Știri
Știri din categoria Apărare
Israelul susține că a depășit 15.000 de muniții lansate asupra Iranului, potrivit TVR Info. Declarația îi aparține ministrului israelian al Apărării, Israel Katz, și se referă la perioada de la începutul războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, conflict despre care oficialul spune că a fost declanșat pe 28 februarie.
Katz a comparat intensitatea actualelor lovituri cu un episod anterior de escaladare, afirmând că volumul de muniții folosit acum este „de patru ori mai mare decât cele 12 zile de ostilități din iunie anul trecut”, conform aceleiași surse.
„Armata israeliană a depășit pragul de 15.000 de muniții” în Iran de la începutul războiului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, declanşat pe 28 februarie.
Într-o conferință de presă comună cu Eyal Zamir, șeful statului major al armatei israeliene, ministrul Apărării a mai declarat că Tel Aviv a aprobat o nouă serie de ținte pentru atacuri în Iran și Liban. Informația indică o extindere a planificării operaționale către două teatre, însă articolul nu oferă detalii despre natura țintelor sau calendarul loviturilor.
Recomandate
Armata israeliană a trecut la „nivel maxim de alertă” pe fondul unui nou schimb de amenințări între SUA și Iran, o decizie care ridică miza operațională în regiune și crește riscul unei escaladări rapide, potrivit G4Media . Șeful armatei israeliene, general-locotenentul Eyal Zamir , a spus, într-o întâlnire cu comandanții, că Israelul a „lovit și slăbit Iranul și întreaga axă (pro-iraniană) în mod sistematic, puternic și metodic” și că va continua acțiunile „atât pe fronturile apropiate, cât și pe cele îndepărtate”. „La ora actuală, armata se află la nivelul maxim de alertă și este pregătită pentru orice evoluție.” Ce indică trecerea la „nivel maxim de alertă” Din informațiile prezentate, măsura semnalează o postură de pregătire extinsă a armatei israeliene, în contextul în care tensiunile dintre Washington și Teheran se reaprind la nivel declarativ. În practică, un astfel de nivel de alertă sugerează că armata își adaptează dispozitivul pentru scenarii multiple, inclusiv pe direcții mai îndepărtate, așa cum reiese din formularea folosită de conducerea militară. Poziția iraniană: acuzații la adresa SUA În același timp, Mohammad Bagher Ghalibaf , prezentat ca principal negociator iranian și președinte al parlamentului iranian, a acuzat SUA că ar urmări reluarea războiului și că ar spera ca Republica islamică „să capituleze”. El a susținut, într-un mesaj audio difuzat de media iraniene, că „manevrele” adversarului ar arăta că acesta nu a renunțat la obiective militare și încearcă să declanșeze „un nou război”, în pofida presiunilor economice și politice. Informațiile sunt relatate de AFP și transmise de Agerpres, conform materialului citat. [...]
NATO analizează o posibilă misiune de securizare a Strâmtorii Ormuz, dar fără planificare până la o decizie politică , într-un context în care blocarea rutei de către Iran pune presiune pe libertatea navigației și pe fluxurile energetice globale, potrivit Digi24 . Comandantul suprem al forțelor aliate, generalul american Alexus Grynkewich , a spus că Alianța „ia în considerare” o contribuție la o operațiune care vizează securizarea strâmtorii, însă a insistat că nu există încă planificare formală în lipsa unui mandat politic. „Iau în considerare acest lucru? Absolut. Dar nu există încă nicio planificare până când nu se va lua o decizie politică.” Miza operațională: libertatea navigației într-un punct-cheie pentru petrol Strâmtoarea Ormuz este prezentată drept o rută critică: înainte de blocarea sa de către Teheran, pe aici trecea aproximativ 20% din petrolul mondial. În acest context, Grynkewich a argumentat că există un interes comun al statelor aliate pentru menținerea libertății de navigație în apele internaționale. „Suntem cu toții de acord că este în interesul nostru să garantăm libertatea navigației în apele internaționale.” Cine se mișcă deja în regiune și ce lipsește pentru un rol NATO Generalul a indicat că mai multe state, între care Belgia, Franța, Germania, Italia și Regatul Unit, trimit nave în regiune, în timp ce Franța și Marea Britanie ar fi preluat conducerea într-o coaliție internațională pentru securizarea strâmtorii, dar condiționat de încheierea războiului din Orientul Mijlociu. Pe linie NATO, mesajul rămâne că o eventuală implicare a Alianței depinde de o decizie politică ce nu a fost luată. Grynkewich a rezumat succesiunea pașilor: impulsul politic trebuie să vină înaintea planificării formale. Context politic: presiune din partea SUA asupra europenilor În același tablou, președintele american Donald Trump a criticat țările europene din NATO pentru refuzul de a se implica în războiul lansat împreună cu Israelul împotriva Iranului și le-a cerut să își asume responsabilitatea pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a indicat la începutul lunii mai că statele europene au înțeles mesajul de frustrare al lui Trump, însă până acum a rămas neclar ce rol ar putea avea NATO într-o operațiune de restabilire a securității în zonă. [...]
O parte din banii din contractele de înzestrare ar urma să se întoarcă în economia locală prin producție în România , pe fondul criticilor privind concentrarea achizițiilor militare către Rheinmetall , potrivit Adevărul . Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță , susține că acordurile includ obligații de investiții și fabricare pe plan intern, ceea ce ar reduce impactul net al importurilor asupra bugetului și ar susține industria locală. Miruță a afirmat că Rheinmetall „a luat și obligația de a construi fabrici și de a produce în România” și că „aproximativ 60% din banii care merg către Rheinmetall se întorc, de fapt, pe teritoriul României”. Nu a indicat însă cine a decis atribuirea contractelor și de ce o parte importantă ar fi fost direcționată către compania germană. Ce înseamnă „producție în România” în programele invocate În declarațiile sale, ministrul a legat componenta industrială locală de mai multe programe: nave de patrulare : ar urma să fie produse la șantierul Damen Mangalia Shipyard ; mașina de luptă a infanteriei : producția „ar urma” să fie realizată la Mediaș , „cu muncitori români”, iar Miruță a indicat un cost de „aproximativ 3 milioane de euro (aprox. 15 milioane lei)” pe unitate, menționând că „se vor plăti taxe în România”. În paralel, ministrul a spus că Șantierul Naval Damen Mangalia „va fi scos din faliment”, prezentând această mișcare drept „singura soluție” pentru ca România să poată produce nave împreună cu Rheinmetall prin programul SAFE, conform unei declarații făcute la „Interviurile Adevărul”. Disputa pe prețuri: ministrul respinge majorări de circa 30% Întrebat despre informații potrivit cărora prețurile unor contracte ar fi crescut cu aproximativ 30%, Miruță a negat existența acestor majorări. El a argumentat că evaluarea trebuie făcută în funcție de specificații și configurații, inclusiv în cazul elicopterelor, unde dotările suplimentare (de exemplu, rachete integrate) pot ridica prețul final. De ce contează: efectul economic depinde de câtă valoare rămâne în țară Mesajul central al ministrului este că ponderea de producție locală și investițiile asociate contractelor ar putea transforma o parte din cheltuiala de apărare în activitate economică internă (locuri de muncă, taxe, capacități industriale). În același timp, rămân neclare, din informațiile prezentate, detalii-cheie precum criteriile de atribuire și structura exactă a obligațiilor industriale, dincolo de afirmațiile privind procentul de 60% și proiectele menționate. [...]
Interceptarea „repetată și periculoasă” a unui avion britanic deasupra Mării Negre ridică riscul de accident și escaladare în regiune , într-un moment în care NATO își consolidează flancul estic, potrivit informațiilor publicate de HotNews , care citează o dezvăluire a Ministerului britanic al Apărării, relatată de BBC. Incidentul a avut loc luna trecută, când două avioane rusești de luptă au interceptat un avion de recunoaștere al Forțelor Aeriene britanice ( Rivet Joint ) „în mod repetat și periculos”, deasupra Mării Negre. Potrivit Londrei, un Suhoi Su-35 s-a apropiat atât de mult de aeronava britanică încât au fost declanșate sistemele de urgență și s-a dezactivat pilotul automat. În plus, un Su-27 a făcut șase treceri prin fața avionului britanic, ajungând la o distanță de aproximativ șase metri. De ce contează: un incident tactic cu potențial strategic Mesajul Londrei pune accent pe riscul operațional imediat — posibilitatea unui accident în spațiu aerian internațional — și pe consecința strategică: o escaladare nedorită. Secretarul britanic al apărării, John Healey , a descris manevrele drept „inacceptabile” și a avertizat asupra riscurilor. „Aceste acțiuni creează un risc serios de accidente și potențială escaladare”, a declarat John Healey. Contextul misiunii și reacția Regatului Unit Ministerul britanic al Apărării a precizat că aeronava Rivet Joint era neînarmată și efectua un zbor internațional de rutină, cu rol în „securizarea flancului estic al NATO”. Healey a lăudat „profesionalismul remarcabil” al echipajului britanic și a calificat episodul drept cea mai periculoasă acțiune rusească de acest tip după 2022. Totodată, Londra a cerut ambasadei Rusiei să condamne incidentul și a transmis că episodul nu va schimba angajamentul Regatului Unit față de apărarea NATO. „Acest incident nu va descuraja angajamentul Regatului Unit de a apăra NATO, pe aliații noștri și interesele noastre de agresiunea rusă”, a mai declarat Healey. [...]
Rusia a simulat pregătirea și deplasarea focoaselor nucleare pentru Iskander-M într-un exercițiu de trei zile desfășurat în Rusia și Belarus , potrivit Agerpres . Miza practică a mesajului transmis prin imaginile publicate este una operațională: antrenarea lanțului de livrare–încărcare–mascare–deplasare către poziții de lansare pentru sisteme mobile, într-un context de tensiuni ridicate cu NATO și Europa. În imaginile difuzate de Moscova apar militari care ar livra focoase nucleare pentru lansatoare mobile Iskander-M, le-ar încărca și apoi le-ar deplasa „fără a fi detectate” către locurile de lansare, în cadrul unui „exercițiu nuclear major”, relatează Reuters , citată de Agerpres. Ministerul rus al Apărării a transmis, într-un comunicat către presa de stat, că forțele sale au exersat aducerea unităților „la cele mai înalte niveluri de pregătire de luptă pentru utilizarea armelor nucleare”. Dimensiunea exercițiului și forțele implicate Exercițiul a început marți, durează trei zile și se desfășoară atât pe teritoriul Rusiei, cât și în Belarus. Potrivit Ministerului Apărării de la Moscova, sunt implicate: 64.000 de militari; peste 200 de lansatoare de rachete; 140 de aeronave; 73 de nave; 13 submarine. Totodată, exercițiul include repetarea procedurilor de lansare pentru arme nucleare tactice rusești aflate în Belarus, conform aceleiași surse. Ce arată imaginile și ce sistem este vizat În înregistrarea video, forțele nucleare ruse apar deplasându-se în convoi printr-o zonă împădurită, camuflând vehiculele și ridicând un lansator în poziție de tragere. Iskander-M este descris ca având o rază de acțiune de până la 500 km și capacitatea de a transporta atât focoase nucleare, cât și convenționale. Exercițiul are loc pe fondul războiului din Ucraina și al unei perioade de tensiuni accentuate între Rusia, pe de o parte, și NATO și statele europene, pe de altă parte, mai notează materialul. [...]
Pentagonul a redus de la patru la trei brigăzile de luptă din Europa , o decizie cu impact operațional direct asupra planificării și rotației trupelor americane pe flancul estic al NATO, potrivit Agerpres . Reducerea echivalează cu o brigadă, adică aproximativ 4.000 de militari. Ministerul american al Apărării a precizat că această diminuare „a provocat o întârziere” în desfășurarea de trupe în Polonia și că va decide ulterior „dispunerea finală” a acestor militari în Europa. Ce se schimbă, concret, în teren În ultimele săptămâni, mesajele venite de la Washington au fost neuniforme în privința prezenței militare din Europa, pe fondul presiunii exercitate de președintele Donald Trump asupra aliaților europeni pentru creșterea cheltuielilor de apărare. În cronologia invocată în material: la 1 mai, Pentagonul a anunțat retragerea a aproximativ 5.000 de militari americani din Germania, în termen de un an; a doua zi, Donald Trump a spus că reducerea va fi „mult mai mult de 5.000”, din cei aproximativ 36.000 de soldați staționați în Germania; pe 15 mai, un general american a anunțat anularea desfășurării a 4.000 de militari în Polonia; marți, vicepreședintele JD Vance a afirmat că desfășurarea este, deocamdată, „întârziată”, nu anulată. Polonia rămâne „ancoră”, dar fără decizie finală privind redistribuirea JD Vance a spus că cei 4.000 de militari „ar putea merge în altă parte în Europa” și că nu există încă o decizie finală privind destinația lor. În același timp, comunicatul Pentagonului subliniază că SUA „vor menține o prezență militară puternică în Polonia”, țară pe care Donald Trump o indică drept exemplu, având cheltuieli militare printre cele mai ridicate din Europa ca pondere în PIB. Agerpres notează că aceste mișcări sunt urmărite atent și în contextul în care președintele american a promis că va pune presiune pe aliații europeni care nu au susținut războiul împotriva Iranului. [...]
