare depinde de capital și de țări „ancoră” și riscă să se blocheze fără sprijinul unor state care pot susține un rating de credit triplu A, potrivit Stirile Pro TV. Inițiativa vizează înființarea unei Bănci pentru Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB), care ar urma să ofere finanțare mai ieftină pentru consolidarea capacităților militare ale aliaților.
Banca este promovată de premierul canadian Mark Carney în contextul unui apel pentru o alianță a „puterilor medii”, pe fondul a ceea ce el descrie drept fragmentarea ordinii mondiale tradiționale conduse de SUA. Termenul-limită pentru anunțarea listei de membri fondatori este summitul NATO, unde Canada speră să prezinte un nucleu inițial de aproximativ 10 țări.
Scopul DSRB este să mobilizeze până la 100 de miliarde de lire sterline (133 de miliarde de dolari, aprox. 612 miliarde de lei) sub formă de finanțare ieftină pentru apărare. Principalul obstacol rămâne însă capitalizarea: negociatorul-șef al Canadei pentru proiect, Isabelle Hudon, spune că „capitalul este partea cea mai dificilă a deciziei”, iar anunțul de la summit „nu este garantat”, depinzând de negocierile finale privind angajamentele de capital.
O sursă familiarizată cu discuțiile a indicat că:
În paralel, proiectul rămâne vulnerabil dacă nu atrage state esențiale pentru obținerea unui rating de credit triplu A, element cheie pentru costuri mici de finanțare.
Până acum, singurul sprijin public menționat este Luxemburg, care ar urma să devină sediul european al băncii. Coreea de Sud a avut discuții „productive” cu inițiatorii, iar Hudon a estimat o probabilitate de 50% ca Seulul să adere, posibil mai târziu; în același timp, nicio altă țară din G7 nu este „pe punctul de a se alătura”, deocamdată.
În Europa, mai multe state au analizat propunerea, potrivit unor surse citate în material: Italia, Spania, Turcia, Belgia și Ucraina. Germania s-a distanțat anterior, dar, între timp, s-a alăturat discuțiilor ca observator, conform unui purtător de cuvânt al Ministerului Finanțelor.
Pe de altă parte, Marea Britanie s-a opus aderării, preferând propriul proiect de finanțare a apărării (MDM), dezvoltat împreună cu Țările de Jos și Finlanda, deși ar fi explorat opțiuni de aliniere sau fuziune cu DSRB, potrivit a două surse. Olanda a transmis că nu participă și că rămâne concentrată pe inițiativa MDM.
Inițiativa canadiană se poate lovi de obstacole și din cauza suprapunerii cu alte instrumente europene, fiind menționată competiția cu programul SAFE al Uniunii Europene. În același timp, presiunea pentru creșterea cheltuielilor militare rămâne ridicată: liderii NATO au convenit în iunie 2025 alocarea a 5% din PIB pentru investiții în apărare și securitate până în 2035, pe fondul războiului din Ucraina, al tensiunilor cu Rusia și al îngrijorărilor privind expansiunea militară a Chinei.
Pentru moment, proiectul intră în summit cu o ecuație incompletă: Canada mizează pe „o masă critică” de state, dar lista fondatorilor și nivelul contribuțiilor rămân în negociere, iar orașul-gazdă al băncii (dintr-o listă de cinci orașe canadiene) este puțin probabil să fie anunțat săptămâna viitoare.
Recomandate
Canada vrea să strângă până la 100 de miliarde de lire pentru o „bancă” a apărării , într-o inițiativă care ar putea influența modul în care statele aliate își finanțează investițiile militare și care intră în competiție directă cu instrumente europene precum SAFE , potrivit HotNews . Canada intenționează să anunțe la Summitul NATO de săptămâna viitoare din Turcia numele celor aproximativ 10 națiuni fondatoare ale Băncii de Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB), a declarat pentru Reuters Isabelle Hudon, principala negociatoare a Canadei pentru lansarea proiectului și CEO al Băncii de Dezvoltare a Afacerilor din Canada. Ținta de finanțare a inițiativei este atragerea unor fonduri de până la 100 de miliarde de lire sterline (133 de miliarde de dolari, aprox. 612 miliarde lei), cu scopul de a consolida apărarea națiunilor aliate. Ce se știe despre „lista fondatoare” și ce rămâne incert Hudon a spus că lista inițială ar urma să includă, probabil, doar țări europene, alături de Canada, dar a refuzat să ofere nume. În același timp, a avertizat că anunțul nu este garantat și depinde de negocierile finale cu aliații, inclusiv pe tema angajamentelor de capital. Negociatoarea a indicat și o posibilă extindere în afara Europei: DSRB a avut discuții „productive” cu Coreea de Sud, iar șansele ca statul asiatic să se alăture sunt „50-50”, eventual într-o etapă ulterioară. Miza pentru Europa: competiție cu SAFE și posibile fricțiuni de coordonare Proiectul poate întâmpina obstacole în Europa, unde concurează cu inițiative de apărare deja în derulare, inclusiv programul de achiziții militare SAFE al Uniunii Europene. În acest context, DSRB riscă să adauge încă un canal de finanțare într-un peisaj deja aglomerat, cu potențial de suprapuneri între priorități și reguli. Până acum, singura țară care s-a alăturat public Canadei este Luxemburgul, care va găzdui sediul european al băncii. Hudon a mai precizat că, în afară de Canada, nicio altă țară din G7 nu este „aproape” să se înscrie deocamdată. Context: o inițiativă mai veche, relansată politic de Ottawa DSRB a fost propusă inițial în 2014 de un grup de foști consilieri de securitate din NATO, foști militari de rang înalt și bancheri. În prezent, premierul Mark Carney promovează proiectul ca parte a apelului său pentru o alianță a „puterilor mijlocii”, pe fondul a ceea ce el descrie drept fracturarea ordinii mondiale tradiționale conduse de SUA. [...]
NATO caută să reducă costul apărării aeriene împotriva dronelor , pe fondul creșterii incidentelor în Europa și al lecțiilor din războiul din Ucraina, potrivit Euronews . Miza este una operațională și bugetară: Alianța încearcă să înlocuiască reacțiile scumpe, bazate pe avioane de luptă, cu soluții de interceptare mai rapide și mai ieftine. La reuniunea AIRCOM Industry Day, organizată la baza Ramstein din Germania, lideri militari și reprezentanți ai industriei de apărare au discutat dezvoltarea unor sisteme anti-drone mai eficiente și mai puțin costisitoare. Contextul este dat de incidente recente, precum prăbușirea unei drone în România, încălcarea spațiului aerian al Lituaniei sau suspendarea temporară a zborurilor pe aeroportul din München, episoade care au evidențiat presiunea tot mai mare asupra apărării aeriene NATO. De ce devine modelul actual prea scump În prezent, când o dronă pătrunde în spațiul aerian NATO, este activată operațiunea „Eastern Sentry ”, care presupune ridicarea de la sol a avioanelor de luptă pentru identificarea sau neutralizarea amenințării. Problema, arată materialul, este raportul cost-eficiență: unele drone pot costa sub 100.000 de euro, în timp ce o singură misiune de interceptare cu două avioane de luptă depășește 85.000 de euro, fără a include costul eventualelor rachete lansate. Locotenent-generalul Guillaume Thomas, comandant adjunct al Comandamentului Aerian Aliat al NATO, a rezumat presiunea economică și industrială: „Războiul cu drone ne confruntă cu provocări colective. Trebuie să fim înaintea adversarului în ceea ce privește costurile, producția și inovația.” Lecțiile din Ucraina: volum, cost mic și detectare mai bună Experiența Ucrainei a fost un punct central al discuțiilor de la Ramstein. Potrivit experților citați, succesul împotriva dronelor depinde de sisteme ieftine, produse în număr mare, și de cooperare strânsă cu armata ucraineană. Ulrike Franke, expert în cadrul Consiliului European pentru Relații Externe, punctează limitarea actuală a apărării aeriene: „Nu putem folosi echipamente extrem de scumpe pentru a doborî drone ieftine. Colaborarea cu Ucraina este o necesitate.” Din perspectiva operațională, una dintre cele mai mari dificultăți rămâne detectarea. Locotenentul Oleksandr Vorobiov, adjunct al apărării antiaeriene din cadrul Corpului 3 al Armatei Ucrainei, spune că radarele existente nu sunt adaptate pentru astfel de ținte: „Radarele pe care le folosim nu au fost proiectate pentru astfel de ținte și pierd frecvent contactul cu dronele. Din acest motiv, interceptoarele autonome nu pot funcționa complet fără intervenție umană.” Industria accelerează: rachete noi și interceptoare cu inteligență artificială Pe partea de soluții, companiile din apărare au prezentat tehnologii dedicate combaterii dronelor. Rheinmetall dezvoltă o nouă rachetă de interceptare pentru sistemul antiaerian Skyranger 30, destinat inclusiv brigăzii germane din Lituania; sistemul ar putea combate atât drone mari de tip Shahed, cât și drone comerciale mai mici. Compania franceză Alta Ares a prezentat interceptoare ghidate de inteligență artificială și a precizat că și-a dezvoltat tehnologia în colaborare cu unități ucrainene încă din primele luni ale războiului. Deși la eveniment au participat doar firme din state membre NATO, Ucraina a fost prezentă în aproape toate discuțiile, pe fondul unei cereri în creștere pentru tehnologii anti-drone și al nevoii de a adapta rapid apărarea aeriană la o amenințare ieftină, dar tot mai frecventă. [...]
Ucraina pune pe agenda Germaniei o urgență operațională, muniția pentru Patriot , după ce Volodimir Zelenski a discutat telefonic cu cancelarul Friedrich Merz despre întărirea apărării aeriene, potrivit Agerpres . Convorbirea are loc la două zile după un atac masiv rusesc cu rachete asupra Kievului, soldat cu 30 de morți. Zelenski a transmis că „rachetele pentru sistemele Patriot sunt în prezent principala prioritate”, iar discuția cu Merz s-a concentrat pe modalități de a procura mai multă muniție pentru aceste sisteme de apărare aeriană. De ce contează: Patriot rămâne „gâtul de sticlă” al apărării antiaeriene În evaluarea prezentată în material, apărarea aeriană a Ucrainei are o rată relativ ridicată de interceptare a dronelor și a rachetelor de croazieră, dar este „în mare parte neputincioasă” în fața rachetelor balistice. În acest context, Patriot – sistem fabricat în SUA – este descris drept cea mai eficientă soluție, însă Ucraina ar avea doar câteva astfel de sisteme. Un element suplimentar de presiune operațională este că furnizarea de muniție pentru Patriot ar fi devenit mai dificilă după războiul SUA împotriva Iranului, notează dpa, agenția citată de Agerpres. Ce rol își asumă Berlinul Germania a transferat deja unități Patriot către Kiev și asistă Ucraina în procurarea de rachete pentru acestea. Partea germană a comunicat succint despre convorbire, precizând că Zelenski l-a informat pe Merz asupra consecințelor loviturilor aeriene de joi. Potrivit unui purtător de cuvânt, Zelenski i-a mulțumit cancelarului pentru sprijin, în special pe componenta de apărare aeriană, iar Merz a reafirmat că Ucraina se poate baza pe sprijinul Germaniei. Context politic: Zelenski respinge afirmațiile Moscovei În aceeași convorbire, Zelenski a respins afirmația președintelui rus Vladimir Putin potrivit căreia trupele ruse ar fi cucerit complet orașul ucrainean Kostiantînivka, din estul țării. Liderul ucrainean a susținut, totodată, că Putin ar încerca să „înșele lumea” și pe președintele american Donald Trump, în ajunul celebrării a 250 de ani de la obținerea independenței SUA. [...]
Summitul NATO de la Ankara riscă să fie dominat de condiționări politice din partea SUA, nu de bani , după ce Donald Trump a transmis că nu mai caută doar creșteri de bugete, ci „loialitate” din partea aliaților, potrivit news.ro . Pentru Mark Rutte , secretarul general al NATO, miza devine menținerea coeziunii alianței într-un moment în care Europa se teme de Rusia, iar Washingtonul transmite semnale amestecate despre angajamentul militar în Europa. În analiza citată, Associated Press arată că Rutte și-a petrecut o parte importantă din mandat încercând să țină SUA în alianță, inclusiv printr-o abordare personalizată față de Trump. Dacă până recent disputa principală era legată de nivelul cheltuielilor de apărare, anul trecut aliații s-au angajat să investească la fel de mult ca SUA raportat la PIB, iar discuția s-a mutat spre capacitatea de a transforma banii în capabilități militare. De la „împărțirea sarcinilor” la „loialitate” Rutte a încercat să reducă tensiunile după o întâlnire la Casa Albă, prezentând un grafic intitulat „The Trump Trillion”, care indică cheltuieli de 1,2 trilioane de dolari ale aliaților europeni și Canadei din 2017 încoace. Trump a rămas însă nemulțumit, invocând refuzul unor aliați de a se alătura războiului împotriva Iranului, declanșat împreună cu Israel fără consultarea prealabilă a partenerilor. „Nu avem nevoie de banii lor - nu avem nevoie de nimic. Vreau doar loialitate.” În același context, Trump a sugerat că ar fi putut să nu participe la summit dacă acesta nu ar fi fost găzduit de președintele turc Recep Tayyip Erdogan, un lider pe care îl apreciază. Riscul operațional: semnale despre reducerea sprijinului militar american Dincolo de retorică, analiza notează că Pentagonul i-a surprins luna trecută pe aliați anunțând că va reduce numărul de soldați, nave de război, avioane și drone pe care le-ar pune la dispoziție dacă un aliat ar fi atacat. În paralel, Trump a transmis mesaje contradictorii despre posibilitatea reducerii sau majorării efectivelor americane din Europa. Pentru NATO, problema este structurală: alianța „nu poate funcționa” fără cel mai mare aliat al său, iar Europa este împinsă să se pregătească pentru scenarii în care trebuie să se descurce mai mult pe cont propriu, în timp ce Rusia rămâne amenințarea principală. Ce se joacă la Ankara Summitul are rolul de a demonstra angajamentul de securitate colectivă din articolul 5 („toți pentru unul, unul pentru toți”), invocat o singură dată, după atacurile din 11 septembrie. Rutte încearcă să argumenteze că majorarea cheltuielilor europene permite SUA să-și mute atenția către China, în timp ce europenii gestionează războiul din Ucraina. În acest cadru, cererea de „loialitate” ridică o dificultate practică: nu poate fi cuantificată ușor în angajamente bugetare sau grafice și riscă să transforme summitul într-o negociere politică despre aliniere, nu despre planificare militară și capabilități. [...]
Egiptul își consolidează capacitatea de comandă și control prin noul sediu militar „Octagon”, un proiect gândit să centralizeze conducerea forțelor armate și să susțină o postură de putere regională , potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Inaugurarea a fost făcută de președintele Abdel Fattah El-Sisi , care a prezentat investiția drept un demers pentru „pace și stabilitate”, dar mesajul public a fost și unul de descurajare și proiecție de forță. Noul „Strategic Command Headquarters”, supranumit „Octagon”, este amplasat în noua capitală administrativă a Egiptului. În discursul de la ceremonie, Sisi a susținut că sediul „asigură integrarea planificării și coordonării” între toate categoriile de forțe, „îmbunătățește capacitățile de luptă” și menține „pregătirea constantă” pentru a răspunde eficient provocărilor, cu ajutorul unor sisteme tehnologice avansate. Miza operațională: centralizare, reacție mai rapidă, infrastructură digitală Dincolo de simbolistică, proiectul este prezentat ca o modernizare a modului în care armata egipteană își gestionează deciziile și fluxurile de informații. Conform Al-Ain News (EAU), citat în analiză, centrul ar urma să funcționeze ca un „sistem nervos integrat” pentru management și control, cu accent pe schimbul de date și gestionarea crizelor. Elementele operaționale menționate includ: integrarea planificării și coordonării între ramurile forțelor armate; îmbunătățirea schimbului de date și a managementului situațiilor de criză; capacități pentru amenințări moderne, inclusiv „război cibernetic de generația a patra și a cincea”; o infrastructură digitală descrisă drept „masivă” și „foarte avansată”, destinată stocării, procesării și protecției datelor naționale, cu standarde ridicate de securitate cibernetică. Dimensiunea proiectului și semnalul regional Al-Ain News afirmă că ansamblul include opt clădiri centrale cu design octogonal și se întinde pe circa 22.000 de acri (aprox. 8.900 de hectare). Analiza compară implicit conceptul cu proiecte similare de tip „hub” de comandă, amintind de Pentagonul american, inclusiv prin alegerea numelui „Octagon”. În lectura regională, inaugurarea a fost intens mediatizată în presa egipteană și regională, ceea ce, potrivit analizei, servește obiectivului Cairo de a-și afișa capabilitățile într-un context în care mai multe state din zonă își accelerează consolidarea militară (sunt menționate Israel, Arabia Saudită și Turcia). În același timp, Egiptul încearcă să se poziționeze ca factor de stabilitate în Orientul Mijlociu, inclusiv pe fondul tensiunilor legate de Iran, mai notează analiza. Context politic: relația cu SUA și consolidarea regimului Sisi Materialul amintește că Egiptul este partener al SUA, iar Sisi ar avea relații bune cu administrația Trump. Sisi a ajuns la putere în 2013, după înlăturarea de la guvernare a Frăției Musulmane, care condusese în perioada 2012–2013. Ce urmează și ce rămâne neclar Analiza și citările din Al-Ain News descriu „Octagon” ca pe un salt calitativ în comandă și control, însă nu oferă detalii verificabile independent despre costuri, calendarul complet de operaționalizare sau modul concret în care noile capabilități digitale vor fi integrate în lanțul de comandă. În lipsa acestor date, impactul exact asupra eficienței militare rămâne, deocamdată, la nivel de obiective declarate și semnal strategic către regiune. [...]
Armata Chinei își reface vârful de comandă după epurările anticorupție , prin promovarea a doi ofițeri la rangul de general, într-un moment în care anchetele au subțiat semnificativ conducerea militară, potrivit NPR . Promovările sunt prezentate ca un posibil preambul la o reorganizare la nivel înalt, după îndepărtarea mai multor lideri ai armatei în cadrul unei campanii anticorupție de durată. Mișcarea este văzută, totodată, ca parte a eforturilor de a consolida loialitatea armatei față de Partidul Comunist și față de liderul său, Xi Jinping . Ceremonia a avut loc vineri, când Xi Jinping – care conduce și armata – a înmânat ordinele de avansare pentru Zhang Shuguang și pentru comandantul forțelor aeriene, Wang Gang. Zhang a fost numit și șef al diviziei care investighează corupția în cadrul Comisiei Militare Centrale , organismul de vârf al armatei chineze. Comisia Militară Centrală, redusă de anchete Publicația notează că aceste promovări i-ar putea poziționa pe cei doi pentru a acoperi locuri vacante în Comisia Militară Centrală, formată din șapte membri, dar care ar fi fost „redusă efectiv la doi” în urma investigațiilor de corupție. Comisia este condusă de Xi Jinping, iar singurul alt membru activ menționat este vicepreședintele Zhang Shengmin. Doi foști vicepreședinți, inclusiv cel mai înalt general al armatei, au fost îndepărtați sau „îndepărtați efectiv”, conform informațiilor citate. Ce urmează: o nouă comisie, așteptată anul viitor O nouă comisie este așteptată să fie anunțată în toamna anului viitor, la finalul mandatului actual, care are o durată de cinci ani. În acest context, numirile și avansările recente pot indica modul în care Beijingul pregătește succesiunea și reconfigurarea conducerii militare după valul de anchete anticorupție. [...]
