Știri
Știri din categoria Apărare
Rusia a lansat în noaptea de 21 spre 22 februarie un atac combinat cu 50 de rachete și aproape 300 de drone asupra infrastructurii critice din Ucraina, iar forțele aeriene ucrainene au raportat interceptarea sau bruiajul a 33 de rachete și 274 de vehicule aeriene fără pilot, potrivit Ukrainska Pravda, care citează Forțele Aeriene ale Ucrainei.
Țintele principale au fost regiunile Kiev, Odesa, Kirovohrad și Poltava. Conform datelor oficiale, Rusia a folosit mai multe tipuri de rachete:
În total, 14 rachete și 23 de drone au lovit 14 locații, iar resturi provenite de la dronele doborâte au căzut în alte cinci zone. Autoritățile ucrainene au precizat că informațiile privind câteva rachete sunt încă în curs de clarificare.
Atacul face parte dintr-o serie de lovituri asupra infrastructurii energetice. Tot în dimineața zilei de 22 februarie, infrastructura energetică din Mîkolaiv a fost avariată în urma unui atac cu drone de tip Shahed, potrivit aceleiași surse.
Bombardamentele nocturne continuă să vizeze sistemele energetice și infrastructura critică a Ucrainei, în contextul unui război care intră în al treilea an de la declanșarea invaziei pe scară largă.
Recomandate
Europa riscă să cumpere tehnologie militară deja depășită din cauza procedurilor lente de achiziții, în timp ce Ucraina își adaptează dronele „în timp real”, potrivit unei analize publicate de Economedia . Miza este una operațională și economică: ritmul de inovare din războiul din Ucraina comprimă ciclurile tehnologice atât de mult încât sistemele contractate astăzi pot deveni necompetitive până la livrare. Conflictul a mutat dronele din rol auxiliar în centru, iar diferența de scară este majoră: dacă înainte de invazia rusă nicio armată europeană nu opera mai mult de 2.000 de drone, acum se estimează că Rusia și Ucraina folosesc până la șapte milioane de unități anual. În paralel, producția Ucrainei ar fi crescut de la 2,2 milioane de drone în 2024 la 4,5 milioane în 2025, pe fondul unei accelerări continue a dezvoltării. Cicluri tehnologice prea scurte pentru birocrația europeană Potrivit expertului BCG Nikolaus Lang, dronele evoluează tehnologic la fiecare trei până la șase luni, ceea ce face ca echipamentele cumpărate „astăzi” să poată fi depășite în mai puțin de un an. Problema, în Europa, este că procesul birocratic de achiziție durează suficient de mult încât tehnologia contractată să fie depășită până la implementare. În Ucraina, ciclurile de dezvoltare ar fi fost reduse de la luni la săptămâni, prin adaptări rapide pe front. Aceeași dinamică este alimentată de competiția permanentă dintre tehnologii și contramăsuri: exemplul dat în analiză este al dronelor cu fibră optică, aproape inexistente în 2024, care ar fi ajuns în 2025 la producții de mii de unități lunar. De ce contează: investiții și piață fragmentată în Europa Analiza notează că Europa are cercetare de top în domenii precum inteligența artificială și telecomunicațiile, dar transformă mai greu această inovație în aplicații militare. Lang rezumă diferența astfel: „Europa este puternică în explorare, dar SUA domină implementarea.” Decalajul se vede și în finanțare: Statele Unite ar fi alocat aproximativ 70 de miliarde de dolari (aprox. 303 miliarde lei) pentru venture capital în apărare în ultimul deceniu, față de 7 miliarde de dolari (aprox. 30 miliarde lei) în Europa. În plus, piața americană este descrisă ca unificată, cu un buget anual de peste 900 de miliarde de dolari (aprox. 3.890 miliarde lei), în timp ce Europa rămâne fragmentată, cu bugete și sisteme naționale diferite. Un alt indicator al fragmentării: aproximativ 80% din achizițiile militare europene sunt realizate la nivel național, iar 90% din cercetare este finanțată tot individual de state, ceea ce duce la duplicare, coordonare slabă și dificultăți de scalare. Dependențe de componente și un orizont lung de recuperare Analiza mai arată că multe drone europene folosesc componente produse în China, ceea ce ridică probleme de securitate și dependență strategică. Experții citați estimează că Europa ar putea construi un ecosistem tehnologic militar propriu, însă procesul ar putea dura între cinci și zece ani. În acest interval, NATO încearcă să accelereze inovarea prin programe comune și hub-uri dedicate dezvoltării de drone, inteligență artificială și sisteme de comunicații reziliente, dar problema de fond rămâne viteza de execuție. Concluzia experților este că diferența de ritm poate deveni o vulnerabilitate strategică majoră pentru continent în anii următori. [...]
NATO vizează un sprijin militar de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina în 2026, iar Mark Rutte cere o împărțire mai echitabilă a costurilor între aliați , potrivit Biziday . Mesajul a fost transmis la Berlin, într-o reuniune a miniștrilor apărării din țările care susțin cel mai mult Ucraina, inclusiv Germania și Marea Britanie. Secretarul general al NATO a indicat că statele membre ar urma să acorde Ucrainei asistență militară în valoare de 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei), echivalentul a circa 50 de miliarde de euro, pe lângă finanțarea prin împrumuturi din partea Uniunii Europene. Rutte a cerut explicit ca fondurile provenite din împrumutul UE să se adauge angajamentelor bilaterale ale statelor, nu să le înlocuiască. „Toți aliații trebuie să investească mai mult pentru a atinge ținta de 60 de miliarde de dolari – sprijin pentru securitate și apărare acordat Ucrainei în acest an.” Ce se schimbă în discuția dintre aliați: de la volum la „cine plătește” Dincolo de nivelul total al sprijinului, Rutte a pus accent pe problema distribuției: unele state ar suporta o parte disproporționat de mare din efort, iar Alianța ar trebui să ajungă la o abordare „mai echitabilă și mai previzibilă”. Tema este legată de pregătirea summitului NATO de la Ankara , programat pentru 7-8 iulie 2026. „Prea puține țări își asumă o parte prea mare din povară, iar noi trebuie să rezolvăm această situație.” Priorități de achiziții și continuitatea mecanismului pentru arme americane Rutte a indicat că finanțările ar trebui orientate către câteva „mari priorități”, între care: apărare aeriană; drone; muniție cu rază extinsă de acțiune. Totodată, a precizat că mecanismul PURL (pentru achiziționarea de arme americane pentru Ucraina de către statele membre NATO) va continua să funcționeze și în 2026. Contextul și detaliile sunt relatate de The Guardian . [...]
Rusia ridică miza asupra industriei europene de drone pentru Ucraina , avertizând că planurile de creștere a producției și livrărilor ar „trage” statele implicate mai adânc într-un război cu Moscova, potrivit Reuters . Ministerul rus al Apărării susține că guverne dintr-o serie de țări ale Uniunii Europene ar fi decis să majoreze producția și furnizarea de drone către Ucraina, iar Moscova consideră această direcție drept un pas de escaladare a conflictului. În același material, ministerul a publicat o listă de fabrici și companii din mai multe țări europene despre care afirmă că produc drone sau componente pentru drone, indicând inclusiv adresele acestora. Printre locațiile menționate se numără situri din Marea Britanie, Germania, Spania, Italia, Israel și Polonia, între altele. Semnalul operațional: de la sprijin militar la „infrastructură” expusă Mesajul central al Moscovei vizează nu doar livrările către Ucraina, ci și infrastructura industrială din Europa asociată cu aceste livrări. Ministerul rus al Apărării a transmis că publicul european ar trebui să cunoască „adresele și locațiile” întreprinderilor ucrainene și mixte care produc UAV-uri (vehicule aeriene fără pilot) și componente pentru Ucraina „în interiorul propriilor țări”. Medvedev: lista ar fi „ținte potențiale” Dmitri Medvedev , fost președinte al Rusiei și în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate, a scris ulterior pe X că lista publicată de armată ar echivala cu o listă de ținte potențiale pentru forțele armate ruse. „Când loviturile devin o realitate depinde de ce urmează. Dormiți bine, parteneri europeni!” Reuters notează că oficiali ruși, inclusiv Medvedev, au făcut în mod repetat declarații publice percepute ca amenințări la adresa țărilor europene din cauza sprijinului pentru Ucraina, însă acestea au fost, în general, avertismente și aluzii, nu anunțuri explicite privind lovituri iminente. [...]
NATO vrea un sprijin militar de 60 mld. dolari pentru Ucraina în 2026 , iar secretarul general Mark Rutte le cere statelor membre să asigure finanțare și livrări „neîntrerupte”, pe fondul riscului ca atenția politică și resursele să fie deturnate de alte crize, potrivit Adevărul . Apelul a fost făcut miercuri, la Berlin , la începutul reuniunii Grupului de contact pentru apărarea Ucrainei, format din state care susțin militar Kievul în războiul cu Rusia. Rutte a insistat că aliații trebuie să rămână concentrați pe conflict și să mențină fluxul de sprijin. „Trebuie să fim atenţi că suntem capabili să asigurăm un sprijin neîntrerupt pentru Ucraina.” Ținta pentru 2026 și ce ar urma să acopere Rutte a cerut contribuții pentru atingerea unui obiectiv de 60 de miliarde de dolari în 2026 pentru sprijin militar. La un curs orientativ, suma înseamnă aprox. 276 miliarde lei . Potrivit acestuia, prioritățile discutate la Berlin vizează: apărarea antiaeriană; dronele; rachetele; munițiile pentru artileria cu rază lungă de acțiune. Context: negocieri blocate și atenție mutată spre Orientul Mijlociu Reuniunea are loc într-un moment în care negocierile pentru încheierea războiului, inițiate „sub presiunea” președintelui american Donald Trump, sunt descrise ca fiind în impas. În același timp, escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu, după acțiuni militare ale SUA și Israel împotriva Iranului, a mutat temporar atenția internațională de la Ucraina. Rutte a mai afirmat că Ucraina „își menține pozițiile” și că armata rusă ar înregistra pierderi de peste 35.000 de soldați pe lună , conform declarațiilor sale. [...]
SUA își întăresc blocada navală asupra Iranului în Strâmtoarea Ormuz , mizând pe distrugătoare „înarmate până în dinți” și pe supravegherea activă a oricărei nave care ar încerca să sprijine Teheranul, potrivit HotNews . Mesajul transmis de la Pentagon este unul operațional: controlul traficului maritim ar urma să fie aplicat inclusiv în apele teritoriale iraniene, dar și în apele internaționale. Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme al armatei americane, a spus într-o conferință de presă că SUA vor urmări „în mod activ” orice navă sub pavilion iranian sau orice navă care încearcă să ofere sprijin material Iranului, menționând explicit navele din „Flota Neagră” care transportă petrol iranian. În paralel, Caine a afirmat că armata americană este „gata să reia operațiuni militare de amploare practic în orice moment”. Cum ar urma să fie aplicată blocada și ce forțe sunt implicate Potrivit declarațiilor prezentate, peste 10.000 de marinari, pușcași marini și piloți ar executa misiunile legate de blocadă, alături de „peste o duzină de nave” și „zeci de avioane de luptă”. Blocada navală asupra porturilor iraniene a fost dispusă de președintele american Donald Trump după eșuarea negocierilor de pace din weekendul trecut de la Islamabad, iar instituirea ei a fost indicată pentru luni, la ora 17:00 (ora României). Comandamentul Central al SUA a susținut că nicio navă nu a străpuns până atunci liniile de blocadă, însă termenii exacți și modul de aplicare „rămân neclari”, conform informațiilor din articol. Nave întoarse din drum și „mașinile de curse” din Strâmtoarea Ormuz Dan Caine a afirmat că, pe 13 aprilie, la mai puțin de trei ore de la instituirea blocadei, au existat încercări de a o străpunge, iar de la începutul blocadei 13 nave ar fi fost obligate să se întoarcă. El a descris mecanismul de descurajare ca o combinație între un distrugător aflat în strâmtoare și puterea aeriană a portavionului USS Abraham Lincoln . În același briefing, Caine a spus că distrugătoare din clasa Arleigh Burke — pe care le-a numit „mașinile de curse” ale Marinei SUA — patrulează deja în Strâmtoarea Ormuz. El le-a descris drept nave „înarmate până în dinți”, cu un arsenal care include rachete sol-aer, rachete de croazieră pentru atac terestru, rachete antinavă, rachete antisubmarin, torpile, tunuri navale de 5 inci, sisteme de război electronic și elicoptere la bord. Miza: armistițiul care expiră și riscul de escaladare Între SUA și Iran este în vigoare un armistițiu care urmează să expire pe 22 aprilie, fără ca părțile să fi convenit o prelungire „clară”. Caine a susținut că eforturile din cadrul „Operațiunii Epic Fury” — denumirea americană a conflictului cu Iranul — au creat condițiile necesare pentru armistițiu. În aceeași conferință, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a avertizat că forțele SUA din Orientul Mijlociu sunt pregătite să reia operațiunile de luptă dacă Iranul nu încheie un acord de pace. „Dar dacă Iran alege prost, vor avea o blocadă și bombe lansate asupra infrastructurii, inclusiv asupra celei energetice”, a avertizat Pete Hegseth. Indiciu de presiune limitată: două superpetroliere au traversat strâmtoarea În pofida afirmațiilor oficialilor americani, date de transport maritim citate de Reuters indică faptul că un al doilea superpetrolier supus sancțiunilor SUA a intrat în Golful Persic prin Strâmtoarea Ormuz. Petrolierul „RHN” (VLCC – Transportator Foarte Mare de Țiței) ar fi intrat miercuri, conform datelor LSEG și Kpler, având o capacitate de 2 milioane de barili de petrol; destinația nu era clară imediat. Cu o zi înainte, VLCC-ul „Alicia”, sancționat de SUA, ar fi traversat strâmtoarea și s-ar îndrepta spre Irak, potrivit datelor Kpler. Ambele petroliere au transportat petrol iranian în ultimii ani, conform datelor Kpler. [...]
Pentagonul caută să extindă rapid producția de armament prin atragerea capacităților industriale ale Ford și GM , într-o mișcare care ar putea redirecționa o parte din know-how-ul și liniile de fabricație ale industriei auto către lanțurile de aprovizionare militare, potrivit Mediafax . Discuțiile au vizat modul în care constructorii auto din Detroit ar putea contribui la fabricarea de piese pentru diverse sisteme de armament, inclusiv prin tehnici avansate precum imprimarea 3D. Informațiile provin din surse citate de Financial Times , care descriu discuțiile drept „ample”, în contextul în care secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, promovează o schimbare majoră a modului în care armata SUA cumpără echipamente și tehnologie. Miza: accelerarea achizițiilor și reducerea costurilor Una dintre sursele apropiate discuțiilor a indicat că Pentagonul urmărește să „restructureze achizițiile”, să se miște mai repede, să reducă costurile, să elimine blocajele și să crească producția, iar de aici contactarea GM și Ford. Tot aceeași sursă a precizat că, „deocamdată nu s-a semnat nimic”. Pe fundal, secretarul Armatei SUA, Dan Driscoll, a acuzat anul trecut marile companii din industria de apărare că au împins armata spre o dependență excesivă de sisteme foarte specializate, mai scumpe și mai greu de produs decât alternativele comerciale. Ce rol ar putea avea GM și Ford GM are deja o subsidiară dedicată sectorului de apărare și lucrează cu armata SUA la capabilități precum vehicule autonome capabile să transporte personal rănit. Compania (care deține mărcile Chevrolet și Cadillac) este și parte dintr-un consorțiu care lucrează la un nou rover lunar pentru programul Artemis al NASA . Într-un comunicat, GM a transmis: „De mai bine de 100 de ani, GM sprijină securitatea Americii, siguranța și pe cei care ne protejează națiunea. Deși acest angajament continuă, nu comentăm speculațiile.” Ford, care nu are o subsidiară dedicată apărării, a refuzat să comenteze. Un oficial al Pentagonului a declarat pentru Financial Times că instituția este angajată să extindă rapid baza industrială de apărare prin valorificarea soluțiilor și tehnologiilor comerciale disponibile, pentru menținerea unui „avantaj decisiv” al militarilor americani. [...]
