Știri
Știri din categoria Apărare
Un avion de vânătoare american a fost doborât deasupra Iranului, iar o operațiune de căutare și salvare este în desfășurare, potrivit Reuters. Doi oficiali americani au declarat agenției, vineri, 3 aprilie, că este primul incident de acest tip cunoscut public de la începutul războiului, în urmă cu aproape cinci săptămâni.
Pentagonul și Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) nu au răspuns solicitărilor de comentarii, notează Reuters. În paralel, autorități iraniene au cerut civililor să fie atenți la eventuali supraviețuitori, iar pe rețelele sociale au apărut imagini care ar pretinde că arată epava aeronavei.
Unul dintre oficialii americani citați de Reuters a spus că aeronava era un F-15. Analistul de imagini William Goodhind, de la Contested Ground, a apreciat că fotografiile cu ampenajul (coada) publicate online sunt compatibile cu un F-15E Strike Eagle, o variantă care are echipaj de doi membri.
Guvernatorul provinciei Kohgiluyeh și Boyer-Ahmad a spus că oricine ar captura sau ucide echipajul „ar fi felicitat în mod special”, a relatat agenția semi-oficială iraniană ISNA, potrivit Reuters.
Incidentul are loc pe fondul escaladării retoricii președintelui american Donald Trump, care a amenințat că va bombarda Iranul „înapoi în Epoca de Piatră”, inclusiv prin atacarea infrastructurii energetice și a instalațiilor de desalinizare, în încercarea de a forța Teheranul să încheie războiul în condițiile Washingtonului, consemnează Reuters.
Potrivit CENTCOM, de la începutul conflictului au fost uciși 13 militari americani și peste 300 au fost răniți; până acum, niciun militar american nu a fost luat prizonier de Iran. Reuters mai arată că perspectiva ca piloți americani să fie în viață și să se ascundă pe teritoriul iranian ridică miza pentru SUA, într-un război care, conform sondajelor, are dificultăți în a obține sprijin popular în rândul americanilor.
În plan militar, Reuters amintește că, deși Trump a prezentat în repetate rânduri armata iraniană ca fiind înfrântă, informații ale serviciilor de informații americane indică faptul că Iranul păstrează încă o parte semnificativă din capabilitățile de rachete și drone, potrivit unei relatări anterioare a Reuters. Conform surselor agenției, SUA ar fi putut confirma cu certitudine distrugerea a aproximativ o treime din arsenalul de rachete al Iranului, în timp ce statutul unei alte treimi rămânea mai puțin sigur.
Elementele-cheie ale informațiilor raportate până acum includ:
Războiul dintre SUA și Israel, pe de o parte, și Iran, pe de altă parte, s-a extins în Orientul Mijlociu și a provocat mii de morți, afectând economia globală prin scumpirea energiei, relatează Reuters. În acest context, soarta echipajului avionului doborât poate deveni un test major atât pentru capacitatea militară de recuperare a personalului, cât și pentru costurile politice ale continuării operațiunilor.
Recomandate
SUA iau în calcul un „plan B” militar pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz , iar Washingtonul sugerează că aliații ar putea fi chemați să contribuie, pe fondul riscului ca Iranul să mențină blocată ruta maritimă sau să condiționeze tranzitul navelor comerciale, potrivit Știrile Pro TV . Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat, la o reuniune ministerială NATO desfășurată în Helsingborg (Suedia), că obiectivul preferat rămâne un acord prin care Iranul „să deschidă strâmtoarea” și „să abandoneze ambițiile sale nucleare”, însă SUA analizează și varianta unei intervenții dacă Teheranul refuză să deblocheze artera navigabilă. În declarațiile sale, Rubio a avertizat că, în scenariul în care Iranul ar continua să țină strâmtoarea închisă sau ar amenința navele care nu i se supun ori nu plătesc o taxă de traversare, „cineva va trebui să facă ceva” și a punctat că există state care ar fi afectate de închidere „mai mult decât chiar Statele Unite”. Coaliție, nu neapărat misiune NATO Rubio nu a indicat ce țări ar fi interesate să participe la o eventuală operațiune, dar a spus că, deși SUA au capacitatea de a acționa unilateral, ar prefera o acțiune în cadrul unei coaliții. Totodată, șeful diplomației americane a nuanțat că nu este obligatoriu ca intervenția să fie o misiune NATO, însă „țările NATO ar putea contribui”. Inițiativa franco-britanică și limita ei: scenariul necooperării Iranului Rubio a făcut referire și la o inițiativă franco-britanică ce ar preconiza desfășurarea unor dragoare de mine pentru curățarea strâmtorii după încetarea ostilităților, în contextul unui armistițiu. El a susținut însă că mecanismul respectiv nu acoperă situația în care Iranul refuză să coopereze. „Avem un plan pentru momentul când focul va înceta. Dar ceea ce eu spun este că avem nevoie de un plan B pentru cazul în care focul va continua.” Franța respinge o intervenție NATO În ziua precedentă, Franța a reafirmat că respinge o eventuală intervenție NATO pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz, argumentând că Orientul Mijlociu nu este acoperit de dispozițiile Tratatului Atlanticului de Nord, mai notează materialul. Rubio a mai spus că vede un „ușor progres” în discuțiile cu Iranul, dar a avertizat că SUA nu vor accepta ca Teheranul să impună un sistem de taxare a navelor comerciale care traversează Strâmtoarea Ormuz. [...]
Ucraina spune că are nevoie urgentă de interceptori Patriot pentru a contracara principala amenințare aeriană rămasă asupra Kievului – rachetele balistice rusești – în condițiile în care Moscova vorbește despre intensificarea loviturilor asupra capitalei, potrivit Adevărul . Consilierul ministrului Apărării din Ucraina, Serghei Beskrestnov („Flash”), afirmă că Ucraina va răspunde „simetric” dacă Rusia își intensifică atacurile asupra Kievului și a infrastructurii critice. El a comentat amenințările recente ale Moscovei privind noi lovituri asupra capitalei ucrainene. „Avem o singură problemă majoră — rachetele balistice. Ucraina are nevoie urgentă de interceptori pentru sistemele Patriot” De ce contează: apărarea antiaeriană depinde de muniția occidentală Beskrestnov spune că Rusia va continua atacurile aeriene, însă susține că situația privind dronele kamikaze de tip „Shahed” este „semnificativ mai bună” decât anul trecut, pe fondul creșterii eficienței de interceptare prin grupuri mobile și sisteme de apărare dezvoltate de Ucraina. În schimb, rachetele balistice rămân vulnerabilitatea majoră, iar Ucraina depinde de partenerii occidentali pentru aprovizionarea cu muniție antiaeriană, inclusiv interceptori pentru sistemele Patriot. Potrivit estimărilor serviciilor de informații ucrainene citate în material, Rusia ar produce aproximativ 60 de rachete balistice pe lună, deși aceste rezerve „nu sunt nelimitate”. Amenințarea se schimbă: drone „Gheran” mai rapide Oficialul ucrainean a vorbit și despre noile drone rusești din seriile „Gheran-3”, „Gheran-4” și „Gheran-5”, pe care Moscova ar încerca să le transforme în aparate reactive, mai rapide și mai greu de interceptat. Conform afirmațiilor sale, „Gheran-4” ar putea avea o rază de acțiune de până la 800 de kilometri și viteze de aproximativ 500 km/h, iar „Gheran-5” ar funcționa într-un format apropiat de o „dronă-rachetă”. Beskrestnov susține că Ucraina dezvoltă sisteme de interceptare adaptate acestor amenințări și că noile modele ar fi fost deja doborâte. Context: Moscova invocă „lovituri sistematice” asupra Kievului Declarațiile vin după ce ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov , i-a transmis secretarului de stat american Marco Rubio că Rusia ar urma să înceapă „lovituri sistematice și consecvente” asupra unor obiective din Kiev. În paralel, Moscova ar fi recomandat statelor străine să își evacueze personalul diplomatic din capitala Ucrainei, alimentând temerile privind o posibilă escaladare a atacurilor asupra orașului. [...]
Rostec mizează pe automatizare și muniție „programabilă” pentru a reduce consumul de obuze în apărarea antidrone , prezentând sistemul antiaerian ZAK-30 „Citadela”, într-un moment în care atacurile cu drone scot la iveală vulnerabilități și împing tot mai mult costurile protecției către operatorii de infrastructură, potrivit Digi24 . Conglomeratul industrial rus Rostec, principalul grup din domeniul armamentului, a publicat luni un comunicat cu detalii despre ZAK-30 „Citadela”, un sistem conceput, potrivit proiectanților, pentru protejarea instalațiilor militare împotriva atacurilor cu drone. Informația este relatată de Le Monde, citat de publicația română. Ce promite sistemul și de ce contează operațional „Citadela” este descrisă ca o soluție care poate funcționa continuu (24/7) și care folosește un tun de calibru 30 mm. Elementul central al conceptului, potrivit Rostec, este utilizarea unor obuze cu rachete telecomandate care conțin o încărcătură de șrapnel (fragmente metalice menite să lovească ținta). Rostec susține că sistemul de ghidare calculează punctul de detonare „cel mai avantajos” în funcție de traiectoria țintei, iar acest lucru ar necesita „mult mai puține muniții” decât folosirea obuzelor convenționale. Compania mai afirmă că performanța ar fi fost deja dovedită „în condiții reale”, fără a oferi în materialul citat detalii suplimentare despre testare. Context: „războiul dronelor” și presiunea pe apărarea aeriană Prezentarea are loc pe fondul intensificării atacurilor cu drone, în condițiile în care loviturile ucrainene ajung „în mod regulat” în adâncul teritoriului rus, ceea ce, potrivit sursei, evidențiază slăbiciuni ale apărării aeriene ruse. În același timp, acest tip de amenințare ar fi determinat întreprinderile să își finanțeze singure măsuri de protecție împotriva dronelor. Cum este echipat ZAK-30 „Citadela” Conform descrierii Rostec, sistemul include: sisteme optoelectronice și radar pentru detectarea și urmărirea dronelor; un canal optic ce operează în spectrul vizibil și infraroșu; muniții detonante programabile; un ciclu de operare „de la detectare până la distrugerea țintei” cu un „nivel ridicat de automatizare”. Ce urmează Complexul ar urma să fie prezentat oficial la Primul Forum Internațional de Securitate , programat în regiunea Moscova în perioada 26–29 mai, potrivit informațiilor din comunicatul Rostec. [...]
Armata SUA testează în Europa un interceptor anti-dronă „mai ieftin decât ținta”, gândit să reducă presiunea pe stocurile de rachete și să acopere „golul” dintre bruiajul electronic și interceptoarele clasice costisitoare, potrivit Interesting Engineering . Brigada 52 Artilerie Antiaeriană a început evaluarea sistemului IonStrike ( DZYNE Technologies ) în cadrul Eastern Flank Deterrence Initiative, un program care urmărește integrarea de sisteme fără pilot și rețele de date în timp real pentru reacție mai rapidă. Testele au fost făcute împreună cu lideri din U.S. Army Europe and Africa și NATO Allied Land Command, pe fondul preocupărilor legate de atacuri masive cu drone ieftine. De ce contează: o opțiune cinetică de „cost mediu” pentru valuri de drone IonStrike este prezentat ca o soluție de apărare „mid-range” (rază medie) care să ofere o alternativă atunci când: războiul electronic (bruiaj, „orbire” a dronelor) nu este suficient; folosirea rachetelor interceptoare scumpe împotriva dronelor ieftine devine nesustenabilă. Armata americană susține că interceptorul a fost proiectat să doboare drone de atac „one-way” (cu sens unic, tip muniție zburătoare) la un cost mai mic decât al dronelor vizate, tocmai pentru a face față tacticilor de tip „roi” (atacuri în număr mare). Integrare în rețelele existente, cu cerințe mai mici de instruire Un element operațional important este că IonStrike este „agnostic” față de radar (poate lucra cu mai multe tipuri de radare) și se conectează la sistemele de comandă și control deja folosite de armată. În articol sunt menționate Forward Area Air Defense System și configurația Integrated Battle Command System Maneuver, astfel încât operatorii să poată urmări și angaja ținte folosind echipamente familiare. Oficialii americani argumentează că această integrare reduce nevoia de instruire, pentru că militarii nu trebuie să învețe un proces complet nou de angajare a țintelor („kill chain”, adică lanțul de identificare–decizie–lovire). „IonStrike este important pentru că nu le cere soldaților să învețe un nou lanț de lovire. Se integrează cu sisteme C2 aprobate, primește indicii din fluxuri radar existente și oferă comandanților o altă opțiune cinetică în arhitectura apărării aeriene.” — maior Cody Davis, ofițer operațiuni, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană Particularitatea tehnică: poate fi redirecționat sau oprit după lansare Spre deosebire de interceptoarele tradiționale care continuă spre țintă odată lansate, IonStrike poate să-și schimbe traiectoria în zbor. Operatorii pot: anula interceptarea dacă ținta se dovedește „friendly” (aliată); redirecționa interceptorul către o altă amenințare. Armata consideră că această flexibilitate le oferă comandanților timp suplimentar de decizie în situații rapide și ar putea permite lansări mai timpurii, cu riscul mai mic de a „irosi” interceptoare dacă situația se schimbă. Sistemul folosește un senzor în infraroșu pentru ghidaj și un focos cu detonare de proximitate, pentru a lovi dronele ziua sau noaptea. Ce urmează: test operațional mai amplu în vară IonStrike este lansat dintr-un sistem paletizat conectat la fluxurile radar din rețelele armatei. Testele curente folosesc un lansator cu patru interceptoare, iar armata și DZYNE lucrează la o versiune mai mare, cu 12 interceptoare, pentru apărarea împotriva atacurilor în masă. Un test operațional mai amplu este planificat pentru această vară. Evaluarea va urmări, între altele, indicarea țintelor de către radar, reîncărcarea lansatorului, eficiența împotriva mai multor tipuri de drone, redirecționarea în zbor și compatibilitatea cu sistemele existente de comandă și control. „Evaluarea din vară va stabili dacă IonStrike poate livra un strat de luptă repetabil în condiții operaționale.” — maior Benjamin Bowman, ofițer operațiuni înaintate, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană [...]
Ucraina pregătește un interceptor balistic mai ieftin decât Patriot , printr-un proiect european numit Freya, aflat în faza de testare a prototipurilor, potrivit Kyiv Post . Miza este reducerea costurilor și a dependenței de rachetele PAC-3 pentru Patriot, într-un moment în care livrările SUA sunt descrise ca fiind sub presiune. La o audiere parlamentară, Denys Shtilerman, co-proprietar și CEO al producătorului ucrainean Fire Point , a spus că programul urmărește dezvoltarea unui sistem capabil să intercepteze rachete balistice. Dacă testele decurg conform planului, primele interceptări ar putea avea loc până la finalul anului, a indicat el. De ce contează: costul interceptării și presiunea pe stocuri Patriot este un element central al apărării Ucrainei împotriva rachetelor rusești de mare viteză, însă publicația notează că aprovizionarea SUA este „întinsă” de războiul din Iran. În acest context, costul muniției devine un factor critic: Ministerul ucrainean al Apărării a descris racheta PAC-3 (generația cea mai nouă) drept „cel mai eficient interceptor” împotriva rachetelor rusești avansate, iar costul este estimat la circa 4 milioane de dolari pe unitate (aprox. 18,4 milioane lei), conform materialului. Tot ca indicator al consumului de muniție, un ofițer superior al Forțelor Aeriene ucrainene a afirmat în martie că, în Orientul Mijlociu, ar fi fost trase până la opt rachete pentru doborârea unei singure drone iraniene, față de una sau două în Ucraina împotriva rachetelor rusești. Cum ar urma să fie construit Freya: parteneriat european și împărțirea tehnologiilor Shtilerman a descris Freya drept un proiect comun european, cu implicarea Germaniei, Franței și Norvegiei. Coordonarea pe partea ucraineană ar fi asigurată de Rustem Umerov, secretar al Consiliului Național de Securitate și Apărare (RNBO). Proiectul ar funcționa prin acorduri interguvernamentale care permit producătorilor de apărare să semneze contracte separate pentru componentele sistemului. Finanțarea ar veni de la companiile participante, iar acordurile între state ar crea mecanisme de partajare a tehnologiilor, potrivit declarațiilor citate. Shtilerman a mai spus că este implicată și o altă companie ucraineană, fără a-i dezvălui numele. Ce știm despre interceptor și integrarea în rețeaua existentă Conceptul Freya a fost prezentat pentru prima dată pe 14 mai și se bazează pe interceptorul FP-7, realizat din materiale compozite și capabil de viteze între 1.500 și 2.000 metri pe secundă (aprox. 5.400–7.200 km/h). Racheta ar urma să folosească un senzor de ghidaj în infraroșu semi-activ, pe care inginerii ucraineni intenționează să îl dezvolte în cooperare cu Diehl Defence (compania germană din spatele sistemului IRIS). Pentru radar, sunt menționate ca opțiuni Saab Giraffe 8A, Saab Giraffe 4A, Ground Master 400 și TRML-4D. Sistemul ar urma să se integreze în rețeaua ucraineană de apărare aeriană și antirachetă prin protocolul NATO Link-16 (un standard de schimb de date între platforme militare). În martie, președintele Volodîmîr Zelenski a spus că Kievul negociază cu două țări nenumite pentru alternative la rachetele PAC-3, dar nu este clar dacă se referea la Freya. [...]
Un atac rapid asupra statelor baltice ar putea bloca reacția NATO prin întârzierea deciziei politice și a întăririlor , într-un scenariu discutat de Știrile Pro TV , pe baza unei analize din Foreign Policy despre vulnerabilitățile alianței în fața unei Rusii care ar ieși din războiul din Ucraina cu o armată mai mare și mai experimentată. Miza, potrivit analizei citate, este că o eventuală încetare a focului în Ucraina nu ar reduce automat riscurile de securitate pentru Europa. Din contră, odată oprite luptele, raportul de forțe ar putea deveni mai nefavorabil pentru europeni, iar capacitatea de descurajare (abilitatea de a preveni un atac prin riscul de represalii) ar ajunge la un minim relativ față de puterea Rusiei. De ce contează: „fereastra” de vulnerabilitate după un armistițiu Foreign Policy argumentează că, într-un orizont în care războiul s-ar apropia de un armistițiu spre finalul acestui an sau în 2027, Europa ar putea intra „în cea mai periculoasă perioadă” în raport cu Rusia. Rațiunea ține de ritmul diferit de acumulare a capacităților: Rusia ar avea o armată crescută numeric, cu aproape cinci ani de experiență de luptă, în timp ce statele europene încă încearcă să recupereze întârzieri, inclusiv în „războiul la distanță” și lovirea țintelor din spatele frontului. În același cadru, analiza susține că pentru Vladimir Putin armata rămâne instrumentul principal de impunere a obiectivelor legate de refacerea unei sfere de influență, ceea ce ar face ca riscurile să fie mai ușor de anticipat: presiunea militară ar deveni opțiunea recurentă. Mecanismul „paralizării”: viteză, fapt împlinit și descurajare nucleară Scenariul descris pornește dintr-un joc de război desfășurat în decembrie 2025 la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehr-ului german din Hamburg, axat pe decizia politică, nu pe testarea unui plan operațional. Autorul citat spune că, jucând rolul șefului Statului Major rus într-o „Echipă Roșie”, a creat o criză pe flancul estic și a atacat Lituania „din prima mișcare”, ceea ce ar fi copleșit procesul decizional politic și militar german, iar Germania „nu a făcut nimic”. În logica acestui scenariu, trei elemente ar putea bloca reacția alianței: Viteza : Rusia ar avea deja trupe în zonă într-o criză, în timp ce NATO „are nevoie de timp” pentru întăriri – „zile în cel mai bun caz”, dar „săptămâni sau chiar mai mult” în cel mai rău caz. Ocuparea rapidă a unui teritoriu într-o ofensivă limitată, înainte ca un contraatac să se materializeze. Menținerea teritoriului și amenințarea cu escaladarea nucleară , pentru a descuraja un contraatac al NATO. Analiza pune accent și pe o întrebare politică sensibilă, atribuită în special liderilor germani: dacă ar accepta riscul unui război direct, „posibil nuclear”, cu Rusia pentru apărarea unui stat baltic. Ce urmează, în termenii discuției din analiză Textul nu avansează un calendar sau măsuri concrete ale NATO, dar sugerează că punctul critic este timpul de reacție – atât militar (mobilizarea și deplasarea întăririlor), cât și politic (decizia de a răspunde). În această cheie, vulnerabilitatea majoră nu este doar geografică, ci și de guvernanță: capacitatea de a lua rapid decizii într-o criză care evoluează în ore și zile. [...]
